Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
13Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
McAllister Bruce - Comando Psi

McAllister Bruce - Comando Psi

Ratings:

4.0

(1)
|Views: 142|Likes:
Published by babyjo122003

More info:

Published by: babyjo122003 on Jul 15, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/17/2014

pdf

text

original

 
Bruce McAllister
COMANDO PSI
D
REAM
B
ABY
, 1989ULTRASECRETUL EXPERIMENT AL CIA ÎN VIETNAM
ARMATA CU CAPACITĂŢI PARANORMALE
Pentru Annie, Ben, Elizabeth şi Caroline
Am sentimentul că n-am spus tot, că trebuie să mai fie o poveste pecare am uitat-o, o întâmplare care-ar putea să dea o explicaţie.
 Jill ann Mishkel, Spitalul de Evacuare nr. 24,Long Binh, 1970-l971
NICI până-n ziua de astăzi n-am priceput de ce-a murit. Întotdeauna îţi aminteşti de un pacient care te-a frapat, ti-aduci aminte de el mereuşi-ncerci să înţelegi de ce. Să fi fost felul cum arăta sau cum vorbea,semăna cu cineva pe care l-ai cunoscut cu ani în urmă? Pur şi simplu îţiatinge o coardă sensibilă. Pentru mine, el
va fi un asemenea caz.Kathleen Costello Cordova, Spitalul de Evacuare nr. 24,Long Binh, 1967-l968
Şi visezi despre cei pe care i-ai pierdut. Te întrebi dacă n-ai fi pututface ceva ca să-i salvezi.
Archie „Joe" Biggers, 1984Pe certificatul de deces sc
ria „Da Nang". Dar el n-a murit la Da Nang,ci în timpul unei misiuni. In mod normal, el răspundea de buncărul demuniţii şi n-avea de ce să părăsească baza, dar se pare ca fost una dinzilele alea când era nevoie de oameni. A plecat în misiune şi a fost ucis.Nu s-a mai întors niciodată.
PROLOGNOFORN ULTRASECRET 
CONTROL ACCES AVIZAT nr. 7769 
PAROLA: LITTLE BOY BLUE
OPERAŢIUNEA URANGUTAN — DOSARELE DE COMANDAMENT 
(PERSONAL)
Specialist clasa 4 (grad î 
n armata Statelor Unite atribuit unor militaricu pregătire tehnică). Edward Lancaster, 728352100, Batalionul 1,Regimentul 28 infanterie, Banda 1, transcriere
Subiect: 
 Trebuie să vorbesc în vreun microfon?
 
Anchetator.
Nu, aparatul o să înregistreze singu
r.
S: 
În regulă. [Pauză] Mă numesc Edward Lancaster. Sunt infirmier defront şi la început am fost la Compania D, Batalionul 1 sanitar, Divizia 1infanterie. După trei luni, am fost repartizat la Batalionul 1, Regimentul 2şi la Batalionul 1, Regimentul 26. Acum fac parte din Batalionul 1,Regimentul 28 infanterie. Vă convine aşa?
A: 
Da, e perfect.
S: 
Bivuacul Companiei D se afla la Phuoc Vinii, în Zona de Luptă
X
aCorpului III. Când s-a întâmplat, eram santinelă pe perimetrul de noapte. Tabăra se afla foarte aproape de un sat vietnamez, iar buncărul în carefusesem repartizat se găsea chiar pe colţ, de acolo, împrejmuirea dinsârmă ghimpată pornea în două direcţii. În punctul de joncţiune era unstâlp mare de iluminat, cu reflectoarele îndreptate în jos, care scăldau înlumină perimetrul. Se făcuse noapte de-a binelea şi doar eu mairămăsesem treaz. Camarazii mei trăseseră pe dreapta. Cercetam cuprivirea perimetrul când am zărit o umbră în vârful stâlpului, chiardeasupra luminilor. Nu ştiam sigur dacă era un şobolan ori o pasăre, orimai ştiu eu ce. După câteva secunde a-nceput să ţipe ca o bufniţă. La început nu mi-am dat seama că ţipătul era de fapt un cuvânt. Pe urmă,când am înţeles asta şi că acel cuvânt era numele meu, am priceputtotodată că încerca să mă prevină în legătură cu un atac cu mortiere.N-aş putea să-l descriu cu adevărat. Mi-a rostit numele de patru ori, iareu am înţeles ce încerca să-mi spună. Peste zece minute urma să aibăloc un atac cu mortiere. N-am încercat să-mi explic fenomenul, aşa cumaş fi făcut de obicei: poate că de îţi zici: „Sunt în stare s-o fac!Dumnezeule, chiar sunt în stare!" Pe urmă, cineva din buncăr zice: „Dacăcineva îşi poate da seama că un om are să moară numai uitându-se la el,ar trebui să fie devină oboseala, sau imaginaţia. Am
crezut.
Nici măcarnu ştiam dacă există bufniţe în Vietnam, dar am crezut. Prin staţia radioPRC-25 am înştiinţat postul de comandă al companiei despre iminenţaunui atac cu mortiere şi, când am fost întrebat de unde ştiu, m-amprefăcut că nu aud. I-am spus celui de la postul de comandă şi loculprobabil unde aveau să cadă obuzele — puteam să văd sectoarele, celepatru locuri, două lângă amplasamentele de mitralieră, unul lângăcomandament şi celălalt lângă buncărul nostru, aşa că i le-am spus. I-amtrezit pe camarazii mei şi le-am zis să se bage sub paturile lor, iar cândobuzul a explodat lângă uşa buncărului, am fost acoperiţi cu pământ, darasta a fost tot. Postul de comandă a reacţionat târziu, dar nimeni n-amierlit-o. Vreo doi sau trei inşi au fost răniţi de schije, şi-atât. Amaşteptat ca bufniţa să se-ntoarcă şi am citit câte ceva despre asta, sir.Indienii de la noi din ţară cred în bufniţe. Dar eu nu cred că a fost obufniţă. Eu cred că a fost un om, un om care mi-a cerut să-L slujesc peEl. Când îmi voi fi dedicat cu adevărat viaţa Lui, El se va întoarce lamine. Dacă o va face sub chip de bufniţă, de om sau de altceva, habarn-am. Dar mă străduiesc din răsputeri să mă dedic şi îl aştept să se întoarcă. Asta vroiaţi, sir?
Anchetator.
[Neinteligibil]
Maior Ely Billings, 453287906, Divizia 101 aeropurtată,
Banda 2, transcriere 
Dumneavoastră, domnule colonel, trebuie să înţelegeţi cât de mulţidintre cei de-aici şi-au văzut moartea cu ochii. Şi nu mă refer la sensulgeneral al expresiei. Mă refer la detalii, la schimburile de focuri, la arme,
 
şi au fost şi martori. Ei nu reuşesc să împiedice desfăşurareaevenimentelor, dar ştiu dinainte că vor avea loc. Şi nu e vorba de doi-treiinşi, ci de cincizeci-şaizeci. Atât
 
că nu avem documentele care să arateacest lucru. Armata nu dispune de tipul ăsta de documente. Şi chiardacă aţi avea aşa ceva, domnule colonel, ce naiba aţi putea să faceţi cuele?
Fruntaş Lindsay McDonald, 564387690, Divizia 1 blindate,
Banda 1, transcriere 
În toamna lui '68 eram în ultimul an de liceu şi am început să amceea ce s-ar putea numi premoniţii intense. Din septembrie '68 şi pânăcând am absolvit am ştiut că voi fi rănit în Vietnam. Şi când spun asta sănu credeţi că e acelaşi lucru cu faptul că toată lumea ştie că va fi rănită în Vietnam. Eu am grupa de sânge l-A şi numărul meu de loterie e 1, darvreau să spun că ştiam că-mi voi pierde mâna dreaptă. Când le-am zisamicilor chestia asta, au început să râdă. Joey Martinez îmi zicea: „O săfii nevoit să-nveţi să ţi-o freci cu stânga, bulache." Nimeni nu pricepea.Mă trezeam în toiul nopţii cu imaginea asta în minte şi nu puteam s-o uit.Îmi vedeam mâna zăcând nemişcată pe pământ, ca un crab. Ar fi trebuitsă fie amuzant, dar nu era. Nu aveam presentimentul că am să mor, cinumai că am să-mi pierd mâna dreaptă. Iar când s-a întâmplat, înoctombrie '69, aproape de Song Mao, nu m-a mai afectat. Nu m-a durutchiar aşa de tare şi mi-au pus un garou pe braţ imediat. Am ştiut că aresă se-ntâmple, aşa că n-a fost realmente un şoc. Câteodată mă gândesccă de-aia am ştiut, ca să nu mă prăbuşesc şi să mor din pricina şocului.La drept vorbind m-am simţit uşurat. Îmi fusese teamă de-atâta timp...Atât că nu vedeam cum aveam s-o pierd, de la ce fel de bombă-capcanăo să mi se tragă.
Sergent Anthony Trevino, 786539045, Brigada 173 aeropurtată,
Banda 2, transcriere (materialprioritar) 
Stăteam în apropierea potecilor şi Charlie (poreclă dată deamericani vietnamezilor, de la Victor Charlie, codificarea radio pentruViet Cong, organizaţie paramilitară sprijinită de nord-vietnamezi, careacţiona pe teritoriul Vietnamului de Sud) trecea pe lângă mine, iar euparcă nici nu eram acolo. Am ajuns până la punctul la care puteam săstau şase sau şapte ore fără să mă mişc iar Charlie aproape că treceapeste mine. Pur şi simplu eu nu eram acolo. Se zice că pe cei de la SEAL(trupele speciale ale Marinei Militare americane) îi învaţă cum să facă săsemene cu o piatră. Eu n-am crezut că era posibil aşa ceva. S-au întâmplat şi alte chestii.
Î
n februarie trecut, în timpul Operaţiunii Junction City, mi-am părăsittrupul şi i-am văzut pe gălbejiţii care ne încercuiseră. Am fost în staresă-mi conduc trupul către toţi inamicii — două mitraliere M-60 şi douăadăposturi — şi să le fac de petrecanie fie cu automatul M-l6, fie cucuţitul Randall. Cum povestesc eu acum, parcă n-ar fi adevărat. Darbăieţii m-au văzut când am facut-o. Au spus că parcă eram un animalcare se mişca prin junglă — nu mai văzuseră niciodată aşa ceva. Dupăaia, n-au mai vrut să stea prin preajma mea. Eu nu-mi amintesc departea asta. Eram încă pe dinafară. Am facut-o din nou în aprilie, cândbrigada noastră se afla în provincia Binh Thuan. Participam la un raid decercetare, fără vreun obiectiv precis. Tocmai controlam spitalul

Activity (13)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
vasiletripon liked this
leone01 liked this
nikkoss29 liked this
cinoxxl liked this
pptim liked this
crigirom liked this
raza de soare liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->