• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Gabriel Troc: Antropologie cultural
ă
Antropologie culturală - Gabriel Troc
Tema 1.
Antropologia culturală în contextul ştiinţelor sociale
 Tema 2.
Sensuri ale culturii în antropologia culturală
Tema 3.
Evoluţionismul
Tema 4.
Difuzionismul, particularismul istoric, cultură-şi-personalitate
Tema 5.
Sructural-funcţionalismul
Tema 6.
Structuralismul - Claude Lévi-Strauss
Tema 7.
Antropologia interpretativă - Clifford Geertz
Tema 8.
Antropologia postmodernăBibliografie generală
1
 
Gabriel Troc: Antropologie cultural
ă
Tema 1: Antropologia culturală în contextul ştiinţelor sociale
Disciplină relativ tânără, existenţa antropologiei culturale ca şi câmp particular decunoaştere nu depăşeşte cu mult un secol. Putem localiza temporal apariţia disciplinei spresfârşitul secolului XIX, iar în ceea ce priveşte recunoaşterea ei în România, acest lucru s-apetrecut doar în urmă cu câteva decenii, şi în mod semnificativ doar după 1990. Face partedintre ştiinţele sociale, nu însă într-un mod lipsit de ambiguitate: titulatura ei trimite la înrudiridintre cele mai diverse: antropologie socială, sociologie, etnografie, studii culturale (vomlămuri toate aceste înrudiri). După 1990, ca şi în cazul altor domenii, în România s-a încercat"recuperarea" acestei discipline, ceea ce trimite la recuperarea textelor fundamentale, ametodologiilor de practicare a ei, a diferitelor curente şi tradiţii de gândire care s-au dezvoltat în interiorul disciplinei."Recuperarea" amintită trimite în primul rând la o perspectivă istorică. Şi în cadrul acestuicurs vom proceda istoric, urmărind evoluţia diverselor curente în spaţiile ştiinţifice europene şiamericane, cu deosebire în cel englez, nord-american şi francez. Comparând cele trei spaţiiştiinţifice, apare o primă dificultate ce ţine de terminologie. În Statele Unite antropologiaculturală este parte dintr-un ansamblu de discipline antropologice mai vast care includeantropologia culturală alături de arheologie, antropologie lingvistică, antropologie fizică şiantropologie aplicată. Să le considerăm pe fiecare:Arheologia: a). Include in primul rând varianta clasică pe care o cunoaştem şi noi, şi carepresupune combinarea izvoarelor de arhivă cu cele materiale, provenite din excavărideosebirea faţă de arheologia istorică ţine în primul rând de "adâncimea" trecutului pe care-lare în vedere, în cazul arheologiei antropologice vizându-se cu predilecţie trecutul recent. b).Arheologia industrială ce vizează întreprinderile de acest tip, specifice diferitelor perioade:sisteme de irigaţii, tehnologii de construcţie etc. c). Arheologia protecţionistă, ce vizeazăevaluarea factorilor de mediu care alterează situsurile istorice sau preistorice: de la peşteri pânăla oraşe medievale.Antropologia fizică presupune: a). Primatologia, sau studiul vieţii şi biologiei primatelor(maimuţe în special); b). Paleontologia umană sau identificarea şi studierea fosilelor umane saupre-umane; c). Antropologia legală sau ramura care investigheavictimele crimelor şiaccidentelor şi care stabileşte paternitatea umană prin intermediul analizelor genetice şi, înfine, d). genetica populaţiilor, care studiază diferenţele ereditare în cadrul populaţiei umane.Antropologia lingvistică. Şi acest domeniu este constituit din mai multe subramuri: a).Lingvistica istorică: reconstituie originile limbajului şi a diferitelor familii de limbi; b).Lingvistica descriptivă este cea care studiază gramatica şi sintaxa diferitelor limbi şi c).Sociolingvistica, care studiază utilizarea limbajului în comportamentul comunicativ al vieţiicotidiene.Antropologia culturală este la rândul ei alcătuită din următoarele subramuri: a).Etnografia, sau studiul culturilor [ori a societăţilor; vezi clarificările de mai jos] contemporane; b). Antropologia medicală ce studiază factorii biologici şi culturali în relaţie cu starea de
2
 
Gabriel Troc: Antropologie cultural
ă
nătate, boaşi vindecare; c). Antropologia urbană studiaviaţa oraşului, în special"patologia" urbană şi d). Antropologia dezvoltării, care se concentrează asupra cauzelorsubdezvoltării şi a procesului dezvoltării ţărilor din Lumea a Treia.Antropologia aplicată este ramura ce pune la lucru în sensul acţiunii, practicii, rezolvăriide probleme concrete în comunităţi determinate pe seama rezultatelor produse în câmpulcercetări teoretice mai sus amintite.Toate aceste ramuri constituie ceea ce americanii numesc "antropologia generală" şi careastăzi este definită ca cercetare globală, comparativă şi multidimensională a umanităţii.O scurtă paranteză în legătură cu folosirea termenului de "cultură" în loc de cel de"societate": în antropologie este o problemă de accent, antropologii preferând să circumscriegrupurile umane ca societăţi sau, mai adesea, datorită cercetării unor grupuri mici preciscircumscrise spaţial, ca microsocietăţi care împărtăşesc o cultură relativ omogen distribuită şiuniform interiorizată. Termenii de "cultură" şi "societate" sunt utilizaţi, prin urmare, în foartemulte cazuri, ca sinonimi. Revenind la clasificările "naţionale" amintite mai sus, trebuie precizatcă în tradiţia franceză studiul culturilor este alocat la două discipline înrudite, considerate însă într-o subordonare ierarhică: etnografia şi etnologia. "Etnografia, scrie Claude Levi-Strauss,constă în observarea şi analiza grupurilor umane, considerate în particularitatea lor, urmărindrestituirea, cât mai fidelă cu putinţă a vieţii fiecăreia dintre ele". În ce priveşte etnologia,"aceasta foloseşte în mod comparativ documentele prezentate de către etnograf". [Vom reveniulterior asupra acestei "diviziuni a muncii" de cercetare şi a semnificaţiei ei mai generale pentrupractica ştiinţifică din antropologie.]Tradiţia engleză, pe de altă parte, alocă studiul culturii "antropologiei sociale". Aceastaeste concepuca parte sau subdiviziune a unei sociologii generale şi îşi concentreazădemersurile de cercetare asupra ansamblului vieţii unui grup uman prin perspectiva diferitelorinstituţii sau sisteme care subîntind "structura socială": sistemul de rudenie, organizare politică,ritualuri, tradiţii, cutume privite ca instituţii structurate cu funcţii specifice care constituie împreună unitatea vieţii sociale a grupului sau comunităţii.În fine, în Germania (şi prin influenţă germană în cele mai multe din ţările EuropeiCentral şi de Est), studiul culturii vizează cu preponderenţă cultura populară Wolfskunde înţeleasă ca expresie a "spiritului poporului" sau a naţiunii, într-o tradiţie de cunoaştere aculturii ce coboară de la Herder, tradiţie ce asumă că fiecare popor-naţiune se manifestăcultural într-un mod unic iar rădăcinile acestei manifestări se regăsesc în forma cea mai pură încultura arhaică/populară. Ca urmare, investigarea culturii trimite la acţiunea de culegere afolclorului, la tezaurizarea şi muzeificarea acestuia. [Motivaţia acestei opţiuni, în contextulprocesului istoric de constituire a statelor-naţiuni, este evidentă.]Epuizând această clasificare, precizez că în cursul de faţă abordarea care primează este ceaa tradiţiei anglo-saxone care asumă că: Antropologia culturală sau socială vizează studiulgrupurilor sociale prin prisma tradiţiilor şi instituţiilor lor culturale înţelese ca forme deacţiune umană implicate în procesul de reproducere socială a vieţii. "Cultura" unei populaţiireprezintă ansamblul ideilor, concepţiilor, credinţelor, ritualurilor, instituţiilor etc. care esteistoric şi contextual determinat, şi care este deopotrivă transmis de la o generaţie la alta şi
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...