concepţia oamenilor în respectiva problemă; îmi amintesc că însuşitatăl meu s’a arătat sceptic, când i-am atacat subiectul, doar eravorba de un diagnostic pus de “marele” G. Marinescu! Mai recent,stând de vorbă cu dr-ul Jovin, acesta, de pe poziţii de totanchilozate, mi-a amintit despre formele atipice şi de cele ce pot săevolueze cu anumite remisiuni, adică să prezinte ameliorărispontane ale paraliziei generale, fiindca o altă formă de sifiliscerebral nu intră în discuţie la Eminescu.I-am răspuns atunci dr-ului Jovin şi o fac pe această cale tuturor celor ce mai gândesc ca dânsul.Cazuri atipice de paraliziei generală, au fost publicate de W.Spielmeyer de pildă, acesta, la pacienţi morţi printr`un accident, agăsit morfologic leziuni tipice pentru o paraliziei generală progresivă (pgp), dar clinic fără semne manifeste. La Eminescu nu poate fi vorba de o formă atipică de pgp, deoarece psihoza lui bazată pe tulburări exclusive afective, a evoluat tipic pentru psihozele maniaco-depresive şi cu absolul niciun simptom dincadrul demenţei paralitice. Deci, cineva nu poate, fără semnedemenţiale să prezinte o psihoză paralitică, oricât de atipicâ.Mai mult, adaug eu aici, sunt comunicate în literatura medicală deodinioară foarte multe cazuri diagnosticate prin rutină, drept paralizie progresivă generală, atipică să i-zicem, cărora dupămoartea petrecută de obiceiu într`un ospiciu de alienaţi cronici, laautopsie li s’au găsit tumori sau altfel de afecţiuni; în generaltermenul de boală atipică înseamna nesiguranţa medicilor îndiagnosticul lor.Mihai Eminescu, e drept, a prezentat trei crize ale bolii însoţite deremisiuni spectaculare, dar acestea nu se pot încadra în tabloul unei pgp, fiindcă remisiunile în această afecţiune nu sunt totale, medicul poate să găsească întotdeauna defecte demenţiale, chiar dacă pacientul pentru anturajul său figurează ca normal, semne evidentabsente la Eminescu, el în timpul remisiunilor a fost în stare săvorbească şi să scrie, fără nicio tulburare. În acest cadru
Leave a Comment