• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
Download
 
 volu
ţ
ionism. Crea
ţ
ionism
ş
tiin
ţ
ific. Antievolu
ţ
ionism
Evolu 
ţ 
ionism, crea 
ţ 
ionism 
 ş 
tiin 
ţ 
ific 
 ş 
i antievolu 
ţ 
ionism sau despre unele imprecizii periculoase 
În lumea postmodern 
ă 
s 
ă 
nu cuteze nimeni s 
ă 
aib 
ă 
drag un singur Adev 
ă 
r.
Respectul manifestpentru minciunile celorlal
ţ
i este o datorie cet
ăţ
eneasc
ă
 
ş
i o suprem
ă
dovad
ă
de civiliza
ţ
ie.Polariz
ă
ri drastice de tipul „Dumnezeul treimic
vs.
satana”, Celui dintâi ne închin
ă
m, de cel de aldoilea ne-am lep
ă
dat în vecii vecilor, nu au ce c
ă
uta într-o lume a penumbrei, în care Lumina d
ă
 dureri de cap. Totodat
ă
, vremurile p
ă
storului de oameni, dar
ş
i de oi
ş
i capre patrupede, episcopul cutichie de papur
ă
prin care s-a f 
ă
cut minune în plin sinod, spre dezlegarea nedumeririlor asupratainei Sfintei Treimi par din ce în ce mai aureolate mitologic. Tiptil, tiptil, Adev 
ă
rul a ajuns, dinPersoan
ă
, „no
ţ
iune”, de
ţ
inerea sa revenind, în exclusivitate,
speciali 
ş 
tilor 
.
Speciali 
ş 
tii 
în teologie,
 speciali 
ş 
tii 
în
ş
tiin
ţă
,
speciali 
ş 
tii 
în orice. Lumea „noastr
ă
”, calchiat
ă
, de mult
ă
vreme, dup
ă
ceaapusean
ă
, pare decis
ă
s
ă
capituleze necondi
ţ
ionat în fa
ţ
a dictonului
 Magister dixit 
.Magistrul este magistru, indiferent de m
ă
sura în care ceea ce afirm
ă
violenteaz
ă
logica, atâtpe cea comun
ă
cât
ş
i pe cea specific
ă
unui domeniu. Ceea ce se pred
ă
la
ş
coal
ă
sau, mai mare
ş
imai r
ă
u, la facultate, extrem de rar se mai trece prin filtrele anti-stupizenie cu care bunulDumnezeu Însu
ş
i ne-a înzestrat, nedorindu-ne supu
ş
i
ş
i orbi ci cumin
ţ
i din dragoste
ş
i cu minteatreaz
ă
.Mentalitatea aceasta de închinare în fa
ţ
a „spiritului uman” autojustificat, eventual, prin„patalamale”, risc
ă
s
ă
genereze coruperi
ş
i în spa
ţ
iul ortodox. Astfel, în leg 
ă
tur
ă
cu subiectulnostru, credincio
ş
ii se scuz
ă
fa
ţă
de ateii titra
ţ
i, religia fa
ţă
de
ş
tiin
ţă
 
ş
i, în acest mod, se îng 
ă
duiena
ş
terea unor constructe de a c
ă
ror perfidie s-ar minuna, probabil,
ş
i sfin
ţ
ii primelor veacuri,înv 
ăţ
a
ţ
i s
ă
lupte cu scornelile demonilor speciali
ş
ti în denaturarea adev 
ă
rului de credin
ţă
.
C
REA 
Ţ
IONISMUL
Ş
 TIIN
Ţ
IFIC
 De atâta vreme au fost plasate în opozi
ţ
ie credin
ţ
a cu
ş
tiin
ţ
a, „obscurantismul” cu„iluminarea”, încât pân
ă
 
ş
i credincio
ş
ii au ajuns s
ă
cread
ă
în
ş
icul necredin
ţ
ei.
 
Ş
i s
ă
sejeneze, în mai mic
ă
sau mai mare m
ă
sur
ă
, de Indemonstrabil, de Cel mai presus deminte. Sau, s
ă
amestece lucrurile, umblând dup
ă
argumente
ş
tiin
ţ
ifice asupra existen
ţ
eilui Dumnezeu. De atâta vreme au tot repetat ateii c
ă
religia este ira
ţ
ional
ă
, încât uniicredincio
ş
i au ajuns s
ă
caute probe asupra ra
ţ
ionalit
ăţ
ii ei, a demonstrabilit
ăţ
ii în stil
ş
tiin
ţ
ific a Adev 
ă
rului.
Crea 
 ţ 
ionismul 
ş 
tiin 
 ţ 
ific 
se subordoneaz
ă
acestei tendin
ţ
e. Curent întemeiat în mediul protestant,crea
ţ
ionismul caut
ă
s
ă
probeze în mod
ş
tiin
ţ
ific spusele Sfintei Scripturi. Demonstra
ţ
ia aceastaasupra crea
ţ
iei con
ţ
ine o sumedenie de pseudo-argumente inadecvate sub aspect
ş
tiin
ţ
ific, motiv 
67
 
pentru care partida ateist - evolu
ţ
ionist
ă
agresiv 
ă
se serve
ş
te, adesea, de naivit
ăţ
ile crea
ţ
ioni
ş
tilor,pentru a ridiculiza pe oricine sus
ţ
ine ideea de crea
ţ
ie. Aceast
ă
confuzie, între oricine afirm
ă
credin
ţ
a într-un Dumnezeu Creator
ş
i „crea
ţ
ioni
ş
ti”,precum
ş
i tendin
ţ
a de amalgamare a adev 
ă
rului de credin
ţă
referitor la crea
ţ
ie cu tribula
ţ
iilecrea
ţ
ionismului
ş
tiin
ţ
ific au p
ă
truns
ş
i la noi. În virtutea acestei perspective, oricine se opuneideii de evolu
ţ
ie biologic
ă
este numit crea
ţ
ionist, iar la „argumentele” crea
ţ
ionismului
ş
tiin
ţ
ific aajuns s
ă
se fac
ă
trimitere
ş
i în c
ă
r
ţ
i sau pe pagini de internet române
ş
ti.Încap, aici, cel pu
ţ
in dou
ă
aspecte negative.Unul ar fi c
ă
aceast
ă
abordare, m
ă
car
ş
i inocent
ă
, sub aspectul inten
ţ
iei, în cazulautohtonilor, sap
ă
în sufletele ortodoc
ş
ilor calea c
ă
tre a considera firesc, ba, chiar necesar,optimal, s
ă
se probeze cu mijloacele
ş
tiin
ţ
ei adev 
ă
rul revelat. Or, credin
ţ
a este dovada lucrurilornev 
ă
zute.
Orice demonstra
ţ
ie „
ş
tiin
ţ
ific
ă
” asupra existen
ţ
ei lui Dumnezeu este, din perspectiv 
ă
ortodox
ă
, un non-sens
ş
i o imposibilitate, m
ă
car
ş
i dintr-un singur motiv simplu:
o asemenea demonstra 
ţ 
ie ar for 
ţ 
a libertatea omului, nevoit s 
ă 
se supun 
ă 
 eviden 
ţ 
elor aduse în fa 
ţ 
a ra 
ţ 
iunii sale.
 Trist este c
ă
unii cred c
ă
prin hibridarea credin
ţ
ei cu
ş
tiin
ţ
a salveaz
ă
ortodoxia de ladispre
ţ
ul societ
ăţ
ii ra
ţ
ionalist-umaniste, atr
ă
gând, eventual, pe oameni spre credin
ţă
. Convertitulla astfel de concep
ţ
ii nu vine, îns
ă
, la ortodoxie, ci la
altceva 
. Un
altceva 
care consider
ă
religiastupid
ă
, în absen
ţ
a ajutorului
ş
tiin
ţ
ei, care s
ă
o „de
ş
tepte”. Unuia ca acesta i se n
ă
z
ă
re
ş
te c
ă
vedeun hiat între ra
ţ
iune
ş
i credin
ţă
, considerând religia drept ira
ţ
ional
ă
 
ş
i afirma
ţ
iile ei dreptnesupuse logicii. Din p
ă
cate, acest gen de idei par a fi destul de r
ă
spândite printre contemporani,nu o dat
ă
le-am întâlnit. La fel ca
ş
i în cazul proastei în
ţ
elegeri a sinergiei, proasta în
ţ
elegere afelului în care adev 
ă
rul revelat dep
ăş
e
ş
te ra
ţ
iunea uman
ă
conduce la concep
ţ
ii contorsionate.
Confuzia între înclinarea cât se poate de fireasc
ă
înaintea tainei
ş
i considera
ţ
iiler
ă
ut
ă
cioase ale ateilor care prezint
ă
religia ca pe „opiul popoarelor”, ca pe un basmabsurd, îmbr
ăţ
i
ş
abil de c
ă
tre oameni la fel de absurzi nu poate, îns
ă
,
ş
i nu trebuie a seface. S
ă
nu prelu
ă
m, dintr-un soi de fals
ă
smerenie, pe neb
ă
gate de seam
ă
, hulanecredincio
ş
ilor, echivalând pe „mai presus de minte” cu „ira
ţ
ional”.
Tainele nu sunt nicira
ţ
ionale, nici ira
ţ
ionale. Sunt pur
ş
i simplu
taine 
. C
ă
El nu poate fi cunoscut de c
ă
tre om în fiin
ţ
aLui este un fapt, dar c
ă
ne-a l
ă
sat spre în
ţ
elegere, cuprins în înv 
ăţă
tura de credin
ţă
, tot ceea ce neeste necesar spre a fi p
ă
rta
ş
i vie
ţ
ii de veci, Împ
ă
r
ăţ
ia fiind deschis
ă
tuturor, pe potriva voin
ţ
ei
ş
ieforturilor fiec
ă
ruia, este la fel de adev 
ă
rat.Religia nu este ira
ţ
ional
ă
, iar înv 
ăţă
tura de credin
ţă
nu este ilogic
ă
. Nu se probeaz
ă
 experimental existen
ţ
a lui Dumnezeu, dar aceasta nu înseamn
ă
c
ă
religia este ira
ţ
ional
ă
.Înv 
ăţă
tura con
ţ
ine elemente aduse la în
ţ
elegerea noastr
ă
pe cât posibil, dincolo de care persist
ă
,în veci, taina, dar aceasta nu înseamn
ă
c
ă
ceea ce ni s-a dezv 
ă
luit este ilogic, o bâlbâial
ă
denebun. Crucea este nebunie pentru necredincio
ş
i, dar nu fiindc
ă
Evangheliile ar fi ni
ş
te scrieridadaiste, ci
 fiindc 
ă 
nu vor s 
ă 
cread 
ă 
,
ş
i, pentru a se ap
ă
ra înaintea propriei con
ş
tiin
ţ
e, care strig 
ă
 dup
ă
Dumnezeu, eticheteaz
ă
drept nebune
ş
ti fapte care a
ş
a par, atâta vreme cât nu vrei s
ă
 m
ă
rturise
ş
ti c
ă
Cel Care a înviat din mor
ţ
i a treia zi este Fiul Atotputernicului Dumnezeu.Pentru credincios, totul se înl
ă
n
ţ
uie f 
ă
r
ă
a silui mintea, descoperindu-se, în splendoare,sufletului str
ă
b
ă
tut de har – sufletului care are acelea
ş
i „p
ă
r
ţ
i”, „capacit
ăţ
i”, ca
ş
i sufletul unuinecredincios, dar altfel mi
ş
cate, odat
ă
ce s-a deschis spre Cel dorit. Ra
ţ
iunea, voin
ţ
a
ş
i sim
ţ
ireanu sfâ
ş
ie pe credincios, cele din urm
ă
tr
ă
gând spre un Dumnezeu fa
ţă
de Care cea dintâi s
ă
seg 
ă
seasc
ă
într-un raport de respingere. Cum ar putea, de altfel, s
ă
fie a
ş
a, din moment ce Însu
ş
i
68
 
le-a pus în noi, pe toate trei?
Conflictul între ra
ţ
iune
ş
i credin
ţă
este un fals conflict, proclamat de c
ă
tre necredincio
ş
i, care au
ţ
inut s
ă
impun
ă
(iar
ăş
i) o confuzie, întrealegerea lor liber
ă
de a nu crede
ş
i ra
ţ
iunea uman
ă
, care, chipurile, nu s-ar putea împ
ă
cacu religia. Ce este de neîmp
ă
cat, în condi
ţ
iile în care nu ni se spune „albul acesta estenegru”, ci „Dumnezeu exist
ă
”? Aici nu este vorba despre o contradic
ţ
ie între ra
ţ
iune
ş
icredin
ţă
, ci despre un conflict aprig între voin
ţă
 
ş
i credin
ţă
. Omul
alege 
s
ă
nu cread
ă
 
ş
iî 
ş
i caut
ă
justific
ă
ri oriunde
ş
i oricum.
Dac
ă
pe unii îi scandalizeaz
ă
Na
ş
terea din Fecioar
ă
 
ş
i Învierea, aceasta nu înseamn
ă
c
ă
 este ceva ilogic, ira
ţ
ional în afirma
ţ
iile referitoare la aceste lucruri. Faptele, realitatea obiectiv 
ă
,nu au cum fi nici logice, nici ilogice, ele
sunt 
, pur
ş
i simplu,
ş
i este problema fiec
ă
ruia dac
ă
leaccept
ă
, sau nu. Evangheliile descriu cele întâmplate, o realitate care, dac
ă
a fost altfel decât ceaordinar
ă
a fiin
ţ
elor omene
ş
ti, nu înseamn
ă
c
ă
este imposibil
ă
,
la Dumnezeu 
. Unii zbiar
ă
despreira
ţ
ional
ş
i ilogic, reducând la perspectiv 
ă
omeneasc
ă
cele ale lui Dumnezeu
ş
i nevoind s
ă
 recunoasc
ă
faptul c
ă
-
ş
i ap
ă
r
ă
propria alegere c
ă
tre desp
ă
r
ţ
irea de Hristos, Cel singur n
ă
scut dinFecioar
ă
 
ş
i Care a înviat pe al
ţ
ii
ş
i a înviat Însu
ş
i, Dumnezeu
ş
i Omul ridicându-se din mormântpentru ca noi s
ă
putem, iar
ăş
i, dobândi via
ţ
a cea f 
ă
r
ă
de moarte.
Nu în ultimul rând, s
ă
ne raport
ă
m la faptul c
ă
rela
ţ
ia dintre Dumnezeu
ş
i om nueste un studiu
ş
tiin
ţ
ific, ci o rela
ţ
ie între persoane. S
ă
fim, a
ş
adar, aten
ţ
i, s
ă
nu ne pomenim, din neb
ă
gare de seam
ă
, prea lesne acceptând teorii de import, în ciudataipostaz
ă
a celui care afirm
ă
c
ă
rela
ţ
ioneaz
ă
, deja, cu o Persoan
ă
, dar, în acela
ş
i timp, arenevoie s
ă
-
ş
i demonstreze (experimental) c
ă
Persoana aceea chiar exist
ă
.
C
ă
utarea de„argumente
ş
tiin
ţ
ifice” asupra realit
ăţ
ii actului crea
ţ
iei
ş
i asupra altora dintre cele ale credin
ţ
eicam într-o astfel de ipostaz
ă
plaseaz
ă
pe omul care se prezint
ă
, pe sine, drept credincios.Cel de al doilea aspect negativ descifrabil ca
ş
i consecin
ţă
a p
ă
trunderii crea
ţ
ionismului
ş
tiin
ţ
ific printre ortodoc
ş
i este legat de disjunc
ţ
ia artificial
ă
la care se ajunge, între condi
ţ
ia decre
ş
tin ortodox
ş
i cea de m
ă
rturisitor al lui Dumnezeu Creatorul. În condi
ţ
iile accept
ă
riiatributului de „crea
ţ
ionist”
ş
i a etichetei categoriale „crea
ţ
ionism”, a afirma credin
ţ
a în El ca Atoatef 
ă
c
ă
tor apare drept ceva complementar, supraad
ă
ugat, de ce nu
ş
i op
ţ
ional, a
ş
adar, pentrucel care se nume
ş
te pe sine „ortodox”. A te considera ortodox, dar cu porti
ţ
a neaccept
ă
rii înv 
ăţă
turii de credin
ţă
în întregimea eieste un
modus vivendi 
pl
ă
cut multora, de genera
ţ
ii,
ş
i care probabil c
ă
 
ş
i-a pus amprenta, iat
ă
, peraportarea noastr
ă
la Hristos.
Ortodox crea
ţ
ionist ar trebui s
ă
fie un uria
ş
pleonasm,
ş
i iat
ă
 c
ă
destui nu-l percep ca atare. A-l m
ă
rturisi pe Dumnezeul nostru ca
ş
i Creator nu este,oare, parte din credin
ţ
a noastr
ă
? Avem nevoie de preciz
ă
ri tardive în acest sens? Deadnot
ă
ri la Crez, sau de „confirm
ă
ri
ş
tiin
ţ
ifice” a ceea ce con
ţ
ine acesta?
 
E
 VOLU
Ţ
IONISMUL TEIST
 T
ă
ria de a repudia orice intr
ă
în coliziune cu înv 
ăţă
tura ortodox
ă
, indiferent ceautoritate a lumii acesteia pronun
ţă
falsul apare ca o apuc
ă
tur
ă
„taliban
ă
”, în ochii uneisociet
ăţ
i care face mult (ab)uz de termeni precum „fundamentalism”. În aceste jalnicecondi
ţ
ii, unii ortodoc
ş
i au acceptat afirma
ţ
iile
ş
tiin
ţ
ei,
ş
i în acest mod s-a strecurat, printre noi, cu mult prea multe drepturi, teoria evolu
ţ
iei. S-a încercat reconcilierea sa cucertitudinea cre
ă
rii tuturor celor ce sunt de c
ă
tre Dumnezeu, sub forma
evolu 
ţ 
ionismului teist 
:
 
Dumnezeu a creat totul, apoi
totul 
a evoluat.
69
of 00

Commenting has been disabled.