ALEXANDRIAN, eseist, istoric de artă şi romancier, a făcut parte dinmişcarea suprarealistă căreia i-a consacrat două mari lucrări deveniteclasice,
L'Art sur-răaliste
(1969),
Le Surrealisme et le reve
(1974), şidiferite monografii:
Andră Breton par lui-meme
(1971),
Marcel Duchamp
(1976),
Georges Henein
(1981) etc. Timp de mai mulţi ani afost critic de artă la revista
L'Oeil
şi la ziarul
Arts
şi critic literar larevista
L'Express.
Alte lucrări:
Victor Brauner l'illumina-teur
(1954),
Les Dessinsmagiques de Victor Brauner
(1965),
La Peinture en Europe au XVllf siăcle
(1970),
Dictionnaire de la peinture surrealiste
(1972),
Panorama de l'impressionnisme
(1973),
Le Cubisme de A ăZ
(1973),
Les Llb6rateurs de l'amour
(1977),
Les Maîtres de la lumiere
(1979).ALEXANDRIANISTORIAFILOZOFIEIOCULTETraducere de CLAUDIA DUMITRIU656591Bucureşti, 1994Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDAREPrologALEXANDRIAN
HISTOIRE DE LA PHILOSOPHIE OCCULTE ©
Editions Seghers,Paris, 1983Humanitas, 1994, pentru prezenta versiune romănească ISBN 973-28-0438-6Istoria filozofiei oculte este, fără îndoială, partea cea mai bizară, dar şicea mai necunoscută, a antropologiei generale. Numărul mare de cărţicare discută despre acest subiect, deşi atestă interesul constant al publicului pentru fenomenele legate de el, împiedică, cu tot felul deconsideraţii parazitare — care ţin cînd de un şarlatanism exaltat, cîndde un raţionalism restrictiv — cunoaşterea pe care o putem aveadespre acest subiect. Este dificil să ne exprimăm asupra lui fără acădea într-una din cele două extreme, credulitatea sau scepticismul,care dăunează, în egală măsură, obiectivitătii. Cînd sîntem prea credulifaţă de faptele extraordinare relatate nu mai sîntem capabili să avem
despre ele o vedere de ansamblu judicioasă şi să le clasăm din nou cuun sens critic neştirbit. Invers, cînd rămînem în faţa lor de unscepticism de neclintit riscăm să pierdem învăţămintele preţioase pecare le conţin despre om şi lume, să considerăm feluritele păreri careau avut o reală influenţă asupra moravurilor drept divagaţii devizionari. Iată de ce, păzindu-mă cu grijă de astfel de abuzuri deinterpretare, vreau să abordez studiul magiei occidentale într-un spiritnou, să resping mulţimea de anecdote care o ridiculizează, să filtrez curigoare credinţele şi potenţialităţile pe care le-a pus în practică şi s-o prezint sub o formă pe care cultura modernă s-o poată asimila.Folosesc mai degrabă termenul
de filozofie ocultă
(în consens cuautori clasici cum sînt Cornelius Agrippa şi Paracelsus care îşi numeauastfel disciplina) arătînd că este vorba de expunerea unui ansamblu de principii, de dogme şi de metode; el este mai potrivit decît termenul
ocultism
inventat de Eliphas Levi pentru a crea o mişcare analoagă curomantismul şi socialismul şi care nu corespunde astfel decît unuicurent născut în secolul al XlX-lea. Nu cred nici că putem vorbi seriosde
ştiinţe oculte,
deoarece ştiinţele propriu-zise au trebuit, ca să ajungăla o dez-
6
ISTORIA FILOZOFIEI OCULTEvoltare pozitivă, să se desprindă de iluziile gîndirii magice ba chiar, lanevoie, să le combată. Această noţiune de filozofie ocultă este cu atîtmai potrivită cu cît Pitagora, căruia i se atribuie inventarea cuvăntului
philosophia,
a conceput el însuşi împărţirea acestei arte de a gîndi într-o cunoaştere exoterică, destinată profanilor, şi o cunoaştere ezoterică,rezervată numai iniţiaţilor. Membrii şcolii sale trebuiau să se lege prin jurămînt că vor păstra secretul învăţăturilor lui; cel care-l divulga eraconsiderat ca mort şi i se ridica o stelă funerară; aceasta a fostsancţiunea aplicată lui Hipparchos cînd a predat public pitago-rismul,în ciuda avertismentului dat de tovarăşul lui de învăţătură, Lysis.Obligaţia de a păstra secretul îl deosebea pe filozof de sofistul derînd.
1
Mai tărziu, Aristotel va transmite şi el o învăţătură acroamatică,adică pur orală, predată separat celor mai buni elevi ai lui şi cuconţinut diferit de cel de la cursurile publice şi din scrierile sale. Astfelse instalează tradiţia unei elite de gînditori ce aveau în seamă odoctrină secretă, de care trebuiau îndepărtate spiritele frivole şi carereflecta asupra unor subiecte pe care religia, ştiinţa şi învăţămîntul laic
refuzau să le aprofundeze; această doctrină nu era numai speculativă,ci voia să pună la dispoziţia adepţilor ei mijloace superioare pentru aconduce fiinţele şi pentru a înţelege lucrurile.Cum se face oare că la sfîrşitul secolului al XX-lea, cu toate progresele fizicii nucleare, ale medicinei, ale astrofizicii, ale psih-analizei se mai găsesc încă cititori pasionaţi de lucrări despre magie,vrăjitorie, astfel încît cantitatea tot mai mare de reviste, de conferinţe,de lucrări pe această temă capătă proporţiile unui fenomen sociologic?Este de prevăzut că în secolul al XXI-lea şi chiar mai tîrziu se vor maigăsi amatori care să se dedice filozofiei oculte; evoluţia descoperirilor ştiinţifice nu va avea nici o influenţă în această privinţă. Aceastăsupravieţuire a unor credinţe aşa-zis arhaice a fost pusă pe seama celor mai diferite cauze: unii au incriminat declinul religiilor şi auinterpretat recrudescenţa superstiţiilor populare ca pe o consecinţă amaterialismului; alţii au văzut în ea o aspiraţie intelectuală spre mi-raculos, o criză de civilizaţie, o expresie a neliniştii colective şi aşamai departe. Pentru mine — şi aceasta formează una din liniiledirectoare ale studiului meu — filozofia ocultă este cerută1. Armănd Delatte a subliniat faptul că ceea ce se ascundea erau ideileşi nu ritualurile: „După mărturia vechilor istorici, secretul priveateoriile".
[Etudes sur la tttt£rature pythagoricienne.
Paris, HonoreChampion. 1915.)PROLOG 7de structura spiritului uman, care conţine în mod inevitabil
gîn-direamagică
şi
glndirea pragmatică.
Gîndirea magică este inerentăinconştientului, gîndirea pragmatică provine din conştient. Filozofiaocultă aparţine tuturor timpurilor pentru că ea sistematizează gîndireamagică pe care fiecare o poartă în sine, fie că o acceptă sau o neagă, căo cultivă sau o înăbuşă. Această gîndire magică se manifestăneîngrădită în fabulaţia copiiilor, în vis şi în nevroză. Orice om a fostcopil, orice om visează noaptea, orice om a trecut printr-o nevrozăanxioasă în urma unui traumatism moral; orice om este decisusceptibil, în fiecare moment al vieţii sale, să asiste la apariţia, în psihicul lui, a unor paradigme ale magiei ancestrale.Copilăria, în primul rînd, este o adevărată şcoală a lumii oculte. Nuavem decît să observăm copiii din jurul nostru, să ne analizăm propriile amintiri, pentru a verifica această predispoziţie pe care, dealtfel, mari pediatri au codificat-o. Melanie Klein, studiind primii trei
of 00
Alexandrian - Istoria Filozofiei Oculte
1,166 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (1 Rating) |
| Upload Date: | 07/08/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment