Elemente de teorie a haosului

Numele de Teoria haosului provine de la faptul ca sistemele pe care teoria le descrie sunt aparent dezordonate, dar teoria haosului cauta de fapt ordinea interioara in aceste aparent intamplatoare date.

 In matematica sau fizica, ea reprezinta comportamentul unui anumit sistem dinamic nonlinear care in anumite conditii prezinta dinamici care sunt sensibile conditiilor initiale.

 Teoria haosului porneste de la ideea ca trebuie sa cautam n natura termeni contrarii, tensiunea generata de contradictii, de cumulare si relaxare, de invatare si uitare etc. Natura "lucreaza neliniar" si implicit haotic. De exemplu, o mica ntrziere a autobuzului de dimineata poate sa strice ntreg programul din aceeasi zi ( o adevarata catastrofa).

 Cea mai des intalnita conceptie gresita in in legatura cu teoria haosului este aceea ca aceea ca aceasta teorie se refera la dezordine.Nimic nu e mai departe de adevar adevar ca aceasta afirmatie. Haosul din din teoria haosului inseamna ordine in cel cel mai simplu sens al acestuia.

 Astfel, teoria haosului nu pune accent pe dezordine(caracterul imprevizibil mostenit al unui sistem), ci pe ordinea mostenita a sistemului(caracterul universal al sistemelor similare).

 Pentru ca un sistem sa fie haotic,majoritatea oamenilor de stiinta sunt de acord ca acesta trebuie sa indeplineasca trei reguli: - Sa fie sensibil la conditiile initiale; - Sa se imbine topologic; - Orbitele periodice sa fie dense.

 Teoria haosului are un nceput n ncercrile lui Henri Poincar de modelare matematic a instabilitii sistemelor mecanice, pe la nceputul secolului. Ea s-a dezvoltat o dat cu perfecionarea calculatoarelor i creterea consecutiv a puterii lor de calcul. Aceast teorie a furnizat mijloacele de studiu a sistemelor complexe. Prin aceasta i-a gsit aplicaii n multe domenii, din cele mai diverse, i a revoluionat cunoaterea tiinific.

Henri Poincar

 Poincar spunea n 1907: O cauz mic ce trece neobservat poate determina un efect considerabil foarte vizibil - spunem c acest efect se datoreaz hazardului. Cauza exist ns! Sistemele haotice si atractorii stranii ce modeleaz comportamentului acestora prezint aceast "dependent de un ansamblu continuu de conditii initiale" .

Combinnd teoria fractalilor cu cea a haosului obtinem, urmrind o particul aflat n suspensie ntr-un lichid, o miscare brownian. Fractalii brownieni, diferiti de cei descrisi mai sus, reprezint urma unei miscri browniene (dimensiunea fractal este 2, iar cea topologic este1- urma unei miscri browniene n plan va trece prin fiecare punct al planului).

 Se poate observa o asemnare ntre traiectoria unei particule aflat ntr-o miscare brownian si schitele proiectelor deconstructiviste. Asa cum haosul miscrii browniene nu este cu adevrat haos, ci doar supersensibilitate la conditiile initiale, nici liniile generatoare ale acestui tip de arhitectur nu snt arbitrare, ci depind de cauze greu observabile. Observarea unui proces haotic nu poate oferi informaii despre comportamentul sistemului n viitor, dar ne poate ajuta s descoperim, a posteriori, conditiile initiale. Haosul nu mai este gndit ca o pierdere de informatie, ci devine el nsusi o surs de cunoastere.

 Teoria haosului este studiul sistemelor complexe aflate in permanenta miscare, bazate pe concepte matematice ale recursivitatii, fie sub forma unui proces recursiv, fie un set de ecuatii diferite care modifica un sistem fizic.

 Teoria haosului face ca astzi s fie posibil ntelegerea fenomenelor aparent dezordonate si a proceselor haotice pe care fizica traditional le-a abandonat. Natura ofer la fiecare pas exemple de forme neregulate si fenomene haotice (fumul unei tigri, cursul unei ape, traiectoria cderii uni frunze); n fiecare moment, evolutia sistemelor haotice este imprevizibil.

 Primul adevarat experimentator legat de aceasta teorie a fost meteorologul Edward Lorenz. In 1960, el lucra la o problema de prezicere a vremii. Lorenz construise un calculator cu un set de 12 ecuatii dupa modelul vremii. Nu prezicea vremea, teoretic, acest computer prezicea cum ar putea sa fie vremea. Intr-o zi din anul 1961, el a vrut sa revada o anumita secventa. Pentru a salva timp, a pornit de la mijlocul secventei si nu de la inceput. A introdus numerele din documentele printate anterior si a asteptat rezultatele. Intorcandu-se dupa o ora, a observat ca secventa evoluase diferit.

Lorenz

 In loc sa urmeze acelasi algoritm ca mai devreme, a divagat de la acesta, sfarsind complet diferit fata de original. (fig. 1) Intr-un final, a realizat ce s-a intamplat. Computerul a stocat numerele pana la 6 zecimale in memorie. Pentru a economisi hartie, el le-a printat cu numai 3 zecimale. In secventa originala, numarul era .506127, iar el a intodus numai .506.

 Conform tuturor ideilor conventionale de timp, rezultatul ar fi trebuit sa difere foarte putin de secventa originala. Lorenz a demonstrat ca aceasta idee este gresita. Acest effect a ajuns sa fie cunoscut ca si The butterfly effect(efectul fluturelui). Diferenta initiala intre doua curbe este atat de mica incat se poate compara cu un fluture care da din aripi.

The flapping of a single butterfly's wing today produces a tiny change in the state of the atmosphere. Over a period of time, what the atmosphere actually does diverges from what it would have done. So, in a month's time, a tornado that would have devastated the Indonesian coast doesn't happen. Or maybe one that wasn't going to happen, does. (Ian Stewart, Does God Play Dice? The Mathematics of Chaos, pg. 141)

 Acest fenomen, comun teoriei haosului, este de asemenea cunoscut ca o dependenta senzitiva de conditiile initiale. o mica schimbare in consitiile intiale poate schimba drastic comportamentului unui sistem pe termen lung. Pornind de la aceasta idee, Lorenz a afirmat ca este imposibil sa se prezica vremea cu exactitate. Totusi, descoperirea l-a condus pe Lorenz la alte aspecte care in cele din urma au ajuns sa fie cunoscute drept teoria haosului.

 Lorenz a dorit ca creeze un sistem mai simplu decat cel cu 12 ecuatii care sa depinda la fel de mult de factorii initali. Astfel, a reusit sa creeze un sistem cu numai 3 ecuatii dependenr de factorii initiali. Mai tarziu, s-a descoperit ca aceste ecuatii descriau precisa morii de apa. Cand a reprodus grafic rezultatele, Lorenz a observat ca acesta se incadra mereu intr-o spirala dubla.

Portretul din planul fazelor in cazul unei miscari haotice.Sistemul lui Lorenz din figura este haotic insa are o structura bine definita.

Astfel, ecuatiile lui Lorenz nu se intalneau in acelasi punct niciodata, dar pentru ca nici nu se repetau nu erau nici periodice .A numit aceasta imagine Atractorul Lorenz.(fig 2)

 In 1963, Lorenz a publicat ceea ce a descoperit, dar pentru ca nu era nici matematician, nici fizician, descoperirile sale nu au fost luate in considerare decat dupa ce au fost redescoperite de altii. Mandelbrot se intreba despre lungimea liniei de tarm, asa ca sa ghidat dupa o harta care cuprindea multe golfuri. Cu toate acestea, masurand lungimea coastei direct de pe harta, el a pierdut din vedere micile golfuri care erau considerate prea mici pentru a fi trecute pe harta. Oricat de mult ar fi marita harta, tot ar exista multe golfuri vizibile doar daca s-ar mari mai mult.

 Colocvial, un fractal este "o figur geometric fragmentat sau frnt care poate fi divizat n pri, astfel nct fiecare dintre acestea s fie (cel puin aproximativ) o copie miniatural a ntregului".Termenul a fost introdus de Benot Mandelbrot n 1975 i este derivat din latinescul fractus, nsemnnd "spart" sau "fracturat".

Multimea Mandelbrot

ZOOM IN

O mulime Julia, un fractal nrudit cu mulimea lui Mandelbrot

 Matematicianul Helge von Koch, a folosit aceasta idee pentru a crea curba Koch.

 Pornind de la un triunghi echilateral, la care a adaugat inca un triunghi echilateral pentru fiecare a treia parte a triunghiului initial(fig 4).

Acesta curba aduce cu sine un paradox: de fiecare data cand sunt adaugate triunghiuri noi, lungimea liniei creste. Totusi, zona interioara a curbei ramane mai mica decat aria unui cerc desenat in jurul triunghiului original.

 Multimea lui Cantor

 Sita lui Sierpiski

 Covorul lui Sierpiski

 Buretele lui Menger

 Curba lui Peano

 Curba lui Hilbert

 Feriga lui Barnsley

Exemple: 1) Aruncarea unei monede. Sunt doua variabile de care depinde: cat de repede loveste pamantul si cat de rapid se invarte. Teoretic, ar fi posibil sa se controleze aceste variabile pentru a controla moneda. Este posibil sa se puna variabilele intr-o anumita ordine, dar este imposibil sa fie controlate destul de bine astefel incat sa se cunoasca rezultatul final 2) O problema similara se intalneste in ecologie, in prezicerea populatiei. Ecuatia ar fi simpla daca populatia ar creste indefinit, dar efectul unui stoc limitat de mancare face aceasta ecuatie incorecta.

Aplicatii ale teoremei haosului:

Tehnicile teoriei haosului au fost folosite pentru crearea de sisteme biologice, care sunt unele din cele mai haotice sisteme imaginabile. Sisteme de ecuatii dinamice au fost folosite pentru aflarea a orice de la cresterea populatiei la bataile neregulate ale inimii.Inima omului urmeaza un model haotic. Timpul intre bataile inimii nu ramane constant, ci depinde de activitatea cardiaca, printre alte lucruri. Analiza batailor inimii, care pot incetini sau se pot intensifica, pot ajuta cercetatorii stiintifici sa gaseasca cai sa readuca un ritm anormal intr-o rata stabila.

De fapt, aproape orice sistem haotic poate fi imitat cu usurinta piata de specialitate ofera tehnologii usor de utilizat. Arta computerizata a devenit mult mai realistica folosind haosul si fractalii. Acum,cu o simpla formula, un computer poate crea un copac realist. Fractalii au rasarit peste tot, dar cel mai evident este in aplicatiile grafice cum ar fi renumitele serii de productie Fractal Design Painter. Industia efectelor speciale folosite in filme ar fi fost mult mai putin realistica fara tehnologia fractal graphic.

De asemenea, teoria haosului ii face pe oameni sa devina mai interesati de matematica, pana de curad acest domeniu fiind unul din cele mai nepopulare.

 Haosul a avut un effect de durata asupra stiintei, dar inca este mult de descoperit. Multi oameni de stiinta cred ca secolul al XX-lea va ramane cunoscut pentru 3 mari teorii: relativitatea, mecanica quantica si haosul.

 Aspecte ale haosului se regasesc oriunde in lume, de la curentii oceanici la drumul sangelui prin vasele de sange, la crengile unui copac. Haosul a devenit o parte a stiintei moderne.

 Teoria haosului a schimbat directia in stiinta: in ochii publicului, fizica nu mai e un simplu studiu asupra particulelor subatomice intr-un accelerator de particule care valoreaza bilioane, ci este un studio asupra sistemelor haotice si cum functioneaza acestea;

Predictibilitatea Se refera la gradul de corectitudine, calitativa sau cantitativa, a unei previziuni sau a starii unui sistem.In timp ce legea a II-a a termodinamicii poate sa ne spuna de starea echilibrata in care un sistem poate evolua,in fizica nu exista o regula care prezice evolutia sistemelor care sunt departe de a fi echilibrate (sistemele haotice) decat daca ele nu se apropie de o forma de echilibru.Pentru a exprima predicitibilitatea sau impredictibilitatea, rata divergentei traiectoriilor in sistemele fazoriale poate fi masurata (entropia Kolmogorov-Sinai,exponentii Liapunov).

Determinism Este o presupunere filizofica conform caruia orice actiune este determinata de un lant neintrerupt de actiuni precedente. Filozofii care au studiat determinismul au fost: William James, Pierre-Simon Laplace, Arthur Schopenhauer, Omar Khayym, David Hume, Thomas Hobbes, Benedict de Spinoza, Gottfried Leibniz, Immanuel Kant, Paul Henri Thiry, Baron d'Holbach si mai recent, Daniel Dennett, John Searle, Michelle Kozenieki si Ted Honderich.

Realizat de: State Ioana Cl:XI C