• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
Download
 
nfinit, numiri, descoperire – o perihorez
ă
a cunoa
ş
terii
 
 – o incursiune în istoria 
ş 
tiin 
 ţ 
ei – 
Putem vedea un exemplu istoric interesant de fertilitate a demersului filosofico-religiospentru creativitatea
ş
tiin
ţ
ific
ă
în articolul lui Loren Graham
ş
i Jean-Michel Kantor: “
 A comparison of two cultural approaches to mathematics: France and Russia, 1890-1930
”
1
.
Ş
coala rus
ă
de gândire, din care f 
ă
ceau parte matematicieni ru
ş
i de prestigiu precumDmitri Egorov (1869-1931)
ş
i Nikolai Luzin (1883-1950),
ş
i influen
ţ
at
ă
de prietenul
ş
i colegul luiLuzin, Pavel Florenski (1882-1937), încerca s
ă
g 
ă
seasc
ă
o cale de ie
ş
ire din concep
ţ
ia desprelume dominant
ă
– secular
ă
, ra
ţ
ionalist
ă
 
ş
i pozitivist
ă
.Influen
ţ
a
ţ
i de o anume familiarizare cu practica isihast
ă
acompaniat
ă
de o reflec
ţ
iefilosofico-religioas
ă
cu privire la „numire”, ei au pus accentul în cercetarea
ş
tiin
ţ
ific
ă
pelibertatea dat
ă
omului de a crea obiecte matematice. Teza articolului mai sus men
ţ
ionat este c
ă
„în Fran
ţ
a cultura ra
ţ
ionalist
ă
 
ş
i secularizat
ă
 predominant
ă
a exercitat o influen
ţă
negativ 
ă
în ceea ce prive
ş
te acceptarea mul
ţ
imilor infinite(în particular, a celor nenum
ă
rabile)
2
drept obiecte matematice legitime, în timp ce vederile
1
Isis 97 (2006), no. 1, 56-74; Mathematical Reviews MR2216396 (2006m: 01011). Autorii pun în lumin
ă
 leg 
ă
turile cercului de matematicieni ru
ş
i cu mi
ş
carea rus
ă
Imiaslavie, în care problema numelui
ş
i numiriilui Dumnezeu a c
ă
p
ă
tat o însemn
ă
tate central
ă
. Anumite vederi extreme (plecând de la afirma
ţ
iamonahului Ilarion c
ă
„Numele lui Dumnezeu este Dumnezeu”) au fost denun
ţ
ate ca eretice de SinodulBisericii Ruse în 1913. Se poate spune îns
ă
c
ă
, în esen
ţă
, la baza interac
ţ
iei între isihasm
ş
i fundamentelematematicii moderne st
ă
perspectiva patristic
ă
asupra poten
ţ
ialului libert
ăţ
ii creatoare omene
ş
ti în dialog 
ş
i sinergie cu Dumnezeu. În fapt, argumentele din cadrul acestei interac
ţ
ii care implicau excese puteau fireformulate, eliminând excesele într-o manier
ă
ortodox
ă
. În ce prive
ş
te pozi
ţ
ia lui Pavel Florenski, Pr.Nicolae Nicolescu observ 
ă
c
ă
„se ocup
ă
de «numele lui Dumnezeu» în mod special în dou
ă
lucr
ă
ri alesale: «Preasl
ă
 virea numelui ca premis
ă
filosofic
ă
»
ş
i «Despre numele lui Dumnezeu». De asemenea, vorbe
ş
te despre numele lui Dumnezeu în Anexa III din volumul «La cump
ă
na gândirii», intitulat
ă
:«Fragment din scrisoarea lui Pavel Florenski la rug 
ă
mintea P
ă
rintelui Arhimandrit David, ca r
ă
spuns lascrisoarea preasl
ă
 vitorilor numelui lui Dumnezeu, de la Athos». Scrisoarea a fost scris
ă
din Caucaz”.Lucrarea Pr. Nicolescu se g 
ă
se
ş
te la adresa:http://www.crestinortodox.ro/Definirea_numelui_lui_Dumnezeu_la_Parintele_Pavel_Florenski-p160-16204.
2
„Teoria mul
ţ
imilor este
ş
tiin
ţ
a matematic
ă
a infinitului; pleac
ă
de la opera
ţ
ii elementare cu mul
ţ
imi. Omul
ţ
ime este orice colec
ţ
ie bine definit
ă
de obiecte (elementele care apar
ţ
in mul
ţ
imii). Colec
ţ
ia poate fi finit
ă
 sau infinit
ă
. Func
ţ
iile sunt coresponden
ţ
e între mul
ţ
imi. Dac
ă
exist
ă
o coresponden
ţă
bijectiv 
ă
între dou
ă
 mul
ţ
imi se spune c
ă
au acela
ş
i (num
ă
r) cardinal (acest num
ă
r poate fi infinit). De exemplu, orice mul
ţ
ime aflat
ă
 în coresponden
ţă
bijectiv 
ă
cu mul
ţ
imea numerelor întregi se cheam
ă
num
ă
rabil
ă
. Cardinalul ei este notat
aleph 0
. A
ş
a a definit Cantor în mod specific numerele cardinale (numerele ordinale sunt definite în mod similarpentru mul
ţ
imi inzestrate cu o rela
ţ
ie de bun
ă
ordonare). Numerele transfinite sunt oricare dintre acestenumere construite prin diverse opera
ţ
ii
ş
i comparate, atunci când e posibil, între ele. Ele au fost introduse deCantor în 1882, în strâns
ă
leg 
ă
tur
ă
cu considera
ţ
ii filosofice
ş
i chiar religioase cu privire la „Absolut”. Aceasta a
37
 
religioase mistice ale întemeietorilor
Ş
colii de Matematic
ă
Ruse
ş
ti au avut o atitudine pozitiv 
ă
îndirec
ţ
ia unei asemenea accept
ă
ri”
3
.*Ca simptome ale ra
ţ
ionalimului francez în câmpul cercet
ă
rii matematice, autoriiarticolului arat
ă
c
ă
„Lebesgue era strict împotriva folosirii Axiomei Alegerii
4
. Nu mai devremede 1905, Picard respingea func
ţ
iile discontinue”
5
, iar „în 1908, Borel se opunea înc
ă
folosiriiinfiniturilor nenum
ă
rabile”. „Borel
ş
i al
ţ
i matematicieni francezi doreau s
ă
p
ă
streze, în cel maimare grad posibil, întreb
ă
rile filosofice în afara cadrului matematicii”, pe când matematicieniiru
ş
i aminti
ţ
i „voiau s
ă
integreze abord
ă
rile filosofice
ş
i religioase în matematic
ă
”
6
.Graham
ş
i Kantor observ 
ă
c
ă
prin „acceptarea numerelor transfinite drept obiectematematice legitime” ace
ş
ti cercet
ă
tori, îndeosebi Nikolai Luzin, au stimulat „dezvoltareafunc
ţ
iilor de o variabil
ă
real
ă
 
ş
i na
ş
terea
Ş
colii Ruse de Matematic
ă
, care a avut o influen
ţă
 major
ă
în matematica veacului al XX-lea”
7
.În articol este pus
ă
în lumin
ă
reac
ţ
ia negativ 
ă
manifestat
ă
de mediul cultural
ş
i filosoficdin Fran
ţ
a comparativ cu receptarea sa în alte
ţă
ri. „Influen
ţ
ele diverse, uneori contradictorii,provenite din cartezianism, pozitivism
ş
i gândirea lui Pascal
8
îi avertizau pe matematicienii
fost prima introducere a infinitului în matematic
ă
(care s-a numit «infinit actual» în contrast, urmând lui Aristotel, cu «infinitul poten
ţ
ial», gândit ca un proces limit
ă
 ). Teoria mul
ţ
imilor s-a n
ă
scut din studiul punctelorde pe axa real
ă
. Ulterior eforturile de a descrie
ş
i clasifica asemenea mul
ţ
imi avea s
ă
conduc
ă
la teoriadescriptiv 
ă
a mul
ţ
imilor. Vezi José Ferreiro´s,
Labyrinth of Thought: A History of Set Theory and Its Role in Modern  Mathematics 
(Basel/Boston: Birkhäuser, 1999); Walter Purkert, “Georg Cantor und die Antinomien derMengenlehre”,
Bulletin de la Société 
 
 Mathématique de Belgique,
1986,
38: 
313–327;
ş
i Purkert,
Georg Cantor, 1845– 1918 
(Basel/Boston: Birkhäuser, 1987)” (Graham, Cantor, art. cit.).
3
Din p
ă
cate, Graham
ş
i Kantor rateaz
ă
esen
ţ
a perspectivei teologice, a
ş
ezând nu f 
ă
r
ă
o anume „satisfac
ţ
iesubversiv 
ă
” temeiul creativit
ăţ
ii matematicienilor ru
ş
i tocmai în „erezie”. În fapt, teologia cre
ş
tin-ortodox
ă
anumirilor are o adânc
ă
întemeiere biblic-patristic
ă
 
ş
i nu se opune, ci este favorabil
ă
unui demers cunosc
ă
tor
ş
icreator al omului, în sinergie cu Dumnezeu, în domeniul sensibil
ş
i inteligibil al lumii create.
4
Axioma Alegerii: „Pentru orice familie de mul
ţ
imi nevide exist
ă
o coresponden
ţă
care asociaz
ă
fiec
ă
reidintre aceste mul
ţ
imi unul dintre elementele sale” (Graham, Kantor, art. cit.).
5
„
Ν
atura nu face salturi; avem sentimentul, s-ar putea spune chiar credin
ţ
a, c
ă
în natur
ă
nu e loc pentrudiscontinuitate”, art. cit., cf.: „
La science moderne et son état actuel 
”, Paris, Flammarion, 1905, Ch. II, „
Sciences mathématiques et astronomie 
”). „Pân
ă
la lucr
ă
rile lui Baire («bazate pe concepte din noua teorie amul
ţ
imilor»), func
ţ
iile erau în
ţ
elese în sensul lui Euler, i.e. graficul lor era reprezentat printr-o liniecontinu
ă
cu tangente peste tot în afara unui num
ă
r finit de puncte (func
ţ
iile discontinue prezint
ă
salturiîn graficul corespunz
ă
tor lor)” (Graham, Kantor, art. cit.).idem.
6
idem.
78
În perioada amintit
ă
, stânga radical
ă
francez
ă
, din care f 
ă
cea parte
ş
i Borel ca membru activ, manifesta „oputernic
ă
identificare cu Descartes, adev 
ă
ratul protector al gânditorilor
ş
i oamenilor de
ş
tiin
ţă
francezi”. Deasemeni, „sfâr
ş
itul veacului al XIX-lea a v 
ă
zut triumful pozitivismului lui August Comte nu numai la Sorbona,ci în întreg sistemul educa
ţ
ional francez prin reforma sa survenit
ă
în 1902. Pentru Comte, odat
ă
ce
ş
tiin
ţ
a seelibereaz
ă
de toate influen
ţ
ele metafizice
ş
i intr
ă
în «stadiul pozitiv», scopul ei nu mai este o c
ă
utare metafizic
ă
 a adev 
ă
rului sau o teorie ra
ţ
ional
ă
care î
ş
i propune s
ă
reprezinte realitatea. În schimb,
ş
tiin
ţ
a este alc
ă
tuit
ă
dinlegi (corel
ă
ri ale faptelor observabile) ce pot fi folosite de c
ă
tre omul de
ş
tiin
ţă
f 
ă
r
ă
aser
ţ
iuni asupra naturiirealit
ăţ
ii”. Plecând de pe o pozi
ţ
ie opus
ă
, un rol în aceast
ă
atitudine a elitei franceze l-a avut distinc
ţ
ia f 
ă
cut
ă
dePascal între „defini
ţ
iile numelor”
ş
i „defini
ţ
iile lucrurilor”, precum
ş
i lupta acestuia împotriva convingerilor luiDescartes cu privire la „cauzele finale” – dat fiind c
ă
dup
ă
Pascal „nu exist
ă
adev 
ă
r absolut, ci numai claritate
38
 
francezi s
ă
nu amestece psihologia sau filosofia (ca s
ă
nu mai vorbim de religie!) cu matematica,ci mai degrab
ă
s
ă
restrâng 
ă
no
ţ
iunile matematice la cele pentru care se putea afla o defini
ţ
ieprecis
ă
precum
ş
i o reprezentare clar
ă
în minte”. În cele din urm
ă
, „ru
ş
ii au creat un noudomeniu, teoria descriptiv 
ă
a mul
ţ
imilor
910
, într-o perioad
ă
în care francezii au r
ă
mas ezitan
ţ
i”. Astfel, „Borel a abandonat teoria mul
ţ
imilor
ş
i s-a concentrat pe probleme concretespecifice precum existen
ţ
a numerelor normale. Lebesgue s-a limitat la studiul «mul
ţ
imilorefective», definite în mod precis într-un mod explicit. Îns
ă
Lebesgue a r
ă
mas atras de misterelegeometrice ale continuumului
11
,
ş
i este mi
ş
c
ă
tor de urm
ă
rit cum aceste contradic
ţ
ii l-audeterminat s
ă
fac
ă
o gre
ş
eal
ă
ce putea fi evitat
ă
numai prin întrebuin
ţ
area indicilor transfini
ţ
i. Aceast
ă
gre
ş
eal
ă
a l
ă
sat o deschidere fructificat
ă
de matematicienii ru
ş
i Suslin
ş
i Luzin, care auconsiderat salutar
ă
teoria mul
ţ
imilor, spre a corecta gre
ş
eala doisprezece ani mai târziu”
12
.
13
„Plecând de la aceast
ă
gre
ş
eal
ă
descoperit
ă
într-un articol embrionar al lui Lebesgue,Suslin a creat mul
ţ
imile analitice (A-sets)
ş
i cu ajutorul lui Luzin, folosind cardinalenenum
ă
rabile, a introdus mul
ţ
imile proiective. Uimit de fertilitatea demersului rusesc, Lebesguea remarcat originalitatea lui M. Luzin care „examineaz
ă
problemele dintr-o perspectiv 
ă
filosofic
ă
 
ş
i sfâr
ş
e
ş
te cu rezultate matematice”
14
.Încurajând eforturile de a st
ă
 vili „expansiunea filosofiei determinismului în psihologie,filosofie
ş
i religie”,
ş
i privind aceast
ă
tendin
ţă
ca pe „efectul distructiv al unui accent temporar înmatematic
ă
”, Florenski „considera matematica secolului al XIX-lea responsabil
ă
de eroziuneaconvingerilor anterioare cu privire la libertatea voin
ţ
ei, autonomia religioas
ă
 
ş
i mântuire”
15
.El a expus într-un cerc alc
ă
tuit din filosofi
ş
i oameni de
ş
tiin
ţă
concep
ţ
ia c
ă
„punctul încare se întâlnesc energia divin
ă
 
ş
i cea omeneasc
ă
este «
simbolul, care este mai mare decât el însu 
ş 
i» 
.
geometric
ă
. (el în
ţ
elegea geometria într-un sens foarte larg; numea teoria probabilit
ăţ
ii pe care o crease«geometrie a hazardului» sau «aleae geometria». Importan
ţ
a geometriei în tradi
ţ
ia matematic
ă
francez
ă
a înt
ă
ritpozi
ţ
ia lui Borel
ş
i Lebesgue în lupta lor împotriva regulilor f 
ă
r
ă
fundamente geometrice de genul celorexprimate de c
ă
tre logicieni precum Russell
ş
i Couturat)” (idem).
9
„Teoria descriptiv 
ă
a mul
ţ
imilor are la origini teoria integr
ă
rii dezvoltat
ă
de Henri Lebesgue la începutulsecolului XX. Cercet
ă
rile întreprinse asupra mul
ţ
imilor Borel de numere reale au condus la teoriamul
ţ
imilor proiective
ş
i, mai general, la teoria mul
ţ
imilor definibile de numere reale. În urma rezultatelorlui Gödel a devenit aparent faptul c
ă
multe întreb
ă
ri naturale în teoria descriptiv 
ă
a mul
ţ
imilor suntindecidabile în teoria axiomatic
ă
a mul
ţ
imilor. Acest lucru a fost confirmat ulterior printr-o proliferare arezultatelor de independen
ţă
în urma invent
ă
rii de c
ă
tre Cohen a metodei «forcing»”(http://plato.stanford.edu/entries/set-theory/#9)
10
Graham, Kantor, art. cit.
11
„La cel de-al doilea Congres Interna
ţ
ional de matematic
ă
desf 
ăş
urat la Paris în 1900, matematicianulgerman David Hilbert a prezentat un grup de probleme nerezolvate care au r
ă
mas celebre pân
ă
ast
ă
zi.Esen
ţ
a primei probleme puse de Hilbert era misterul continuumului. Ipoteza Continuumului întreba dac
ă
 orice submul
ţ
ime nenum
ă
rabil
ă
a dreptei reale (continuumului) are puterea (cardinalul) continuumului. Aceast
ă
întrebare era în mintea lui Cantor înc
ă
din 1880” (idem).
12
idem.
13
Henri L. Lebesgue, „
Sur les fonctions représentables analytiquement 
", Journal de Mathématiques Pures et Appliquées (6) 1 (1905), 139-216. „Suslin
ş
i Luzin au avut nevoie de câteva luni pentru a în
ţ
elege înprofunzime structura din spatele acestei probleme” (Graham, Kantor, art. cit.).
14
idem.
15
idem, cf.: P. A. Florenskii, “Vvedenie k dissertatsii
Ideia preryvnosti kak element mirosozertsaniia 
”, Istoriko-matematicheskie issledovaniia, 1986, 30:170.
39
of 00

Commenting has been disabled.