• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
Download
 
Nicolae Frigioiu dr. conf.univ.
CURSUL: ANTROPOLOGIA CULTURIIConf. univ. dr. Nicolae FRIGIOIUANTROPOLOGIA CULTURIICUPRINS
I. CONCEPTUL DE CULTURAI .1. Definiţie şi definiţiiI. 2. Cultura şi civilizaţie. Dialectica raportului dintre eleI. 3. Elementele culturaleI. NoteII. CONCEPTUL DE INDUSTRIE CULTURALASI NOILE PROBLEME ALECOMUNICARII ARTISTICEII. NoteIII. POLITICI CULTURALE, CULTURA DE MASASI SOCIETATE DE MASAIII. NoteIV. CONFLICTUL DINTRE CULTURIIV. 1. Raporturile dintre antropologie, psihologie şi criminologie în abordarea acestei temeIV: 2. Noţiunea de conflict şi graniţele sale socio-culturaleIV. 3. Mobilitatea socială şi conflictul dintre modelele culturaleIV .4. Conflictul dintre valorile, normele şi codurile culturaleIV. NoteV. CULTURASI PERSONALITATEV. 1. Rolul proceselor de socializareV. 2. Inadaptare socio-culturală şi situaţii conflictualeV. 3. Criza culturii contemporane şi dezorganizarea socialaV. 4. Negativismul agresiv şi conflictele interetniceV. 5. Narcotizarea conştiinţei prin intermediul noilor forme culturaleV. 6. Teoria frustraţiei şi delincventa juvenilaV. NoteVI. DE LA ACULTURATIE LA TEORIA DEPENDENTELOR CULTURALEVI. 1. Noţiunea de aculturaţieV1. 2. Aculturaţia în Lumea a TreiaVI. Note
1
 
Nicolae Frigioiu dr. conf.univ.
ANTROPOLOGIA CULTURII
Cursul de Antropologie culturala îşi propune sa analizeze geneza, structura, dinamicaşi funcţiile culturilor, pentru a releva factorii care duc la diversificarea comportamentuluicultural şi a comunicării culturale. Având ca structuri constitutive materialele culturale,relaţiile şi contactele culturale, evoluţia şi difuzarea culturilor, cursul urmăreşte o abordare bio-psiho-socio-culturală a omului în evoluţia lui filogenetică şi ontogenetică, pentru aevidenţia şi a cunoaşte cât mai mult formele comunicării umane, aşa cum au luat ele naştere în procesul antropogenetic, până la marea diversitate a proceselor etnogenetice. Cursulurmăreşte o fundamentare antropologică a formelor de comunicare umană. Rezultat alevoluţiei relaţiilor de rudenie şi de alianţă, al primelor forme ale vieţii sociale şi religioase şi,nu în ultimul rând, al cerebralizarii, apariţia normelor culturale, exterioare condiţiei biologice a omului, a permis saltul ontologic de la natură la cultură, în aventura mirabilă aumanizării.
I. CONCEPTUL DE CULTURAI. 1. Definiţie şi definiţii.
Termenul de „cultură“ a fost introdus în antropologia socială, devenind un termentehnic, de către Eduard B. Tylor, pionierul britanic al acestei discipline. În introducerea laCultura Primitivă (1871), el descrie cultura ca „acel complex care include cunoaşterea,credinţele, artele, dreptul, morala, obiceiurile pe care şi le-a însuşit omul ca membru alsocietăţii.” Însă extraordinara proliferare a conceptului şi, implicit, a termenului de culturăne obligă la o sistematizare după criterii axiologice, funcţionale, structurale şi tehnice aleacestuia.Definiţiile date culturii vizează, în esenţă, saltul calitativ de la existenţa naturală la cea bazată pe valori. Oricât ar fi de derutanta interferenţa dintre planurile, polii de referinţa,axele interne şi conţinutul acestui concept în general, „cultura este ridicarea omuluideasupra stării naturale prin dezvoltarea şi exercitarea puterilor sale spirituale şi morale“(W. Lewis). În anul 1952, antropologii americani Alfred Louis Kroeber şi Clyde Kluckhohnau primit sarcina, din partea UNESCO, sa inventarieze diferitele semnificaţii ale termenuluide cultura; ei au descoperit nu mai puţin de 146! Totodată ei si-au dat seama de flotările desens dintre cultura şi civilizaţie, pe de o parte, dintre suprapunerea dintre aceste douacategorii, cu înţelesuri uneori opuse, în antropologie, etnologie, etnografie şi culturologie, pede alta parte. Prin urmare, definitia celor doi urmareste eliminarea confuziilor şievidentierea genului proxim şi a diferentei specifice: „Cultura consta din modele implicitesau explicite ale comportării şi pentru comportare, acumulate şi transmise prin simboluri,incluzand şi realizarea lor în unelte. Miezul esential al culturii consta din idei tradiţionale,aparute şi selectionate istoric si, în special, din valorile ce li se atribuie; sistemele culturalepot fi considerate, pe de o parte, ca produse ale acţiunii si, pe de alta, ca elemente ceconditioneaza actiunea viitoare“ [1].
2
 
Nicolae Frigioiu dr. conf.univ.
Din punct de vedere tradiţional, conceptul de cultura este legat de notiunea „culturaspiritului“, prin analogie cu ideea de cultura a ogoarelor, prezenta la Horatiu şi Cicero,(cultura agrorum). a şi în procesul agricol unde tarana, bogata în posibi-itati, trebuie sa fielucrata pentru a rodi, tot astfel cultura spiritului presupune ideea mai generala a uneiformari, pregatiri, educatii, de care toate fiintele umane, indiferent de grupurile de careapartin, ar trebui sa beneficieze. Aceastaconceptie presupune deea unui patrimoniu cultural, compus din bunuri şi valoriuniversale transmise de la o generatie la alta. Educatia devine tot mai mult intentionatasiprogramatasi are funcţia de a face posibil accesul la acest patrimoniu cultural.Ca înţeles fundamental, legat şi de sensul originar menţionat mai sus, cultura ia naştereşi se defineşte în raport cu natura, opozitie valabila nu numai pentru cultura exterioara,obiectiva, dar şi pentru cea interioara, subiectiva, deoarece omul însuşi, în alcatuirea saspecifica, este o unitate dintre biologic şi spiritual, dintre natural şi cultural. Gratie omului,natura devine cultura, în timp ce prin cultura omul dobandeste adevarata sa natura. Culturaeste detasare de natura, etapele culturii sunt etape ale umanizarii, ale ridicarii spirituale aomului. Cultura cuprinde ansamblul fenomenelor social-umane care apar ca produsecumulative ale cunoasterii si, totodată, ca valori sintetice.Definitia cea mai clara data culturii din punct de vedere psihologic este urmatoarea:cultura este elementul invatat al comportamentului uman. Determinativul „invatat” este aiciesential deoarece, oricare ar fi formele unei culturi susceptibile de a fi descrisa obiectiv, eletrebuie sa fie invatate de către generatiile succesive ale unei populatii, altfel aceasta sepierde. Teza realităţii psihologice a culturii consta în aversiunea contra fragmentariiexperientei umane, contra separarii omului, a organismului, de aspectele comportamentuluisau care constituie elementele „superorganice“ ale existentei sale. În mod cert, orice culturaconsiderata în cursul timpului este dotata cu o vitalitate care transcende viaţa individuala afiecarui membru care o manifesta. O alta definitie, pe cat de succinta, pe atat de utila, esteurmatoarea: cultura este ceea ce în lume se datoreaza omului. Prin aceasta definitie serecunoaste explicit ca viaţa omului se desfăşoară într-un cadru dublu: habitatul natural şimediul social. Definitia subliniaza specificul culturii de a fi mai mult decât un fenomen biologic; ea cuprinde toate elementele din caracterul omului adult pe care el le-a invatat înmod constient, de la grupul sau.Pentru a intelege natura esentiala a culturii trebuie solutionate trei paradoxuri aparente,care sunt susceptibile sa aduca o lumina oarecare în tratarea temei noastre:1.Cultura este universala ca achizitie umana, dar fiecare dintre manifestările sale localesau regionale poate fi considerata unica;2.Cultura este stabila, dar ea este, de asemenea, dinamica şi manifesta schimbaricontinue şi constante;3.Cultura completeazasi, într-o mare masura, determina cursul vieţilor noastre, daracest lucru este cu greutate perceput în gandirea noastra constienta.
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
Ariadna Stan

Saru' mana de upload!

reply02 / 25 / 2012
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...