• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
Download
 
inte
ş
i con
ş
tiin
ţă
: teorii curente. Antropologia iconic
ă
1
 
I
Teorii moderne în filosofia min 
ţ 
ii 
Potrivit lui David Chalmers, „în mod tradi
ţ
ional, concep
ţ
iile cu privire la acesteproblematici pot fi împ
ă
r
ţ
ite în
trei clase. Concep
ţ
iile dualiste
sus
ţ
in c
ă
mintea este cât sepoate de distinct
ă
fa
ţă
de trup
ş
i creier (cu toate c
ă
pot fi asociate într-un anume fel),
ş
i/sau c
ă
 st
ă
rile mentale sunt în mod fundamental distincte fa
ţă
de st
ă
rile fizice.
Concep
ţ
iile materialiste
sus
ţ
in c
ă
mintea este ea îns
ăş
i o entitate fizic
ă
în sens larg 
ş
i/sau c
ă
st
ă
rile mentale sunt derivatedin st
ă
rile fizice.
Concep
ţ
iile idealiste
sus
ţ
in c
ă
st
ă
rile fizice sunt derivate din st
ă
rile mentale”
2
.Dup
ă
acela
ş
i autor, „
concep 
ţ 
iile dualiste 
se prezint
ă
în
dou
ă
variante principale
:
Interac
ţ
ionismul
sus
ţ
ine
 
c
ă
st
ă
rile mentale
ş
i cele fizice sunt distincte în mod fundamental, darinterac
ţ
ioneaz
ă
în ambele direc
ţ
ii: st
ă
rile fizice afecteaz
ă
st
ă
rile mentale
ş
i st
ă
rile mentale afecteaz
ă
 st
ă
rile fizice.
Epifenomenalismul
sus
ţ
ine c
ă
st
ă
rile mentale
ş
i fizice sunt în mod fundamentaldistincte
ş
i c
ă
st
ă
rile fizice afecteaz
ă
st
ă
rile mentale, dar neag 
ă
faptul c
ă
st
ă
rile mentale afecteaz
ă
 st
ă
rile fizice”
3
.Ideea c
ă
mintea
ş
i corpul nu sunt identice „se reg 
ă
se
ş
te la Platon
ş
i o g 
ă
sim ori de câte orisufletul este distins de trup. Versiuni mai moderne tind s
ă
î
ş
i aib
ă
punctul de plecare laDescartes”
4
. Chalmers aminte
ş
te între concep
ţ
iile dualiste importante în istoria filosofieiinterac
ţ
ionismul promovat de René Descartes în lucrarea sa
 Medita 
 ţ 
ii asupra Filozofiei Prime 
. Dup
ă
 Descartes,
1
Pentru o vedere mai cuprinz
ă
toare a antropologiei iconice dezvoltate de P
ă
rintele St
ă
niloae trimitem la lucrarea:Caragiu Florin, „
 Antropologia iconic 
ă 
”, Ed. Sophia, 2008 (studiul de fa
ţă
este o dezvoltare a conferin
ţ
ei „
Iconic  Apophatism and the dialogue of religion and science at Fr. Dumitru Staniloae and Fr. Ghelasie Gheorghe. Recent contributions of Romanian theology 
”, sus
ţ
inute la Congresul Interna
ţ
ional „
Transdisciplinary Approaches of the Dialogue between Science and Religion in the Europe of tomorrow 
”, 9-11 septembrie, Sibiu, 2007). În ce prive
ş
te o privire sintetic
ă
asupra concep
ţ
ieiP
ă
rintelui Ghelasie în rela
ţ
ie cu tradi
ţ
ia patristic
ă
, a se vedea
ş
i postfe
ţ
ele la volumele: „
Scrieri Isihaste 
” (Platytera,2006, pp. 316-415), „
 Memoriile unui Isihast 
” vol. I (Platytera, 2007, pp. 319-349)
ş
i II (pp. 327-333), „
Dialog în  Absolut 
” (Platytera, 2008, pp. 293-307). În urma unei priviri atente, se poate afirma în mod limpede convergen
ţ
a
ş
i completarea reciproc
ă
a în
ţ
elegerilor P
ă
rintelui St
ă
niloae
ş
i P
ă
rintelui Ghelasie, ambii realizând în mod„simfonic” actualiz
ă
ri teologico-mistice dintre cele mai importante
ş
i fertile ale Tradi
ţ
iei patristice.
2
David J. Chalmers,
Philosophy of Mind, Classical and Contemporary Reading 
, Oxford University Press, 2002, p. 1.
3
 
Ι
bidem, p. 1.
4
Paul Newall,
Philosophy of Mind 
(2005), http://www.galilean-library.org/int14.html
 43
 
„
oamenii au un suflet ra
ţ
ional, care prime
ş
te percep
ţ
iile ca p
ă
timiri/pasiuni de la creier,
ş
i exercit
ă
 ac
ţ
iuni prin acte de voin
ţă
care afecteaz
ă
creierul. Între creier
ş
i suflet trec semnale
via 
glandapineal
ă
(o gland
ă
mic
ă
pozi
ţ
ionat
ă
central în creier). În aceast
ă
reprezentare, mintea
ş
i trupulresupun substan
ţ
e diferite îns
ă
interac
ţ
ioneaz
ă
în ambele direc
ţ
ii”p
 
5
.
În continuare sunt prezentate posibile obiec
ţ
ii venite din mediul
ş
tiin
ţ
ific în direc
ţ
iadualismului interac
ţ
ionist. Acestea privesc pe de o parte dificultatea imagin
ă
rii modului interac-
ţ
iunii
ş
i controlului unei min
ţ
i sau substan
ţ
e nonfizice în raport cu un corp sau substan
ţă
fizic
ă
.Ideea medierii exercitate de glanda pineal
ă
a fost oricum înl
ă
turat
ă
din motive fiziologice. Pe dealt
ă
parte, este invocat
ă
dificultatea reconcilierii unei asemenea interac
ţ
ii cu „fizica, carepostuleaz
ă
o re
ţ
ea închis
ă
de interac
ţ
ii fizice, f 
ă
r
ă
niciun loc pentru o minte nonfizic
ă
care s
ă
 joace vreun rol”
6
.La întrebarea asupra posibilit
ăţ
ii, modului
ş
i locului întâlnirii min
ţ
ii
ş
i trupului privite cadistincte se adaug 
ă
astfel cea a cauzalit
ăţ
ii, în care se caut
ă
interferen
ţ
ele min
ţ
ii cu existen
ţ
alegilor fizicii
ş
i în particular problema conserv 
ă
rii energiei:
„
cum poate mintea s
ă
cauzeze o schimbare în fizic?
Dac
ă
presupunem c
ă
exist
ă
legi ale fizicii(o chestiune problematic
ă
în sine, dup
ă
cum am v 
ă
zut deja), atunci
ş
tim faptul c
ă
energia esteconservat
ă
în interiorul sistemului. Dac
ă
cea din afara lumii fizice aduce o schimbare, atunci ceînseamn
ă
aceasta pentru presupunerea conserv 
ă
rii? Dac
ă
legile fizice sunt închise, dup
ă
cum separe, atunci desigur c
ă
interferen
ţ
a din afar
ă
ar contrazice aceasta? Unele interpret
ă
ri ale teorieiuantice au f 
ă
cut aceast
ă
situa
ţ
ie îns
ă
 
ş
i mai complex
ă
”
7
.c
 Pentru a evita aceste dificult
ăţ
i
ş
i în principal cea a dificult
ăţ
ii în explicarea influen
ţ
ei min
ţ
iiasupra fizicului, r
emarc
ă
Chalmers,
 
„unii au îmbr
ăţ
i
ş
at
epifenomenalismul
(concep
ţ
ie promovat
ă
de Thomas Huxley), care re
ţ
inecaracterul distinct al min
ţ
ii
ş
i trupului, refuzând îns
ă
min
ţ
ii orice rol cauzal în lumea fizic
ă
. Înaceast
ă
perspectiv 
ă
, mintea este un fel de sub-produs al creierului îns
ă
nu exercit
ă
vreun efectasupra lui. Epifenomenalismul are avantajul de a fi mai u
ş
or conciliabil cu
ş
tiin
ţ
a decâtinterac
ţ
ionismul dualist, îns
ă
are dezavantajul de a merge puternic contra sim
ţ
ului comun. Intuitiv,este greu de acceptat faptul c
ă
gândurile
ş
i sentimentele noastre nu au niciun efect asupracomportamentului nostru. O alt
ă
problem
ă
este ridicat
ă
de Raymond Smullyan în fabula scurt
ă
 
Un dualist nefericit 
(cap. 4): Dac
ă
mintea nu are niciun efect asupra comportamentului, atunci nu areniciun efect relativ la ceea ce spunem despre minte, astfel încât se pare c
ă
s-ar putea înl
ă
turaintea
ş
i am putea vorbi despre aceasta exact la fel”
8
.m
 În dorin
ţ
a de a evita dificultatea chestion
ă
rii caracterului închis al sistemelor fizice,epifenomenalismul consider
ă
influen
ţ
ele între minte
ş
i trup limitate la un singur sens, îns
ă
, dup
ă
 cum remarc
ă
Paul Newall, intui
ţ
ia obi
ş
nuit
ă
asupra experien
ţ
ei trimite spre
„o anume form
ă
de interac
ţ
ie: a gândi într-un mod negativ pare s
ă
influen
ţ
eze modul în care necomport
ă
m, în timp ce o experien
ţă
avut
ă
în lume poate schimba modul în care gândim”
9
.
5
David J. Chalmers, op. cit., p. 2.
6
Ibidem, p. 2.
7
Paul Newall, op. cit.
8
David Chalmers, op. cit., p. 2.
9
Paul Newall, op. cit.
44
 
Pare într-adev 
ă
r, observ 
ă
Newall în continuare, c
ă
„mentalul poate afecta fizicul”, dândexemple efectele unei „deprim
ă
ri care ne determin
ă
s
ă
întârziem în pat
ş
i s
ă
scriem poezieproast
ă
”, sau ale „fricii de
ş
erpi care ne opre
ş
te de a deveni arheologi”. O problem
ă
cu care seconfrunt
ă
epifenomenalismul, observ 
ă
el, este cea a imposibilit
ăţ
ii elimin
ă
rii referin
ţ
ei la mentalîn explicarea ac
ţ
iunilor noastre, în ciuda lipsei sale de efecte.
 
Paul Newall împarte dualismul întrei forme uzuale:
dualismul de predicat 
,
dualismul de proprietate 
 
ş
i
dualismul de substan 
 ţă 
10
. Diferiteleforme luate de dualism stabilesc cei doi termeni implica
ţ
i în teoriile respective
ş
i raporturilepresupuse a avea loc între ace
ş
tia. Astfel, pentru
dualismul de predicat
 
„ca s
ă
avem un sens al lumii este nevoie de mai mult decât un predicat. Un
 predicat 
în logic
ă
esteceea ce spunem despre subiectul unei propozi
ţ
ii. Astfel
Hugo este plictisitor 
are ca predicat termenul
 [este] plictisitor 
. Poate fi redus
ă
la un predicat fizic experien
ţ
a (psihologic
ă
 ) de
a fi plictisitor 
, de genulunuia care o explic
ă
în termeni de st
ă
ri cerebrale, s
ă
spunem? Dac
ă
nu, atunci avem
dualism de predicat.
Exist
ă
o mul
ţ
ime de candida
ţ
i pentru predicate ce nu pot fi astfel reduse, precum suntaproape toate
experien 
 ţ 
ele psihologice 
(cf. cu
argumentul cunoa 
ş 
terii 
 ), ceea ce sugereaz
ă
dualismul. Putemîncerca, spre exemplu, s
ă
lu
ă
m în considerare ce sim
ţ
im cu privire la faptul c
ă
înv 
ăţă
m filozofie înacest moment,
ş
i s
ă
ne întreb
ă
m dac
ă
o descriere în termeni fizici ar captura aceasta. Multora lepare improbabil.
Dualismul de proprietate
este mai tare, afirmând c
ă
orice
exist 
ă 
în lume trebuies
ă
aib
ă
mai mult decât o proprietate (precum
 proprietatea de a fi fizic 
, s
ă
zicem). Poate, de exemplu,exist
ă
într-adev 
ă
r numai fizicul. Cu toate acestea se poate s
ă
fim înc
ă
incapabili s
ă
d
ă
m seam
ă
întermeni pur fizici de propriet
ăţ
ile a ceea ce afl
ă
m. Ca mai înainte, zonele problematice suntpsihologice – în special problema con
ş
tiin
ţ
ei.
Ş
i mai tare este
dualismul de substan
ţă
. Prin
 substan
ţ
e
se vrea s
ă
se în
ţ
eleag 
ă
acele lucruri – oricare ar fi ele – care au propriet
ăţ
i. Mintea,atunci, poate c
ă
nu se reduce la gânduri, emo
ţ
ii
ş
i st
ă
ri mentale, ci ceea ce le are pe acestea. Dac
ă
 propriet
ăţ
ile psihologice sunt nonfizice înseamn
ă
oare aceasta c
ă
mintea care le experimenteaz
ă
 trebuie s
ă
fie
ş
i ea? Dac
ă
presupunem c
ă
se întâmpl
ă
a
ş
a, atunci avem dualism de substan
ţă
. Pe dealt
ă
parte, dac
ă
gândim c
ă
toate acestea se petrec în creier, atunci nu avem dualism de substan
ţă
– ubstan
ţ
a ar fi aceea
ş
i, chiar dac
ă
înc
ă
gândim c
ă
propriet
ăţ
ile sunt duale”s
 
11
.
În ce prive
ş
te
monismul
( 
monas 
=unul, în lb. gr.), acesta nu accept
ă
distinc
ţ
ia între minte
ş
icorp, cercetând posibile identific
ă
ri între mental
ş
i fizic. „Aceasta poate însemna c
ă
în fapt exist
ă
 numai trupul, dup
ă
cum se presupune adesea, sau c
ă
exist
ă
numai mintea”
12
. Între
concep
ţ
iilemoniste
, amintim behaviorismul, teoria identit
ăţ
ii, func
ţ
ionalismul, emergentismul
ş
.a. Dup
ă
 cum observ 
ă
Chalmers,
behaviorismul
care îl are ca precursor pe Gilbert Ryle este o form
ă
depozitivism de sorginte materialist
ă
care identific
ă
st
ă
rile mentale cu st
ă
rile sau dispozi
ţ
iilecomportamentale, eliminând din discu
ţ
ie aspectul l
ă
untric al activit
ăţ
ii omului:
„în a doua jum
ă
tate a secolului XX dualismul era respins pe scar
ă
larg 
ă
, fiind explorate diverseforme de
materialism
. Aceasta constituia atât o reac
ţ
ie la problemele dualismului cât
ş
i un efect alsuccesului explic
ă
rilor fizice în multe domenii diferite. Cartea lui Gilbert Ryle
The Concept of Mind 
 (1949) este recunoscut
ă
drept antecedentul multora dintre lucr
ă
rile recente despre filozofia min
ţ
ii.El îi acuz
ă
pe Descartes
ş
i pe al
ţ
ii de a fi subscris la ideea
dogmei spiritului din ma 
ş 
in 
ă 
 
ş
i sugereaz
ă
c
ă
 aceste concep
ţ
ii se sprijin
ă
pe o
eroare categorial 
ă 
în punerea problemelor cu privire la rela
ţ
ia întreminte
ş
i trup. Mintea nu este v 
ă
zut
ă
drept ceva distinct de trup
ş
i conducându-l din interior, ci ca
10
Ibidem.
11
Ibidem.
12
Ibidem.
45
of 00

Commenting has been disabled.