Liturghia aproapelui

Viaþa creºtinã se desfã-ºoarã într-o întreitã liturghi-sire: liturghia inimii, litur-ghia euharisticã ºi liturghiaaproapelui. Cele trei sunt com-plementare. Niciuna nu este întreagã fãrã celelalte douã. Prin liturghiainimii, sufletul aduce jertfã de rugãciuneºi de fapte de iubire. În Liturghia euharis-ticã sufletul se împãrtãºeºte cu Hristos princuvânt, cântare ºi rugãciune comunã, darmai ales prin Sfânta Împãrtãºanie, ºi reali-zeazã comuniunea sublimã cu Dumnezeu:"Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sânge-le Meu are viaþã veºnicã", zice MântuitorulHristos. Prin liturghia aproapelui, creºtinuldezvoltã comuniunea de iubire cu Dum-nezeu prin inima celui aflat în suferinþã.Calea spre Împãrãþia lui Dumnezeu treceobligatoriu prin casa ºi inima celui sufe-rind. Sf. Ioan Teologul ne spune: "Dacã zi-ce cineva: Iubesc pe Dumnezeu, iar pe fra-tele sãu îl urãºte, mincinos este! Pentru cãcel care nu iubeºte pe fratele sãu, pe carel-a vãzut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a vã-zut, nu poate sã îl iubeascã" (1 Ioan 4, 20).În Liturghia euharisticã existã un mo-ment final în care preotul se adreseazã cre-dincioºilor cu îndemnul: "Cu pace sã ieºim!",la care aceºtia rãspund: "Întru numele Dom-nului!" Îndemnul ne invitã sã ieºim dinbisericã cu pace, spre împlinirea porunciiiubirii aproapelui, deoarece toatã legeamoralã "se cuprinde într-un singur cuvânt:iubeºte pe aproapele tãu" (Galateni 5, 14).Creºtinul vede în persoana sãraculuipe Însuºi Hristos. De aici proverbul: "Cinepe sãrac ajutã, pe Dumnezeu împrumutã".Chiar Domnul ne descoperã acest lucru:"Veniþi, binecuvântaþii Pãrintelui Meu, moº-teniþi Împãrãþia cea pregãtitã vouã… cãciflãmând am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnânc; însetat am fost ºi Mi-aþi dat sã beau".Milostenia primeazã în faþa tuturorcelorlalte fapte bune. "Dacã la poarta tabate un sãrac ºi tu atunci te rogi, rugãciu-nea ta devine pãcat dacã nu te scoli sã-lmiluieºti pe cel ce strigã de durere", ziceaPetre Þuþea. Iatã de ce Biserica noastrã îndeamnã mereu pe toþi creºtinii "sã nuiubim numai cu vorba, numai din gurã, cicu fapta ºi cu adevãrul" (I Ioan 3, 18). Sãnu uitãm însã cã milostenia nu înseamnãbanul aruncat cerºetorului pe stradã, acþi-une mai degrabã pãcãtoasã, pentru cã în-treþine fie diverse patimi, fie pe cei care seascund în spatele cerºetorilor. Milosteniase îndreaptã cãtre aproapele lovit de sufe-rinþã ºi constã fie în ajutor material, darmai ales în iubire ºi rugãciune, pentru cãlipsa iubirii este mult mai cruntã decâtlipsa confortului. Cu ce mãsurã mãsurãm,cu aceea ni se va mãsura.

Anul III, nr. 30iulie 2009

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

aparecu sprijinul

CMYK

e s

ã f

ã D

u c

d n

u Se m

i p

e î

e c

u n

Stresul este o provocare cu carefiecare dintre noi ne-am întâl-nit. Ceea ce, poate, nu ºtim, estecã bãrbaþii ºi femeile reacþio-neazã diferit laaceastã presiu-ne, iar acest lucru ne afecteazãde multe ori cãsnicia.

(pag. 9)

Ce înseamnã pentru noi Sf.Liturghie? O trãim sau doar par-ticipãm ca la un spectacol, une-ori parcã plictisitor?

(pag. 14)

De multe ori suntem cuprinºide tristeþe, sentiment care neparalizeazã voinþa ºi ne alungãbucuria. Ce este însã tristeþea ºice se ascunde în spatele ei?

(pag. 7)

Înfruntarea stresuluiCum trãimSfânta Liturghie?Tristeþea, întrenormalitate ºi patologie

Editorial de Pr. Rãzvan Timofte

Din cuprins

(pag. 3)

Construcþia acestei clãdiri a început înoctombrie 2007, pânã la sfârºitul acelui anfinalizându-se demisolul. Lucrãrile aucontinuat în primãvara anului 2008, cânds-a construit parterul ºi a fost posibilãmutarea birourilor din vechiul sediu. Pânãla sfârºitul lui 2008 s-au finalizat lucrãrilela parter ºi primul nivel.La începutul anului 2009 s-au finisatºi au devenit funcþionale încã douã birouri,s-au continuat lucrãrile cu încã un etaj,mansarda ºi, în final, acoperiºul. Deasemenea, clãdirea este dotatã cuenergie electricã, apã curentã, cana-lizare, gaz metan, instalaþie de încãl-zire la parter, geamurile sunt din lemnstratificat, iar acoperiºul din þiglã.Iatã cum, într-un timp relativ scurt,din octombrie 2007 pânã în iunie2009 s-a ridicat o clãdire impunã-toare, care de acum înainte mai arenevoie doar de lucrãri de finisare.O mare parte din spaþiul acestuinou sediu poate fi pus la dispoziþiacelor care doresc sã închirieze.Demisolul, cu o suprafaþã de 450mp ºi o înãlþime de 3,5 m are treicãi de acces ºi este disponibil în întregime. Parterul gãzduieºte unhol spaþios pardosit cu gresie, osalã de conferinþe înaltã de 6 m, cubalcon ºi o capacitate de 250 delocuri; în partea stângã se aflã unbirou pentru contabilitate, iar înpartea dreaptã alte douã birouri, alpãrintelui protopop ºi al pãrinteluisecretar. La acest nivel se mai gã-sesc trei încãperi: douã dintre elegãzduiesc arhiva, iar a treia e ma-gazie pentru lumânãri. Tot la parterse mai gãsesc grupurile sanitare.La etajul 1 sunt construite douãapartamente cu balcon, de aseme-nea disponibile pentru închiriat.Tot posibili chiriaºi aºteaptã ºi etajul 2, cu întreaga sa suprafaþã. Man-sarda este construitã pe douã nive-le, primul dintre ele fiind liber, iar lacel de-al doilea urmând sã se ame-najeze o capelã care va aveahramul Soborul Sfinþilor Apos-toli, prãznuit la 30 iunie. Curteaacestei clãdiri are o suprafaþã de 3000 mp,iar în faþã ºi lateral sunt amenajate aproxi-mativ 20 de locuri de parcare.Coordonator al tuturor lucrãrilor a fostneobositul Pãrinte Protopop Ioan Ciocancare, pe lângã dificila misiune de a ridicacatedrala din centrul Fãgãraºului, ºi-a asu-mat ºi sarcina ridicãrii acestui nou sediu."Odatã cu finalizarea lucrãrilor de con-strucþie ale acestui nou sediu mulþumesclui Dumnezeu cã ne-a ajutat sã ducem labun sfârºit ridicarea clãdirii ºi vreau sã mul-þumesc tuturor preoþilor din Protopopiatcare au sprijinit financiar ºi moral aceastãlucrare", ne-a spus pãrintele protopop.

Pr. Ovidiu Bostan

Ridicarea

noului

sediu

Protopopiatuluia

ajuns

final

Eveniment

ªinca Nouã a avut maimulte aºezãminte mona-hale. Chiar localnicii, cândau fugit din ªinca Veche,pentru cã nu doreau sã ac-cepte trecerea forþatã lagreco-catolicism, ºi au în-fiinþat localitatea ªincaNouã, au gãsit mângâiereduhovniceascã la unul din-tre ele. De aceea, parcã au pãstrat adânc însufletele lor dorul de mãnãstire. Iatã cã, dupãveacuri de aºteptare, visul le este împlinit: laºapte kilometri de sat, pe locul unui alt vechiaºezãmânt dispãrut în urma prigoanei pusã înaplicare de generalul Bukov, au fost desco-perite de curând ruinele unei biserici de piatrã, împodobitã cu picturã în frescã. În acest loc,unde slujirea a fost întreruptã de atâta vreme,se ridicã astãzi schitul cu hramul „DuminicaSfinþilor Români“. Stareþul aºezãmântuluieste Pãrintele Matei Bilauca, care va sluji aici împreunã cu obºtea de cãlugãri ce a vieþuitpânã nu demult la ªinca Veche.Locul unde se ridicã clãdirea care va adã-posti câteva chilii ºi un paraclis a fost vizitat îndupã-amiaza zilei de duminicã, 5 iulie, decãtre Preasfinþitul Andrei, Episcopul Vicar alArhiepiscopiei Sibiului. Drumul de munte,anevoios ºi îngust, le-a amintit vizitatorilor deMuntele Athos ºi de alte sihãstrii greu accesi-bile. Frumuseþea rãcoroa-sã a pãdurii ne-a mai es-tompat din emoþiile cãlã-toriei, pentru care ar fifost mai potrivit un tractor(cu care se parcurge înmod obiºnuit distanþa pâ-nã la mãnãstire) sau o ma-ºinã de teren. Liniºtea ºifrumuseþea locului, nu de-geaba ales în vechime pentru mãnãstire, ne-auºters însã cu totul din inimã îngrijorãrile.Aflate în binecuvântata pauzã duminicalã,lucrãrile ne-au fãcut sã apreciem binecu-vântarea locului, dar ºi sã înmulþim rugãciu-nea pentru cei care s-au implicat în reînviereavetrei monahale, pentru cã munca se vesteºtea fi lungã ºi anevoioasã. Ceea ce pare însãgreu pentru oameni, se plineºte uºor cu aju-torul Domnului ºi cu iubirea omului, de careau dat dovadã din plin sãtenii din ªinca Nouã, în frunte cu primarul lor, Dumitru Flucuº, ºipãrintele paroh Sorin Suciu.Dacã doriþi sã vã faceþi parte a ctitorieiacestui nou (ºi vechi în acelaºi timp) aºe-zãmânt monahal, puteþi face acest lucru con-tribuind, din puþinul fiecãruia, la ridicarea lui.Contul care vã stã la dispoziþie este deschis laBanca Româneascã, filiala Fãgãraº:

RO 79 BRMA 0082 0292 1630 0000

Natalia Corlean Pe strada Andrei Mureºanu, la numãrul 2, se înalþã astãzi noul ºiimpozantul sediu al Protopopiatului Ortodox Român Fãgãraº. Construit pe o suprafaþã de 450 mp în formã de cruce cu o turlã octogonalã, cu demisol, trei nivele ºi mansardã, acest nou sediu este întru totul pregãtit pentru noile nevoi ale protoieriei ºi gata pentru a primi potenþiali chiriaºi.

Un nou aºezãmânt monahal:ªinca Nouã

În curând, în pãdurile de la ªinca Nouã se va auzi din nou glas de rugãciune. Pe locul unei vechi vetre monahale se ridicã o nouã mãnãstire, cu sprijinul localnicilor inimoºi.Sihãstria unde au fost începute lucrãrile a fost vizitatã duminicã, 5 iulie, de cãtre PS Andrei.

Actual

ªtim ºi sã mulþumim,nu doar sã cerem?

Slujba Sfintei Liturghii, pe care o sã-vârºim în fiecare duminicã sau sãrbãtoaresau în alte zile, în care se actualizeazã pen-tru noi Cincizecimea, se mai numeºte ºi

Euharistie

- mulþumire, tocmai pentru cãÎi

mulþumim

Sf. Treimi pentru darurile Sa-le revãrsate asupra noastrã, pentru toatecele ce le-am primit din bunãtatea Sa, pen-tru cele arãtate ºi pentru cele nearãtate,pentru sãnãtate ºi bunãstare, pentru reali-zãrile în familie, la ºcoalã, în profesiune.Desigur, avem ºi greutãþi, necazuri ºi întristãri multe, parcã tot mai multe. Îimulþumim lui Dumnezeu ºi pentru aces-tea? Dar sã fim sinceri, nu o prea facem.Mai mult, adeseori uitãm sã-I mulþumimpentru binele pe care îl primim din pricinagreutãþilor pe care le suferim, ca îndrep-tare de la Dumnezeu.Cu atât mai mult, uitãm de bineleprimit când necazurile se adunã. Dacãprivim în urmã, la cele douã decenii de lacãderea comunismului, nu ne bucurãmatât de mult, precum s-ar cuveni, de daruleliberãrii pe care ni l-a fãcut Dumnezeu,cât ne supãrãm pentru starea în care amajuns: foarte multe boli grave, epidemii,multe morþi premature, sinucideri aletinerilor, ºomaj, nedreptate, corupþie, înstrãinare de casã, secetã, cutremure,alunecãri de teren, inundaþii, dereglare aclimei, crizã financiarã ºi economicã.

Ce facem cu darurile primite?

Ne punem, desigur, întrebarea: De ceaceastã degradare a vieþii noastre? A înce-tat Dumnezeu sã fie iubitor faþã de noi?Nu mai avem în cer un Pãrinte bun la CareS-a înãlþat Mântuitorul ca sã ne trimitã peDuhul Sfânt ºi, odatã cu Acesta, toatedarurile Lui? ªi-a întors Dumnezeu faþa dela noi? Sau, mai degrabã, noi L-am uitat?Ce ar trebui sã facã Dumnezeu cu noi?În negrãita Sa bunãtate, Dumnezeu dãtuturor

sãnãtate

, dar noi o cheltuim trãinddezordonat, numai pentru plãcere ºi negli- jând rânduiala posturilor. Dumnezeu ne dã

frumuseþe trupului

, dar noi îl afiºãm dez-golit, pretutindeni, ca sã trezimpoftele cele ruºinoase. Dumne-zeu ne dã

minte luminatã

, darnoi o folosim ca sã înºelãm ºi sãprofitãm necinstit de ceilalþi.Dumnezeu ne dã

bunãstare

, darnoi o transformãm în lãcomie ºi invidie. Eldã

roade bogate

, dar noi nu mai încetãmsã furãm, sã luãm din ceea ce nu e al nos-tru. El ne dãruieºte

viaþã paºnicã

, dar noine învrãjbim ºi ne rãzbunãm. Dumnezeudoreºte sã ne dea

armonie în familie

, darnoi nu mai contenim violenþa, divorþurile,adulterele. Dumnezeuvrea sã ne dea

copii

buni ºi ascultãtori, dar noi îi avortãm sau îiabandonãm la naºtere, sau îi educãm cutelevizorul sau îi pãrãsim pentru câºtigu-rile materiale. Dumnezeu doreºte sã avemcopii sãnãtoºi, dar noi umplem þara cuanticoncepþionale ºi plãtim campanii devaccinare. Dumnezeu doreºte sã avem

conducãtori

vrednici, dar noi acceptãm cuuºurinþã prevederi legale împotriva mora-litãþii ºi a sfinþeniei vieþii, doar pentru aoferi drepturi unor minoritãþi bolnave, împotriva vieþii normale rânduite deDumnezeu.Rând pe rând, îngãduim prin legeomorârea copiilor în pântece, prostituþia,incestul, relaþiile nefireºti. Dacã acesteasunt pãcate pe care nu le putem curma prin închisoare, nici mãcar nu prevedem osancþiune moralã ca sã arãtãm cã preþuimcum se cuvine viaþa primitã de la Dum-nezeu ºi buna ei cuviinþã.

Suntem lãsaþi în voiainimilor noastre

Iubiþi credincioºi, ce sã facã Dumne-zeu când nu Se mai poate înþelege cu noi?Sã ne batã sau mai bine sã ne lase în voianoastrã? Despre unii ca noi, Sf. ApostolPavel spunea: “

Precum n-au încercat sã pãstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, aºaºi Dumnezeu i-a lãsat la mintea lor fãrã de judecatã, sã facã cele ce nu se cuvine”

(Rom. 1, 28). Sã ne lase aºadar Dumnezeusã ajungem "plini de toatã nedreptatea, dedesfrânare, de viclenie, de lãcomie, de rãu-tate, de pizmã, de ucidere, de ceartã, de înºelãciune, de pur-tãri rele"?Vom fi mai li-beri, mai avuþi, maimulþumiþi de viaþãpunându-ne pe noiºi voia noastrã în lo-cul lui Dumnezeu?

"Au schimbat slavalui Dumnezeu celuinestricãcios cu ase-mãnarea chipului omului celui stricã-cios… de aceea Dumnezeu i-a dat necu-rãþiei, dupã poftele inimilor lor, ca sã-ºi pângãreascã trupurile lor între ei"

, spuneSf. Ap. Pavel. Ce fel de viaþã vom duce, cefel de bine vom aºtepta pentru acestea dela Dumnezeu?Desigur, nu Dumnezeu e pricina atâtorrele, ci rãtãcirea noastrã de la credinþã,abaterea noastrã de la rânduiala firii, negli- jarea instituþiei sfinte a familiei, nere-cunoºtinþa ºi nemulþumirea. Când nemerge rãu, Dumnezeu nu ne pãrãseºte,cãci nu este niciun pãcat care sã biruiascãiubirea Lui de oameni, ci El ne lasã în voiainimilor noastre. Ca un pãrinte iubitor ne îngãduie cu îndelungã rãbdare ºi, dacã nu înþelegem din experienþa binelui, ne lasãsã înþelegem ce se întâmplã cu noi dinexperienþa rãului.Dacã însã dorim iarãºi sã avem partede bine, trebuie sã încetãm rãul pe care îlfacem ºi sã-L rugãm pe Dumnezeu sã neierte. Sã alergãm la mila Lui, la iertareaLui, la iubirea Lui pãrinteascã ºi sã cerem:

"Pãcatele tinereþilor ºi ale neºtiinþei nu le pomeni, ºi de cele ascunse ale noastre,curãþeºte-ne pe noi. Nu ne lepãda pe noi învremea bãtrâneþilor; când slãbeºte tãrianoastrã, nu ne pãrãsi pe noi. Mai înainte dea ne întoarce în pãmânt, învredniceºte-nesã ne întoarcem la Tine ºi cautã spre noi cubunãvoinþã ºi cu har. (…) Cerceteazã-ne penoi cu bunãtatea Ta. Izbãveºte-ne pe noi detirania diavolului. Întãreºte viaþa noastrãcu poruncile Tale cele sfinte ºi sfinþitoare. Înger credincios, pãzitor, pune poporuluiTãu ºi pe toþi ne adunã întru Împãrãþia Ta. Dã iertare celor ce nãdãjduiesc întru Tine. Iartã-le lor ºi nouã pãcatele. Curãþeºte-necu lucrarea Sfântului Tãu Duh".

Amin.

†Dr. LAURENÞIU STREZA, Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului

Ce sã facã Dumnezeu când nu Se mai poate înþelege cu noi?

Cu prilejul Duminicii Pãrinþilor ºi a Copiilor, sãrbãtoritã anul acesta chiar de Rusalii, Înaltpreasfinþitul Laurenþiu Streza ne-a adresat un cuvânt în care ne atrage atenþia asupra faptului cã nu Dumnezeu este cauza relelor ce ni se întâmplã, ci stilul nostru de viaþã, atitudinea egoistã de necredinþã ºi nerecunoºtinþã cu care privim lumea ce ne înconjoarã. Vã prezentãm câteva fragmente, cu menþiunea cã subtitlurile aparþin redacþiei.