• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
Download
 
Românie personalist-conservatoare
 Tr
ă
iesc confortabil, deci exist!
 Am ajuns s
ă
consider
ă
m real
ă
, în firea lucrurilor, via
ţ
a noastr
ă
de sclavi ferici
ţ
i. Suntematât de angrena
ţ
i în sistem, atât de fragmenta
ţ
i, sfârteca
ţ
i, cataloga
ţ
i, formata
ţ
i încât nu ne maid
ă
m seama c
ă
tr
ă
im un co
ş
mar. Discut
ă
m inutil despre „drepturile omului” atâta timp cât omulnu-i decât o îngr
ă
m
ă
dire de func
ţ
ii utile. Ceea ce numim „existen
ţ
a noastr
ă
”: o mas
ă
vâscoas
ă
,inform
ă
, un bloc gelatinos care împiedic
ă
via
ţ
a s
ă
ia forme armonioase, s
ă
se desf 
ăş
oare înritmuri organice. S
ă
privim în jur. Totul a devenit excesiv, obez, proliferant – de la plodulîndopat cu E-uri pân
ă
la securistul supraponderal, de la viloaiele construite f 
ă
r
ă
nici o noim
ă
labolizii de o
ţ
el gonind pe
ş
oselele desfundate care duc... unde? Nimic nu-
ş
i mai are ritmul
ş
irostul. Nimic nu mai este viu, natural. Jinduim dup
ă
normalitate, dar „normal” a devenit doar ceea ce s-a adaptat la o lumeîntoars
ă
pe dos. Intr
ă
m în „normalitate” dac
ă
accept
ă
m s
ă
coabit
ă
m cu artificialul, informul,excesivul, patologicul, vicleanul, ho
ţ
ul
ş
i tâlharul. În ziua de azi normal este s
ă
te sincronizezi cuanormalul, s
ă
te faci frate cu dracul. Firesc este ca vicleanul s
ă
te am
ă
geasc
ă
, ho
ţ
ul s
ă
te fure,tâlharul s
ă
te tâlh
ă
reasc
ă
iar tu „s
ă
-
ţ
i vezi de treab
ă
”, ca un „cet
ăţ
ean responsabil”: s
ă
munce
ş
tidin zori
ş
i pân
ă
în noapte, s
ă
te ui
ţ
i la televizor, s
ă
mergi la vot, s
ă
consumi. Mai ales, „normal”este s
ă
nu te amesteci în ma
ş
in
ă
ria social
ă
, s
ă
la
ş
i elitele, exper
ţ
ii
ş
i grupurile de interese s
ă
 „dezbat
ă
” pentru tine, s
ă
gândeasc
ă
în numele t
ă
u. Accep
ţ
i normalitatea anormalului, absurdului
ş
i incoerentului întrucât nu ai alt ideal decâtCONFORTUL. Confortul este ideologia mediocrit
ăţ
ii
ş
i filistinismului, del
ă
s
ă
rii
ş
i facilit
ăţ
ii princare singur î
ţ
i pui c
ă
tu
ş
ele la mâini
ş
i-
ţ
i legi ghiuleaua de picioare. Omul capituleaz
ă
în fa
ţ
a„meciului de fotbal”
ş
i a ideilor preambalate. Aici sfâr
ş
e
ş
te cre
ş
tinismul
ş
i începe servitudinea voluntar
ă
.Iubim confortul întrucât ne economise
ş
te eforturile. Via
ţ
a noastr
ă
devine mai u
ş
oar
ă
cândtotul „merge
ş
nur”. Nu exist
ă
confort f 
ă
r
ă
adaptabilitate – Petre
 Ţ
u
ţ
ea ar zice „de plo
ş
ni
ţă
” – lascheme abstracte
ş
i drumuri b
ă
t
ă
torite. Confortabil este echivalentul lui convenabil, „ceva” esteredus la forma sa instrumental-utilitar
ă
. Nu mai este confortabil s
ă
fii cre
ş
tin ortodox. Posturipeste posturi, slujbe lungi la ore nepotrivite, rug 
ă
ciuni, via
ţă
de familie. Prea complicat, faci odona
ţ
ie
ş
i
ţ
i-ai rezolvat problemele de con
ş
tiin
ţă
. Nu mai este convenabil s
ă
ai un copil acum,când ai devenit manager
ş
i în joc este cariera profesional
ă
. Avortezi.O via
ţă
cu adev 
ă
rat confortabil
ă
are cel perfect adaptat la o lume de forme
ş
i imaginiprestabilite, „ra
ţ
ionalizate”. Este mult mai confortabil s
ă
emigrezi în Elve
ţ
ia decât s
ă
-
ţ
i câ
ş
tigiexisten
ţ
a în România:
 Ţ
ara Cantoanelor î
ţ
i cere doar s
ă
te adaptezi la structurile ei eficiente. Acolo, func
ţ
ionezi ca într-o baie de ulei, în timp ce în România, dac
ă
vrei s
ă
tr
ă
ie
ş
ti cu adev 
ă
rat,ar trebui s
ă
lup
ţ
i, s
ă
înfrun
ţ
i asaltul realit
ăţ
ii concrete. Imigrant în Elve
ţ
ia, vei deveni probabil unsclav fericit; în România, ai înc
ă
 
ş
ansa s
ă
r
ă
mâi om liber. Cu o condi
ţ
ie: s
ă
te dedici unei cauzeserioase, s
ă
iube
ş
ti
ş
i s
ă
rezi
ş
ti pe baricade.
57
 
Confortul î
ţ
i ofer
ă
iluzia certitudinii
ş
i a siguran
ţ
ei. Dac
ă
e
ş
ti adaptat la sistem, nu-i nevoies
ă
ai un centru de greutate pentru a-
ţ
i g 
ă
si echilibrul existen
ţ
ial. E
ş
ti calibrat din afar
ă
prin totfelul de inginerii economice
ş
i sociale. Func
ţ
ionezi pe pilot automat.Nu po
ţ
i s
ă
te împotrive
ş
ti angrenajului diabolic întrucât
utilul agreabil a devenit un idol 
.Corespunde perfect a
ş
tept
ă
rilor „omului recent”, acest enorm stomac ce diger
ă
perpetuu. Pecre
ş
tin nu-l poate mul
ţ
umi confortul, c
ă
ci îi cere s
ă
se supun
ă
„veacului acestuia” (adaptarea esteo supunere deghizat
ă
 ). Persoan
ă
divino-uman
ă
, cre
ş
tinul este stârnit mereu de nevoia autodep
ă
-
ş
irii, a tr
ă
irii exigente într-o realitate transfigurat
ă
. Dac
ă
sclavul fericit î
ş
i dore
ş
te cât mai multconfort, cre
ş
tinul jinduie
ş
te s
ă
tr
ă
iasc
ă
într-un lux des
ă
 vâr
ş
it: în iubire.
Intelectualul confortabil
În num
ă
rul pe luna ianuarie 2008 al revistei „Idei în dialog”, Horia Roman Patapievici
ş
i-aînceput comentariul despre manifestul
 A Treia For 
 ţă 
exprimându-
ş
i... inconfortul: „Citind
ş
irecitind acest ‘manifest la dou
ă
mâini’ (cum l-au numit autorii lui), nu m-am putut împiedica s
ă
 nu resimt o tenace senza
ţ
ie de inconfort moral, în ciuda confortului intelectual pe care mi-lprocur
ă
anumite teme
ş
i diagnostice ale autorilor. Neîndoielnic, sursa inconfortului moral veneadin împrejurarea c
ă
, de
ş
i puteam consim
ţ
i la detaliul anumitor analize, sim
ţ
eam c
ă
, în ansamblu
ş
i pe fond, trebuia s
ă
resping întregul propunerilor f 
ă
cute”
1
. Judecarea unor idei radicale, care î
ş
i propun s
ă
schimbe o paradigm
ă
cultural
ă
, din prismasenza
ţ
iei de confort/inconfort este simptomatic
ă
pentru modul de a reac
ţ
iona al
intelectualului confortabil 
din România. Dup
ă
1989, în locul mult a
ş
teptatului discurs critic, „elitele” române
ş
tiau institu
ţ
ionalizat conformismul
ş
i retorica autojustific
ă
rii, trecând la implementarea noilorideologii „democratice”. Con
ş
tiente fiind c
ă
manipuleaz
ă
un discurs diversionist, „elitele” autremurat permanent la gândul c
ă
du
ş
manul de moarte al ideilor
ş
i atitudinilor confortabile,
intelectualul critic tradi 
 ţ 
ional 
, s-ar putea s
ă
revin
ă
acas
ă
. Am putea compara teama lor în fa
ţ
a tradi
ţ
ieicritice cu frica de monarhie a clasei politice.De ce, oare, în ochii „elitelor” intelectualul critic tradi
ţ
ional pare o figur
ă
nesuferit
ă
?Motivele ar fi multe, dar ne m
ă
rginim s
ă
enun
ţă
m doar câteva.În primul rând, intelectualul critic este o persoan
ă
autonom
ă
care nu depinde de o re
ţ
ea. Autoritatea sa nu deriv 
ă
dintr-un statut institu
ţ
ional sau mediatic, ci se bazeaz
ă
strict peprestan
ţ
a ideilor profesate. Neinteresat s
ă
fie recunoscut, recompensat
ş
i promovat de re
ţ
ele,este greu de redus la t
ă
cere.
Ş
i mai greu de cooptat.În al doilea rând, intelectualul critic nu face politic
ă
de partid sau cultural
ă
, doar „politicaadev 
ă
rului” (C. Wright Mills). Pentru intelectualul confortabil, s
ă
gânde
ş
ti mânat de adev 
ă
r este unanacronism întrucât adev 
ă
rul este o „construc
ţ
ie” relativ 
ă
care nu poate s
ă
se erijeze într-o autoritate.Un al treilea aspect inacceptabil: intelectualul critic nu numai c
ă
discut
ă
idei serioase înlumina adev 
ă
rului, dar are
ş
i ambi
ţ
ia ca ideile sale s
ă
câ
ş
tige publicul înc
ă
independent în gândire.La polul opus, „confortabilul” traduce în limbaj savant realit
ăţ
ile
status quo
-ului. Se adreseaz
ă
 unei mase docile
ş
i conformiste: masteranzi formata
ţ
i de „studiile culturale”, carieri
ş
ti univer-sitari
ş
i din
mass media 
, teologi ecumenici, stângi
ş
ti de bibliotec
ă
, neoconservatori „în pat” cutransna
ţ
ionalele
ş
i mafio
ţ
ii locali, „iubitori de cultur
ă
” f 
ă
r
ă
cultur
ă
, pensionari abona
ţ
i pe vremuri la „România literar
ă
”, speciali
ş
ti în management cultural, clien
ţ
ii sucursalelor dinstr
ă
in
ă
tate ale Institutului Cultural Român etc.
1
Horia Roman Patapievici,
Radicalism 
ş 
i critic 
ă 
pau 
ş 
al 
ă 
, în „Idei în dialog”, nr. 2/2008, p. 55.
58
 
Un alt aspect ce-i creeaz
ă
„elitei” un sentiment profund de „inconfort”: intelectualii criticisunt coeren
ţ
i cu ei în
ş
i
ş
i. Leag 
ă
semnificatul de semnificant, gândirea de fapt
ă
. Este o practic
ă
 str
ă
in
ă
„confortabililor” proteici care mizeaz
ă
pe
coeren 
 ţ 
a incoeren 
 ţ 
ei 
.În jurul ideilor confortabile
2
 
ş
i al confortului material se organizeaz
ă
întregul sistem de(non)valori al „elitelor” române
ş
ti. Ideile, grupate în tematici politic corecte, „se dezbat” la
workshop
-uri, în cadrul programelor de schimburi culturale, prin s
ă
lile de conferin
ţ
e alefunda
ţ
iilor. Confortul este cel care le personalizeaz
ă
 
ş
i pune în circula
ţ
ie. Confortabile, ideiledevin apetisante, au gust de crem
ş
nit, cornule
ţ
e sau euroi. A gândi pe cont propriu, pe banii t
ă
i,pe timpul t
ă
u e un
hobby 
. Iar dac
ă
mai vrei s
ă
schimbi
ş
i lumea e nebunie curat
ă
. Oare...?
Filistinismul competen
ţ
ei
Nu trece zi l
ă
sat
ă
de la Dumnezeu în care a
ş
a-zisele elite române
ş
ti s
ă
nu predice pe toatecanalele mediatice „nevoia de competen
ţă
”. De dou
ă
zeci de ani, discursul mafioto-securist îispune cet
ăţ
eanului român „e
ş
ti un nimeni, nu faci bani!”, la care cel elitist-managerial adaug 
ă
:„E
ş
ti un nimeni, nu ai competen
ţ
e!”. Cele dou
ă
discursuri se completeaz
ă
de minune la nivelul„pie
ţ
ei unice” monopoliste.Ideile, înainte de a intra în dialog, trec prin birourile diferi
ţ
ilor sponsori. Sunt invitate însala de conferin
ţ
e, unde exper
ţ
i în managementul cultural le explic
ă
în
 power point 
câteva principiiale economiei actuale: 1) Precum banii, ideile trebuie s
ă
circule, s
ă
nu aib
ă
miros
ş
i o origineclar
ă
. 2) Precum m
ă
rfurile, s
ă
posede valoare de schimb.Cum circula
ţ
ia impune competen
ţ
a
ş
i nu viceversa – sau, marxist vorbind, valoarea deschimb primeaz
ă
în fa
ţ
a celei de uz – ideea-marf 
ă
va înl
ă
tura de pe pia
ţă
atât „neprofesionista”idee cinstit
ă
cât
ş
i ideea „tare” dar f 
ă
r
ă
ambalaj politic protector. În noua societate conexionist
ă
,tezaurizarea ideilor este o etap
ă
dep
ăş
it
ă
a istoriei. Acum se tr
ă
ie
ş
te pe credit. Mai ales în cultur
ă
.Cine posed
ă
idei proprii devine suspect. Conceptele
ş
i doctrinele se împrumut
ă
de la b
ă
ncile deidei acreditate, de obicei Neocon Bank of America
ş
i Banca della Sapienza Sinistra. Ideileîmprumutate se investesc în mici biznisuri – un articola
ş
într-una din revistele „elitelor”, uninterviu la România Cultural. Oricum, nu conteaz
ă
, e o simpl
ă
„dezbatere”.„Purt
ă
torii de mesaj” din România sunt sup
ă
ra
ţ
i c
ă
publicul înd
ă
r
ă
tnic nu r
ă
spundepavlovian la stimulii lor ideatici, nici nu se n
ă
puste
ş
te s
ă
cumpere p
ă
rerile oamenilor „valida
ţ
iîntr-un circuit interna
ţ
ional”
3
. Le place s
ă
cread
ă
c
ă
imobilismul consumatorilor de cultur
ă
s-ardatora birocra
ţ
iei. Sau ignoran
ţ
ei. Sau schimb
ă
rii anotimpurilor. Atât de vârtos au interiorizatlumina suficien
ţ
ei de sine încât nu realizeaz
ă
c
ă
pia
ţ
a liber
ă
de idei – dac
ă
o asemeneapotemkiad
ă
ar exista cu adev 
ă
rat – le-ar aduce pieirea.
De la „omul de cultur
ă
” la „intelectualul de elit
ă
”
În timpul comunismului, Cuvântul lui Dumnezeu fusese interzis în spa
ţ
iul public
ş
i izgonitdin sufletele oamenilor. Cum nevoia de Dumnezeu nu poate fi eradicat
ă
, ea a fost satisf 
ă
cut
ă
 
2
Prin „idei confortabile” în
ţ
elegem ideile domesticite care nu se opun dogmelor ideologice în vigoare. Suntidei care modereaz
ă
, r
ă
st
ă
lm
ă
cesc, falsific
ă
sau discrediteaz
ă
adev 
ă
rurile privitoare la realitatea concret
ă
 
ş
isitua
ţ
ia tr
ă
it
ă
de persoana în carne
ş
i oase. Confortul intelectual nu suprim
ă
con
ş
tiin
ţ
a critic
ă
, o reformeaz
ă
 îns
ă
în sensul maleabilit
ăţ
ii
ş
i adaptabilit
ăţ
ii la vremurile prezente. Individului reformat pe tiparele confortuluiintelectual
ş
i material îi lipse
ş
te POTEN
 Ţ
IALUL DE REFUZ
ş
i REAC
 Ţ
IE al omului viu.
3
Expresia îi apar
ţ
ine lui Mihail Neam
ţ
u. Vezi
Despre elite 
, un dialog între Cristina Lazurca
ş
i Mihail Neam
ţ
u înhttp://grupareaaproape.wordpress.com/ 2008/06/11/despre-elite.
59
of 00

Commenting has been disabled.