TRATAT DESPRE CUNOASTERE
- invitatie la o LOGICA SUPERIOARA - Care ar fi motivul pentru a scrie o carte ? In mod normalun om se apuca de scris atunci cand are de comunicat cevasemenilor sai. Daca nu este profesia lui, atunci motivatia artrebui sa fie si mai puternica, pentru a justifica acest demers.Si daca nu talentul este cel care este pus in valoare ci maidegraba lipsa de experienta transpare din stil, apoi precismotivatia ar trebui sa fie
mesajul
.Am decis sa ignor lipsa mea de experienta in domeniuin speranta ca si cititorul va face la fel, indemnat de importantamesajului in propria lui experienta de viata.In doua trei cuvinte, mi se pare firesc sa vaimpartasesc cel mai important lucru pe care am ales sa ilinteleg si anume acela ca, atunci cand esti nemultumit de ceeace
crezi
ca stii, trebuie sa cauti sa afli mai mult.Iar
dacamodalitatile care ti-a fost sugerat a fi singurele pentruexplorarea Adevarului ti se par insuficiente, schimba-lecu tot curajul.
Niciodata nu vei avea nimic de pierdut cinumai de castigat. Iar daca ceva va cauta sa te opreasca, sastii ca este numai
frica
, impodobita cu tot felul de gateli pentru a nu se deconspira foarte usor...Dezbrac-o de zorzoanesi va aparea in toata splendoarea ei limitativa. Cand inexperienta ta de viata a mai ramas macar si un singur aspectcare nu te multumeste inseamna ca inca persista oneintelegere, bazata desigur pe insuficienta CunoastereStiinta vine de la "a sti" si asta ar trebui sa fie suficientpentru inlaturarea dogmatismului actual, pseudostiintific.Pentru ca, atata timp cat crezi cu inutila infatuare ca chiar stiiceva, iti interzici singur-
cine altul ar putea-o face!?
- sansade a cunoaste cu adevarat...Primul uimit de rezultatele curajului tau tu vei fi. Vei intelegeatunci de ce unii au numit aceasta "lume" iluzorie. Si il vei fiaflat pe Dumnezeu. Mai mult chiar nu ai ce sa mai cauti,
deoarece asta este TOTUL. Dar tu vei fi devenit Totul si Totul vafi tu. Care tu, asta chiar ar mai fi o urma de intrebare...Din experienta uzuala individuala, daca vom fi atenti, putemobserva ca un copilas este o potentialitate infinita,omnidirectionala. El nu manifesta o directie anumita, pentru eltotul este egal, nu are preferinte si virtualitatea care
el este
seaseamana cu perfectiunea geometrica a sferei. Deocamdata elnu „este” nimic anume, el doar ESTE, si acest statut cu care nuse va mai intalni ii este accesibil firesc, datorita faptului ca incanu a ales sa se manifeste in anumite directii, nu avea inca cumsa o faca.Inca nu este medic sau constructor sau educator,chimist sau fizician, muzician sau pictor…Nefiind inca nimic dintoate acestea, se poate spune ca este in egala masura absolutorice isi propune sa fie…E logic…Se poate spune ca este
opotentialitate maxima
, deoarece se afla intr-un minunatpunct de valoare zero.Am dat acest exemplu pentru a putea fi inteles maiusor, deoarece mi-am propus sa scriu o carte desprecunoastere pe care o dedic unor fiinte care
precis considera
ca au cunoastere
, nebanuind absolut deloc ce inseamnaaceasta cu adevarat. Pentru ca adevarata Cunoastere siIntelegere nu seamana prea mult cu ceea ce intelectul nostru afost obisnuit sa proceseze.Sa urmarim putin firul logic. Copilul incepe sa creasca.In curand el pare sa manifeste predilectie pentru anumiteobiecte sau gesturi. Ele vor fi tratate de cei din jur caadevarate semne (vezi anumite obiceiuri) si copilul va fi,incetul cu incetul canalizat catre acele directii. Altfelobservand, el va parasi punctul de potentialitate mazima si vadeveni un vector pe anumite directii adiacente poatetendintelor ce parea sa le aiba. Este firesc sa fie asa, probabilar fi greu de imaginat un alt drum. Parte din tendintele initialese pot confirma, in parte el se poate reorienta pe parcursulevolutiei sale individuale, ajungand in final sa se specializeze inanumita profesie si sa devina de acum medic sau profesor saufizician… Este firesc sa fie asa dar nu putem sa nu observamcare a fost „drumul devenirii sale” : daca in clasa a douacaligrafia i-ar fi devenit mai draga, daca intr-a cinceaprofesoara de chimie i-ar fi starnit mai mult interesul prinlucrari de laborator, daca la engleza ar fi reusit sa inteleaga la
timp cat de simpla este gramatica sau daca intr-a noua lamatematica ar fi fost un alt dascal sau nu ar fi trebuit sa seopereze de apendicita… Daca s-ar fi orientat catre real saupoate…Cam asa arata drumul fiecarei personalitati. Interesanteste insa un aspect mai putin constientizat: cu fiecare pasfacut, cu fiecare „diploma obtinuta”, da , a facut un pas inaintedar in acelasi timp si-a mai limitat cu putin orizontul. Si esteabsolut logic. Cind te afli „in pragul” unei „cunoasteri” –indiferent nivelul- o vezi undeva la orizont si iti apare inintregimea ei. Cand ai pasit inspre ea, cand
ai intrat in ea
,atunci marimea ei devine parca de necuprins si vei alege oanumita feliuta, o „zona de interes”. Apoi vei pasi
iar in ea
siea se va largi deodata, pentru ca tu, iar sa iti alegi o feliuta…Si astfel, o personalitate pleaca de la un punct depotentialitate maxima si valoare manifestata zero si ajunge olinie, o sageata, un vector cu valoare teoretic imposibil deapreciat dar ca potentialitate omnidirectionala zero. Suntmilioane de raspantii aparent absolut nesemnificative pe calea„devenirii” unei personalitati, in care el a ales mereu sa o ia ladreapta sau la stanga, fiecare clipa din viata este o optiune sinu exista practic alegere lipsita de importanta si
nu existaalegeri „mari” si alegeri „mici”…
O eventuala „eticheta” arputea fi pusa, eventual, dupa mult timp, dar atunci ea nu isimai are rostul. Tot ce v-am schitat pana acum are doar menirea de ava atrage atentia asupra faptului ca, pe masura ce inaintezicatre o directie, la fiecare pas facut in „noua realitate”,orizontul se largeste brusc si avem de facut niste alegeri, careatunci nu pot fi nici rele nici bune, nici mari nici mici, dar carene duc in alt punct, de unde iar un orizont se largeste, noi iaroptand pentru ceva…Si daca acesta este mecanismul in caleaevolutiei unei personalitati, cu milioane de alegeri pe parcursula cateva zeci de ani, exact asa arata si drumul unei civilizatii,pe parcursul unor zeci de mii de ani si cu miliarde deindividualitati care o alcatuiesc.CUNOASTEREA
ESTE.
Ea
este o sfera
gigantica, areo potentialitate maxima si nu paraseste acest punct. Doar el iigaranteaza omnipotenta. O civilizatie nu poate sa se nascadecat in cadrul acestei sfere, din chiar
"substanta"
Cunoasterii respective. Ea va alege sa se manifeste pe odirectie. La inceput aceasta directie cuprinde un arc de cerc
of 00
Viitor Deja Prezent Vol2
2,985 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (1 Rating) |
| Upload Date: | 07/10/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment
davi evanescu
ce inseamna, davi evanescu?