You are on page 1of 3

Teoria evolutiei

Teoria evolutiei este una dintre cele mai importante teorii stiintifice, si totodata una dintre cele mai putin intelese. Teoria evolutiei nu numai ca explica diversitatea vietii pe pamant si aparitia speciilor, inclusiv aparitia omului, dar este singura teorie care face acest lucru. In limbajul de zi cu zi, prin teorie intelegem o banuiala care nu a fost inca verificata. In limbajul oamenilor de stiinta, lucrurile stau altfel. O astfel de banuiala se numeste ipoteza. O teorie ia nastere prin metoda stiintifica. S-a putut demonstra formarea universului, a galaxiilor si a planetelor, aparitia primelor forme de viata in supa primordiala. Elemente unicelulare precum bacteriile sau algele fara nucleu in atmosfera incarcata de metan. Teoria evolutiei este oarecum controversata. Iar pentru a elimina orice dubiu, ar trebui ca materia sa prinda viata. Toata industria alimentara se bazeaza pe acest fapt, ca materia ramane materie si nu capata viata. Evolutia, in sens biologic, poate fi descrisa ca procesul prin care speciile se schimba prin transformari succesive pornind de la alte organisme si nu prin generare spontana. Ideea evolutiei s-a dezvoltat incepand cu secolul XIX.

Doua mecanisme majore dirijeaza evolutia. Primul este selectia naturala, iar al doilea driftul genetic. Selectia naturala este procesul care face ca acele caractere ereditare care sunt mai eficace pentru supravietuire si reproducere sa devina mai raspandite in cadrul unei populatii. Indivizii cu caractere mai avantajoase se vor reproduce mai usor, astfel ca tot mai multi indivizi din generatiile urmatoare vor mosteni acele trasaturi. Prin acestea se realizeaza adaptarea. Driftul genetic este un proces independent care produce schimbari aleatorii ale trasaturilor la o populatie mica. Aici probabilitatea joaca un rol important. Desi diferentele prin mutatie genetica sunt mici, in timp acestea se pot acumula, producand adevarate schimbari la nivelul organismelor, astfel incat se poate ajunge la noi specii (speciatie). Similaritatile dintre organisme sugereaza faptul ca toate speciile cunoscute provin dintr-un stramos comun printr-un proces de divergenta graduala. Studiind fosilele si biodiversitatea formelor de viata existente, oamenii de stiinta si-au dat seama, mai ales pe la jumatatea secolului al XIX-lea ca speciile se modifica in timp. Acest mecanism a ramas necunoscut pana in 1859 cand Charles Darwin a publicat cartea

Originea speciilor, explicand aceasta teorie prin intermediul conceptului de selectie naturala. Prin anii 1930 are loc combinarea dintre teoria selectiei naturale ale lui Darwin cu legile lui Mendel privind ereditatea si se obtine teoria sintetica a evolutiei, in cadrul careia se realizeaza legatura dintre unitatile evolutive (gene) si mecanismul evolutiei (selectia naturala).

Ipoteza creationista
Teoria creationista este impropriu denumita, deoarece nu este o teorie, ci doar o ipoteza imposibil de verificat. Ea isi bazeaza tezele si afirmatiile pe Geneza, considerand ca lumea a fost creata conform unui plan divin. Creationistii, spre deosebire de evolutionisti adopta ipoteza prin credinta, nu prin metode stiintifice. Creationismul nu este o teorie. Nu poate fi contestata pt ca nu este formulata. Nu a fost experimentata. Nu a fost observata, nu s-au facut analize si observatii prin modul empiric de a testa o teorie. Creationismul este credinta ca universul si toate formele de viata au fost create de Dumnezeu sau de o alta forma de inteligenta extra-terestra. Creationistii accepta relatarea din Cartea Facerii (Geneza), potrivit careia Dumnezeu creeaza totul in 6 zile, pe cand adeptii creationismului stiintific cred ca un creator a facut tot ce exista, acestia putand sa respinga teza creatiei in 6 zile. Creationismul este mai greu de abordat si priceput din moment ce nu se doreste a fi inteles. Daca intr-o padure gasesti un OZN si te vei intreba cum a ajuns acolo, vei intui ca a fost creat si nu ca a evoluat la fel ca ciuperca de langa el. De ce oare? Creationistii sustin ca evolutionistii nu au reusit sa demonstreze macro-evolutia ci doar micro-evolutia.

Creationismul stiintific evolutionist


Creationismul evolutionist porneste de la ideea crearii Universului de catre Dumnezeu din nimic. Dar, militand pentru o retragere a lui Dumnezeu in raport cu lumea sau pentru o proniere de un tip mai special, acest curent adauga la Creatie si evolutionismul. Astfel, in conceptia acestui curent, dupa ce Dumnezeu a creat lumea ea a fost spusa unor legi evolutioniste, care au determinat o schimbare a speciilor dintr-una intr-alta, pana la formele actuale. Aceasta forma de creationism a aparut la finele secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea printre savantii deisti ai vremii (Newton, Voltaire, Hobbes, Paine, etc.) si dupa declinul ei printre savanti odata cu Hume, si-a gasit o noua vocatie ca model sincretic de viziune despre lume ce faciliteaza acceptarea de catre individ a cunostintelor stiintifice insusite prin educatia generala, fara a respinge credintele religioase traditionale. Aceasta teorie imbina cumva Creatia cu evolutia speciilor, insa atat timp cat in ecuatie raman cuvintele Si Dumnezeu a facut cerul si pamantul teoria nu ne raspunde la intrebarile noastre ce treneaza decand omenirea. Cine suntem? De unde venim? Si care este scopul nostru?

Evolutionism versus Creationism


Cert este ca ambele teorii au lipsuri. Experimentul Miller a produs multa valva in lumea academica acum peste 50 de ani. El a incercat sa sintetizeze aminoacizii necesari unei proteine repetand conditiile de mediu de la inceputurile Terrei. Ceea ce a reusit el a fost sa obtina doar 3 din cei 20 de aminoacizi necesari. Chiar si acesti aminoacizi au trebuit izolati pentru ca altfel ar fi fost imediat distrusi de mediul in care erau. De asemenea avem o problema cu oxigenul care nu a fost inclus in experiment deoarece ar fi oxidat imediat aminoacizii. Presupunand ca oxigenul nu ar fi existat atunci razele ultra-violete ar fi distrus aminoacizii. Disputele dintre creationisti si evolutionisti treneaza de secole. Tema evolutionism versus creationism este o absurditate si este neproductiva. Nu serveste nici dezvoltarii societatii, nici gandirii umane, nici progresului cunoasterii. Din aceasta disputa intre religie si stiinta ar trebui sa intelegem ca stiinta nu trebuie sa se amestece in domeniul credintei. Credinta este o stare subiectiva, un sentiment, deci este o reactiune a eului, ceva personal, pe cand stiinta este impersonala, ca si inteligenta. Nici credinta nu trebuie sa pretinda a da explicatii despre lucruri, nici stiinta nu trebuie sa ravneasca a inlocui catehismul si sentimentul intim al dependentei omului de o forta universala, fie cosmica cum zic unii, fie numai sociala cum sustin altii. Credinta religioasa este asadar reactiunea emotionala a omului in fata lumii, iar stiinta poate explica universul, insa aceasta explicatie nu impiedica omul de a simti frica, speranta, iubire in fata acestei lumi si de a-si inchipui o alta lume, care sa indestuleze si sa linisteasca crispatiile inimii.

You might also like