CAP.

1 EVOLUTIA FOLOSIRII ENERGIEI HIDRAULICE

1.1 Istoricul si evolutia turbinelor hidraulice Ideea de a folosi energia cursurilor de apa este extrem de veche. Existenta si utilizarea rotilor de apa este atestata documentar din mileniul III i.e.n. in China (in vaile fluviilor Tigru si Eufrat), precum si in Egiptul antic. Aceste roti, numite si roti de curent sunt roti cu arbore orizontal, avand un butuc cu pale si folosesc numai partea de energie cinetica (de miscare) a energiei hidraulice. In Evul Mediu, ele s-au raspandit si in Europa . Un salt calitativ in folosirea energiei cinetice a fost facut prin construirea rotilor cu impuls. In tara noastra , acest tip de roti s-a construit in perioada dintre secolele IX si XVIII, erau denumite roi cu fcae si erau instalate la mori.

In secolul al XIV-lea s-au inventat rotile care foloseau in special energia potentiala de pozitie si mai putin energia cinetica. Erau construite in trei variante: cu admisie superioara, laterala sau inferioara si se obtinea o putere mai mare a rotii prin prelucrarea unei energii hidraulice specifice mai mari. Materialul principal din care erau construite rotile era lemnul, iar cea mai mare parte a caderii amenajate se pierdea prin alimentarea instalatiei printr-un canal cu suprafata libera de curgere. In 1730, D. Bernoulli pune bazele hidraulicii moderne, prezentand pentru prima data o analiza corecta a curgerii fluidelor prin conducte. In 1751 , L. Euler dezvolta o teorie completa a turbinelor, plecand de la modelul unei roti hidraulice cu reactiune (roata Segner) care era utilizata pentru irigatii (desi el nu vazuse o asemenea masina). Pentru o functionare optima a masinii, Euler recomanda intrarea apei fara soc si iesirea ei paralel cu axa masinii si constata ca , desi pierderile de sarcina sunt influentate de forma canalelor de admisie a apei, cuplul de rotatie depinde numai de conditiile de intrare si de iesire a apei (teoria firului de curent). Dar prima turbina hidraulica este construita abia in 1827, de catre B. Fourneyron; in forma sa initiala era de tip radial, centrifuga, avand 6 C.P. si un randament maxim de 80% . Turbina a avut succes deoarece prin constructia unei asemenea turbine duble se puteau obtine puteri importante.

pg. 1

Dupa 1837, se dezvolta tipuri noi de turbine care ulterior sunt perfectionate, ajungandu-se la tipurile de turbine care sunt utilizate si in prezent. Jonval construieste turbinele axiale (care folosesc pentru prima data aspiratorul), Girard - turbina cu actiune, Redtenbacher in 1838- prima turbina centripeta construita prin aplicarea teoremei impulsului la curgerea prin turbina.

Zece ani mai tarziu, americanul J. Francis va construi si breveta o turbina asemanatoare turbinei lui Redtenbacher, dar fara aspirator, care e cunoscuta si astazi ca turbina radial-axiala (si care va suferi si alte perfectionari).
1- disc rotoric 2- cupe 3- injector 4- ac fuzelat 5- deflector 6- frana hidraulica 7- carcasa rotor

In domeniul caderilor mari de apa, s-a dezvoltat turbina lui Zuppinger (1870), care poate fi considerata prototipul turbinelor Pelton moderne. Pentru caderi mici, profesorul V. Kaplan construieste in 1912 prototipul unei turbine axiale cu un numar mic de pale si aduce o noutate: reglarea dubla (se regleaza atat palele rotorice, cat si palele aparatului director). O alta realizare importanta a fost in jurul anului 1950, cand elvetianul Driaz a brevetat turbina cu reactiune cu rotor diagonal si pale reglabile, foarte utila la centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompare.
1- camera spirala 2- aparat director 3- butuc rotor 4- palete 5- manivela curba 6- disc 7- servomotor de rotatie a- ax de comanda c- clapeta

pg. 2

Mai trebuie amintita turbina Bnki, o turbina care are curgere transversala, utilizata in special pentru curgeri cu debite mari si caderi mici. Turbinele mentionate mai sus sunt doar cateva din multele turbine care au aparut in cursul istoriei si care s-au dezvoltat si perfectionat, ajungandu-se la turbinele utilizate in prezent . 1.2 Evolutia performantelor turbinelor hidraulice Dezvoltarea tehnicii a impus evolutia masinilor hidraulice catre performante din ce in ce mai ridicate. Inainte de folosirea energiei electrice pe scara industriala, deoarece energia produsa se transmitea pe cale exclusiv mecanica si trebuia consumata pe loc, si puterea unitara a masinilor era redusa. In momentul in care a fost posibila transportarea energie electrice la tensiuni inalte, iar producatorii de energie s-au separat, in spatiu, de consumatorii importanti, s-au dezvoltat turbine cu puteri unitare mai mari. Astfel, turbinele Francis, Pelton, Kaplan, Driaz au evoluat catre puteri maxime mai mari, spre deosebire de vechile tipuri (Girard, Jonval, etc), care nu s-au mai construit dupa 1910. In privinta caderii de apa prelucrate, daca la inceput aceasta era de max. 400 m (cu turbine tangentiale sau Girard), turbinele Pelton au ajuns la 1765 m la centrala ReisseckKreuzeck din Austria, aceasta fiind caderea maxima prelucrata de o turbina hidraulica . Si celelalte turbine au evoluat, crescand caderea maxima prelucrata : Turbinele Francis - 610 m, la Hotzenwald, Germania; Driaz 114 m , la centrala Sinikkogava, Japonia; Kaplan 85 m, la centrala Bort-Rhue, Franta. La inceputurile constructiei turbinelor, debitul turbinat era de 1,5 mc/s (la rotile tangentiale cu admisie partiala) si ajungea la 60 mc/s (la turbinele Francis 1910). Astazi, debitul maxim turbinat de o turbina Francis este de 600 mc/s, iar de turbina Kaplan750 mc/s. Randamentele primelor turbine hidraulice au fost mici (intre 60% si 75% ). Pe masura ce au fost aduse imbunatatiri, s-au realizat si randamente mai bune. Astfel, randamentul turbinelor Francis a crescut de la 86% la inceputul secolului XX pana la 96%, aceasta fiind valoarea maxima atinsa in prezent la o centrala din Suedia. Randamentele turbinelor Kaplan au ajuns la 94,5% la Portile de Fier si la Clark Hill (S.U.A). Masa si gabaritul sunt alti doi parametri importanti in stabilirea eficientei economice a amenajarii hidroenergetice. Treptat, masa unitara a turbinelor hidraulice (masa raportata la puterea turbinei) a scazut ca urmare a cresterii puterii unitare, prin prelucrarea unor caderi mai mari si prin folosirea unor turbine cu turatii mai mari. Acest lucru a fost posibil ca urmare a progresului tehnic , care a permis: -imbunatatirea diferitelor mecanisme ale turbinei pentru a realiza randamente mai ridicate si pentru a facilita transportul si montajul; - imbunatatirea traseului hidraulic al apei prin turbina; - utilizarea unor materiale cu calitati superioare (Fonta a fost inlocuita cu otel turnat, iar bronzul cu otel inoxidabil). Daca primele turbine Girard si Jonval aveau o masa unitara de (40 200) kg/kW, astazi s-a ajuns la (7,5 7) kg/kW la turbinele Kaplan, (3,5 7) kg/kW la turbinele Francis si la 3,1 kg/kW la turbinele Pelton. De asemenea, micsorarea gabaritelor grupurilor energetice a dus la micsorarea cladirilor centralelor. Reglajul turbinelor a evoluat si el. Daca la inceputul dezvoltarii lor turbinele hidraulice functionau fara regulatoare de putere si turatie (deoarece antrenau direct consumatorii de
pg. 3

putere: mori, fierastraie, ciocane, etc., cu un cuplu rezistent relativ constant, iar turatia de ambalare a turbinelor era mica), situatia s-a schimbat odata cu aparitia generatoarelor electrice. Buna functionare a acestora necesita pastrarea unei turatii constante, ceea ce a dus la crearea, dezvoltarea si perfectionarea sistemelor de reglare. Primul sistem de reglare folosit a fost cel cu pendul centrifug, inventat de James Watt in 1784 pentru masinile de forta cu abur. Acest sistem , numit si regulator cu actiune directa (pentru ca exista o legatura mecanica intre elementul sensibil al regulatorului si organul de comanda si reglare) poate fi folosit si in prezent doar la turbinele foarte mici, din cauza lucrului mecanic de reglaj mic pe care il poate realiza. De aceea s-a recurs la reglajul indirect, care suprima legatura directa intre cuplul motor (putere) si turatie, dar acest reglaj era instabil (marimea deschiderii vanei de admisie depindea si de timp, nu numai de pozitia elementului sensibil). Folosirea reglajului indirect a fost posibila abia in momentul in care s-a descoperit legatura inversa care stabilizeaza reglajul (legatura mecanica sau hidraulica). Dar stabilizarea turatiei este influentata si de ,,loviturile de berbec si de salturile in castelul de echilibru, astfel ca a fost nevoie de noi imbunatatiri, care au dus la aparitia de noi tipuri de regulatoare (regulatoare mecano-hidraulice). Sistemele energetice moderne au cerinte noi privind dispecerizarea, telecomanda, interconectarea, fiind necesari timpi de sesizare si de actionare extrem de mici, pe care regulatoarele mecano-hidraulice nu ii pot realiza. Prin urmare, se construiesc noi tipuri de regulatoare, care folosesc elemente electronice, etc. 1.3. Aparitia si dezvoltarea hidroenergeticii pe plan mondial Prima hidrocentrala din lume s-a construit in 1870, la Rothbury (Anglia), intr-o zona de munte, si alimenta o casa numita Cragside, o casa taraneasca transformata de lordul William George Amstrong intr-o vila impunatoare, care mai includea un observator astronomic si un laborator stiintific. In 1868, in aceasta casa se montase un motor hidraulic, utilizat in spalatoria de rufe si pentru actionarea liftului hidraulic, iar in 1870 apa dintr-unul din lacurile de pe proprietatea respectiva a fost folosita pentru actionarea unui dinam Siemens (un generator de curent continuu), iar energia rezultata aprindea un bec cu arc.

Centrala Craigside, Anglia

A urmat in 1882, in Wisconsin (SUA), a doua hidrocentrala, la Appleton, pe raul Fox, energia rezultata fiind folosita pentru luminarea unei case si a doua mori de hartie. (In 1880 Thoma Edison inventase lampa cu incandescenta). In 1885, Asociatia Schmidt si Dachler construieste a treia hidrocentrala din lume. Daca la inceput centralele hidroelectrice erau mici amenajari, necesitatile crescande ale industriei si populatiei au determinat construirea unor baraje si amenajari hidroenergetice mai mari.

pg. 4

1.4. Aparitia si dezvoltarea hidroenergeticii in Romania Prima hidrocentrala din Romania, atestata documentar in 1889, a fost centrala Grozavesti, de pe lacul Ciurel din Bucuresti, cu o putere de 2180 CP. A functionat pana in 1912, cand a fost inlocuita cu CET Grozavesti. In 1896, a fost data in exploatare prima centrala mixta din Romania (hidro+termo), CHE Sadu I, pe valea raului Sadu, la 18 km de Sibiu.

CHE Sadu I

Pana in anul 1900, in Romania au fost construite 21 de hidrocentrale, insumand o putere totala instalata de cca. 4550 kW. Remarcam centrala hidroelectrica Sinaia I (2450 kW), care producea, in 1898, energie electrica in curent trifazat, la frecventa de 50 Hz.

CHE Sinaia I

Intre 1901-1904, s-a facut amenajarea raului Barzava si s-a construit hidrocentrala de la Resita (denumita ,,Grebla). In perioada imediat urmatoare s-a construit barajul de la Valiug, iar in 1916 hidrocentrala de la Breazova.

CHE Grebla (Resita)

pg. 5

Barajul CHE Breazova

Valiug

Cu exceptia anilor marcati de primul razboi mondial, constructia de hidrocentrale in Romania a continuat, astfel ca, in 1930, puterea centralelor hidroelectrice era de 30 MW, cu o productie de circa 75 GWh/an. Intre 1928-1930 s-a construit si s-a pus in functiune CHE Dobresti (16 MW), care va ramane centrala cu puterea instalata cea mai mare din tara pana in anul 1960, cand a fost pus in functiune primul hidroagregat al CHE Stejaru .

CHE Dobresti (http://alpinet.org/foto/) (http://www.imagini.neamt.ro/)

CHE Stejaru

In 1933, profesorul Dorin Pavel elaboreaza primul plan general de amenajare a potentialului hidroenergetic al Romaniei (publicat in lucrarea "Plan Gnral d'Amnagement des forces Hydrauliques en Roumanie"). Pornind de la evaluarea potentialului tehnic amenajabil al raurilor tarii, inclusiv al Dunarii, planul prezenta intr-o conceptie unitara, moderna, schemele de amenajare si indicatorii tehnico-economici pentru 567 centrale hidroelectrice. Urmeaza o perioada de stagnare pana in 1950, din cauza crizei economice si a celui de-al doilea razboi mondial. Intre 1951-1960 este elaborat Planul general de electrificare a tarii , care pune bazele dezvoltarii moderne a hidroenergeticii romanesti. Sunt realizate numeroase studii si proiecte pentru amenajarea hidroenergetica a principalelor bazine hidrografice ale Romaniei, inclusiv pentru amenajarea Dunarii.
pg. 6

Au fost puse in functiune primele amenajari de mare putere CHE Moroieni (16 MW), CHE Sadu V (16 MW), CHE Crainicel (8,7 MW) si primele hidroagregate la CHE Bicaz (3 x 27,5 MW).

CHE Sadu V

CHE Crainicel

Au urmat, in perioada 1961-1970, alte capacitati la CHE Stejaru, cascada Bistrita, CHE Vidraru si partial cascada de la CHE Arges aval, precum si primele 2 hidroagregate de la Portile de Fier . Intre 1971-1980 s-au pus in functiune la intreaga capacitate CHE Portile de Fier, CHE Lotru Ciunget , primele centrale din amenajarea raului Olt, adica total putere instalata 2130 MW. In perioada 1981-1990 s-au pus 145 de agregate, circa 45% din numarul total al agregatelor aflate in prezent in functiune in centrale hidro cu puteri instalate mai mari de 3,2 MW. Dupa 1991 s-au pus in functiune 452 MW in centrale a caror executie a fost inceputa inainte de anul 1989. Trebuie sa mai amintim centrala suplimentara Iugoslavia Portile de Fier II (2001-2002), HA1 la CHE Dragoslavele Amenajarea Dambovita, Acumularea Cornetu, Amenajarea Olt Defileu.
Barajul Vidraru

Barajul Vidra

pg. 7

Portile de Fier I

Portile de Fier II

A continuat cresterea puterii instalate in hidrocentrale prin retehnologizari (ex. HA3 de la Portile de Fier I, prin punerea in functiune de noi capacitati (statia de pompare Galceag Sebes, putere instalata 10 MW, captarea secundara Galceag si lacul de acumulare Oasa, etc.) La sfarsitul anilor 80, in Romania a fost initiat un vast program de amenajare a micropotentialului hidroenergetic, prin realizarea de centrale de mica putere si microhidrocentrale legate la sistemul energetic national. Posibilitatile centralelor hidroelectrice conventionale de a acoperi cererea de energie electrica in crestere sunt limitate. Totodata, se pune accentul din ce in ce mai mult pe producerea de energie electrica si din alte surse de energie regenerabile si din surse de energie alternative.

CAP. 2 ENERGIA HIDRAULICA

2.1. Utilizarea energiei hidraulice si principalele ei caracteristici In natura, energia hidraulica se regaseste sub trei forme: Caderi de apa ; Energia mareelor; Energia valurilor si a curentilor marini.

pg. 8

Practic, orice cantitate de apa situata deasupra unui anumit nivel reprezinta o sursa de energie hidraulica. Diferenta de nivel (caderea) poate exista in mod natural intre doua sectiuni ale unui curs de apa, la cascade sau intre rauri sau lacuri situate la cote diferite . Diferenta de nivel se poate asigura si pe cale artificiala, prin pomparea apei de la un nivel inferior (rau, lac) la un nivel superior (rezervor, lac de acumulare). De obicei, pomparea se face in orele de gol de sarcina, iar recuperarea energiei in orele de varf de sarcina. Formele de energie hidraulica neconventionale (maree, valuri si curenti marini) nu sunt inca exploatate prea mult, din cauza posibilitatilor economice reduse. Prima amenajare importanta care foloseste energia mareelor este centrala maree-motrice La Rance, din Franta, cu o putere de 240 kW, intrata in functiune in anul 1962. Energia hidraulica naturala este distribuita neuniform de-a lungul cursurilor de apa. Din cauza obstacolelor existente in albia raului (bolovani, pietris, ml), mare parte din energia hidraulica se pierde: se transforma in caldura necesara pentru invingerea rezistentelor pe care le opune miscarii ,,patul neregulat al raului. Restul energiei se consuma prin actiunea de erodare a albiei. De aceea, pentru a putea utiliza energia hidraulica, trebuie redusa la minimum pierderea prin: Reducerea pierderilor de curgere conducand apa prin canale, conducte sau tuneluri cu suprafata neteda; Reducerea la minimum a vitezei de curgere prin crearea de lacuri, cu ajutorul unor baraje (cu alte cuvinte, prin concentrarea caderii disponibile). Principalele caracteristici ale energiei hidraulice sunt: Energia hidraulica este considerata inepuizabila, datorita energiei solare care asigura continuitatea circuitului apei in natura; Pretul energiei electrice produse in hidrocentrale este mult mai mic decat cel al energie produse in termocentrale si nu se consuma combustibili. Costurile de exploatare ale centralelor hidro sunt mai reduse, iar durata lor de viata este mai mare in comparatie cu alte tipuri de centrale. Se foloseste apa, care este o sursa regenerabila de energie si nepoluanta (nu exista emisii toxice si nici reziduuri solide sau lichide). Impactul amenajarilor hidroenergetice asupra mediului este mult mai redus in comparatie cu celelalte tipuri de amenajari energetice. Datorita posibilitatii de a fi pornite si oprite in intervale mici de timp, hidrocentralele cu acumulare sunt folosite pentru acoperirea varfului graficului de sarcina si pentru a mentine frecventa in sistem. Prin amenajarile hidroenergetice se rezolva atat problema energetica, cat si probleme complexe de gospodarire a apelor: irigatii, piscicultura, alimentari cu apa potabila si industriala, navigatie, atenuarea viiturilor si chiar posibilitati de recreere. 2.2. Potentialul hidroenergetic si valorificarea hidroenergiei 2.2.1. Definitii Pentru o utilizare optima a resurselor energetice, este necesara inventarierea acestora, adica determinarea cantitii de energie care poate fi obinut, variaia ei n timp i localizarea ei geografic . Prin potential hidroenergetic se intelege energia echivalenta corespunzatoare unui volum de apa intr-o anumita perioada de timp (1 an), de pe o suprafata precizata.
pg. 9

Potentialul hidroenergetic se poate clasifica in urmatoarele categorii : Potentialul hidroenergetic brut (teoretic) de suprafata care poate fi o din precipitatii (energia echivalent corespunztoare volumului de ap provenit din precipitaii intr-un an, pe o suprafa fixat: in general se considera suprafata unui bazin hidrografic); o din scurgere (energia echivalent corespunztoare volumului de ap scurs pe suprafaa dat ntr-un interval de un an). Potentialul hidroenergetic liniar- reprezinta energia echivalenta a volumului de apa scurs pe un rau, intr-un an. Teritoriul ales poate fi un bazin sau subbazin hidrografic sau teritoriu administrativ. Pentru toate aceste categorii, potentialul hidroenergetic teoretic se considera energia echivalent volumului de apa fara a se introduce pierderile de energie asociate utilizarii practice a acestui potential, ca si cum randamentul de transformare n energie mecanica i electrica ar fi 100 %. Potenialul hidroenergetic tehnic amenajabil reprezint producia de energie electric care s-ar obine prin amenajarea unui curs de ap (integral sau pe un tronson) corespunztor unui anumit stadiu de dezvoltare al tehologiilor asociate. Potenialul hidroenergetic economic amenajabil reprezint acea parte a potenialului tehnic amenajabil care poate fi valorificat prin amenajri eficiente economic. Potenialul hidroenergetic economic amenajabil este o mrime supus cel mai des modificrii, fiind influenat de progresul tehnic, tipul de centrale, dinamica acestora, amplasarea teritorial a surselor de energie primar i n principal condiiilor economice ale rii sau regiunii respective. De aceea valoarea acestui potenial trebuie raportat la o anumit dat, iar evaluarea trebuie reluat periodic. Potenialul hidroenergetic exploatabil reprezint partea din potenialul economic amenajabil care poate fi efectiv exploatat dac se ine cont i de restricii de impact asupra mediului ambiant. 2.2.2. Relatii de calcul Energia hidraulica se calculeaza pornind de la expresia generala de calcul a energiei mecanice: E = GH , [J]
(2.1)

unde: G = Vg [N] este greutatea apei ; H - energia specific, [m]; - densitatea apei, = 1000 kg/m ; g - acceleraia gravitaional, g = 9,81m/s ; V - volumul, [m] . Daca in formula (2.1) se inlocuiesc valorile densitatii apei si a acceleratiei gravitationale si se face conversia unitatii de masura a energiei din Joule in kilowatt-ora (1J = 1 /3,6106 kWh), se obtine urmatoarea relatie de calcul pentru energia hidraulica : Eh = 0,00272 V H [kWh]
(2.2)

pg. 10

Puterea hidraulica reprezinta energia pe unitatea de timp, adica Ph =

=

[W]

(2.3)

Dar variatia volumului in timp reprezinta debitul mediu Q , deci puterea hidraulica se calculeaza cu relatia: Ph = 9,81 QH [kW]
(2.4)

Energia specifica a apei in curgere cu suprafata libera este data de relatia lui Bernoulli: H=Z+ + , unde Z este cota fata de un plan de referinta ;
(2.5)

p - presiunea curentului de apa, egala cu pat (presiunea atmosferica); v viteza medie a apei; coeficientul lui Coriolis (coeficient care apare din cauza neuniformitatii vitezei in sectiune) Considerand doua sectiuni transversale pe un sector de rau, 1 si 2, caderea bruta Hb este diferenta dintre energiile hidraulice specifice intre cele doua sectiuni. Aplicam relatia lui Bernoulli si obtinem formula de calcul a caderii brute : Hb= Z1 Z2 + (v12-v22) [m]
(2.6)

Termenul Z1 Z2 este termenul potential si reprezinta diferenta intre cota apei in amonte si cota apei in aval sau intre cotele sectiunilor care delimiteaza sectorul pentru care se defineste caderea .

( v12 -v22) reprezinta termenul cinetic.

La caderi mai mari de 50 de m , termenul cinetic este neglijabil in raport cu cei potentiali. In general, caderea bruta Hb este aproximativ egala cu diferenta dintre cotele suprafetelor libere in amonte si aval (sau intre cotele sectiunilor luate in calcul). Hb Z1 Z2 La cderi mai mici de 10 m (fluvial), termenul cinetic poate reprezenta o valoare semnificativa, care nu mai poate fi neglijata.

pg. 11

Dar, asa cum am mai precizat, o parte din energia fluidului corespunzatoare caderii brute se disipeaza pentru intretinerea miscarii. Scazand pierderile de sarcina hr din caderea bruta, se obtine caderea neta Hn a unei amenajari:
Hn = Hb hr
(2.7)

In practica , determinarea pierderilor de sarcina este greu de realizat. De aceea, caderea neta se defineste in functie de parametrii miscarii la intrarea, respectiv la iesirea din turbina (cu alte cuvinte, difera in functie de tipul amenajarii). 2.2.3. Evaluarea potentialului hidroenergetic teoretic al unui rau Potentialul teoretic liniar al unui curs de apa reprezinta energia maxima care se poate obtine pe rul respectiv (sau pe un anumit sector al sau), fara a se tine cont de pierderile care apar la transformarea energiei hidraulice n energie electrica. Avand in vedere lungimea mare a cursurilor de apa, acest potential se calculeaza pe sectoare de rau, alegand drept limite de sectoare punctele de confluenta, sectiuni de modificare a pantei rului sau sectoare avute n vedere pentru eventuala amplasare a unei captari sau baraj pentru amenajari hidrotehnice. Pe fluviile importante, unde aportul diferitilor afluenti este neinsemnat, potentialul teoretic se poate calcula pe sectoare de lungime egala, cuprinse intre 10 si 100 km. Este un calcul destul de laborios, in care se aplica formulele de calcul cunoscute pentru putere si energie si care se finalizeaza cu evaluarea potentialului liniar al raului si cu reprezentarea grafica a potentialului teoretic liniar specific, respectiv a profilului hidroenergetic. In calcule se folosesc, de regula, mai multe valori caracteristice ale debitelor: debitul mediu multianual Qm , debitele cu asigurarea de 50% si de 95%, debitele medii ale semestrelor de iarna, respectiv de vara, insa potentialul calculat pe baza debitului mediu multianual indica valoarea maxima a productiei de energie care poate fi obtinuta pe sectorul de rau respectiv. Deoarece aceasta valoare este influentata de valorile extreme ale debitelor, se considera ca debitul cu asigurare 50% permite aprecierea functionarii normale a centralei hidroelectrice. Debitul cu asigurare de 95% da indicatii asupra energiei garantate care poate fi obtinuta prin amenajarea sectorului de rau. Potentialul calculat pe baza debitului mediu de iarna sau de vara permite sa se aprecieze repartizarea in timpul anului a productiei de energie hidroelectrica. Pe scurt, se determina o putere teoretica a raului (ca suma a puterilor sectoarelor) si energia teoretica anuala a raului respectiv . Raportand puterea teoretica sau energia teoretica la lungimea sectorului de rau luat in calcul, se obtine potentialul teoretic liniar specific pe acel sector de rau. Potentialul teoretic liniar este o marime invariabila in timp si independenta de conditiile tehnice sau economice. De aceea este o marime folosita in studii comparative, chiar daca nu este o marime fizica reala. In concluzie, potentialul teoretic liniar specific reprezinta puterea medie sau productia de energie hidroelectrica teoretica ce poate fi obtinuta prin amenajarea unui km de ru. O valoare mare a potentialului liniar specific inseamna o concentrare a potentialului hidroenergetic si deci conditii favorabile de amplasare a unei amenajari hidroenergetice pentru producerea de energie electrica.
pg. 12

2.2.4. Evaluarea potentialului hidroenergetic tehnic amenajabil Potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil este acea parte a potentialului teoretic care poate fi valorificat prin transformarea energiei hidraulice a cursurilor de apa in energie electrica, prin amenajarea hidroenergetica a sectorului de rau analizat. Pentru a utiliza acest potential, se elaboreaza scheme concrete de amenajare hidroenergetica si se determina parametrii energetici pentru fiecare caz in parte. Deoarece tine seama de posibilitatile tehnice, potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil este o marime mai apropiata de realitate, dar este si o marime variabila (deoarece tehnica progreseaza continuu). Tinand seama de dezvoltarea tehnica in domeniu (care tine de randamente, materiale de constructie, echiparea hidrocentralei, etc.), acest potential trebuie reevaluat periodic. 2.2.4. Evaluarea potentialului hidroenergetic economic amenajabil Potentialul hidroenergetic economic amenajabil reprezinta acea parte din potentialul tehnic amenajabil care poate fi utilizata in conditii de eficienta economica. Eficienta economica, la randul ei, este influentata de dezvoltarea economica si energetica tarii respective si poate determina fluctuatii atat in sensul cresterii, cat si descresterii potentialului economic amenajabil. Este o marime variabila , supusa modificarii cel mai des, deoarece este influentata de progresul tehnic, de tipul centralei , de amplasarea teritoriala a surselor de energie primara si, mai ales, de conditiile economice ale regiunii si tarii respective. De aceea, si evaluarea acestui potential trebuie reluata periodic. Valoarea potentialului economic amenajabil este data de marimea investitiei specifice a puterii sau a energiei, iar aceasta difera in functie de tipul de amenajare. Cunoscandu-se potentialului economic amenajabil, se poate estima investitia probabila in uvrajele amenajarii.

CAP. 3. AMENAJARI HIDROENERGETICE

3.1. Principiul amenajarilor hidroenergetice. Tipuri de amenajari Amenajarile hidroenergetice implica lucrari complexe, costisitoare, cu o durata de realizare de ordinul anilor, cu multiple implicatii pozitive in plan economic, social si uman, care contracareaza impactul negativ creat in timpul si dupa terminarea lucrarilor.

pg. 13

Scopul amenajarilor hidroenergetice este de a diminua cat mai mult pierderile de energie hidraulica si de a concentra energia/caderea disponibila pentru a putea utiliza potentialul hidroenergetic in vederea producerii de energie electrica. Crearea unei caderi concentrate pe un curs de apa se poate face prin mai multe metode: Prin construirea unui baraj care ridica nivelul apei si mareste sectiunea de curgere pe o anumita distanta in amonte; Prin derivarea apei din albia raului intr-o albie artificiala (canal, conducta, galerie) cu panta redusa, care asigura conditii mai favorabile de scurgere; Printr-o solutie mixta de ridicare a nivelului cu un baraj si derivarea apei (cu centrala amplasata la suprafata sau in subteran). Acest proces de concentrare implica anumite pierderi de energie prin : neutilizarea ntregii caderi a sectorului de ru datorita fluctuatiei nivelului ntr-un posibil lac de acumulare, remuu etc.; pierderile prin instalatiile hidraulice; pierderile date de randamentele turbinei si generatorului; pierderile date de utilizarea n calcul a mediei multianuale a debitului; neutilizarea ntregului stoc afluent datorita deversarilor etc.

Plecand de la posibilitatile de creare a unei caderi concentrate pe un curs de apa, se deosebesc trei tipuri de amenajari hidroenergetice : o Amenajari de tip centrala baraj la care intreaga cadere este realizata de baraj, care se construieste pe toata latimea vaii. Prin lacul creat in spate, practic se anuleaza pierderile de curgere, realizandu-se ridicarea nivelului fata de albia naturala. Centrala se afla in imediata vecinatate a barajului.

Acumularile de apa realizate prin barajul artificial contracareaza oscilatiile de nivel i debit ale rurilor pe durata unui an (regimul rurilor), respectiv nu mai este sesizabila neconcordana in timp a consumului de ap i energie cu producerea precipitaiilor. o Amenajari de derivatie la care centrala este amplasata la capatul aval al unei derivatii si foloseste caderea obtinuta prin diferenta dintre panta raului si panta derivatiei. Energia naturala este recuperata prin conducerea apei pe trasee scurte si netede. Lacul de acumulare este foarte mic, avand rolul de captare a apei si eventual de compensare a variatiilor zilnice.

pg. 14

o Amenajari mixte cand centrala foloseste atat caderea realizata de baraj, cat si pe aceea realizata de derivatie. Cand caderea data de derivatie se realizeaza numai amonte de centrala, atunci amenajarea este cu centrala supraterana :

a) Amenajare de tip mixt cu cladirea centralei aflata la suprafata

Atunci cand caderea data de derivatie se realizeaza atat amonte, cat si aval de centrala, se obtine urmatoarea schema, cu centrala subterana:

b) Amenajare de tip mixt cu cladirea centralei aflata in subteran

Amenajarea hidroenergetica a unui bazin, subbazin sau rau poate cuprinde una sau mai multe centrale hidroelectrice si lacuri de acumulare. Astfel, se intalnesc :

pg. 15

 Amenajari in cascada produse prin bararea rului sau fluviului cu centrale tip baraj, astfel nct la coada lacului din aval s urmeze centrala baraj din amonte. La noi n ar, o amenajare n cascad se regsete pe rul Olt.

Amenajari n cascada combinata n sectoare cu caderi mai mari se gasesc devieri ale apei din lac prin canale, galerii, conducte sub presiune. Centrala din aval este legata printr-un canal de fuga de lacul centralei din aval. n sectorul cu cadere mai mica se regasesc centrale n cascada. O astfel de amenajare se intalneste pe raul Arges.

Scheme de amenajare cu caderi mari si mijlocii complexe, cu multe captari si aductiuni secundare : Acestea permit ca, pe lnga potentialul rului principal sa se utilizeze si potentialele afluentilor mai importanti sau mai putin importanti.

pg. 16

 Scheme de amenajare combinate cu derivatii din alte ruri sau bazine Sunt asemanatoare celor precedente, cu exceptia ca detin aductiuni secundare care deriva o parte din debitul afluent al rurilor sau al bazinelor vecine.

Scheme de amenajare cu taiere de bucle sau coturi ale rului se aplica mai ales pe sectoarele mijlocii sau din aval ale raurilor foarte serpuite .

Scheme hidroenergetice cu acumulare prin pompare detin centrale hidroelectrice cu agregate cu dubla functionare (generator-pompa), care uzineaza apa n orele de sarcina ale sistemului electroenergetic si intra ca sarcini (consumatori de energie) n orele de gol.
pg. 17

Sunt utilizate, n general, n cazul marilor centrale nucleare care au o functionare constanta si nu pot fi oprite n orele de gol de sarcina. Centralele cu acumulare prin pompaj sunt instalatii n care energia electrica este produsa prin turbinarea unui volum de apa care, partial sau n ntregime, este adus n bieful amonte (rezervorul superior) prin pomparea apei de la cote inferioare (rezervorul inferior). Asemenea instalatii sunt capabile sa acumuleze energia disponibila n afara orelor de vrf de sarcina si pe care sa o restituie n orele de vrf ale sistemului. La acest tip de amenajare cu acumulari si instalatii de pompaj se deosebesc trei tipuri de scheme: o Amenajari hidroenergetice cu centralele cu pompaj pur (CHEAP), la care practic ntregul volum turbinat provine din rezervorul inferior, de unde este ridicat prin pompare. CHEAP este consumatoare de energie electrica, pentru 1 kWh produs prin turbinare consumndu-se prin pompare 1,30-1,35 kWh .

o Amenajari hidroenergetice cu centralele cu pompaj mixt (CHE-CHEAP), la care folosirea posibilitatilor de acumulare a energiei electrice prin pompaj este combinata cu amenajarea unei CHE gravitationale.

pg. 18

O astfel de amenajare exista n tara noastra la CHE Valiug, lnga Resita, aceasta amenajare fiind proprietatea Combinatului Siderurgic Resita, astazi n deriva, precum multe alte unitati metalurgice din Romnia . o Amenajari hidroenergetice cu centralele cu pompaj n circuit deschis, cum ar fi statiile de pompare cu ajutorul carora se pompeaza apa colectata prin aductiuni secundare, situate la niveluri mai mici dect nivelul de retentie al acumularii principale. Asemenea amenajari, care de fapt reprezinta o cale de a suplimenta debitele medii captate prin pompaj, pentru a realiza scheme de amenajare de CHE, bazate pe concentrarea debitelor si caderilor, fac astfel posibila marirea gradului de utilizare a potentialului hidroenergetic al cursurilor de apa. Asemenea tipuri de amenajari au fost realizate n tara noastra la CHE Lotru-Ciunget (3 statii de pompare cu Pi=62 MW, Petrimanu, Jidoaia si Balindru), CHE Glceag si CHE Remeti (statia de pompare Secueu) .

3.2. Elementele unei amenajari hidroenergetice Schema unei amenajari hidroenergetice este urmatoarea:

pg. 19

In principiu, o amenajare hidroenergetica se compune din mai multe obiecte hidrotehnice, numite uvraje, si anume: barajul de derivatie sau acumulare, prevazut cu descarcator de ape mari si cu golire de fund; priza de apa situata n corpul barajului sau pe versanti; aductiunea, n care curgerea se poate face sub presiune (galerii sau conducte) sau cu nivel liber (canale sau galerii); castelul de echilibru (n cazul aductiunilor sub presiune) sau camera de ncarcare (n cazul canalelor); casa vanelor; conducta sau galeria fortata; cladirea centralei; canalul sau galeria de fuga. Trebuie facute urmatoarele precizari: o Nu toate schemele de amenajare contin toate uvrajele mentionate, n unele cazuri lipsind o parte a acestora. Astfel, n cazul uzinelor-baraj lipsesc aductiunea, castelul de echilibru, casa vanelor, canalul de fuga, iar n cazul centralelor-derivatie, cladirea centralei joaca si rolul barajului. o Uvrajele componente ale unei amenajari hidroenergetice sunt de regula unicate. Exista tipuri de baraje, prize de apa, canale, galerii sau conducte, dar dimensiunile si caracteristicile lor constructive si functionale nu se mai pot tipiza. Aceasta deoarece fiecare amenajare are alte valori ale parametrilor de baza (cadere bruta, debit instalat, tip de turbina etc). De asemenea, fiecare uvraj component al schemei trebuie adaptat reliefului, conditiilor naturale, caracteristicilor geologice ale terenului, s.a.m.d. Barajele au un rol functional bine definit. Indiferent de tipul lor, ele trebuie : s realizeze cu minimum de cheltuieli condiiile de nivel si volumul de ap dorite de beneficiar; s permit tranzitarea din amonte in aval in condiii de siguranta a debitelor maxime din perioadele de ape mari (prin deversoare); sa preia si sa transmita terenului de fundatie sarcinile permanente si accidentale in conditii de siguranta a stabilitatii constructiei; sa asigure golirea in timp scurt a lacului de acumulare pentru necesitati de revizii sau reparatii; sa asigure stabilitatea constructiei in cele mai defavorabile ipoteze de functionare; sa asigure impermealizarea cat mai buna a terenului de fundatie si a cuvetei lacului, pentru a nu se produce pierderi de apa din lac; sa asigure functionarea normala in orice moment a tututror echipamentelor hidromecanice cu care este prevazut barajul. Realizarea barajelor implic selectarea locurilor optime de amplasare, n sensul amenajrii lor n structuri geologice impermeabile i in areale de slab seismicitate.
pg. 20

De asemenea, se tine seama de conditiile hidrologice (sa fie favorabile din punct de vedere al debitelor) si de conditiile geografice (stramutari de proprietati, exproprieri, diguri contra inundatiilor). Clasificarea barajelor se face in functie de mai multe criterii (scop, structura, materialul din care sunt facute, etc.). Daca ne referim la modul in care preiau diversele solicitari si le transmit terenului de fundatie, cele mai importante sunt barajele de greutate i barajele n arc. Barajele de greutate sunt construite din anrocamente etaneizate cu miez de argil i impermeabilizate prin dale din beton la contactul cu apa lacului. Acestea au dimensiuni mari, limea bazei putnd ajunge la 100 200 m. Presiunea apei din lac este preluat n ntregime de corpul barajului (ex. de baraj de greutate, cel de pe Rul Mare Retezat) .

Barajele n arc se realizeaz din structuri din beton armat. Sunt construcii suple, ce transmit sarcina rezultat din presiunea apei asupra barajului si malurilor. De regul, malurile sunt alctuite din structuri petrografice dure, impermeabile (isturi cristaline, mase de eruptiv). Spre deosebire de barajele de greutate, cele de tip arc au grosimi mai reduse (15 m 30 m la baz i 6 m 10 m la coronament).
a) vedere in plan b) sectiune

Lacurile de acumulare sunt suprafee de apa create artificial, ca urmare a barrii cursului principal de ap. Dimensiunile lor (suprafa, volum, configuraie spaial) se coreleaz cu debitul, nlimea barajului, tipul dominant de vale, frecvena i poziia afluenilor din amonte de baraj.
pg. 21

Astfel, barajele realizate pe cursurile fluviilor mari, cu debite de peste 5 000 m 3/sec genereaz lacuri de acumulare cu suprafee de ordinul miilor de km 2. Tipul dominant de vale i pune amprenta asupra configuraiei plan-spaiale a lacurilor de acumulare. Astfel, daca anterior execuiei barajului au existat ariile cu meandre, chiar dac sunt mai estompate, ele se pstreaz n noua configuraie, dup cum traseele rectilinii genereaz lacuri cu maluri drepte. O frecven mai mare a afluenilor n amonte de baraj genereaz lacuri de acumulare cu maluri de tip franjuri i golfuri bine dezvoltate .

Lac de acumulare cu maluri de tip franjuri

Prizele de apa servesc la introducerea in aductiune a debitului instalat si trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii: sa retina plutitorii; sa impiedice intrarea in aductiune a aluviunilor tarate; sa asigure spalarea depunerilor; sa permita reglarea debitului derivat. Canalele sunt constructii hidrotehnice care asigura transportul apei cu nivel liber si se utilizeaza ca aductiuni la hidrocentrale, in domeniul alimentarilor cu apa, al irigatiilor, etc. Pentru transportul apei, in schemele hidroenergetice intalnim si galerii hidrotehnice, care se executa prin excavare in scoarta pamantului, fara indepartarea terenului de deasupra. Galeriile se utilizeaza in diverse scopuri: galerii de aductiune cand transportul apei la central ntre priz i castelul de echilibru se face printr-o galerie; galerii fortate sau puturi fortate galerii cu panta mare sau chiar verticale (puturi) pentru transportul apei intre castelul de echilibru si central. Prin acestea, diferenta de nivel se transforma in energie de presiune; galerii de fug care transport debitul evacuat din central in albia rului; galerii purttoare de conducte solutii cu conducte metalice in interiorul unor galerii; galerii de deviere a apelor realizate in timpul constructiei unui baraj. Camerele de echibru utilizate in hidroenergetica sunt de doua feluri, in functie de tipul aductiunii : o Camere de incarcare dispuse la capatul aval al aductiunilor cu curgere si trebuie sa: - asigure apa in conducta fortata la pornirea turbinelor; - permita vizitarea galeriilor si sa serveasca drept organ de racord, daca centrala este alimentata cu mai multe captari; - compenseze debitele.

pg. 22

o Castele de echilibru sunt rezervoare deschise, inalte , asezate la extremitatea superioara a conductei fortate si au urmatoarele functiuni: - Amortizeaza oscilatiile hidrodinamice provenite de la regulatoarele turbinei; - Transforma energia cinetica produsa la inchiderea turbinei in energie potentiala (lovitura de berbec) pentru a elimina suprapresiunile care deformeaza conductele si dauneaza masinilor; - Debiteaza suficienta apa in conducta fortata la pornirea turbinelor; - Permit vizitarea galeriilor si servesc drept organ de racord, daca centrala este alimentata cu mai multe captari. Turbinele hidraulice transforma energia hidraulica in energie mecanica.

CAP. 4. TURBINELE HIDRAULICE

4.1. Parametrii turbinelor hidraulice In afara caderii brute si a caderii nete, care sunt de fapt parametri geometrici ai amenajarii, turbinele se caracterizeaza printr-o serie de marimi(parametri). 4.1.1.Energia specifica prelucrata Y este diferenta dintre energia specifica a fluidului imediat amonte de turbina si energia specifica a fluidului imediat aval de turbina. (Energia specifica este energia unei unitati de masa de fluid). Y = g Hn , unde Hn este caderea neta. 4.1.2. Debitul turbinei Q este volumul de apa ce intra in turbina in unitatea de timp. Se poate utiliza debitul masic Qm : Qm = Q

4.1.3. Puterea hidraulica reprezinta lucrul mecanic pe care il poate realiza un curent de fluid intre doua sectiuni , in unitatea de timp. Ph= Q Y = gQHn , unde Y este energia specifica schimbata de fluid si turbina.
pg. 23

Insa nu toata puterea hidraulica poate fi transformata de turbina in putere mecanica, utila, la arbore. O parte din aceasta putere se disipeaza prin pierderi de sarcina, frecari mecanice si pierderi de debit prin neetanseitate. Deci: P= Q Y = gQHn , in care P = puterea mecanica utila = randamentul transformarii energiei hidraulice in energie mecanica in turbina. Dar randamentul este calculat ca produs al unor randamente partiale: = h v m , unde: h este randamentul hidraulic (partea din energia hidraulica ce ramane dupa invingerea rezistentelor hidraulice in turbina). h= ; hr pierderea de sarcina la curgerea apei prin turbina

v este randamentul volumic (partea din debitul turbinei care participa efectiv la schimbul de energie din rotor). v = m este randamentul mecanic (partea din puterea schimbata in rotor, care ramane disponibila ca putere mecanica la arborele turbinei). m= , unde este puterea mecanica disipata.

4.1.4. Turatia turbinei n - este numarul de rotatii in unitatea de timp (rot/s) 4.1.5. Inaltimea geometrica de aspiratie Hs este definita ca diferenta dintre planul de referinta al turbinei (de exemplu planul ce trece prin mijlocul palelor directoare la turbine Francis sau planul ce trece prin fusurile palelor rotorice la turbinele Kaplan verticale) si planul suprafetei libere a apei in aval de turbina (poate fi pozitiva sau negativa). Cunoscand aceasta marime, se poate calcula energia specifica de aspiratie Ys : Ys=gHs 4.1.6. Coeficientul de cavitatie 4.1.7. Rapiditatea ns este turatia specifica a turbinei. 4.2. Tipuri de turbine hidraulice O turbina hidraulica actuala se compune, in general, din trei organe principale: Un distribuitor fix care asigura particulelor de apa o viteza convenabila pentru atacul rotorului, in conditiile unor pierderi minime; Un rotor mobil prevazut cu pale sau cupe, care are rolul de a transforma energia hidraulica in energie mecanica;
pg. 24

 Un aspirator (difuzor) cu rol de a recupera , sub forma de energie de presiune, energia cinetica pe care o mai detine apa la iesirea din rotor si care ar fi evacuata in bieful aval. In acelasi timp, el recupereaza si inaltimea geometrica intre rotor si nivelul suprafetei libere din aval. Turbinele cu actiune nu au aspirator. Dupa modul de producere a fortei, turbinele hidraulice se impart in: Turbine cu actiune la care forta se produce prin lovirea paletelor. Destinderea are loc numai in aparatul director. Energia cinetica la iesirea din rotor este relativ mica, deci nu se pune problema unei recuperari. Astfel, apa se evacueaza prin cadere in canalul de fuga, pierzandu-se diferenta de nivel respectiva . Din aceasta grupa fac parte turbinele Pelton, Turgot si Banki. Turbine cu reactiune la care canalele dintre paletele rotorice se ingusteaza spre iesire, formand ajutaje convergente. Din aceasta grupa fac parte turbinele Francis, Deriaz. Turbine elicoidale la care forta se produce prin efect de aripa portanta. Din aceasta grupa fac parte turbinele elicoidale (propeler), Kaplan, semi-Kaplan si bulb. La turbinele cu reactiune si la cele elicoidale admisia trebuie sa fie totala, deoarece curgerea se face prin diferenta de presiune. (De aceea este necesara recuperarea acestei energii printr-un aspirator).

CAP.5. CENTRALE HIDROELECTRICE

Centrala hidroelectrica este ansamblul de cladiri si echipamente electrice si mecanice din cadrul unei amenajari hidroenergetice, n care se realizeaza efectiv transformarea energiei potentiale si cinetice a apei n energie mecanica si apoi n energie electrica. Echipamentul electromecanic este format dintr-un echipament principal si unul auxiliar. Echipamentul principal cuprinde turbina (sau pompe, n centralele de pompare sau cu acumulare prin pompare) si generatorul (sau motorul electric). Echipamentele si instalatiile auxiliare cuprind: vane, regulatori de viteza, regulatori de presiune, instalatia de ulei sub presiune, acumulatorii sau statia de transformare pentru servicii interne etc. La toate acestea se mai adauga si statia de transformare care este n cladirea centralei sau aproape de aceasta. Din punct de vedere constructiv, o centrala hidroelectrica cuprinde, n general, urmatoarele parti:

pg. 25

- sala masinilor turbinele si generatoarele (n cazul grupurilor cu ax orizontal) sau numai generatoarele (n cazul grupurilor cu ax vertical); - infrastructura sustine echipamentul principal si turbinele (n cazul grupurilor cu ax vertical); - sala de comanda cuprinde aparatajul de comanda, control si semnalizare; - ncaperi anexe si statie de transformare.

CHE Stejaru Sala masinilor

Camera de comanda- centrala subterana

Statie de transformare

Tipul centralei hidroelectrice depinde de o serie de factori, cum ar fi: configuratia topografica locala, care difera de la ru la ru, chiar si pe acelasi ru de la un sector la altul; marimea cursului de apa (debit, bazin de receptie): fluvii, ruri mari, praie, ogase etc; conditii geologice; materialele de constructie disponibile; conceptia inginerului proiectant si a arhitectului; scopul urmarit (energetic, complex energetic si alte folosinte). Instalatiile hidromecanice si cele electrice sunt foarte importante pentru realizarea unei centrale. Turbinele hidraulice, generatoarele electrice, vanele, instalatiile anexe, sunt specifice fiecarei centrale, n timp ce statiile de conexiune electrica, camerele de comanda, transformatoarele electrice sunt echipamente si instalatii care pot fi folosite la mai multe centrale. Centralele hidroelectrice de sine statatoare se impart in doua mari grupe: Centrale tip baraj - care sunt amplasate la piciorul barajului unui lac de acumulare

pg. 26

sau tin loc si de baraj (cum ar fi centralele fluviale). Aceste centrale se regasesc n schemele de amenajare fluviale si n cascada. Caracteristicile lor sunt debite mari si caderi mici.

Centrale pe derivatie - sunt amplasate pe conducta/canal/tunel de derivatie a unui ru, putnd fi incluse n scheme de mare cadere, n scheme de taiere a buclei unui ru, sau n amenajari complexe cu derivatii, fie din bazinul propriu, fie din alte bazine. Caracteristicile acestor centrale sunt debite mici si caderi mari (amenajari montane). Pot fi centrale supraterane sau subterane.

In functie de cadere, centralele hidroelectrice se impart in: centrale de joasa cadere (caderea -mai mica de 15 m, ntreaga cadere se realizeaza n interiorul centralei); centrale de cadere mijlocie (caderea ntre 15 si 50 m, exista o conducta fortata sau un put fortat care face corp comun cu infrastructura centralei); centrale de mare cadere (caderea mai mare de 50 m, conducta fortata este independenta de constructia centralei).

a) centrale hidroelectrice de cadere joasa

pg. 27

b) centrale hidroelectrice de cadere mijlocie

c) centrale hidroelectrice de mare cadere Notatii: 1 gratar; 2 nisa de batardou; 3 camera spirala; 4 turbina; 5 generator; 6 pod rulant; 7 aspirator; 8 nisa batardou aval; 9 conducta de beton armat; 10 vana de admisie; 11 conducta fortata ngropata; 12 conducta fortata aeriana; 13 masiv de ancoraj.

CAP.6. IMPACTUL AMENAJARILOR HIDROENERGETICE ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

Toate sursele de energie influenteaza mediul si pot schimba lumea care ne inconjoara. In afara avantajelor prezentate deja la cap. 2.1., trebuie mentionate si o serie de neajunsuri ale amenajarilor hidroenergetice. n urma lucrrilor de amenajare se disloc aezri, se scot din circuitul agricol i forestier ntinse suprafee de teren, se suprim reele de ci de comunicaie . De asemenea, sunt afectate flora si fauna , atat cea terestra, cat si cea acvatica. Dispar specii de pasari, animale, plante. Barajele si digurile mari afecteaza modul de viata traditional al oamenilor . In cursul secolului XX au avut loc dizlocari masive de populatie (cca. 60 milioane de oameni), ca urmare a construirii de baraje. Aceasta cifra estimata variaza (deoarece este posibil ca, in interesul tarilor si proiectelor respective,perturbatiile produse sa fie minimalizate). Conform Comisiei Mondiale pentru Baraje, in lume exista peste 300 de baraje mari, cu peste 150 m inaltime. Lacurile de acumularile sunt si ele generatoare de emisii de gaze cu efect de sera. Avand in vedere ca suprafata de teren inundat (rezervoare de apa) depaseste 500 000 km2 , cantitatea de apa evaporata intr-un an este de cca. 200 km (adica aproximativ
pg. 28

7 % din totalul de apa curgatoare consumata de toate activitatile umane). O alta problema o reprezinta colmatarea. Rezervoarele se colmateaza in medie cu 1% pe an, desi in unele cazuri rata de colmatare este mai mare, ceea ce face ca perioada lor de viata utila sa scada. In nordul Suediei, din cauza amenajarilor hidro, au fost modificate itinerariile de migrare ale renilor. In Franta, digurile de pe raul Loire au fost demolate pentru a ajuta la refacerea migratiei pestilor. La fel, in SUA au fost eliminate in ultimii ani aproximativ 500 de diguri vechi sau ne-ecologice. Ultima tendinta aparuta la noi in tara, aceea de a amenaja orice parau, mai ales in zona de munte, nu face decat sa sacrifice apele pe altarul asa-zisei energii verzi. Conductele asezate direct in albiile raurilor afecteaza albiile, saracesc fauna si stratul de alge fixat pe pietre (adica sursa de hrana a pestilor). Sunt afectate si habitatele riverane, compuse din plante iubitoare de apa, insecte, pasari, etc. Totodata, aceste microamenajari produc efecte si in amonte, prin schimbarea regimului de curgere si a ratei de sedimentare, prin aparitia unor acumulari de mal care schimba structura faunei. Se reduc debitele, ceea ce duce la secarea baltilor temporare.

BIBLIOGRAFIE
1. E. Ctin. Isbasoiu / V. Radulescu : ,,Curs de vane, stavile si retele hidropneumatice I. P. Bucuresti 2. Bogdan Popa (U.P. Bucuresti) Cursuri CHMHIM (http://www.hydrop.pub.ro) 3. http://www.isph.ro proiect MICROSIM (autori ISPH + U.P. Bucuresti) 4. U.P. Timisoara http://www.et.upt.ro 5. T. Grecu s.a. - ,,Masini mecanoenergetice , Edit.Didactica si Pedagogica 1983 6. C.M.E. : ,,Traim pe o singura planeta , Editura Academiei Romane, 2003

pg. 29

CUPRINS

Nr. Cap . 1. 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 2. 2.1. 2.2 2.2.1

Denumire capitol/subcapitol Cuprins Evolutia folosirii energiei hidraulice Istoricul si evolutia turbinelor hidraulice Evolutia performantelor turbinelor hidraulice Aparitia si dezvoltarea hidroenergeticii pe plan mondial Aparitia si dezvoltarea hidroenergeticii in Romania Energia hidraulica Utilizarea energiei hidraulice si principalele ei caracteristici Potentialul hidroenergetic si valorificarea energiei Definitii

Pag. 1 1 3 4 5 9 10 10
pg. 30

. 2.2.2 . 2.2.3 2.2.4 2.2.5 . 3. 3.1. 3.2. 4. 4.1. 4.2 5. 6.

Relatii de calcul Evaluarea potentialului hidroenergetic teoretic al unui rau Evaluarea potentialului hidroenergetic tehnic amenajabil Evaluarea potentialului hidroenergetic economic amenajabil Amenajari hidroenergetice Principiul amenajarilor hidroenergetice. Tipuri de amenajari Elementele unei amenajari hidroenergetice Turbine hidraulice Parametrii turbinelor hidraulice Tipuri de turbine hidraulice Centrale hidroelectrice Impactul amenajarilor hidroenergetice asupra mediului inconjurator Bibliografie

11 12 13 13 14 20 24 25 29 30

pg. 31