Vigny; alţii îl înţeleg ca simbol al Tablelor Legii, embleme ale echităţii şi dreptăţii. Toateacestea nu marchează cu nimic prezenţa reală a lui Moise pentru noi. Ele indică pur şi simplucă Moise este celebru, şi că, precum se întâmplă cu ceilalţi eroi ai istoriei, oamenii revin curegularitate către figura sa, pentru a-şi confirma în ea propria lor persoană. Nu e deci vorba despiritul lui Moise, ci de umanismul pe care Michelangelo 1-a dăltuit în marmură. Aceastănobleţe superioară şi robustă, această vitalitate senină şi sigură de ea, această forţă şi acestcalm, simultane, reflectă, cu siguranţă, Renaşterea, dar Moise nu este aici decât o mască, unnume de împrumut. Căci artistul necunoscut al catedralei de la Chartres a existat în adevăr;dar oare Moise avea o figură prelungă, emaciată, neliniştită, îndurerată? Sau aceea de la Dura-Europos, unde Moise, delicat, aproape imberb, radiază de o tinereţe neexperimentată şi plin deuimire în faţa vieţii? Alături de Moise al lui Vigny, solitar şi silenţios, există acela al luiSchiller, om de acţiune şi ino-vator; acela al lui Sigmund Freud
1
, cuib de complexe dure şi constrângătoare; acela al luiChurchill, foarte autoritar, dintr-o bucată, sarcastic, strălucit, înzestrat şi biruitor; există unMoise al libretiştilor, pe care Rossini, Darius Milhaud, Arnold Schonberg, Maurice Levy l-autranspus prin magia sunetelor.Arsenalul simbolurilor familiare civilizaţiei noastre cuprind şi aceste faimoase Table ale Legii,care îl vulgarizează pe Moise până şi pe frontoanele Palatelor de Justiţie. Dar Tablele ridicateîntruchipează progresul din perspectiva lui Rousseau şi a lui Robespierre dar nu din aceea alui Moise. Cine ştie dacă simbolul nietzscheean al tablelor sfărâmate, apoi reînnoite, nutraduce mai bine spiritul lui Moise, care, cu siguranţă, ţine Tablele în braţele sale, dar care, deasemeni, într-o zi le sparge la poalele muntelui? Justiţia lui Moise este oare aceea a seninătăţiiordinii noastre stabilite sau mai curând aceea a marilor mânii?Cum se vede: intimitatea noastră culturală cu Moise îndepărtează de noi chipul său autentic,reducându-1 la clişee convenţionale. Unele, colosale şi impunătoare; altele, de o banalitate dedecor. Nu avem un exemplu mai expresiv al acestei deformări decât coarnele cu care Moiseeste invariabil înzorzonat în iconografia creştină şi laică. Contrasens datorat unei greşeli detraducere săvârşită de sfântul Ieronim şi care, de mai bine de un mileniu, conferă în modneplăcut fizionomiei lui Moise un aspect diabolic. Toate acestea ascund privirii noastreadevărata figură a lui Moise. Un voal rămâne pe chipul lui. Trebuie să-1 ridicăm.
1 • Vezi
Moise şi monoteismul,
în Freud,
Opere,
voi. I (traducere de Leonard Gavriliu), Ed. Ştiinţifică, 1971.
10
11
Oare invocarea
Bibliei
ne va ajuta? Căci, în definitiv, legăturile reale dintre Moise şi noi nusunt oare cele ale
Bibliei,
ale unei Cărţi care, de la prima pagină scrisă acum trei milenii, nu aîncetat să fecundeze gândirea umană, să o hrănească dintr-o pâine cu care foamea noastră nu a putut fi nici până azi potolită? Discipoli ai lui Moise suntem cu toţii, în calitate diferită şiuneori contradictorie, prin credinţa şi îndoielile noastre, prin mistica noastră şi prin realismulnostru, prin rugăciunea noastră şi prin revoluţiile noastre, prin izolările noastre şi prin angaja-mentele noastre. Evrei, creştini, musulmani, umanişti, utopişti sociali, dialecticienimaterialişti, gânditori existenţiali, toţi îşi recunosc în
Biblie
sursa sau, cel puţin, schiţaopţiunilor lor.Condiţia spirituală a omului modern, cu posibilităţile sale cele mai paradoxale, impune cu evi-denţă prezenţa lui Moise în noi.Evidenţă faţă de care avem grave motive de suspiciune. Chiar în generalitatea sa, ea are, caevidenţă culturală, ceva ambiguu şi artificial. Căci spiritualitatea occidentală are tendinţa săreţină din Moise nu realitatea sa, ci
mitul
său. Trebuie să-1 denunţăm pe acesta, încercând, însecolul nostru, să-1 situăm pe Moise la locul său autentic.Un minimum de mărturisire sinceră e suficientă pentru a recunoaşte, la ora actuală, proporţiilemitice ale lui Moise, în spiritul majorităţii acelora care cred în
Biblie
sau se revendică de la ea.Fireşte, în domeniile inspirate de
Biblie,
în mod esenţial deci în teologiile şi în liturghiile
Leave a Comment