sau nu un poet adevărat. Poezia vorbeşte despre om, nu despre un om anume, şi vorbeşte în limbajul peren al imaginilor: „îmi închipui că omul posedă o porozitate faţă de moarte...". Este vorba despre om în general,oricum s-ar chema el, Carriego, Nicolds Paredes ori Borges, sau oricare mahalagiu care posedă o „porozitate faţă de moarte". Palermo este, la urma urmei, toate lucrurile familiare din acea ambianţă sordid pitorească, ce sînt sau par efemere pentru ochii implacabili ai oglinzii, şi pe care numai poezia izbuteşte să le fixeze. Astfel, plecînd de la umila şi îndrăgita mahala, poetul Borges - care nu fusese pînă atunci atît de poet în versuricum reuşeşte să fie în această carte de proză - a ajuns la nodul etern al problemei: pe de o parte, scurgereairemediabilă a timpului (cu intenninabila serie de imagini care o reprezintă: asfinţitul, oglinda, labirintul,istoria, legenda, mitul, eposul...), pe de altă parte eternitatea, din perspectiva căreia percepem lucrurile filosofic: „Jocul (de
truco,
n.n.) este repetarea unor jocuri din trecut, altfel spus, a unor clipe din trăirile altora.Generaţii acum invizibile de creoli sînt îngropate de vii în el; sînt chiar el, putem afirma fără să recurgem la ometaforă. Se întrezăreşte faptul că timpul este o ficţiune, dacă ne gîndim bine. Astfel, pornind de la labirinturilede carton zugrăvite ale cariilor de joc, ne-am apropiat de metafizică: singura justificare şi finalitate a tuturor temelor". Aparent neorganic şi fragmentar,
Evaristo Carriego
pare să cuprindă puţin din toate: date biografice şiautobiografice, lecturi poetice comentate, amintiri din copilărie, informaţii etnografice, schiţe de cercetăriistorice, literare şi muzicale, chiar şi lămuriri şi completări primite de la cititori. în acest sens, se poate spunecă încheie perioada de şapte ani (1923-l930) a regăsirii patriei argentiniene, după anii petrecuţi în Europa. Dar aparenţa de dispersare nu trebuie să ne inducă în eroare. Există în toate acestea o profundă coerenţă, pe carele-o conferă descoperirea definitivă a poeziei — în sensul major de creaţie literară -, nu ca simplu joc frivol,divertisment şi evaziune, ci ca joc complex, profund şi grav. modalitate a adevărului care nu poate fi altfel decît liberă şi fragmentară, de acord cu exigenţele spiritului modern, care nu se mai simte atras de construcţiilemonolitice, dar nu este din pricina asta mai puţin angajat, cu deosebirea că o face cu o implicare detaşată. Pasionanta căutare a început. Nu contează că este destinată să nu aibă sfirşil. că întrebările angoasante nu-şivor găsi răspuns: contează că a începui.
29Evaristo Carriego
se află la acest început de drum, din clipa fericită în care Borges s-a descoperit pe sine însuşi,aşa cum Carriego „a înţeles lucrurile, cu bucurie şi resemnare, într-una din ultimele lui nopţi de rătăciri peulicioare": Sau cum a înţeles ceva mai înainte, cînd îşi asumă destinul de a depune „mărturii şi aluzii" despre Palermo, în acea clipă la fel de privilegiată în care descoperă că universul lui literar este mahalaua cotidiană şiobişnuită, nu ambianţa operelor lui Dumas, fiindcă universul „ne este dat în întregime în orice clipă, în oriceloc". Borges insistă atît de mult asupra momentului cînd Carriego se descoperă pe sine, fiindcă, scriind „biografia" poetului mahalalelor, scrie în fond despre sine şi despre propria lui descoperire de sine: „Cîteodată mă bate gîndul că orice viaţă omenească, oricît de încîlcită şi bogată ar fi, constă în realitate dintr-un singur moment: momentul în care omul îşi dă, seama o dată pentru totdeauna cine este. Incepînd de la acea revelaţiecu neputinţă de precizat pe care am încercat s-o intuiesc, Carriego este Carriego". Tot astfel, începînd de lacartea despre Carriego, Borges este Borges. Andrei Ionescu
PROLOG
Ani de zile am fost convins că mi-am petrecut copilăria într-o mahala din Buenos Aires, o mahala cu străzi primejdioase şi amurguri orbitoare. Adevărul este că am copilărit într-o grădină, îndărătul unui grilaj cu vîrfuriascuţite, şi într-o bibliotecă plină de nesfîrşite tomuri în engleză. Acel Palermo' al cuţitului şi al chitarei serevărsa (mă asigurau cu toţii) pînă la colţul casei noastre, dar cei care mi-au populat dimineţile şi mi-au învăluitîntr-o plăcută groază nopţile au fost piratul orb al lui Stevenson, ce-şi dădea sufletul sub copitele cailor,trădătorul care şi-a părăsit prietenul pe lună, călătorul prin timp, care a adus din viitor o floare ofilită, duhulîntemniţat vreme de veacuri în ulciorul solomonic şi profetul învăluit din Jorasan, care sub nestemate şi mătăsuriascundea lepra.Ce se afla, în acest timp. de cealaltă parte a grilajului cu vîrfuri ascuţite? Ce destine aprige şi violente sedesfăşurau la cîţiva paşi de mine, în cîrciumile tulburi sau pe maidanele incerte? Cum va fi fost acel Palermo saucum mi se părea că va fi fost, în frumuseţea lui adîncă?Unor asemenea întrebări a vrut să le răspundă această carte, nu atît documentară cît imaainativă.J.LB.
1
Palermo -
canier lăturalnic şi pitoresc din Buenos Aires.
(n. ir.)
LĂMURIREPALERMO DIN BUENOS AIRES
Cred că numele lui Evaristo Carriego va aparţine acelei
ecclesia visibilis
a literaturii noastre, ale căreiinstituţii caritabile - cursuri de declamaţie, antologii, istorii ale literaturii naţionale - se vor bizui închip definitiv pe el. Şi mai cred că va aparţine celei mai adevărate şi secrete
ecclesia invisibilis,
comunităţii dispersate a celor drepţi, şi că această includere nu se va datora frînturii de bocet din glasul
Leave a Comment