Constela\ii diamantine

Constela\ii diamantine
27
Anul III, nr. 9(25)/2012
Isabela VASILIU-SCRABA
n vara anului 2004 a fost publicat o
carte
1
ce-l are indicat drept autor pe Alexan-
dru Dragomir. Filosoful, innd prelegeri n
cerc restrns, fusese probabil socat de inca-
pacitatea de nelegere a auditoriului su in-
teresat de gndirea filosofic, dar refuzat de
idee n urma doprii ideologice la care s-a
supus de bunvoie, spre a-si face n mod fe-
ricit intrarea n cultura rii aflate sub ocupaie
comunist. Uimirea n faa nestiinei ntr-ale
filosofiei a celor care-l audiau
2
, probabil,
cptase la un moment dat nfisarea unei
precizri: anume c el le vorbeste de crase
banaliti metafizice.
Pasiunea pentru banalit#]i
a d-lui Gabriel Liiceanu
Motto: Viaa literar are nevoie de polemici ca de
oxigen, cu att mai mult acolo unde tendina spre
idolatrizare sau, i mai curent -, teama de a zgria
reputaiile consacrate s-a accentuat penibil.
Monica Lovinescu
n cartea de la Ed. Humanitas apare o
alt explicaie, ceea ce nu schimb semnifi-
cativ cadrul problemei, asa cum se va vedea
din cele ce urmeaz. Chiar dac s-ar invoca
posibilitatea ca explicaia din volum s aib
un grad mai mare de veridicitate, nu trebuie
pierdut din vedere adevrul gol golu. Anume
c gndirea si spusa lui Alexandru Dragomir
au rmas bine ascunse n spatele prerilor d-
lui Liiceanu. Fiindc nici mcar un text din
ntreg volumul Crase banaliti metafizice
(Editura Humanitas, Bucuresti, 2004) nu-i
aparine celui trecut drept autor, cartea ne-
ilustrnd altceva dect ce a crezut dl Gabriel
Liiceanu c a gndit, a spus sau avea de gnd
s spun filosoful Alexandru Dragomir.
Iar dl Liiceanu, chiar mult dup ce si-a
nsusit limbajul de lemn al asa-zisei filosofii
materialist-dialectice, si n ciuda rvnei cu
care i-a citit pe marii filosofi, a rmas peste
ani tot cu gresita impresie c filosofia ar fi
ceva cobort din cer pe pmnt, n bun ve-
cintate cu materialismul dialectic si istoric
pe care l-a mncat n tinereea lui pe pine.
n termenii d-lui G. Liiceanu, filosofia ar fi
pierdut din altitudinea discursului atempo-
ral, optnd pentru temporal si mergnd pe
intuiie, pe latura afectiv (v. G. Liiceanu,
Cearta cu filosofia, 1992). Prere care ar
explica si pasiunea pentru banaliti a di-
rectorului Editurii Humanitas care s-a ncu-
metat fr preget s reconstruiasc confe-
rinele singurului fenomenolog din Rom-
nia, cum l-a numit el pe Alexandru Dragomir,
grupndu-le n volumul intitulat Crase ba-
naliti metafizice (Editura Humanitas, Bu-
curesti, 2004), publicat n 2.000 de exemplare.
Dup explicaia ngrijitorului crii, acest titlu
ar fi menit s indice faptul c, n opinia sa,
filosofia se face pornind de oriunde, de la
banal (...), c banalitile conin un formidabil
potenial metafizic (Gabriel Liiceanu, p. 63)
Din pcate, n ciuda abundenei detaliilor
referitoare la modul cum au fost prelucrate
prelegerile filosofului Alexandru Dragomir,
despre editarea acestui prim volum (promise
fiind mai multe!) nu se poate spune c re-
prezint un model de probitate intelectual.
Dar poate c tocmai originala metod du-
p care aceast prim oper a necunoscu-
tului Alexandru Dragomir a fost alctuit, a
sortit-o unui succes dinainte asigurat. Pe 28
iulie 2004 dl Liiceanu vorbea la radio Ro-
mnia Cultural de traducerea Craselor ba-
naliti metafizice n englez si de tiprirea
lor (n 3.000 de exemplare) la o editur din
Budapesta, urmnd ca de aici volumul s fie
mprstiat pe la toate marile biblioteci din lume.
Si totusi, cum altfel dect lips de pro-
bitate intelectual se poate numi faptul c
editorul crii s-a ferit cu tot dinadinsul s
publice texte aparinndu-i lui Alexandru
Dragomir
3
. Cum a fost oare posibil s nu se
gseasc loc pentru eseul asupra oglindirii
scris n 1946 de fostul doctorand al lui
Heidegger, text despre care aflm din prefaa
d-lui Gabriel Liiceanu ba c ar avea 4-5 pagini
(p. XXII), ba c ar fi vorba de 7-8 pagini (p.
XLIII). Si cum au putut fi lsate de-o parte
nsemnrile pregtitoare ale unora dintre
prelegeri, notie scrise chiar de Alexandru
Dragomir, ntr-un volum ce conine texte
avnd la baz prelegerile sale.
28
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul III, nr. 9(25)/2012
Iarsi ntr-un mod mai mult dect bizar,
cartea nu are - nici mcar la note -, textul
despre Aprarea lui Socrate. Din aceast
scriere datnd din 1981 nu au fost semnalate
nici mcar rmsiele de fraze aparinndu-i
(totusi) filosofului Alexandru Dragomir. n
schimb, s-a publicat - cu mare grij - numai
pasajul de la sfrsitul textului despre Socrate
n care Alexandru Dragomir i mrturisea lui
Constantin Noica plictisul pe care i-l pro-
voac efortul de a-si asterne pe hrtie ideile.
n ce priveste capitolul intitulat Socrate.
nfruntarea filosofiei cu cetatea (p.128-168),
el a rezultat dintr-o metod a crei originalitate
domnul Liiceanu ar putea s o patenteze.
Fiindc desi a fost folosit din belsug n cul-
tura comunist de pn n 1989, n filosofie
metoda nu a fost nc omologat.
Dar timpul se pare c nu este pierdut.
Cci fr respectiva metod, cum s-ar mai
putea face un amestec att de omogen ntre
ce scrie si ce spune un filosof autentic for-
mat la scoala lui Nae Ionescu, a lui Mircea
Vulcnescu si a lui Mircea Eliade
4
si ce
nelege un altul, deformat irevocabil n vre-
mea studiilor universitare de niste politruci
precum Henry Wald si Ion Ianosi, spre marea
dezamgire a lui C-tin Noica.
Dup mrturisirile d-lui Gabriel Liiceanu,
n calitatea sa de editor, el a fcut un amestec
indistinct din notiele sale pe care le luase n
aprilie-iunie 1986 n timpul unor prelegeri
despre Aprarea lui Socrate si din textul
scris de Alexandru Dragomir n 1981, nti
cioprit si apoi recombinat ntr-o nou or-
dine (Crase banaliti metafizice, p. 127),
dup bunul plac al editorului. Ceea ce las
neplcuta impresie c din 1990, de la cderea
comunismului s-a asteptat doisprezece ani
decesul filosofului Alexandru Dragomir, pen-
tru ca ngrijitorii volumului din 2004 s poat
rescrie nestingherii de autor niste prelegeri
ale cror notie sau nregistrri pe band
magnetic le deineau din 1985, 1986, 1987,
1988, 1993, 1995, 1996, 1997, 1998...
n ce priveste Prefaa volumului, de gust
ndoielnic ne par a fi notaiile d-lui Gabriel
Liiceanu n care i se nzreste s l catalo-
gheze drept mediocru pe filosoful Octavian
Vuia, acel strlucit discipol romn al lui
Heidegger.
Pentru c directorul Editurii Humanitas
nu a gsit alt loc n care s-si tipreasc p-
rerea (exprimat cu agresivitatea celui care
are convingeri fr a avea si argumente) de-
ct ntre coperile crii lui Alexandru Dra-
gomir care a avut mult afeciune pentru Oc-
tavian Vuia de care l legau ani ntregi de
strns prietenie, asa cum au fost si ntre p-
rinii lor (v. Alexandru Dragomir, Portret al
gnditorului la tineree, p.5, n volumul:
Octavian Vuia, Regsirea n Pascal i alte
analize heideggeriene, Editura Jurnalul
literar, Bucuresti, 1997).
S vedem ns mai ndeaproape cum a
fost alctuit opera filosofic a lui Alexandru
Dragomir, spre a fi oferit publicului interesat
de autenticitatea gndirii unui filosof care
nu a fcut nici un compromis cu regimul de
ocupaie comunist, cu riscul constient
asumat de a rmne un necunoscut.
n prima parte a crii, primul text aflm
c a rezultat din notiele a trei prelegeri datnd
din martie si aprilie 1985 reorganizate n
ordinea care mi s-a prut ideal scrie dl
Liiceanu (p.3). ntruct nu are la baz dect
notiele a trei prelegeri, O interpretare pla-
tonician la O scrisoare pierdut se pare
c ar fi singurul text mai elaborat din care
cititorul si poate cumva face o idee de anver-
gura gndirii filosofice a lui Alexandru Dra-
gomir, n ciuda dezorganizrii ideilor reor-
ganizate dup priceperea d-lui Gabriel
Liiceanu
5
.
Urmeaz dou texte scurte, unul provenit
din notie altul dintr-o nregistrare. Textul
despre capcana spiritual pe care o poate
constitui - pentru unii - mediul temporal si
mediul spaial al vieii omenesti, intitulat
Crase banaliti metafizice, are la baz
nregistrarea pe band a prelegerii pe care
Alexandru Dragomir a inut-o pe 6 oct. 1987
(p.63). Cu mult mai scurt dect precedenta,
prelegerea Despre naiune, provine dintr-o
nregistrare fcut pe 1 mai 1993 (p.81). Textul
intitulat Ce se ntmpl cu noi? are la baz
notele pregtitoare ale lui Alexandru Dra-
gomir (netiprite n volum!) si notele d-lui
Liiceanu luate pe 3 decembrie 1995 (p.95).
Cele Patru prelegeri scurte (de 15-20 de
minute fiecare), inute dup 1995 si reunite
laolalt, au rezultat din notele luate la faa
locului, ct si, din transcrierile de pe band
Icute de Sorin Vieru n cazul prelegerii
despre uitare (v. Alexandru Dragomir, Crase
banaliti metafizice, 2004, p.108).
Socrate. nfruntarea filosofiei cu cetatea
(pp 127-163) se afl n partea a doua a volu-
mului. Textul - condensnd, ca s spunem
asa, o gndire desfsurat ntr-o perioad
de 16 ani (1981-1997) - a fost mesterit de dl
Liiceanu dup urmtoarea metod: s-au gru-
pat notiele dup prelegerile despre Socrate,
s-a adugat si un text scris de Alexandru Dra-
gomir (si netiprit n volum!) tot despre So-
crate. Cele dou surse s-au amestecat, s-au
divizat si prile s-au rearanjat. Amestecul a
fost nti dres cu originaliti aparinndu-i
d-lui Liiceanu, apoi asezonat cu ce si-a mai
adus aminte c a auzit vreme de doi ani (1996-
1997) de la Alexandru Dragomir. Pentru un
plus de savoare s-a adugat un citat din De-
monii, citat auzit de dl Gabriel Liiceanu cu
prilejul altor prelegeri ascultate prin 1986-
1988, prelegeri ce au stat la baza textului
Despre lumea n care trim. Si, pentru a
pune capac la toate, dl Liiceanu a mai adugat
o reconstrucie a unui discurs despre So-
crate rostit la nceputul prelegerii din care a
rezultat textul Modaliti de autonelare
(p.128), nregistrat pe 22 sept. 1987.
Pentru c unii ar putea crede c pe alocuri
(unde lipsesc citatele) nu am redat suficient
de fidel metoda de lucru a d-lui Gabriel Li-
iceanu, l vom mai cita pe editor. La pagina
127 a volumului aflm c textul a rezultat din
mprirea pe fragmente (p 127) a notelor
luate de Gabriel Liiceanu dup prelegerile
din aprilie-iunie 1986; una din aceste pre-
legeri [nu se stie care, fiindc nici una nu a
rmas n forma pe care i-a dat-o Alexandru
Dragomir] fiind dedicat lui Mircea Eliade,
ca omagiu adus acestuia la stingerea din via-
(ibid.), notele dup prelegeri fiind n pre-
alabil amestecate cu textul intitulat Socrate,
scris n septembrie-noiembrie 1981 la Sibiu
si Bucuresti (ibid.).
Dup cioprire, fragmentele au fost
apoi combinate ntr-o anumit ordine (...).
Unele pasaje au fost omise... altele au fost
exprimate mai succint si multe au fost refor-
mulate. O serie de pasaje mi aparin (G.
Liiceanu, p. 127).
Pasajele referitoare la Descartes nu au la
baz notie dup prelegeri, ci idei pe care
Alexandru Dragomir i le-ar fi mprtsit d-lui
G. Liiceanu de-a lungul mai multor discuii
avute n anii 1996-1997 (p.128).
n partea a doua a volumului se mai g-
sesc dou texte: Comentarii la Philebos (op.
Rafael - Sfnta familie
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
29
Anul III, nr. 9(25)/2012
cit., pp. 169-196) si Despre lumea n care
trim (op. cit., pp.197-246), ambele rezultnd
prin aceeasi original metod. Despre dia-
logul platonic Philebos, Alexandu Dragomir
a scris ntr-un caiet din 1985 (textul su nefiind
inclus ca atare n volum), si a inut o serie de
prelegeri ntre iunie si noiembrie 1985, dup
care dl G. Liiceanu a luat notie. De ast dat,
respectivele notie au fost amestecate, re-
aranjate (scolreste), tiate si completate
(15, 16 si 18) de dl Ctlin Partenie.
Textul Despre lumea n care trim este
manufacturat de dl Gabriel Liiceanu din n-
registrarea unor prelegeri inute de Alexan-
dru Dragomir vreme de doi ani, ntre sep-
tembrie 1986 si mai 1988, nregistrare tran-
scris si apoi modificat: unele pasaje au
fost omise, unele au fost reformulate, iar altele
au fost stilizate. O seam de fragmente... ne-
formulate n chip explicit, mi aparin. Ce a
rezultat nu a fost ns un text cursiv, ci o
suit de fragmente ...Nu am inclus nimic din
prelegerile despre Toma din Aquino, Duns
Scotus, Occam, Galilei, Bruno, Kepler si New-
ton (v.Gabriel Liiceanu, Crase banaliti
metafizice, p. 197).
Desigur, oricine citeste asemenea pre-
cizri se ntreab: din ce motiv au fost oare
excluse prelegerile mai sus menionate?
Explicaia dat de ngrijitorul textelor filo-
sofice ale lui Alexandru Dragomir este de-a
dreptul stupefiant: Prelegerile despre Toma
din Aquino, etc... au fost ndeprtate de di-
rectorul Editurii Humanitas ntruct n ele
filosoful Alexandru Drago-mir s-ar fi poticnit
de intermediari!
Si, ca orice pedagog care se respect, dl
Gabriel Liiceanu ine s promoveze contactul
nemijlocit cu gndirea unui filosof. Lui nu-i
plac intermediarii, el d prioritate formulrilor
aparinnd chiar celor ce au gndit!
Dl. G. Liiceanu l-a cenzurat att de dras-
tic pe Alexandru Dragomir ca nu cumva s
se afle ce a gndit un filosof din ce crede (c
a neles) un altul.
Prelegerile despre Toma din Aquino au
fost eliminate, de pild, tocmai datorit
preocuprii d-lui Liiceanu de a-l elimina pe
Etienne Gilson, care, cu sau fr voia sa, a
distorsionat gndirea Aquinatului. Pentru c
distorsiunile unui intermediar ca filosoful
neotomist E. Gilson ar fi anulat, dup opinia
d-lui Gabriel Liiceanu, temeiul argumentrilor
lui Alexandru Dragomir.
De la sine neles este, desigur, faptul c,
pentru dl Gabriel Liiceanu, gndirea filoso-
fic a lui Alexandru Dragomir nu a fost ctusi
de puin distorsionat de originala metod
dup care el a alctuit volumul aprut n 2004.
Directorul Editurii Humanitas pare a nutri
convingerea de nezdruncinat c cele scrise
de el n spiritul interpretrii lui Alexandru
Dragomir (pe care, pentru a spune asa, mi-
am nsusit-o (v. Gabriel Liiceanu, p. 127 din
vol.: Crase banaliti metafizice) ar reda,
vezi Doamne, cu cea mai mare fidelitate gn-
direa lui Alexandru Dragomir. Fr nici cea
mai mic distorsiune! Doar cu majore mbu-
ntiri!
1. v. Alexandru Dragomir, Crase bana-
liti metafizice. Prelegeri reconstruite de
Gabriel Liiceanu si Ctlin Partenie; Prefa
de Gabriel Liiceanu; Postfa de Andrei Plesu,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2004.
2. n Jurnalul de la Pltini dl Gabriel
Liiceanu consemna - fr comentarii - o spus
teribilist a lui Noica (imitndu-l neinspirat
pe uea), dup care triada platonic adevr-
bine-frumos ar fi fost o platidudine (p. 119).
n aceeasi carte a fost imortalizat si ncer-
carea d-lui Andrei Plesu de a gsi un loc re-
zonabil n care s stea Ideile lui Platon: A-
cestea s-ar gsi n noi, dac ele nu se afl
n afara noastr, dincolo, cum le explica
Noica (p 85). Urmarea discursului noician n
care se afirm c Ideile lui Platon nu snt
nicieri, n-a neles-o niciunul din cei doi,
nici pn n ziua de astzi, dl Liiceanu fiind
convins c Ideile lui Platon snt valori ema-
nate de spiritul colectiv (v. Platon, vol. II,
1976, p. 113), iar dl. Andrei Plesu prefernd
s tricoteze n preajma nucleului gineco-
craiei spirituale care i-a prut a reprezenta
inima platonismului (Limba pVrilor,
1994, p. 53).
3. Dup cderea comunismului si pn
la trecerea sa n lumea celor drepi, filosofului
Alexandru Dragomir i s-a publicat un singur
text. Anume o conferin (nereconstruit
dup desfacerea ei n buci!) pe care a inut-
o pe 2 iulie 1997 la radio Romnia Cultural,
cnd a vorbit despre Octavian Vuia (fost pro-
fesor la Universitatea din Munchen). Textul
a fost inclus - drept prefa - n volumul:
Octavian Vuia, Regsirea n Pascal i alte
analize heideggeriene (Editura Jurnalul
literar, Bucuresti, 1997, traduceri din fran-
cez de Caius Vancea). Doar la Paris n 1956,
dup un exemplar deinut de Walter Biemel,
dl Virgil Ierunca i mai publicase traducto-
rului Alexandru Dragomir (n revista Caiete
de dor) textul heideggerian CE ESTE ME-
TAFIZICA. El a reprezentat ntia traducere
Note i consideraii
marginale
romneasc din Heidegger (1889-1976), care,
din pcate, nc nu a fost reeditat.
4. Dup Seminarul pedagogic universitar
pe care-l termin la Cluj n 1933 (fiind notat
cu excepional la romn, latin, greac, fran-
cez si german), Alexandru Dragomir s-a
nscris la Facultatea de Filosofie si Litere din
Bucuresti, atras de faima profesorului Nae
Ionescu si a asistentului su, Mircea Eliade.
n perioada studiilor universitare, Alexandru
Dragomir a audiat urmtoarele conferine de
metafizic si istoria logicii inute de Nae
Ionescu: Logica general, 1934-1935; Lo-
gica colectivelor, 1935-1936 si Cursul de
metafizic din 1936-1937. Cum bine se stie,
dup doctoratul din iunie 1933, Mircea Eliade
a devenit asistentul lui Nae Ionescu. Profe-
sorul i-a cedat cursul de istoria metafizicii si
un seminar de istoria logicii si i-a recomandat
ca nainte de istoria metafizicii s nceap cu
un curs de istoria religiilor (v. Mircea Eliade,
ncercarea labirintului, Ed. Dacia Cluj-Na-
poca, 1990, p. 68). Am inut deci lecii des-
pre problema rului si a mntuirii n religiile
orientale - i relateaz marele istoric al religiilor
lui Claude-Henri Rocquet -, despre problema
ontologic n India, despre orfism, hinduism
si budism. n privina seminarului de logic,
am nceput printr-un subiect pretenios:
Despre dizolvarea conceptului de cauza-
litate n logica medieval budist! Semi-
nar destul de greu care a fost frecventat doar
de un grup restrns. Apoi am ales Docta ig-
norantia a lui Nicolaus de Cusa, si Cartea a
IX-a din Metafizica lui Aristotel (v. Mircea
Eliade, op. cit.).
Dintre universitarii bucuresteni audiai
de Alexandru Dragomir (probabil si cu ocazia
faimoaselor dezbateri publice organizate de
Asociaia Criterion) a fost desigur si Mir-
cea Vulcnescu. n perioada ct Al. Dragomir
i-a fost student, el a predat Istoria eticii
(1933-1934), Etica i celelalte discipline
filosofice (1936-1937), precum si Etica lui
Kant (1934-1935). n cadrul seminarului de
etic din 1935-1936, asistentul preferat al
profesorului Dimitrie Gusti a comentat cu
studenii Critica raiunii practice a lui Kant
(aprut n 1934 cu o prefa de Nae Iones-
cu), tradus n romneste de Dumitru Cristian
Amzr (1906-1999), care a fost ngrijitorul
cursurilor (stenografiate si apoi litografiate)
inute de profesorul Nae Ionescu si care n
Germania a urmat cinci semestre cursurile si
seminariile lui Heidegger pentru doctoranzi
si doceni. Cum aveau s fac zece ani mai
trziu cei doi prieteni: Alexandru Dragomir si
Octavian Vuia.
5. v. Capitolul: oprle platoniciene,
dou diversiuni i o previziune (Alexandru
Dragomir despre O scrisoare pierdut).