Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Imaginea Lui Pascal in Scrierile Cioraniene by Ciprian Vălcan

Imaginea Lui Pascal in Scrierile Cioraniene by Ciprian Vălcan

Ratings:

4.0

(2)
|Views: 459|Likes:
Published by rabanski

More info:

Published by: rabanski on Jul 18, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

 
Imaginea lui Pascal în scrierile cioraniene
Pentru a înţelege fervoarea cu care Cioran se raportează de-a lungul întregiisale vieţi la figura lui Pascal, trebuie să cităm, în întreaga lui întindere, un fragmentdin
 Angoasa lui Pascal 
, textul lui Maurice Barrès care pare să fi contribuit foarte multla admiraţia timpurie pe care el a nutrit-o pentru autorul
 Provincialelor 
: “Il fautd’abord considérer que Pascal a été torturé de douleurs physiques, malade depuis sa plus tendre enfance jusqu’à sa mort. C’était une maladie mobile : il se disait
 sujet auchangement 
. À l’âge d’un an, il tomba en langueur et présenta des phobies. Il ne pouvait voir de l’eau sans se livrer à des emportements très grands. Il ne pouvait voir son père et sa mère l’un auprès de l’autre, sans crier et se débattre violemment. Ilfaillit mourir. Sa soeur nous dit qu’à partir de l’âge de dix-huit ans, il n’eut pas un jour sans souffrance. Il ne supportait de boire que du liquide chaud, et goutte à goutte ; ilne cessait de ressentir de violentes douleurs de tête et d’entrailles. À vingt-quatre ans,il se trouva dans une espèce de paralysie depuis la ceinture jusqu’en bas ; il étaitréduit à marcher avec des potences ; ses membres inférieurs, ses pieds surtout, étaienttoujours froids comme du marbre. On raconte, mais ce n’est pas certain, qu’à partir de1654, il croyait toujours avoir à sa gauche un abîme, et que, pour se rassurer, il faisaitmettre de ce côté un chaise. Après trente-cinq ans, ses quatres dernières années nefurent qu’une perpétuelle langueur. Il souffrait de telles douleurs qu’il ne pouvait niconverser, ni lire, ni travailler. Ce renouvellement de ses maux avait comencé par unmal de dents qui lui ôtait tout sommeil. Il fut pris de dégoûts qui l’empêchèrent de senourrir, et d’une douleur de tête qu’il disait extraordinaire. Des convulsions lesecouèrent et ne le quittèrent plus jusqu’à sa mort, qui survint en sa trente-neuvièmeannée”
1
.
1
Maurice Barrès,
 L’angoisse de Pascal 
, Paris, Georges Crès et cie, 1918, p. 23-26.
 
Acest text, împreună cu un moment asupra căruia Cioran revine mereu
2
, par săfi constituit nucleele pornind de la care s-a constituit imaginea lui Pascal prezentă înscrierile cioraniene, imaginea gînditorului care trebuie să plătească pentru fiecaredintre ideile sale, a gînditorului a cărui carne martirizată este cea mai bună dovadă aautenticităţii angajării sale pentru cunoaştere. Acel Pascal pentru care admiraţia luiCioran este mereu fără limite e un Pascal care suferă, un Pascal care are parte de ceamai profundă experienţă, aceea a durerii, singura care poate justifica orice încercarede apropiere de adevăr. În antiteză cu Pascal, Cioran îl plasează pe Montaigne, a căruiînţelepciune pare un dat natural, care nu are nici dramatismul şi nici greutateacăutărilor spasmodice ale primului, rămînînd în mod necesar superficială, fără să poată să pătrundă la adîncimea viziunii lui : “Et, en effet, l’étendue et la profondeur d’un esprit se mesurent aux souffrances qu’il a assumées pour acquérir le savoir.Personne
ne sait 
sans avoir traversé des épreuves. Un esprit subtil peut être parfaitement superficiel. Il faut
 payer 
pour le moindre pas vers le savoir. (Me servir decela pour distinguer les moralistes: Pascal d’un côté, Montaigne de l’autre)”
3
.Cioran, care e un mare cititor al moraliştilor, iubindu-i mai cu seamă pe LaRochefoucauld şi Chamfort, asupra cărora revine adesea, fără să uite să-i amintească,chiar dacă mai rar, pe Joubert, Rivarol, Vauvernargues sau La Bruyère, observădiferenţa de abordare care există între aceştia şi Pascal. Dapentru moralişticontează mai mult răul concret care poate fi sesizat în comportamentul cotidian aloamenilor, dacă privirea lor surprinde mai ales viciile şi degradarea indivizilor prinşi
2
Cioran, “Entretien avec Jean-François Duval” in
 Entretiens
, Paris, Gallimard, 1995, p. 40 : “Parcequ’un des grands moments de ma vie, un moment boulversant, c’est à Bucarest, quand j’avais dix-septans, et que j’ai lu dans une bibliothèque publique cette chose que Pascal avait écrite à sa soeur qui luidemandait de se soigner : vous ne connaisez pas les inconvénients de la santé, et les avantages de lamaladie. Ça m’a bouleversé ! C’était à peu près le sentiment que j’avais à l’époque. Je peux même direque c’est ce propos de Pascal qui a fait que je me suis intéressé par la suite à lui”.
3
Cioran,
Cahiers
, Paris, Gallimard, 1997, p. 41. Comparaţia cu Montaigne revine în prefaţa la
 Anthologie du portrait. De Saint-Simon à Tocqueville
, Paris, Gallimard, 1996, p. 13 : “De touteévidence, un Montaigne n’a pas souffert pour la connaissance : un sage, et rien de plus. Un Pascal aucontraire a
 payé
pour la moindre affirmation ou négation qu’il s’est permise”.
 
în păienjenişul relaţiilor din societate, dacă atenţia lor de mizantropi rafinaţi poposeştemai ales asupra inventarierii entomologice a comportamentelor deplorabile care dausemn despre precaritatea umanităţii, viziunea lui Pascal e una de alt calibru, orientatăîn funcţie de un interes explicit metafizic. Pentru acesta, răul fundamental nu e unulcare să poată fi corijat, nu e un rău circustanţial, un rău pentru a cărui îndreptare enevoie de apostrofarea moralistului sau a autorului de fabule. Imaginea lui Pascaldespre om nu are nevoie de materialul empiric furnizat de experienţă, de cortegiul dedezamăgiri şi dezgust pe care îl aduce cu sine frecventarea curentă a oamenilor,fiindcă ea se conturează pornind de la o introspecţie încăpăţînată, revelatoare pentrudescifrarea abisului pe care îl implică existenţa
4
. Omul său e în mod fatal marcat deconştiinţa păcatului, iar fragilitatea lui e un semn al lipsei sale de consistenţămetafizică. Tocmai de aceea, răul pe care îl poartă cu sine e unul de adîncime, care nu poate fi vindecat de judecăţile maliţioase ale unor observatori fixaţi doar asupradimensiunii sale exterioare, doar asupra actelor şi gesturilor sale. Or, chiar din acestmotiv, aşa cum arată Cioran, Pascal nu a putut să marcheze viziunea despre om amoraliştilor, al căror interes se îndrepta mai ales asupra aspectelor concrete, asupraformulelor definitive şi inevitabil superficiale care pretindeau să ofere o viziuneatomizată asupra umanităţii, pornind de la o colecţie de strălucite portrete creionatefără cruţare, de la o analiză a ipostazelor individuale ale viciului şi corupţiei, în vremece perpectiva pascaliană e una generică, axîndu-se asupra descrierii esenţei omului,asupra condiţiilor de principiu care îi guvernează soarta şi îi determină nefericirea :“Parmi les moralistes, Pascal seul s’est pencsur la dimension métaphysique del’existence humaine (aussi ne voit-on guère qu’il ait marqué aucun auteur de portraits). À côté de lui, tous les autres, sans exception, paraissent futiles, parce qu’ils
4
 
 Ibidem
, p. 113 : “Pascal est le seul moraliste
angoissé
; les autres ne sont qu’amers. La superioritéqu’il a sur eux tient essentiellement à son déséquilibre, à sa mauvaise santé”.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->