• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
Download
 
onstitu
ţ
ie na
ţ
ional
ă
. Constitu
ţ
ie european
ă
 
 Abordare juridic 
ă 
 
Ca orice încercare discursiv 
ă
, o abordare juridic
ă
a diferen
ţ
ierii dintre
constitu 
 ţ 
ia na 
 ţ 
ional 
ă 
 
ş
i
tratatul instituind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
este fragilizat
ă
ab initio de riscul neclarit
ăţ
ii, din cauzepe cât de diferit exprimate la nivel de semnificant, pe atât complexe la nivelul delimit
ă
riisemnificatului pe care îl desemneaz
ă
. Scopul expunerii ce se dore
ş
te realizat
ă
aici este maidegrab
ă
acela de a puncta zonele de ruptur
ă
 
ş
i de apropiere dintre anumite concepte juridice
ş
irealit
ăţ
ile la care se refer
ă
decât de a enumera sub vreo preten
ţ
ie a exhaustivit
ăţ
ii, cauzele caredetermin
ă
ca în limbajul curent accep
ţ
iunile oferite
constitu 
 ţ 
iei 
, respectiv 
tratatului instituind oconstitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
, s
ă
se suprapun
ă
sau s
ă
nu fie delimitate dincolo de dubiu. Astfel
ş
i pentrua nu glisa nici înspre retoric
ă
, nici înspre rigiditatea excesiv 
ă
ce ar putea rezulta din folosirea uneiexprim
ă
ri prea specializate, devine pertinent
ă
o construire a discursului sus
ţ
inut
ă
în principal definalitatea aducerii în prezen
ţă
a unor „st
ă
ri de fapt” cu privire la circumscrierea juridic
ă
atermenilor,
ş
i de emiterea unor judec
ăţ
i de valoare pe cât posibil critice, care s
ă
permit
ă
 deschiderea c
ă
tre întrez
ă
rirea anumitor direc
ţ
ii evolutive.Fapt este c
ă
, indiferent de larghe
ţ
ea plas
ă
rii în perspectiv 
ă
alese, compara
ţ
ia între
constitu 
 ţ 
ia na 
 ţ 
ional 
ă 
 
ş
i
tratatul institutind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
nu se poate reduce la o simpl
ă
confruntare aexclusiv acestor termeni, ci,
ţ
inând seama de al
ţ
i termeni intermediari (precum tratatinterna
ţ
ional clasic)
ş
i de termeni contextuali (precum suveranitate intern
ă
 
ş
i interna
ţ
ional
ă
 ),trebuie s
ă
se raporteze la diferitele categorii de surse ale acestor categorii de acte. Abia odat
ă
 conturat specificul acestora, se poate aprecia
în ce m 
ă 
sur 
ă 
asist 
ă 
m ast 
ă 
zi la nivel european în cadrul construc 
 ţ 
iei comunitare la o simpl 
ă 
modificare a structur 
ă 
rii formale a modelelor normative 
sau, dimpotriv 
ă
,
la o restructurare a con 
 ţ 
inutului gândirii de filosofie politic 
ă 
 
ce sus
ţ
ine producerea de reguli având caracter„constitu
ţ
ional”. Cu alte cuvinte, criteriul abord
ă
rii va consta, în cadrul acestei expunerii în mod voit restrâns
ă
, în tratarea succint
ă
a distinc
ţ
iilor certe dintre ceea ce în limbajul juridic estedesemnat prin surse materiale
ş
i reale, respectiv surse formale ale celor dou
ă
categorii de actea
ş
ezate fa
ţă
în fa
ţă
– 
constitu 
 ţ 
ia na 
 ţ 
ional 
ă 
 
ş
i
tratatul instituind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
. Procedând deaceast
ă
manier
ă
, se va putea implicit clarifica sensul însu
ş
i al naturii constitu
ţ
ionale a unei reguli.
1.
 
Sursele reale
ş
i materiale diferite ale
constitu 
ţ 
iei na 
ţ 
ionale 
, respectiv ale
tratatului instituind o constitu 
ţ 
ie pentru Europa 
 
Pornind dinspre nivelul na
ţ
ional c
ă
tre cel unional, dificultatea fix
ă
rii semnificatuluiconstitu
ţ
iei rezult
ă
în principal din caracterul cel pu
ţ
in dual al acestuia, tradus prin faptul c
ă
 
no
 ţ 
iunea de constitu 
 ţ 
ie desemneaz 
ă 
atât o ordine politic 
ă 
institu 
 ţ 
ionalizat 
ă 
 , cât 
ş 
i actul prin care se instituie aceast 
ă 
ordine.
Sensul politic al constitu
ţ
iei, de rezultat al transcrierii progresive în termeniidreptului a unui ansamblu de revendic
ă
ri politice, a st
ă
rii unei societ
ăţ
i la un moment dat, îl
180
 
precede pe cel juridic.
Constitu 
 ţ 
ia 
, ata
ş
at
ă
în mod istoric
ş
i conceptual statului, apare astfel doar înmod derivat
ş
i complementar ca un ansamblu de norme juridice, fiind în mod prioritar unansamblu de principii filosofice privind raporturile dintre individ
ş
i societate
ş
i abia ulterior omodalitate de organizare a puterii politice pe baza acestor principii, a
ş
adar un fundament meta-juridic al sistemului de drept de la nivelul unui stat sau altul. Simetric, aceea
ş
i dualitate la nivel desemnificat se poate constata
ş
i în ce prive
ş
te
tratatul instituind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
, no
ţ
iunecare, în ciuda nout
ăţ
ii sale comparativ cu tradi
ţ
ia utiliz
ă
rii termenului clasic de constitu
ţ
ie, deja aprimit accep
ţ
iuni cu greu conciliabile între ele. Pe de o parte, unele voci reclam
ă
o identitate desemnificat între acest tip de tratat
ş
i semnificatul termenului constitu
ţ
ie, în virtutea identit
ăţ
ii desemnificant. Pe de alt
ă
parte, exist
ă
opinii care, de
ş
i disting între semnificatul celor dou
ă
no
ţ
iuni,pledeaz
ă
pentru o dizolvare progresiv 
ă
a grani
ţ
elor în materie, dat
ă
fiind o anume suprapunerematerial
ă
fragmentar
ă
dintre cele dou
ă
no
ţ
iuni.Întâi de toate,
ruperea deriv 
ă 
îns 
ă 
din non-identitatea surselor reale ale celor dou 
ă 
categorii de acte 
. Acest tip de surse consist
ă
, în general, în acel izvor al regulilor juridice constituit din necesitatea,nevoia social
ă
îns
ăş
i ce fundamenteaz
ă
, justific
ă
regulile în cauz
ă
ce o exprim
ă
pe aceasta,
a 
ş 
adar o nevoie extern 
ă 
fa 
 ţă 
de sistemul juridic 
ş 
i decelabil 
ă 
la nivelul con 
ş 
tiin 
 ţ 
ei colective ce reclam 
ă 
un anumit tip de reguli de drept 
ş 
i nu altul 
. Particularizate la
tratatul instituind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
, sursele reale arputea fi deci reg 
ă
site la nivelul necesit
ăţ
ilor de ordin meta-juridic ale con
ş
tiin
ţ
ei care se exprim
ă
 prin intermediul acestui tip de act. Aceast
ă
con
ş
tiin
ţă
nu
ţ
ine îns
ă
de un ethos distinct, ca încazul fiec
ă
ruia dintre statele-membre ale Uniunii Europene, constituite istoric ca state-na
ţ
iune,c
ă
ci nu apar
ţ
ine unei colectivit
ăţ
i constituite, printr-o constitu
ţ
ie na
ţ
ional
ă
, într-un atare statunic. Eviden
ţ
a acestei realit
ăţ
i este sus
ţ
inut
ă
de corelarea raport
ă
rii surselor reale ale
tratatului instituind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
la sursele sale materiale, în
ţ
elese mai întâi ca reprezentând voin
ţ
a ce configureaz
ă
 
ş
i sus
ţ
ine acest tip de act, r
ă
spunzând la întrebarea „cine î
ş
i exprim
ă
  voin
ţ
a în aceast
ă
norm
ă
juridic
ă
, cine o creeaz
ă
?”. Astfel, voin
ţ
a ce se exprim
ă
prin
tratatul instituind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
se relev 
ă
, la oexaminare atent
ă
, distinct
ă
atât de voin
ţ
a care se exprim
ă
într-o
ş
i printr-o constitu
ţ
ie na
ţ
ional
ă
. A
ş
adar specificul entit
ăţ
ii care are suficient
ă
îndrept
ăţ
ire pentru a fi recunoscut
ă
ca apt
ă
s
ă
 creeze acest tip de reguli nu trebuie confundat cu
 puterea constituant 
ă 
, voin
ţă
ce st
ă
la baza uneiconstitu
ţ
ii na
ţ
ionale.
Puterea constituant 
ă 
, ca putere a dreptului, exprim
ă
starea fluid
ă
de con
ş
tiin
ţă
a colectivit
ăţ
iiconstituite în stat, înc
ă
neinstituit
ă
 
ş
i neconcretizat
ă
, în func
ţ
ie de care se institu
ţ
ionalizeaz
ă
 puterea acestui stat însu
ş
i
ş
i se constituie fundamentele sistemului s
ă
u juridic. Este vorba despreo putere de auto-organizare, anterioar
ă
 
ş
i superioar
ă
statului, ce nu se confund
ă
cu acesta, dar îlcreeaz
ă
, impunându-i o constitu
ţ
ie
ş
i fiind ata
ş
abil
ă
voin
ţ
ei suverane, originare
ş
i necondi
ţ
ionatea poporului de a se auto-organiza. Imposibil s
ă
se manifeste direct, aceast
ă
voin
ţă
necesit
ă
oformulare juridic
ă
, care s
ă
îi permit
ă
s
ă
-
ş
i transpun
ă
în norme juridice pozitive cerin
ţ
ele
ş
iprincipiile de auto-organizare. Trecerea de la voin
ţă
la actul numit constitu
ţ
ie, prin care iana
ş
tere statul, se face prin intermediul
autorit 
ăţ 
ii constituante 
, organ al statului, care d
ă
propriu-zisconstitu
ţ
iei o form
ă
juridic
ă
, nu
ş
i con
ţ
inut, necreând-o, doar fixând-o, fiind deci o institu
ţ
ielimitat
ă
în opera sa de c
ă
tre puterea constituant
ă
.Or, la nivelul Uniunii Europene în general
ş
i în cazul
tratatului instituind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
în particular, nu ne afl
ă
m în prezen
ţ
a constituirii unui stat, a manifest
ă
rii voin
ţ
ei suveranea unui popor, a unei
 puteri constituante 
, inexistente de altfel la nivelul Uniunii europene (ce r
ă
mâneo construc
ţ
ie hibrid
ă
, o organiza
ţ
ie de integrare situat
ă
între simpla asociere de state – 
181
 
confedera
ţ
ia
ş
i statul federal - federa
ţ
ia). Dimpotriv 
ă
, ne afl
ă
m în prezen
ţ
a manifest
ă
rii unor
 puteri instituite 
, institu
ţ
ionalizate, f 
ă
r
ă
putere constitu
ţ
ional
ă
primar
ă
, care particip
ă
la crearea unuitratat interna
ţ
ional. Voin
ţ
ele ce se exprim
ă
în aceast
ă
norm
ă
juridic
ă
sunt derivate, apar
ţ
instatelor ca entit
ăţ
i deja constituite, ele creând regula în acest caz prin acord pe plan extern, unacord c
ă
utat
ş
i nu prin manifestare unilateral
ă
de voin
ţă
ca în cazul constitu
ţ
iei, unde acorduleste intrinsec, reprezentând convingeri ale uneia
ş
i aceleia
ş
i voin
ţ
e originare apar
ţ
inând uneientit
ăţ
i unice. Puterile implicate în producerea unui atare tip de tratat, prin manifestareasuveranit
ăţ
ii interna
ţ
ionale, nu sunt ele însele sursa vreunei suveranit
ăţ
i, ci, deja constituite,apar
ţ
in organelor statelor (putere executiv 
ă
 
ş
i legislativ 
ă
 ), fiind predeterminate de reguli interneconstitu
ţ
ionale
ş
i se manifest
ă
doar pe planul exerci
ţ
iului suveranit
ăţ
ii. Astfel c
ă
nu popoarelenegociaz
ă
 
ş
i semneaz
ă
tratatul, iar acesta nu este pe de alt
ă
parte opera vreunui popor surs
ă
desuveranitate distinct
ă
 
ş
i nici nu poate institui un asemenea popor, nu îl poate crea, indiferent c
ă
 încearc
ă
o consolidare a spa
ţ
iului de convingeri comune
ş
i a filosofiei politice care a generatconstruc
ţ
ia comunitar
ă
. Asupra acestui raport dintre semnificatul
 puterii constituante 
 
ş
i cel al
 puterii constituite 
poateîns
ă
interveni, ca surs
ă
de echivoc
ş
i deci a tendin
ţ
ei de a suprapune material
tratatul instituind oconstitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
 
ş
i
constitu 
 ţ 
ia na 
 ţ 
ional 
ă 
, un anumit gen de identitate material
ă
restrâns
ă
dintreele. Astfel, prin raportare la cel de-al doilea aspect al definirii surselor materiale ale normelorjuridice – con
ţ
inutul însu
ş
i al acestora, în specificitatea sa, determinând domeniul lor dereglementare în mod obiectiv, astfel încât oricine s
ă
îl poat
ă
identifica de aceea
ş
i manier
ă
– aceste dou
ă
categorii de norme reglementeaz
ă
în egal
ă
m
ă
sur
ă
modalitatea de producere a altornorme, fundamentând un sistem juridic de sine-st
ă
t
ă
tor. În acest punct, tratatul instituind oconstitu
ţ
ie pentru Europa se diferen
ţ
iaz
ă
astfel existen
ţ
ial de tratatele clasice. Acestea, ca surseexterne ale dreptului, produse prin participarea mai multor state sau a comunit
ăţ
ii interna
ţ
ionaleîn ansamblul s
ă
u, creeaz
ă
obliga
ţ
ii
ş
i drepturi exclusiv pentru statele contractante, care seangajeaz
ă
s
ă
adopte în ordinea juridic
ă
intern
ă
m
ă
suri de natur
ă
reglementar
ă
în vederearealiz
ă
rii unui scop comun. Doar normele emise de organele statale abilitate constitu
ţ
ional s
ă
 execute obliga
ţ
iile ce revin statului din tratat pot crea drepturi
ş
i obliga
ţ
ii persoanelor.Modalitatea
ş
i formele de producere a acestor norme nu este deci determinat
ă
de tratatulinterna
ţ
ional, ci r
ă
mâne reglementat
ă
de constitu
ţ
ie, ca act intern.În contrapartid
ă
,
tratatul instituind o constitu 
 ţ 
ie pentru Europa 
, ca
ş
i tratatele institu
ţ
ionale, nuse limiteaz
ă
s
ă
creeze drepturi
ş
i obliga
ţ
ii pentru state, ci instituie, asemenea unei
constitu 
 ţ 
ii na 
 ţ 
ionale 
, organe având competen
ţ
a de a crea dreptul, de a reglementa pentru a completa sauchiar amenda tratatele constitutive. Tratatele institu
ţ
ionale sunt cele privind comunit
ăţ
ileeuropene
ş
i Uniunea European
ă
, tratate cadru, care confer
ă
competen
ţ
a de a preciza acest cadruunor
organisme interna 
 ţ 
ionale pe care le instituie 
ş
i
care vor putea s 
ă 
emit 
ă 
, în acest scop,
norme direct aplicabile la nivel intern, particularilor 
. Aceste norme nu mai necesit
ă
aprobare din partealegiuitorului na
ţ
ional, aplicându-se prioritar în raport cu normele na
ţ
ionale.
Se na 
ş 
te astfel un legiuitor interna 
 ţ 
ional care produce o legisla 
 ţ 
ie interna 
 ţ 
ional 
ă 
.
Din aceast
ă
perspectiv 
ă
, tratateleinstitu
ţ
ionale
ş
i cel instituind o constitu
ţ
ie pentru Europa dep
ăş
esc cadrul contractual, fondând
ş
i organizând o
cart 
ă 
constitutiv 
ă 
.Cu toate acestea, semnificatul unui atare act normativ nu echivaleaz
ă
plenar cu oconstitu
ţ
ie na
ţ
ional
ă
, întrucât dreptul pe care îl creeaz
ă
institu
ţ
iile unionale r
ă
mâne deprovenien
ţă
interna
ţ
ional
ă
. Nefiind opera unei puteri statale suverane, recunoscute ca atare decomunitatea interna
ţ
ional
ă
 
ş
i neinstituind o atare putere, se limiteaz
ă
la a crea o organiza
ţ
ie
182
of 00

Commenting has been disabled.