Ion Luca Caragiale despre liber-cugetătorii noştri
... Părinţii noştri!Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi noi! Mii şi mii de ani să fi trecutdeja viaţa lor până la a noastră, şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimilecopiilor şi dragostea, şi evlavia, şi felul.Ei au crezut şi s-au închinat, şi sufletele lor găseau mângâiere şi tărie în închinăciune.Noi nu ne mai închinăm, fiindcă nu mai credem.Sufletele noastre nu mai au nevoie de mângâiere; inimile noastre nu mai aunevoie de tărie, fiindcă sunt de piatră, şi din piatra aceasta scăpărăm scânteileliberei-cugetări, noi, românii foşti ortodocşi, care suntem mai deştepţi, mailuminaţi, mai mândri, mai puternici decât toate neamurile lumii.Închine-se Asia, bătrâna înţeleaptă, şi ingenioasa ei fiică Europa! Închine-seAfrica cu toate negrele ei seminţii! Închine-se iscusita Americă !Noi - nu ne închinăm.Închine-se nerozii! Filosofia noastră ne pune mai presus de nevoia închinăciunii.Clopotele - zgomot! Icoanele - fleacuri! Credinţa - moft!Închine-se bisericile, surpe-se zidurile lor!Părinţii noştri care le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici ocultură serioasă; ei nu aveau spiritul de examen.Noi suntem oameni moderni!Măture-se dărâmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieţe vaste,pe care după cerinţele progresului, să se zidească hoteluri măreţe şi cluburipolitice, teatre de varietăţi şi burse de comerţ.Şi nu care cumva să îndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bunpentru dânsul, ar fi un om ridicol.E destul că biserica e tolerată!Un slujitor al altarului, când stătea sub loviturile unei cumplite prigoniri, uneinăpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignaţiu alConstantinopolului, mi-a spus cu adânc amar:- Nu li-e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu?
Leave a Comment