Gabriel Troc: Antropologie cultural
ă
sănătate, boală şi vindecare; c). Antropologia urbană studiază viaţa oraşului, în special"patologia" urbană şi d). Antropologia dezvoltării, care se concentrează asupra cauzelorsubdezvoltării şi a procesului dezvoltării ţărilor din Lumea a Treia.Antropologia aplicată este ramura ce pune la lucru în sensul acţiunii, practicii, rezolvăriide probleme concrete în comunităţi determinate pe seama rezultatelor produse în câmpulcercetări teoretice mai sus amintite.Toate aceste ramuri constituie ceea ce americanii numesc "antropologia generală" şi careastăzi este definită ca cercetare globală, comparativă şi multidimensională a umanităţii.O scurtă paranteză în legătură cu folosirea termenului de "cultură" în loc de cel de"societate": în antropologie este o problemă de accent, antropologii preferând să circumscriegrupurile umane ca societăţi sau, mai adesea, datorită cercetării unor grupuri mici preciscircumscrise spaţial, ca microsocietăţi care împărtăşesc o cultură relativ omogen distribuită şiuniform interiorizată. Termenii de "cultură" şi "societate" sunt utilizaţi, prin urmare, în foartemulte cazuri, ca sinonimi. Revenind la clasificările "naţionale" amintite mai sus, trebuie precizatcă în tradiţia franceză studiul culturilor este alocat la două discipline înrudite, considerate însă într-o subordonare ierarhică: etnografia şi etnologia. "Etnografia, scrie Claude Levi-Strauss,constă în observarea şi analiza grupurilor umane, considerate în particularitatea lor, urmărindrestituirea, cât mai fidelă cu putinţă a vieţii fiecăreia dintre ele". În ce priveşte etnologia,"aceasta foloseşte în mod comparativ documentele prezentate de către etnograf". [Vom reveniulterior asupra acestei "diviziuni a muncii" de cercetare şi a semnificaţiei ei mai generale pentrupractica ştiinţifică din antropologie.]Tradiţia engleză, pe de altă parte, alocă studiul culturii "antropologiei sociale". Aceastaeste concepută ca parte sau subdiviziune a unei sociologii generale şi îşi concentreazădemersurile de cercetare asupra ansamblului vieţii unui grup uman prin perspectiva diferitelorinstituţii sau sisteme care subîntind "structura socială": sistemul de rudenie, organizare politică,ritualuri, tradiţii, cutume privite ca instituţii structurate cu funcţii specifice care constituie împreună unitatea vieţii sociale a grupului sau comunităţii.În fine, în Germania (şi prin influenţă germană în cele mai multe din ţările EuropeiCentral şi de Est), studiul culturii vizează cu preponderenţă cultura populară Wolfskunde înţeleasă ca expresie a "spiritului poporului" sau a naţiunii, într-o tradiţie de cunoaştere aculturii ce coboară de la Herder, tradiţie ce asumă că fiecare popor-naţiune se manifestăcultural într-un mod unic iar rădăcinile acestei manifestări se regăsesc în forma cea mai pură încultura arhaică/populară. Ca urmare, investigarea culturii trimite la acţiunea de culegere afolclorului, la tezaurizarea şi muzeificarea acestuia. [Motivaţia acestei opţiuni, în contextulprocesului istoric de constituire a statelor-naţiuni, este evidentă.]Epuizând această clasificare, precizez că în cursul de faţă abordarea care primează este ceaa tradiţiei anglo-saxone care asumă că: Antropologia culturală sau socială vizează studiulgrupurilor sociale prin prisma tradiţiilor şi instituţiilor lor culturale înţelese ca forme deacţiune umană implicate în procesul de reproducere socială a vieţii. "Cultura" unei populaţiireprezintă ansamblul ideilor, concepţiilor, credinţelor, ritualurilor, instituţiilor etc. care esteistoric şi contextual determinat, şi care este deopotrivă transmis de la o generaţie la alta şi
3
Leave a Comment