• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
Download
 
roblema Medierii. Geometrie Necomutativ 
ă
.Considera
ţ
ii Teologice
I
Problema Medierii în Raportul Creat-Necreat.Insuficien 
ţ 
a medierii prin scheme inteligibile 
Modelele
ş
tiin
ţ
ifice actuale prezint
ă
o insuficien
ţă
prin imposibilitatea de a da seamadespre taina crea
ţ
iei din nimic
ş
i a schimb
ă
rii condi
ţ
iei creaturale, a modului de via
ţă
la nivelulîntregii crea
ţ
ii în urma c
ă
derii. Este o limit
ă
structural
ă
a demersului
ş
tiin
ţ
ific
ş
i filosofic; numai viziunea revelat
ă
 
ş
i asumarea ei într-o con
ş
tiin
ţă
luminat
ă
de har pot feri de presupozi
ţ
ii
ş
iinterpret
ă
ri abuzive în chestiuni ce dep
ăş
esc competen
ţ
a
ş
tiin
ţ
elor. În fapt dincolo de schemelecomune de experimentare
ş
i ra
ţ
ionament ceea ce este decisiv în umplerea de con
ţ
inut existen
ţ
iala diverselor corpuri de cunoa
ş
tere este asumarea lor din interiorul credin
ţ
ei. Astfel, în sens cre
ş
tin, medierea între
ş
tiin
ţă
 
ş
i teologie se împline
ş
te în chiar tainacredin
ţ
ei cre
ş
tine revelate. Aceasta nu manipuleaz
ă
ideologic cunoa
ş
terea
ş
tiin
ţ
ific
ă
ci cercetândcu onestitate descoperirile
ş
i model
ă
rile
ş
tiin
ţ
ifice le ofer
ă
o deschidere existen
ţ
ial
ă
esen
ţ
ial
ă
, leincorporeaz
ă
 
ş
i asimileaz
ă
critic într-un orizont al transfigur
ă
rii
ş
i într-un trup al cunoa
ş
teriimenit împ
ă
rt
ăş
irii de cele divine.De exemplu, diversele modele cosmologice au subiacent un câmp de presupozi
ţ
iimetafizice care condi
ţ
ioneaz
ă
însu
ş
i demersul metodologic cu reduc
ţ
iile
ş
i amplific
ă
rile,interoga
ţ
iile
ş
i verigile sale deductive sau inductive, cu posibile erori mai ales atunci când lipse
ş
teo con
ş
tiin
ţă
a limitelor iluminat
ă
de ceea ce le transcende, anume harul divin. A
ş
adar, dat fiind c
ă
teologia exprim
ă
cunoa
ş
terea lui Dumnezeu
ş
i a omului ca fiin
ţă
 iconic
ă
, nu poate exista în sens cre
ş
tin o schem
ă
de mediere transreligioas
ă
, cum se încearc
ă
spreexemplu în anumite demersuri pretins mediatoare între
ş
tiin
ţă
 
ş
i teologie, luate (în cadrul acestordemersuri) ca discipline
ş
i corelate dintr-un câmp pretins transcendent lor. În acest sens, nuputem privi decât cu rezerve metodologia transdisciplinarit
ăţ
ii sau a zisei transreligiozit
ăţ
i încare, în opinia noastr
ă
, din dorin
ţ
a g 
ă
sirii unui arbitru neconfesional se limiteaz
ă
teologia la odisciplin
ă
dup
ă
modelul
ş
tiin
ţ
elor din afar
ă
, se risc
ă
pe undeva o anume nivelare a
ş
tiin
ţ
ei
ş
iteologiei,
ş
i se adopt
ă
în discursul ontologic o logic
ă
a antagonismelor insuficient
ă
 
ş
i chiardeficient
ă
în perspectiv 
ă
cre
ş
tin
ă
. Oare despre ce transcenden
ţă
 
ş
i chiar transcendentalitatepoate fi vorba, în sens cre
ş
tin, în afara în
ţ
elegerii
ş
i asum
ă
rii condi
ţ
iei teologice a omului
ş
i aparticip
ă
rii la cele mai presus de lume? Nu se poate vorbi despre un câmp în afara teologieiîn
ţ
elese existen
ţ
ial-liturgic, pentru c
ă
lucrarea Iconomiei divine
ş
i viziunea revelat
ă
despreDumnezeu, om
ş
i crea
ţ
ie, despre originea, sensul
ş
i împlinirea eshatologic
ă
a vie
ţ
ii create
128
 
pecetluiesc
ş
i informeaz
ă
ermineutic, în mod fundamental, orice act cunosc
ă
tor cre
ş
tin, dincolode modurile specifice ale unor demersuri gnoseologice. Orice dialog între persoane se realizeaz
ă
 din interiorul unui câmp de presupozi
ţ
ii pe care ace
ş
tia îl asum
ă
mai mult sau mai pu
ţ
incon
ş
tient. Astfel c
ă
a asuma în mod deschis pozi
ţ
ia cre
ş
tin ortodox
ă
în dialog nu poate fi decâtun semn de deschidere, sinceritate
ş
i onestitate fa
ţă
de ceilal
ţ
i parteneri. Nu po
ţ
i purta un dialog integral din afara propriei orient
ă
ri existen
ţ
iale f 
ă
r
ă
s
ă
ri
ş
ti o falsificare de perspectiv 
ă
, decon
ţ
inut
ş
i chiar de rela
ţ
ionalitate în demersul cunosc
ă
tor
ş
i dialogic.Orice atitudine uman
ă
în raport cu Dumnezeu este în sens larg religioas
ă
, neexistând oneutralitate pur
ă
. Orice atitudine fa
ţă
de Dumnezeu, fie ea de acceptare, respingere sauindiferen
ţă
, are un con
ţ
inut existen
ţ
ial ce implic
ă
o anume orientare a con
ş
tiin
ţ
ei omului fa
ţă
detaina Întrup
ă
rii divine. Omul întreg este creat dup
ă
chipul lui Dumnezeu, dincolo de oriceconsidera
ţ
ii par
ţ
iale,
ş
i împlinirea sa cere o asimilare duhovniceasc
ă
a cuno
ş
tin
ţ
elor în luminalucr
ă
rii Dumnezeie
ş
ti. De aceea, este firesc ca asumarea credin
ţ
ei revelate ca factor dedeschidere, acces
ş
i implicare existen
ţ
ial
ă
spre cele mai presus de fire s
ă
aib
ă
un rol decisiv înîntreg corpul cunoa
ş
terii, dincolo de limit
ă
rile specifice unor domenii de cercetare
ş
i demersurihermeneutice.Distingând între fiin
ţă
, persoane
ş
i energii dumnezeie
ş
ti în fa
ţ
a celor care negauposibilitatea cunoa
ş
terii concrete a lui Dumnezeu
ş
i afirmau intelectualist doar simbolicaapropiere de El, sfântul Grigorie Palama sintetizeaz
ă
Tradi
ţ
ia Bisericii afirmând prin aceast
ă
 distinc
ţ
ie tocmai posibilitatea real
ă
de îndumnezeire a omului. Iar îndumnezeire înseamn
ă
aparticipa la via
ţ
a dumnezeiasc
ă
, fapt exprimat prin împ
ă
rt
ăş
irea energiilor necreate lucr
ă
toare înom. Prezen
ţ
a lucr
ă
toare a lui Dumnezeu în realitatea creat
ă
 
ş
i faptul imprim
ă
 
ş
i în planul fiin
ţ
ei
ş
i energiilor create o anume transparen
ţă
iconic
ă
fa
ţă
de taina Întrup
ă
rii care o circumscrie,transparen
ţă
care se face sim
ţ
it
ă
prin darul dumnezeiesc pe m
ă
sura desp
ă
timirii.O hermeneutic
ă
cre
ş
tin
ă
nu poate face abstrac
ţ
ie de taina Întrup
ă
rii
ş
i condi
ţ
ia c
ă
derii,fapt ce se manifest
ă
 
ş
i în raportarea la filosofie
ş
i
ş
tiin
ţ
e. Dat
ă
fiind dimensiunea participativ-liturgic
ă
a existen
ţ
ei create pecetluite
ş
i sus
ţ
inute de energiile/lucr
ă
rile divine – m
ă
rturisit
ă
decosmoantropologia cre
ş
tin
ă
– pozi
ţ
ii extreme precum cele panteiste
ş
i deiste sau dualiste, carestatueaz
ă
raporturi de identificare, opozi
ţ
ie sau paralelism între ontologia necreat
ă
 
ş
i cea creat
ă
,sunt evitate în favoarea afirm
ă
rii unei în
ţ
elegeri în care se deta
ş
eaz
ă
conceptele de„întrep
ă
trundere”
ş
i „sinergie”. Cu toate acestea, în timp ce în demersul cunosc
ă
tor
ş
tiin
ţ
ificomul se apleac
ă
asupra lumii cu capacit
ăţ
ile cunosc
ă
toare date în îns
ăş
i condi
ţ
ia sa iconic
ă
– „dup
ă
chipul lui Dumnezeu” – care presupune o cuprindere în sine a ra
ţ
iunilor create,cunoa
ş
terea lui Dumnezeu
ş
i a ra
ţ
iunilor dumnezeie
ş
ti din crea
ţ
ie presupune o liturghisire atainei divine ce se face ar
ă
tat
ă
în cei care se fac p
ă
rta
ş
i tainei Bisericii, taina Trupului lui Hristosîn care „locuie
ş
te plin
ă
tatea dumnezeirii”.Este foarte important de afirmat în cadrul raporturilor dintre teologie, filosofie
ş
i
ş
tiin
ţă
 faptul c
ă
nicio schem
ă
abstract
ă
nu poate media aceste raporturi, tocmai din cauza risculuinivel
ă
rii lor, ce are ca urm
ă
ri diluarea pân
ă
la dizolvare a m
ă
rturisirii cre
ş
tine care nu se limiteaz
ă
 la domeniul teologiei academice ci
ţ
ine de o viziune revelat
ă
 
ş
i universal
ă
asupra condi
ţ
iei umaneca „hotar de tain
ă
” între Dumnezeul Treimic
ş
i natura creat
ă
. În acest sens necreatul
ş
i creatulimplic
ă
modalit
ăţ
i de cunoa
ş
tere distincte, cu competen
ţ
e proprii, f 
ă
r
ă
o separare radical
ă
, îns
ă
 în ideea c
ă
demersul epistemologic completat prin hermeneutica filosofic
ă
cer în perspectiv 
ă
 cre
ş
tin
ă
o ie
ş
ire din indeterminarea oric
ă
rei ontologii moniste
ş
i o afirmare pe baze revelate adiferen
ţ
ei ontologice între creat
ş
i necreat, indicate în distinc
ţ
ia energiilor/lucr
ă
rilor lor. Taina
129
 
 Treimii
ş
i cea Hristologic
ă
nu pot fi izolate la un domeniu sau „nivel de realitate” ci suntimprimate în întreaga existen
ţă
creat
ă
oferind unitatea logosic
ă
 
ş
i cheia de acces la Adev 
ă
rulÎntrupat, Alpha
ş
i Omega acesteia.Nici lumea sensibil
ă
cu experien
ţ
ele ei
ş
i nici cea inteligibil
ă
cu schemele
ş
i modelele ei nupot oferi un suport de mediere între creat
ş
i necreat, pentru c
ă
pe de o parte orice analogie aultimelor este profund limitat
ă
(invitând tocmai la evitarea perspectivelor absolutiste
ş
i dep
ăş
ireara
ţ
ionaliz
ă
rilor intelectuale prin angajarea în experien
ţ
a liturgic
ă
 )
ş
i pe de alta înse
ş
i limitelecunoa
ş
terii sunt dinamice, apofatismul divin nefiind unul dialectic, ci al experien
ţ
ei ecleziale
ş
icon
ş
tiin
ţ
ei luminate de har a înaint
ă
rii în taina divin
ă
mai presus de cunoa
ş
tere. De aceeametodologia patristic
ă
este pe de o parte dubl
ă
, reflectând pe de o parte diferen
ţ
a ontologic
ă
 
ş
ienergetic
ă
între necreat
ş
i creat, iar pe de alta distinc
ţ
ia între condi
ţ
ia c
ă
derii („ve
ş
mintele depiele”)
ş
i condi
ţ
ia restaur
ă
rii în Hristos a crea
ţ
iei. Totodat
ă
, raportul lor este privit într-un modal inseparabilit
ăţ
ii
ş
i al consisten
ţ
ei axiologice care presupune o orientare iconic
ă
a demersuluignoseologic, dat fiind faptul c
ă
sensul naturii create se împline
ş
te în om, iar sensul omului seîmpline
ş
te în (asem
ă
narea
ş
i comuniunea cu) Dumnezeu. Plecând de aici, din miezul credin
ţ
eilucr
ă
toare prin har, se lumineaz
ă
dinamica raporturilor între teologie
ş
i
ş
tiin
ţă
în în
ţ
elegereapatristic
ă
.Nicio mediere din afara cre
ş
tinismului
ş
i a Tradi
ţ
iei dumnezeie
ş
ti nu este satisf 
ă
c
ă
toare,tocmai pentru c
ă
în perspectiva cre
ş
tin
ă
universalitatea este un atribut ce se umple de con
ţ
inut,pe temei revelat, în rela
ţ
ie cu taina Întrup
ă
rii divine
ş
i a îndumnezeirii omului. Am putea spunec
ă
orice schem
ă
inteligibil
ă
nu poate oferi decât o „mediere slab
ă
” a raportului între creat
ş
inecreat. Spunem „slab
ă
” în sensul c
ă
poate fi folosit
ă
 
ş
i în contexte diferite
ş
i incompatibile cu viziunea cre
ş
tin
ă
revelat
ă
(contexte cre
ş
tine eterodoxe, necre
ş
tine sau chiar ateiste), este decimultiplu realizabil
ă
 
ş
i nu d
ă
seam
ă
prin sine despre Adev 
ă
rul Unic Întrupat. Orice „mediereslab
ă
” are valoare în sens cre
ş
tin numai dac
ă
este subordonat
ă
„medierii tari” care este unic
ă
 
ş
ianume Persoana Cuvântului întrupat, Dumnezeu adev 
ă
rat
ş
i Om adev 
ă
rat, în Ipostasul C
ă
ruiaare loc comunicarea însu
ş
irilor
ş
i întrep
ă
trunderea sinergic
ă
între creat
ş
i necreat.O schem
ă
intelectual
ă
este, dup
ă
cum am amintit, multiplu realizabil
ă
virtual,
ş
i aici st
ă
 tocmai posibilitatea c
ă
derii, a iluziei, a înlocuirii cunoa
ş
terii prin har cu o cunoa
ş
tere deformat
ă
 cu urm
ă
ri nefericite la nivelul capacit
ăţ
ii de rela
ţ
ie existen
ţ
iale
ş
i liturgice. Hristos Întrupat nueste doar una dintre realiz
ă
rile posibile ale unei scheme sau model
ă
ri intelectuale aniconicepretins mediatoare ci
Singurul Mijlocitor
între Dumnezeu
ş
i crea
ţ
ie, ca Dumnezeu adev 
ă
rat
ş
iom adev 
ă
rat într-un unic Ipostas în al c
ă
rui Trup sau Biseric
ă
con
ţ
inuturile sensibile
ş
iinteligibile ale cunoa
ş
terii omene
ş
ti î
ş
i recap
ă
t
ă
condi
ţ
ia liturgic
ă
originar
ă
afectat
ă
de p
ă
cat,sensul transcendental ce le orienteaz
ă
spre unirea lor cu
ş
i în Dumnezeu, potrivit cu tainaCuvântului Creator care le-a dat fiin
ţă
. De aceea un raport al teologiei cu filosofia
ş
i
ş
tiin
ţ
a îninteriorul cuget
ă
rii patristice nu poate fi viabil în sensul mântuirii sau des
ă
 vâr
ş
irii decât în cadrulunui demers de recuperare a valen
ţ
ei liturgice a cuget
ă
rii teologice
ş
i
ş
tiin
ţ
ifice, astfel încât s
ă
 fac
ă
„un singur trup” prin dep
ăş
irea eterogeneit
ăţ
ii presupozi
ţ
iilor metafizice odat
ă
cu asumarea viziunii revelate cre
ş
tine.În sensul ei autonomizat, deta
ş
at de corpul eclezial, cunoa
ş
terea filosofic
ă
 
ş
i cea
ş
tiin
ţ
ific
ă
 sunt insuficiente pentru a atinge contemplarea natural
ă
despre care vorbesc Sfin
ţ
ii P
ă
rin
ţ
i
ş
i carepresupune angajarea pe calea desp
ă
timirii. Ele pot cuprinde p
ă
r
ţ
i de adev 
ă
r îns
ă
rostul lorexisten
ţ
ial este de a fi integrate într-un circuit liturgic, astfel încât cunoa
ş
terea celor din afar
ă
s
ă
 fie întoars
ă
spre om
ş
i orientat
ă
spre trasfigurare ca dar adus din însu
ş
i darul Dumnezeiesc.
130
of 00

Commenting has been disabled.