CAPITOLUL 1Conceptul de comunicare.Şcoala de la Palo Alto: Axiomele comunicăriiProbleme de definire a conceptului
Comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecinţă, studiul comunicării presupune studiul culturii în care este integrată
(John Fiske, 1982, 2).Comunicarea a primit nenumărate definiţii – fie ele implicite oriexplicite – toate demonstrând eforturile continue ale practicienilor,oamenilor de ştiinţă preocupaţi de a descrie, prezice şi înţelege cât mai bine fenomenul în discuţie. Aceste definiţii pot fi grupate în categorii variate, unele venite dinspre zona
limbajului comun
, altele din sferaintereselor
individuale
ale unora dintre specialişti şi, în fine, o categoriede definiţii izvorâte din orientarea specialiştilor spre interesul public,
general
.O listă de întrebări, care ar putea părea covârşitoare, reflectă, defapt, doar o mică parte din problemele la care teoreticienii şicercetătorii încearcă aflarea de răspunsuri, în eforturile lor de a găsiacea definiţie care să „acopere” domeniul comunicării. Astfel, ei încearcă să descopere cum, de ce comunică oamenii şi care sunt limitele între care se poate vorbi de
comunicare
? Vor să ştie cum şi de ceoamenii îşi
planifică
actul comunicării (a se înţelege:
intenţionalitatea
comunicării). Vor să înţeleagă cum şi de ce uneori comunicareareuşeşte, iat alteori eşuează lamentabil, ce anume determină astfel deoscilaţii? Încearcă, de asemenea, să înţeleagă modul în care o persoanăsau o organizaţie influenţează comunicarea dintre ceilalţi oameni şi,fără îndoială, şirul întrebărilor poate continua mult de aici înainte (fie şinumai dacă ar fi să le
dezvoltăm
pe cele enumerate deja).