High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
uropa v
ă
zut
ă
de peste Ocean
Nota traduc
ă
torului
”
History has many cunning passages, contrived corridors And issues, deceives with whispering ambitions,Guides us by vanities...” T. S. Eliot, Gerontion În eseul care urmeaz
ă
, George Weigel încearc
ă
s
ă
ne spun
ă
nou
ă
, europeni-lor, precum
ş
i compatrio
ţ
ilor s
ă
i americani, c
ă
problemele mai vechi sau mai noi ale Europei au o singur
ă
cauz
ă
: uitarea lui Dumnezeu.Teologul
ş
i filozoful politic american ne previne
ş
i ne demonstreaz
ă
c
ă
Europa este un continent muribund: la nivelul institu
ţ
iilor, al culturii, al civiliza
ţ
iei, al popula
ţ
iei. Entuziasmului imatur al noilor umani
ş
ti interna
ţ
ionali
ş
ti, Weigel îi r
ă
spunde sec
ş
i realist: organele vitale ale organismului european sînt distruse, nu mai pute
ţ
i fi resuscita
ţ
i. Dar a
ţ
i putea învia, dac
ă
a
ţ
i vrea.
Ş
tim îns
ă
c
ă
, atunci cînd ajungem la partea cu Învierea,umani
ş
tii rîd. Din acest rîs, ne aminte
ş
te profetic G. Weigel pe urmele lui Soljeni
ţ
în, obi
ş
nuie
ş
te s
ă
ias
ă
r
ă
ul, un r
ă
u care nu poate fi explicat la nivelul istoriei de vreme ce tinde s
ă
anuleze istoria, s
ă
nimiceasc
ă
prezen
ţ
a uman
ă
pe acest p
ă
mînt. Citind îns
ă
textul lui Weigel, umani
ş
tii vor avea un motiv în plus s
ă
rîd
ă
. Fiindc
ă
atunci cînd autorul propunea ini
ţ
ierea unei mi
ş
c
ă
ri de rezisten
ţă
împotriva intelighen
ţ
iei seculare, cu greu ar fi putut el b
ă
nui c
ă
cei care se vor prezenta public ca membri ai acestei mi
ş
c
ă
ri de rezisten
ţă
vor fi seculari
ş
tii în
ş
i
ş
i. Vorba poetului: „After such knowledge, what forgiveness?”.
Problema Europei –
ş
i a noastr
ă
*
Îndrepta
ţ
i-v
ă
ochiul min
ţ
ii c
ă
tre toamna lui 1940, timpul hot
ă
rîtor numit de WinstonChurchill „ceasul de cump
ă
n
ă
” al Britaniei. Reu
ş
ind deja s
ă
îngenuncheze
Ţă
rile de Jos
ş
i Fran
ţ
a, Adolf Hitler î
ş
i întorcea acum aten
ţ
ia c
ă
tre ultima putere democratic
ă
din Europa. Göring îlconvinsese pe Hitler c
ă
Britania putea fi înfrînt
ă
cu u
ş
urin
ţă
, a
ş
a c
ă
Luftwaffe dezl
ă
n
ţ
ui un atacaerian masiv, care urm
ă
rea înfrîngerea voin
ţ
ei britanicilor de a mai rezista. Noapte dup
ă
noapte,Londra ardea. Una din cele mai celebre fotografii ale acelor s
ă
pt
ă
mîni este cea a siluetei nocturnea catedralei St. Paul, cupola ei impun
ă
toare stînd puternic
ă
ş
i neclintit
ă
împotriva fumului
ş
ifocului care învolburau întreaga Londr
ă
. Fotografia neclar
ă
ne treze
ş
te emo
ţ
ii pîn
ă
în ziua deast
ă
zi, pentru c
ă
surprinde într-o splendid
ă
imagine sfor
ţ
area civiliza
ţ
iei occidentale de a seîmpotrivi unei barbarii care p
ă
rea s
ă
fie pe punctul de a o cople
ş
i.
*
George Weigel este Senior Fellow al Ethics and Public Policy Center din Washington. Articolul „Europe’sProblem – and Ours” a ap
ă
rut în revista First Things, No. 140 (February 2004), pp. 18-25,
ş
i poate fi g
ă
sit pesite-ul http://www.firstthings.com/. Tradus
ş
i reprodus aici cu permisiunea revistei First Things.
90
Privi
ţ
i acum ce se întîmpl
ă
dou
ă
genera
ţ
ii mai tîrziu. La aproape patruzeci
ş
i cinci de anide la asediul aerian, Mihail Gorbaciov, pe atunci proasp
ă
t alesul secretar general al PartiduluiComunist Sovietic, vizita Londra cu ocazia primei lui c
ă
l
ă
torii în str
ă
in
ă
tate. Ca parte aospitalit
ăţ
ii extinse asupra lui Gorbaciov
ş
i a partidului s
ă
u, delega
ţ
ia sovietic
ă
a fost dus
ă
în vizit
ă
la catedrala St. Paul. Dup
ă
cum îmi amintesc, dup
ă
ce au f
ă
cut turul capodoperei lui SirChristopher Wren, Gorbaciov se apropie de Verger, unul din oficialii catedralei,
ş
i îi spuse:„O cl
ă
dire extrem de interesant
ă
. În ce scop o folosi
ţ
i ast
ă
zi?”. La care Verger îi r
ă
spunse:„Scopul este, Sir, acela de a-l venera pe Dumnezeu”.Zece ani mai tîrziu, pe cînd m
ă
aflam în Londra pentru a
ţ
ine ni
ş
te cursuri, am trecut pe laun tîn
ă
r seminarist ceh care studia la Heythrop College
ş
i care m
ă
ajutase pe vremea cînd f
ă
ceamni
ş
te cercet
ă
ri la Praga în leg
ă
tur
ă
cu rolul avut de Biserica romano-catolic
ă
în c
ă
dereacomunismului european. I-am cerut s
ă
-mi spun
ă
ce-ar fi dorit s
ă
viziteze, iar el îmi zise c
ă
nu vizitase înc
ă
St. Paul. Am luat deci metroul spre ora
ş
ş
i ne-am dus la catedral
ă
. Spre surprindereamea, am aflat c
ă
nu mai puteai intra la St. Paul dac
ă
nu pl
ă
teai o tax
ă
de intrare. Este adev
ă
rat,serviciul divin continua la biserica catedralei, care
ţ
ine de dioceza Londrei. Dar într-o dup
ă
-amiaz
ă
de sîmb
ă
t
ă
din ianuarie 1995, catedrala fusese transformat
ă
în muzeu.St. Paul sfidând atacul nazist, St. Paul deconcertîndu-l pe liderul comunismului sovietic
ş
iSt. Paul devenit
ă
pies
ă
arhitectonic
ă
de muzeu: aceste trei viniete îmi vin în minte atunci cîndîncerc s
ă
în
ţ
eleg ce s-a întîmplat în Europa occidental
ă
cu ceva timp în urm
ă
ş
i ce i s-a întîmplatEuropei în vremurile mai recente – ca
ş
i atunci cînd încerc s
ă
în
ţ
eleg de ce modul în care Europase raporteaz
ă
la democra
ţ
ie
ş
i la responsabilit
ăţ
ile democra
ţ
iilor în politica mondial
ă
pare s
ă
fieatât de diferit de modul în care foarte mul
ţ
i americani în
ţ
eleg aceste probleme. În urmaevenimentelor din 11 septembrie 2001,
ş
i în special în discu
ţ
iile care au precedat r
ă
zboiul dinIrak din 2003, americanii au devenit extrem de con
ş
tien
ţ
i de faptul c
ă
exist
ă
o „problem
ă
european
ă
”. (Destul de interesant, acesta este un lucru pe care-l cred
ş
i unii europeni, inclusiv unii intelectuali europeni, printre ei aflîndu-se, dup
ă
cum vom vedea,
ş
i doi aprecia
ţ
i filozofipolitici francezi.)P
ă
rerea mea este c
ă
, la nivelul cel mai profund, aceast
ă
„problem
ă
european
ă
” esteîn
ţ
eleas
ă
cel mai bine în termeni morali
ş
i culturali. Sugestia mea ulterioar
ă
este c
ă
„problema”nu îi vizeaz
ă
doar pe prietenii no
ş
tri europeni
ş
i alia
ţ
i; „problema european
ă
” nu este doarproblema europenilor, ci
ş
i problema noastr
ă
.De-a lungul ultimilor ani, cea mai discutat
ă
analiz
ă
american
ă
a problemei europene a Americii, precum
ş
i a problemei americane a Europei, a fost cea propus
ă
de Robert Kagan încartea sa
Of Paradise and Power: America and Europe in the New World Order
(Knopf, 2003). Într-unloc din carte, pe care s-ar putea s
ă
-l fi privit ulterior cu o doz
ă
de nemul
ţ
umire, Kagan sus
ţ
ine c
ă
„în ce prive
ş
te chestiunile strategice
ş
i interna
ţ
ionale importante de ast
ă
zi, americanii sînt de peMarte, iar europenii de pe Venus”. Oricît de atr
ă
g
ă
toare ar putea p
ă
rea o astfel de caracterizareîntr-o lume a remarcilor precise, ea nedrept
ăţ
e
ş
te seriozitatea demonstra
ţ
iei lui Kagan.Întîi de toate, Kagan însu
ş
i este de acord c
ă
nu to
ţ
i europenii sînt venusieni – Tony Blair,de pild
ă
–
ş
i nici, e de prisos s-o mai spunem, to
ţ
i americanii de pe Marte. Totu
ş
i, Kagan insist
ă
sus
ţ
inînd c
ă
aceste stereotipuri dezv
ă
luie ni
ş
te adev
ă
ruri importante. Statele Unite
ş
i Europaoccidental
ă
au viziuni strategice diferite: în
ţ
elegeri diferite ale felului în care func
ţ
ioneaz
ă
lumea,în
ţ
elegeri diferite ale naturii puterii, în
ţ
elegeri diferite ale cauzelor conflictelor din lumea întreag
ă
, vederi diferite ale rolului organiza
ţ
iilor interna
ţ
ionale juridice
ş
i politice în administrareaconflictelor, cît
ş
i percep
ţ
ii diferite ale utilit
ăţ
ii puterii militare în asigurarea p
ă
cii, libert
ăţ
ii
ş
i
91
ordinii în treburile lumii – iar aceasta înc
ă
înainte de a trece la diferen
ţ
ele diplomatice care separ
ă
Statele Unite
ş
i Europa în probleme precum pacea din Orientul Mijlociu, Curtea penal
ă
interna
ţ
ional
ă
, reconstruc
ţ
ia Irakului etc.Kagan sugereaz
ă
c
ă
aceste viziuni strategice atît de pregnant diferite nu reprezint
ă
efecteleunui caracter na
ţ
ional, amintindu-ne de trecutul r
ă
zboinic al Europei
ş
i de tradi
ţ
ionalanervozitate american
ă
în privin
ţ
a politicii de putere mondial
ă
ş
i a alian
ţ
elor care tind s
ă
secomplice. Mai degrab
ă
, în perspectiva lui Kagan, aceste viziuni strategice diferite sînt produsulunei mari dispropor
ţ
ii între Statele Unite
ş
i Europa în materie de putere militar
ă
. Totu
ş
i,diferen
ţ
a de putere nu s-a produs din senin; dispropor
ţ
ia care exist
ă
între SUA
ş
i Europa înmaterie de vigoare militar
ă
este ea îns
ăş
i produsul unui abis ideologic între „B
ă
trîna Europ
ă
”
ş
iStatele Unite – ceea ce Kagan nume
ş
te „un set diferit de idealuri
ş
i principii cu privire lautilitatea
ş
i moralitatea puterii”. Abisul ideologic, la rîndul lui, se întemeiaz
ă
pe un set diferit deexperien
ţ
e petrecute în secolul XX.Devastarea continentului lor de c
ă
tre dou
ă
r
ă
zboaie mondiale; împ
ă
r
ţ
irea continentului întimpul unui r
ă
zboi rece care, dac
ă
ar fi izbucnit într-unul fierbinte, ar fi dus probabil ladistrugerea Europei; experien
ţ
a european
ă
, mai lung
ă
decît a noastr
ă
, de vulnerabilitate laterorism – toate acestea, sugereaz
ă
Kagan, i-au condus pe europeni la un set diferit de percep
ţ
iilegate de amenin
ţă
rile la adresa p
ă
cii
ş
i libert
ăţ
ii prezente în lumea secolului XXI. În plus, acesteexperien
ţ
e i-au condus pe europeni la convingerea c
ă
amenin
ţă
rile la adresa securit
ăţ
ii trebuieînfruntate, în general, nu prin aplic
ă
rile tradi
ţ
ionale ale unei hard power, ci prin rafinarea ulte-rioar
ă
a instrumentelor legale
ş
i politice de rezolvare a conflictelor. Cei mai entuzia
ş
ti europeni„venusieni,” precum pre
ş
edintele Comisiei Europene
ş
i fostul prim-ministru italian RomanoProdi, v
ă
d actuala Uniune European
ă
ca modelul, de fapt ca prefigurarea unei lumi guvernate desoft power. Dup
ă
cum o afirma Prodi într-un discurs din mai 2001, în Europa „domnia legii aînlocuit interac
ţ
iunea primitiv
ă
dintre puteri [iar] politica de putere
ş
i-a pierdut influen
ţ
a; [astfel,prin] succesul integr
ă
rii [europene] demonstr
ă
m lumii c
ă
este posibil s
ă
cre
ă
m o metod
ă
pentruconstruirea p
ă
cii”. Aceasta, sugereaz
ă
Kagan, a devenit noua
mission civilisatrice
a Europei; Europaurmeaz
ă
s
ă
aduc
ă
lumii împlinirea viziunii lui Kant, cea a „p
ă
cii eterne”.Kagan presupune c
ă
pasiunea Europei pentru aceast
ă
nou
ă
misiune este în parte o func
ţ
iea groazei-care-nu-îndr
ă
zne
ş
te-s
ă
-
ş
i-rosteasc
ă
-numele; mai precis, dac
ă
experien
ţ
a unei Europeintegrate, pa
ş
nice, posterioar
ă
r
ă
zboiului rece, nu este universalizabil
ă
, atunci s-ar putea s
ă
nureprezinte nici pentru Europa o reu
ş
it
ă
durabil
ă
. Iar aceasta înseamn
ă
s
ă
gînde
ş
ti de negînditul încondi
ţ
iile în care, dup
ă
cum o spune Kagan, „francezii nu sînt nici acum siguri c
ă
se pot încredeîn germani, iar germanii nu sînt nici acum siguri c
ă
se pot încrede în ei în
ş
i
ş
i”. Acest lucru ajut
ă
în schimb s
ă
ne explic
ă
m de ce integrarea Europei – gîndit
ă
ini
ţ
ial în vederea înfiin
ţă
rii uneisuperputeri europene
ş
i a unei politici europene independente în materie de probleme externe
ş
ide ap
ă
rare – a mers mîn
ă
în mîn
ă
cu o atrofiere drastic
ă
, la toate nivelurile, a reflexelor europenede hard power.Cîteva ironii sînt inevitabile aici, iar Kagan le rezum
ă
cu claritate:„Respingerea de c
ă
tre Europa a politicii de putere, desconsiderarea for
ţ
ei militare cainstrument al rela
ţ
iilor interna
ţ
ionale au depins de prezen
ţ
a for
ţ
elor militare americane pep
ă
mîntul european. Noua ordine kantian
ă
a Europei a putut înflori numai sub umbrela puteriiamericane exercitate potrivit regulilor vechii ordini hobbesiene. Puterea american
ă
le-a îng
ă
duiteuropenilor s
ă
cread
ă
c
ă
puterea nu mai era important
ă
. Iar acum, ca o ironie final
ă
, faptul c
ă
puterea militar
ă
a Statelor Unite a rezolvat problema european
ă
, în special «chestiunea german
ă
»,
92
Commenting has been disabled.