Drept constituŃional – partea a II-a

CURSUL 15 – AVOCATUL POPORULUI

⇒ Aparitia si evolutia institutiei Avocatului Poporului.
⇒ Avocatul Poporului in Romania
⇒ Numirea si incetarea din functie a Avocatului Poporului
⇒ Atributiile Avocatului Poporului
⇒ Raspunderea Avocatului Poporului. Incompatibilitati si imunitati
⇒ Structura institutiei Avocatul Poporului

Obiectivele Cursului 15

• Definirea Ombudsmanului
• Aparitia si evolutia institutiei Avocatului Poporului
• Avocatul Poporului in Romania

Concepte-cheie tratate:

Ombudsman – o institutie consacrata de Constitutie sau de lege, desemnata dupa procedurile

prevazute de acestea, a carei indatorire este de a primi plangeri de la cetateni impotriva
nedreptatilor cauzate acestora de catre administratie sau de a combate administratia
defectuoasa din proprie initiativa prin recomandari ori sugestii, ori informari publice anuale.

Aparitia si evolutia institutiei Avocatului Poporului

Avocatul Poporului este termenul românesc utilizat pentru a desemna, a defini instituŃia
Ombudsmanului.
Cuvântul Ombudsman provine din limba suedeză şi înseamnă „reprezentant”, „avocat”, „purtător
de cuvânt” şi, poate, mai exact, „cel care vorbeşte pentru un altul”. Aşa cum termenul de ombudsman
provine din limba suedeză, şi instituŃia, ca atare, a apărut pentru prima oară în Suedia, în anul 1809.
Timp de peste un secol (1810-1919), Ombudsmanul a rămas o instituŃie exclusiv suedeză şi
apoi, până în anul 1959, exclusiv scandinavă, după care, începând cu anul 1960, s-a răspândit pe
toate meridianele globului, în ultimul deceniu şi în Ńările Europei de Est.
Creşterea deosebită a sarcinilor puterii legislative şi, implicit, ale administraŃiei publice ca urmare
a complexităŃii din ce în ce mai mari a vieŃii economice şi sociale la nivelul tuturor statelor lumii,
determină cetăŃenii ca, în fiecare moment, să intre în contact cu autorităŃile publice şi structurile
administrative. Aceste contacte permanente şi, de cele mai multe ori, complexe nu se desfăşoară
întotdeauna în cele mai bune condiŃii, mai ales nu în favoarea cetăŃenilor.
În acest context, după primul şi, mai ales, după cel de-al doilea război mondial, în multe Ńări din
aproape toate zonele geografice ale lumii s-a consacrat instituŃia Ombudsmanului, sau a mediatorului,
cum s-a mai numit (atât la nivel naŃional, cât şi regional şi local), care s-a inspirat după modelul
suedez, instituŃionalizat constituŃional, după cum s-a arătat, în anul 1809.
În Europa, instituŃia ombudsmanului ia amploare rapid şi se diversifică chiar sub aspectul
denumirii. În Ńările din celelalte continente, această instituŃie a ombudsmanului s-a încetăŃenit, de
asemenea, rapid, fiind înzestrată cu largi competenŃe atât la nivel statal, cât şi la nivel regional şi local.
InstituŃia s-a impus în Ńări cu forme de stat şi de guvernământ dintre cele mai diferite, în monarhii
şi în sisteme prezidenŃiale, în statele unitare şi în cele federale, în state industrializate, ca şi în cele în
curs de dezvoltare, precum şi în statele care au trecut de la regimuri totalitare comuniste spre căi
democratice de guvernare.
1
 Asemenea situaŃii au survenit după anii ’90, când, într-o serie de Ńări din Estul Europei, mai multe
state au consacrat constituŃional instituŃia ombudsmanului.
Tot în această perioadă, prin Tratatul European de la Maastricht şi prin alte acte comunitare s-a
prevăzut numirea primului Ombudsman al Uniunii Europene.
InstituŃia Ombudsmanului din oricare din aceste Ńări, deşi de origine suedeză, are o structură
fundamentală uniformă, dar şi o organizare de detaliu diferită, potrivit specificului şi tradiŃiei fiecăreia
dintre Ńările în care s-a instituŃionalizat, ceea ce permite încorporarea în sistemele naŃionale respective.
Pe coordonatele evocate mai sus, instituŃia Ombudsmanului poate fi clasificată în Ombudsman
Parlamentar şi Ombudsman subordonat Guvernului sau puterii executive. Aceste instituŃii se regăsesc
atât în statele unitare, cât şi în statele federale.
După sistemul de desemnare a acestei instituŃii sunt Ombudsmani numiŃi exclusiv de către
legislativ, dar la propunerea executivului; de către executiv, după consultarea prealabilă a legislativului,
şi exclusiv de către executiv sau Guvern.
În afară de instituŃia Ombudsmanului cu competenŃă generală, în multe Ńări există şi Ombudsman
specializat, cu o competenŃă specifică, cum ar fi pentru protecŃia consumatorilor; ocrotirea libertăŃii
presei şi a informaŃiei; protecŃia intimităŃii; controlul forŃelor armate şi de securitate; sfere educative,
sfere impresariale, Ombudsman universitar; Ombudsman de întreprindere.
După prezentarea succintă a instituŃiei Ombudsmanului, a apariŃiei şi evoluŃiei sale în lume,
credem că putem încerca definirea sa. Trebuie mai întâi să precizăm că în literatura juridică s-au
formulat multe şi diverse definiŃii ale Ombudsmanului.
łinând seama şi de aceste opinii, putem spune că Ombudsmanul este o instituŃie consacrată
de ConstituŃie sau de lege, desemnată după procedurile prevăzute de acestea, a cărei
îndatorire este de a primi plângeri de la cetăŃeni împotriva nedreptăŃilor cauzate acestora de
către administraŃie sau de a combate administraŃia defectuoasă din proprie iniŃiativă prin
recomandări ori sugestii şi informări publice anuale.

[paginile 9-18]

Avocatul Poporului in Romania

Pentru prima dată în istoria Ńării, ConstituŃia României din 8 decembrie 1991 prevede instituŃia
Avocatul Poporului, cu rolul de a apăra drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor în raporturile acestora cu
autorităŃile publice.
Cu toate că a fost instituŃionalizată în Ńara noastră, aşa cum s-a arătat, prin ConstituŃia României
din 1991, însuşi actul de naştere al Ombudsmanului suedez s-a semnat pe teritoriul românesc.
Consacrarea acestor noi instituŃii prin legea fundamentală răspunde cerinŃelor democratice
actuale, necesităŃilor reale prezente şi mai ales celor viitoare.
InstituŃia Avocatul Poporului, prin caracterul ei profund democratic, permite accesul cetăŃenilor la
o nouă modalitate legală pentru exercitarea, fără nici o îngrădire, a drepturilor şi libertăŃilor
fundamentale. ConstituŃia României prevede, în art. 58, că organizarea şi funcŃionarea instituŃiei
Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică, fără să prevadă un termen pentru elaborarea şi
adoptarea acesteia.
Legea nr 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului cuprinde o
serie de prevederi deosebit de importante referitoare la drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor şi, din acest
punct de vedere, în chiar primul articol se prevede că scopul instituŃiei Avocatul Poporului este de a
apăra drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor în raporturile acestora cu autorităŃile publice. De asemenea,
importante sunt reglementările cuprinse în art. 2 care, în alin. 1, prevede că Avocatul Poporului în
activitatea sa este independent de orice autoritate publică.
Prin această prevedere se conferă instituŃiei Avocatul Poporului garanŃia majoră că nu va fi
împiedicată de nici o autoritate să-şi exercite mandatul conform scopului şi atribuŃiilor pe care i le-a
conferit legea, nimeni neputând-o obliga să se supună unor instituŃii sau dispoziŃii ale acestora. În
acelaşi timp, însă nici Avocatul Poporului, în exercitarea atribuŃiilor sale, nu are dreptul să se substituie
autorităŃilor publice.

2
 Toate aceste prevederi sporesc încrederea cetăŃeanului lezat într-un drept fundamental al său de
a se adresa Avocatului Poporului pentru a-i fi apărat acest drept în raport cu autoritatea care l-a
încălcat.
Avocatul Poporului prezintă rapoarte anuale celor două Camere ale Parlamentului, sau la
cererea acestora. Aceste rapoarte pot să cuprindă informaŃii despre activitatea Avocatului Poporului,
precum şi recomandări şi propuneri de modificare a legislaŃiei, de lege ferenda, sau măsuri de altă
natură pentru ocrotirea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor.
Fără îndoială, această obligaŃie a Avocatului Poporului, de a prezenta rapoarte anuale
Parlamentului nu constituie o restrângere a independenŃei acestuia, ci, dimpotrivă, îi sporeşte şi
întăreşte autoritatea şi creează posibilitatea de a se adopta la timp şi în mod eficient măsurile legale
sau de altă natură menite să asigure şi să ocrotească libertăŃile fundamentale ale omului.

[paginile 18 - 22]

Numirea si incetarea din functie a Avocatului Poporului

Referitor la numirea Avocatului Poporului ConstituŃia prevede, în art. 58 alin. 1, că acesta este
numit pe o perioadă de 5 ani, iar în art. 65 alin. 2 se precizează că numirea se face de către Camera
DeputaŃilor şi Senat în şedinŃă comună.
ConstituŃia României nu prevede ce condiŃii concrete trebuie să fie îndeplinite de candidaŃii la
această funcŃie. Legea organică, în art. 6 alin. 2, arată că poate fi numit Avocat al poporului orice
cetăŃean român care îndeplineşte condiŃiile de numire prevăzute pentru judecătorii de la Curtea
ConstituŃională. Astfel, potrivit art. 143 din ConstituŃie, judecătorii CurŃii ConstituŃionale trebuie să aibă
pregătire juridică superioară, înaltă competenŃă profesională şi o vechime de cel puŃin 18 ani în
activitatea juridică sau în învăŃământul juridic superior.
Propunerile de candidaŃi sunt făcute de Biroul Permanent al Senatului, la recomandarea
grupurilor parlamentare din cele două Camere ale Parlamentului.
CandidaŃii trebuie să depună la Comisia Juridică de numiri, disciplină, imunităŃi şi validări a
Senatului actele prin care dovedesc că îndeplinesc condiŃiile prevăzute de ConstituŃie şi de lege pentru
a îndeplini funcŃia de Avocat al Poporului.
După depunerea actelor şi verificarea acestora, candidaŃii sunt audiaŃi de Comisia Juridică de
numiri, disciplină, imunităŃi şi validări a Senatului.
Numirea Avocatului Poporului se face, potrivit art. 7 alin. 3 din lege, cu votul majorităŃii
parlamentarilor (senatori şi deputaŃi). Dacă la primul tur de scrutin nu se obŃine această majoritate, se
vor organiza noi tururi de scrutin la care vor participa numai candidaŃii situaŃi pe primele două locuri la
turul de scrutin anterior.
Potrivit dispoziŃiilor art. 8 alin. 1 din lege, mandatul de Avocat al Poporului începe pe data numirii
sale de către Senat şi durează până la instalarea noului Avocat al Poporului.
Avocatul Poporului, înainte de începerea exercitării mandatului, va depune în faŃa preşedinŃilor
celor două Camere ale Parlamentului.
În art. 9 din lege sunt menŃionate expres cazurile în care mandatul Avocatului Poporului
încetează înainte de termen, şi anume: demisia, revocarea din funcŃie, incompatibilitatea de a-şi
îndeplini atribuŃiile mai mult de 90 de zile, constatată prin examen medical de specialitate, ori în caz de
deces.
Referitor la cazurile în care mandatul Avocatului Poporului încetează, este de precizat că numai
în caz de revocare din funcŃie se pune problema unor fapte ce pot fi imputate acestuia. Astfel, chiar
legea menŃionează în art. 9 alin. 2 că Avocatul Poporului se revocă din funcŃie ca urmare a încălcării
ConstituŃiei şi a legilor. Textul de lege precizează şi modul în care urmează a se face revocarea, şi
anume la propunerea Biroului Permanent al Senatului, pe baza raportului Comisiei Juridice de numiri,
disciplină, imunităŃi şi validări, cu votul majorităŃii senatorilor.
Cu privire la celelalte cazuri în care mandatul Avocatului Poporului încetează, şi anume demisia,
incompatibilitatea, imposibilitatea de îndeplinire a funcŃiei şi decesul, acestea se constată de către

3
Biroul Permanent al Senatului, în cel mult 10 zile de la apariŃia cauzei care determină încetarea
mandatului.
În coordonarea exercitării atribuŃiilor instituŃiei pe domenii de activitate, stabilite potrivit
Regulamentului de organizare şi funcŃionare, Avocatul Poporului este asistat de doi adjuncŃi.
AdjuncŃii Avocatului Poporului sunt specializaŃi pe domenii de activitate. Ei sunt numiŃi de către
acesta pe durata mandatului, cu avizul Comisiei Juridice, de numiri, disciplină, imunităŃi şi validări a
Senatului. Deosebit de îndeplinirea atribuŃiilor Avocatului Poporului, în ordinea stabilită de acesta, în
caz de imposibilitate temporară a exercitării funcŃiei, adjuncŃii Avocatului Poporului au atribuŃii proprii,
stabilite de Regulamentul de organizare şi funcŃionare.

[paginile 23 - 28]

Atributiile Avocatului Poporului

Avocatul Poporului, potrivit art.59 din ConstituŃie, îşi exercită atribuŃiile din oficiu sau la cererea
persoanelor lezate în drepturile şi libertăŃile lor, în limitele stabilite de lege.
AtribuŃiile Avocatului Poporului sunt următoarele:
- Asigură conducerea şi coordonarea întregii activităŃi a instituŃiei Avocatul Poporului;
- Primeşte şi repartizează departamentelor de specialitate cererile făcute de persoanele
care i se adresează cu privire la lezarea drepturilor sau libertăŃilor lor de către autorităŃile publice
şi decide asupra acestor cereri, în baza referatului întocmit de şeful de departament căruia i-a
fost repartizată cererea.
- Urmăreşte executarea corespunzătoare a lucrărilor şi dispune, după caz, efectuarea unor
anchete, audieri sau solicită informaŃiile pe care le socoteşte necesare;
- Cere autorităŃii publice şi funcŃionarului public în cauză, în situaŃiile în care se constată
încălcarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti, să ia măsuri în vederea înlăturării inegalităŃilor,
reparării pagubelor şi repunerii persoanei lezate în drepturile sale, potrivit legii;
- Urmăreşte soluŃionarea legală a cererilor, în baza recomandărilor sale, şi sesizează, în
caz de nerespectare a acestora, autoritatea administraŃiei ierarhic superioare, respectiv
prefectul, Guvernul sau Parlamentul, potrivit competenŃelor stabilite de lege;
- Aduce la cunoştinŃa petiŃionarului rezultatele cererii sale;
- Reprezintă instituŃia Avocatului Poporului în faŃa Camerei DeputaŃilor, a Senatului şi
celorlalte autorităŃi publice, în relaŃiile cu persoanele fizice şi juridice, precum şi în relaŃiile
internaŃionale;
- Prezintă Parlamentului, anual, sau la cererea celor două Camere, raportul asupra
activităŃii instituŃiei. Raportul va cuprinde constatările Avocatului Poporului cu privire la
cercetările întreprinse, o descriere a principalelor probleme legate de cazurile de nerespectare a
drepturilor şi libertăŃilor persoanelor care i s-au adresat, situaŃia statistică a cererilor primite,
admise, luate în lucru şi soluŃionate, situaŃii frecvente de încălcare a drepturilor şi libertăŃilor
cetăŃeneşti prin acte administrative ilegale, precum şi dare de seamă cu privire la celelalte
activităŃi ale instituŃiei Avocatul Poporului. De asemenea, raportul poate conŃine recomandări
privind îmbunătăŃirea sau modificarea legislaŃiei, precum şi orice alte măsuri necesare ocrotirii
drepturilor fundamentale ale omului;
Conform art. 14 alin. 2 din Legea nr.35/1997, cererile pot fi adresate de orice persoană fizică,
fără nici un fel de discriminare de cetăŃenie vârstă, sex, apartenenŃă politică sau convingere religioasă.
De acelaşi drept, credem, beneficiază şi persoanele juridice române sau străine de drept privat, chiar
dacă art. 14 alin. 2 din lege se referă numai la persoane fizice, deoarece art. 13 lit. b prevede în mod
expres că Avocatul Poporului „primeşte şi repartizează cererile făcute de persoanele (fizice sau
juridice), lezate prin încălcarea drepturilor sau libertăŃilor cetăŃeneşti de către autorităŃile administraŃiei
publice şi decide asupra acestor cereri”.
Cererile adresate Avocatului Poporului trebuie să se facă în scris şi să cuprindă numele şi
domiciliul persoanei lezate în drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, drepturile şi libertăŃile încălcate,

4
precum şi autoritatea administrativă ori funcŃionarul public în cauză. PetiŃionarul trebuie să dovedească
întârzierea sau refuzul administraŃiei publice de a soluŃiona cererea.
Avocatul Poporului nu poate lua în considerare plângerile anonime sau cele îndreptate împotriva
unor încălcări ale drepturilor cetăŃeneşti mai vechi de un an de la data la care persoana în cauză a luat
cunoştinŃă de faptele care fac obiectul plângerii.
Referitor la cererile privind actele emise de Camera DeputaŃilor, de Senat sau de Parlament,
actele şi faptele deputaŃilor şi senatorilor, ale Preşedintelui României şi Guvernului, precum şi ale CurŃii
ConstituŃionale, ale Preşedintelui Consiliului Legislativ şi ale autorităŃii judecătoreşti, acestea nu pot
face obiectul activităŃii instituŃiei Avocatul Poporului.
Cu privire la persoanele care se pot adresa Avocatului Poporului, acestea pot fi şi persoanele
arestate şi reŃinute în penitenciare, instituŃii de reeducare ori resocializare sau în arest preventiv, ale
căror conduceri au obligaŃia de a le permite, fără nici o restricŃie, să se adreseze Avocatului Poporului
cu privire la lezarea drepturilor şi libertăŃilor lor, cu excepŃia restrângerilor legale.
De asemenea, această obligaŃie revine şi comandanŃilor unităŃilor militare în privinŃa persoanelor
care îşi satisfac serviciul militar obligatoriu sau serviciul militar alternativ, cu privire la lezarea drepturilor
şi libertăŃilor lor, cu excepŃia restrângerilor legale.
În ipoteza în care, însă, Avocatul Poporului constată că soluŃionarea cererii cu care a fost sesizat
este de competenŃa Ministerului Public, se află pe rolul instanŃelor judecătoreşti sau are ca obiect erori
judiciare, el îl va sesiza pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie sau Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit competenŃei acestora, care sunt obligaŃi să-i
comunice concluziile la care s-a ajuns şi măsurile luate.
În măsura în care Avocatul Poporului le consideră necesare pentru soluŃionarea plângerilor ce i
s-au adresat, el are acces la documentele secrete deŃinute de autorităŃile publice, însă are obligaŃia de
a nu face publice informaŃiile sau documentele secrete la care a avut acces. Această obligaŃie se
menŃine şi după încetarea activităŃii sale ca Avocat al Poporului şi se extinde asupra adjuncŃilor săi,
precum şi asupra personalului aflat în serviciile sale, sub sancŃiunea prevăzută de legea penală.
În exercitarea atribuŃiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandări, care nu pot fi supuse nici
controlului parlamentar şi nici controlului judecătoresc. Prin aceste acte, el sesizează autorităŃile
administraŃiei publice asupra ilegalităŃii actelor sau faptelor administrative, inclusiv asupra situaŃiilor
când autorităŃile publice nu răspund ori a situaŃiilor de emitere tardivă a actelor.
Avocatul Poporului are dreptul să facă anchete proprii, să pretindă autorităŃilor publice orice
informaŃii sau documente necesare anchetei sau orice alte probe, să audieze şi să ia declaraŃii de la
conducătorii autorităŃilor publice şi de la orice funcŃionar, pentru soluŃionarea plângerilor.
AutorităŃile publice în cauză trebuie să ia îndată măsurile necesare pentru înlăturarea ilegalităŃilor
constatate, repararea pagubelor şi înlăturarea acuzelor care au generat sau favorizat încălcarea
drepturilor persoanei lezate, informând despre aceasta Avocatul Poporului.
În situaŃia în care, în termen de 30 de zile de la data sesizării, autoritatea publică sau funcŃionarul
public nu înlătură ilegalităŃile comise, Avocatul Poporului se adresează autorităŃilor administraŃiei
ierarhic superioare, care sunt obligate să îi comunice în termen de cel mult 45 de zile măsurile luate.
În ipoteza în care autoritatea publică sau funcŃionarul public aparŃin administraŃiei publice locale,
Avocatul Poporului se adresează prefectului judeŃului, dată de la care curge termenul de 45 de zile.
De asemenea, Avocatul Poporului este îndreptăŃit, potrivit art.24 alin.1 din lege, să sesizeze
Guvernul României cu privire la orice act sau fapt administrativ ilegal.
Totodată, art.25 alin.1 din lege prevede că Avocatul Poporului are obligaŃia să aducă la
cunoştinŃa persoanei care i-a adresat cererea rezultatele verificării şi măsurile luate. Rezultatele
cererilor verificate pot fi făcute publice de către Avocatul Poporului prin mijloace de informare în masă,
cu consimŃământul persoanelor interesate şi cu respectarea prevederilor ce se referă la informaŃiile şi
documentele secrete.
În cazul în care Avocatul Poporului constată, cu prilejul cercetărilor efectuate, lacune în legislaŃie
sau cazuri grave de corupŃie ori de nerespectare a legilor Ńării, va prezenta un raport cu aspectele
constatate, preşedinŃilor celor două Camere ale Parlamentului sau, după caz, primului-ministru.
Ca urmare a revizuirii ConstituŃiei, Avocatului poporului i se permite să se prezinte în faŃa CurŃii
ConstituŃionale cu o cerere referitoare la neconstituŃionalitatea unor legi, înainte de promulgare.

5
[paginile 29 - 34]

Raspunderea Avocatului Poporului

Avocatul Poporului şi adjuncŃii săi nu răspund juridic pentru opiniile exprimate sau pentru actele
pe care le îndeplinesc, cu respectarea legii, în exercitarea atribuŃiilor prevăzute de lege.
Pe întreaga durată a exercitării mandatului, Avocatul Poporului şi adjuncŃii săi nu pot fi reŃinuŃi,
percheziŃionaŃi, arestaŃi, cu excepŃia infracŃiunilor flagrante, sau trimişi în judecată penală sau
contravenŃională fără încuviinŃarea Senatului.
În cazul infracŃiunilor flagrante săvârşite de Avocatul Poporului ori de adjuncŃii săi, aceştia, aşa
cum s-a arătat, pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi, arestaŃi, însă Ministrul JustiŃiei are obligaŃia de a informa
neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reŃinerii sau arestării. Senatul, apoi, poate încuviinŃa sau
nu măsura luată. Hotărârea Senatului cu privire la încuviinŃarea arestării şi trimiterea în judecată se
adoptă cu votul majorităŃii senatorilor.
În situaŃia în care Avocatul Poporului sau adjuncŃii săi sunt arestaŃi şi trimişi în judecată penală,
Senatul îi va suspenda din funcŃii până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Cu privire la incompatibilităŃi, trebuie să remarcăm că în aproape toate Ńările s-au înscris în
ConstituŃii şi în legi interdicŃii ale ombudsmanului de a exercita şi alte funcŃii, pentru ca acesta să nu
acorde unor sarcini o importanŃă majoră în detrimentul altora. Din acest punct de vedere,
incompatibilităŃile au o contribuŃie vădită la asigurarea independenŃei şi imparŃialităŃii instituŃiei.
Conform articolului 58, alin 2, „Avocatul Poporului şi adjuncŃii săi nu pot îndeplini nici o altă funcŃie
publică sau privată, cu excepŃia functiilor didactice din invatamantul superior.

[paginile 35 - 36]

Structura institutiei Avocatul Poporului

InstituŃia Avocatul Poporului s-a organizat şi funcŃionează potrivit prevederilor Legii nr.35/1997 şi
ale Regulamentului de organizare şi funcŃionare. În temeiul prevederilor legii, Regulamentul a stabilit
structura organizatorică, procedura de desfăşurare a activităŃilor instituŃiei, atribuŃiile şi statutul
personalului de specialitate şi administrativ din serviciile generale ale instituŃiei, precum şi răspunderea
în caz de abateri disciplinare.
Potrivit Regulamentului de organizare şi funcŃionare, instituŃia Avocatul Poporului este alcătuită
din departamente de specialitate şi secretariatul general.
În structura instituŃiei sunt incluse: consilierii Avocatului Poporului, Departamentele de
specialitate, DirecŃia pentru relaŃiile cu instituŃiile statului, cu societatea civilă şi relaŃii externe, precum şi
Biroul de presă şi protocol.
Structura serviciilor şi numărul de personal se aprobă de către Biroul Permanent al Senatului, în
funcŃie de necesităŃile realizării atribuŃiilor ce le revin şi în limitele bugetului aprobat.

[paginile 36 - 38]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Avocatul Poporului in Romania
• Atributiile Avocatului Poporului
• Raspunderea Avocatului Poporului. Incompatibilitati si imunitati

6
APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

1. Care sunt elementele componente ce pot fi subsumate conceptului de

ombudsman?
a. Este o institutie consacrata de Constitutie sau de lege
b. Este desemnat dupa procedurile prevazute de Constitutie sau de lege
c. Are indatorirea de a primi plangeri de la cetateni impotriva nedreptatilor cauzate acestora
de catre administratie
d. Combate administratia defectuoasa din proprie initiativa prin recomandari ori sugestii si
prin informari publice anuale
e. Se subordoneaza autoritatilor statului

Raspuns corect: a,b,c, d

2. Care dintre urmatoarele conditii legale trebuie sa fie indeplinite de catre candidatii
la functia de Avocat al Poporului?
a. Sa aiba pregatire juridica superioara
b. Sa poata ocupa cea mai inalta functie jurisdictionala din Romania
c. Sa posede o inalta competenta profesionala
d. Sa aiba o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic
superior
e. Sa aiba o competenta profesionala de notorietate, recunoscuta la nivel national si
international

Raspuns corect: a,c,d

CURSUL 16 – SISTEMUL ELECTORAL (I)

⇒ Drepturile electorale ale cetatenilor romani
⇒ Scrutinul

Obiectivele Cursului 16

• Definirea sistemului electoral

• Definirea drepturilor electorale
• Conceptul de scrutin, modalitatea prin care alegatorii desemneaza deputatii si senatorii,etc

Concepte-cheie tratate:

Sistemul electoral – un ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatii sociale ce

privesc exercitarea drepturilor electorale in scopul constituirii organelor reprezentantive

Drepturile electorale – fac parte din drepturile exclusiv politice si sunt acele drepturi care prin
continutul lor pot fi exercitate de catre cetateni numai pentru participarea la guvernare

7
Scrutinul – provine din latinescul „scrutinium”, ce reprezinta modalitatea in care alegatorii
desemneaza deputatii, senatorii, etc.

Drepturile electorale ale cetatenilor romani

Organele reprezentative ale puterii, cât şi organele centrale se constituie pe calea alegerii prin vot
a deputaŃilor, senatorilor, şefului de stat, precum şi a autorităŃilor locale după anumite proceduri, diferite
de la stat la stat, dar care prezintă şi elemente comune.
Prin sistem electoral se desemnează un ansamblu de norme juridice, care constituie o instituŃie
de drept constituŃional. Aceste norme juridice care formează sistemul electoral stabilesc:
• drepturile electorale, care fac parte din categoria drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor,
condiŃiile pe care trebuie să le aibă şi să le îndeplinească persoanele fizice pentru a avea şi a exercita
aceste drepturi;
• modul de organizare şi de desfăşurare a alegerilor, precum şi modurile de stabilire, de
centralizare şi de comunicare a rezultatelor votării.
Sistemul electoral al României, aşa cum este reglementat de ConstituŃie şi legile electorale, are
la bază următoarele principii:
• participarea cetăŃenilor la conducerea societăŃii;
• egalitatea în drepturi a cetăŃenilor, fără deosebire de sex, rasă, naŃionalitate, grad de
cultură, religie, profesie etc.;
• pluralismul politic, dreptul de a prezenta candidaŃi din partea mai multor partide şi alianŃe
politice;
• exprimarea liberă a opŃiunilor electorale.
În mod tradiŃional sunt exprimate constituŃional şi, desigur, analizate în lucrările ştiinŃifice, două
drepturi, şi anume dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales. În strânsă corelaŃie cu aceste drepturi,
unele constituŃii au prevăzut sau prevăd şi un alt drept electoral fundamental, şi anume dreptul la
revocare. Acest drept există în China (art.77 din ConstituŃie), în Indonezia, unde partidele politice au
dreptul de a revoca pe membrii lor în Parlament, în Liechtenstein, unde numărul restrâns al populaŃiei
permite contacte familiale şi un parlamentar poate fi revocat de către grupul său electoral.

1. Dreptul la vot
Prevăzut de art.36 din ConstituŃie, dreptul la vot ne indică cine şi în ce condiŃii poate alege.
Potrivit, art.62 (1) şi 81 (1) din ConstituŃie, votul este universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Universalitatea votului
Universalitatea votului presupune că cetăŃenii români au dreptul de a vota. Există o distincŃie
referitoare la votul universal şi votul restrâns, pe care-l putem denumi vot selectiv. Votul restrâns este
prezentat sub două aspecte, şi anume votul censitar şi votul capacitar.
Votul censitar se referă la condiŃia de avere impusă cetăŃeanului pentru a putea vota, fapt pentru
care deseori era denumit votul contribuabililor.
Censul de domiciliu impunea domicilierea cetăŃeanului o anumită perioadă de timp în localitatea
respectivă pentru a putea vota.
Censul de sex a făcut imposibil votul femeilor, care au căpătat drept de vot mult mai târziu decât
bărbaŃii. Astfel, femeile au căpătat drept de vot în Norvegia (1913), Anglia (1918), Rusia (1918),
Germania (1919), Statele Unite (1920), Suedia (1921), Spania (1931), FranŃa (1944), ElveŃia (1971). În
România, femeile nu au avut drept de vot sub imperiul constituŃiilor din 1866 şi 1923.
Censul de vârstă reprezintă o barieră în exercitarea dreptului de vot. De exemplu, ConstituŃia
română din 1938 dădea drept de vot, pentru Adunarea DeputaŃilor, cetăŃenilor de la 30 de ani în sus,
iar pentru Senat, de la 40 de ani.
În dreptul şi practica electorală s-au întâlnit şi se mai întâlnesc şi alte censuri, precum censul
rasial-naŃional, sau censul pe profesii, acestea împiedicând participarea unor cetăŃeni la alegeri.

8
 Limitările dreptului de a alege au fost înlăturate în timp, iar votul universal s-a impus, este
adevărat, de aproximativ un secol. Votul universal este o necesitate pentru că, într-un stat de drept şi
democratic, întreaga populaŃie trebuie chemată la urne.
In România, o persoană poate vota dacă:
• este cetăŃean român;
• are vârsta de 18 ani, împliniŃi până în ziua alegerilor inclusiv;
• este în deplinătatea facultăŃilor mintale;
• are aptitudinea morală de a vota.

Egalitatea votului
Un alt principiu electoral se referă la egalitatea în drepturi a cetăŃenilor, fără deosebire de rasă,
naŃionalitate, ori origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, sau apartenenŃă politică, avere sau origine
socială. Egalitatea votului reprezintă o manifestare a deplinei egalităŃi în drepturi a tuturor cetăŃenilor.
Votul egal se traduce în realitate dacă: fiecare cetăŃean are dreptul la un singur vot pentru
alegerea aceluiaşi organ de stat; circumscripŃiile electorale pentru alegerea aceluiaşi organ sunt egale
ca număr de locuitori. Egalitatea votului presupune înlăturarea unor tehnici şi procedee electorale –
care s-au practicat în sistemele constituŃionale – precum geografia electorală, colegiile electorale, votul
plural sau votul simplu.

Votul direct
Votul direct presupune posibilitatea pe care o au alegătorii de a-şi exprima direct, personal,
acordul sau dezacordul privind candidaŃii propuşi. Alegătorii votează direct, şi nu prin reprezentanŃi sau
delegaŃi. S-a întâlnit şi se întâlneşte încă şi votul indirect. Astfel, potrivit ConstituŃiei române din 1866, în
alegerile pentru Adunarea DeputaŃilor alegătorii din Colegiul IV alegeau indirect.
Votul indirect a fost prevăzut şi în România prin Legea nr.70/1991 la alegerea consiliilor judeŃene.
Acestea erau alese de către un corp de electori, format din totalitatea membrilor consiliilor locale din
judeŃul respectiv. Modificările aduse legii în anul 1996 au introdus şi pentru aceste consilii votul direct,
urmând ca doar viceprimarii să fie aleşi indirect. În legătură cu votul indirect, se spune că acesta este,
cert, mai puŃin democratic decât votul universal direct.

Secretul votului
Secretul votului este, de asemenea, un caracter al dreptului de vot şi exprimă acea posibilitate a
cetăŃenilor de a-şi manifesta liber voinŃa cu privire la candidaŃii propuşi, fără ca această manifestare să
poată fi cunoscută de către alŃii. Legea electorală prevede o serie de garanŃii care asigură secretul
votului. Astfel, buletinele de vot sunt uniforme, fără semne distinctive, imprimarea lor fiind asigurată de
către birourile electorale, care se ocupă de alegerea în întregime a unui organ de stat, după modelul
legal stabilit.
Pe buletinele de vot sunt imprimate numai menŃiunile strict necesare. Ultima pagină a buletinului
de vot rămâne nescrisă, fiind rezervată pentru aplicarea ştampilei de control a biroului electoral al
secŃiei de votare, ştampilă executată după modelul legal stabilit.

Votul liber exprimat

Libertatea de exprimare a votului se concretizează în posibilitatea cetăŃeanului de a lua parte sau
de a nu lua parte la alegeri; astfel, în cazul în care cetăŃeanul ia hotărârea de a se prezenta la alegeri,
el va putea, în deplină libertate, să-şi manifeste liber opŃiunea pentru o anumită listă de candidaŃi, sau
pentru un anumit candidat. Acest tip de vot este alternativa votului obligatoriu, care a existat în
România, în temeiul ConstituŃiei din 1923, şi care încă mai este utilizat în Ńări, precum Italia şi Belgia.

2. Dreptul de a fi ales

9
 Dreptul de a fi ales este reglementat prin intermediul dispoziŃiilor art. 37 din ConstituŃie. Conform
dispoziŃiilor constituŃionale, o persoană poate fi aleasă ca deputat, senator, şef de stat sau în alte
organe reprezentative dacă are drept de vot şi dacă îndeplineşte şi celelalte condiŃii stabilite prin art.37.
Pentru a fi aleasă, o persoană trebuie mai întâi să aibă drept de vot, adică să îndeplinească toate
condiŃiile cerute de art. 36 din ConstituŃie şi pe care le-am arătat deja. În afară de aceasta, art. 37 (1)
cere îndeplinirea cumulativă şi a condiŃiilor cerute de art.16 (3).
În alineatul (3) al acestui articol se stipulează că funcŃiile şi demnităŃile publice, civile sau militare,
pot fi ocupate de persoanele care au cetăŃenia română şi domiciliul în Ńară, de asemenea,
reglementându-se şi garantarea egalităŃii de şanse între femei şi bărbaŃi pentru ocuparea acestor
funcŃii şi demnităŃi.
Pentru a fi ales, o altă condiŃie constituŃională este aceea ca unei persoane să nu-i fie interzisă
asocierea în partide politice, potrivit art. 40 (3).Conform art. 40 (3), nu pot face parte din partide politice
judecătorii CurŃii ConstituŃionale, avocaŃii poporului, magistraŃii, membrii activi ai armatei, poliŃiştii şi alte
categorii de funcŃionari publici stabilite de lege.
DispoziŃiile constituŃionale fixează şi anumite limite minime de vârstă. Dacă, pentru dreptul de
vot, limita minimă este de 18 ani, pentru dreptul de a fi ales, pretutindeni în lume, această limită este
substanŃial mai ridicată. De aceea, art.37 din ConstituŃie stabileşte două limite minime de vârstă pentru
cei care candidează şi deci pot fi aleşi, şi anume: 23 de ani împliniŃi până în ziua alegerilor inclusiv,
pentru cei care candidează pentru Camera DeputaŃilor sau organele locale; 33 de ani împliniŃi până în
ziua alegerilor inclusiv, pentru cei care candidează pentru Senat; 35 de ani pentru funcŃia de
Preşedinte al României; în FranŃa, limita pentru a fi ales senator este de 35 de ani.

3. Dreptul de a fi ales în Parlamentul European

ConstituŃia României prevede în art. 38: „În condiŃiile aderării României la Uniunea Europeană,
cetăŃenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.”
Această prevedere este un rezultat al importantelor evoluŃii po-litice din ultimii 15 ani. Integrarea
europeană, obiectiv de a cărui înde-plinire ne apropiem cu paşi repezi, a determinat nu numai schimbări
de natură economică, socială, politică, ci şi constituŃională. Un rezultat al acestor schimbări este articolul
38 din ConstituŃia revizuită.

[paginile 40-57]

Scrutinul

Termenul de „scrutin” provine din latinescul scrutinium, care reprezintă „modalitatea în care
alegătorii desemnează pe deputaŃi şi senatori etc.”
În orice sistem electoral se pune problema repartizării mandatelor în Parlament, Ńinând cont de
voturile obŃinute. Alegerea modalităŃii de distribuire a mandatelor, aparent, o problemă pur tehnică,
este plină de semnificaŃii politice, cu consecinŃe foarte diferite şi nuanŃate mai ales în ce priveşte
partidele politice.
În cadrul sistemelor constituŃionale din ziua de azi s-au consacrat două tipuri de atribuire a
mandatelor: sistemul majoritar şi sistemul reprezentării proporŃionale.
Sistemul în care sunt aleşi candidaŃii ce au obŃinut cel mai mare număr de voturi este sistemul
majoritar. Acesta cunoaşte două variante, şi anume: uninominal şi de listă, ambele forme putându-se
realiza în unul sau două tururi.
Sistemul care asigură şi reprezentarea minorităŃilor politice în fiecare circumscripŃie, în proporŃie
cu voturile obŃinute, este sistemul reprezentării proporŃionale. Reprezentarea proporŃională presu-
pune, deci, scrutin de listă şi un singur tur de scrutin, care permite atribuirea mandatelor atât majorităŃii,
cât şi minorităŃii.
Unele regimuri constituŃionale practică sisteme electorale mixte. Acestea rezultă din
combinarea sistemului majoritar şi a celui de reprezentare proporŃională, după tehnici variabile:
a) Sistemul înrudirilor. Subliniază expresia posibilităŃii alian-Ńei partidelor sau formaŃiunilor
politice care se pot prezenta la alegeri cu liste înrudite. Dacă listele înrudite obŃin majoritatea absolută a

10
voturilor ele câştigă toate locurile. Dacă nu, locurile vor fi repartizate între liste potrivit principiului
reprezentării proporŃionale. Acest tip de sistem a fost utilizat în FranŃa în anii 1951-1958.
b) Sistemul german al buletinului dublu. Scrutinul majoritar şi reprezentarea proporŃională se
cumulează prin intermediul votului dublu, aceasta presupunând dispunerea de către alegător de către
două buletine. Cu primul el desemnează, prin scrutin uninominal, un deputat pentru circumscripŃia sa,
cu al doilea el se pronunŃă pentru un partid, prin sistemul reprezentării proporŃionale. Există deci două
categorii de deputaŃi; aleşi în fiecare circumscripŃie; aleşi pe liste naŃionale prezentate de fiecare partid.

Categorii de scrutin
Categoriile de scrutin sunt: scrutinul uninominal, scrutinul de listă şi scrutinul cu unul sau două
tururi, ele urmând să fie analizate în ceea ce urmează:
Scrutinul uninominal
În cadrul acestui scrutin se presupune votarea din partea alegătorului a unui singur candidat, într-
o singură circumscripŃie electorală. Este practicat în România în situaŃia alegerii primarilor comunelor şi
oraşelor.

Scrutinul de listă
Acest tip de scrutin presupune alegerea mai multor candidaŃi, alegătorul votând deci pentru o
listă de candidaŃi.
În cazul scrutinului de listă, circumscripŃiile electorale sunt foarte întinse teritorial, de regulă ele
identificându-se cu unităŃile administrative. Este sistemul adoptat şi de legislaŃia electorală a Ńării
noastre, iar circumscripŃiile electorale se identifică cu judeŃele.
Există şi scrutinul de listă naŃional, folosit în unele Ńări africane. Acesta este un scrutin de listă
majoritar, într-unul sau două tururi. Fiecare partid întocmeşte o listă naŃională, cuprinzând atâtea
candidaturi câte mandate sunt puse în joc. Lista care obŃine majoritatea voturilor exprimate câştigă
toate mandatele. Este apreciat ca „un sistem de o brutalitate extremă”, deoarece permite unui partid ce
are o majoritate lipsită de consistenŃă să aibă monopolul locurilor din parlament.
Scrutinul de listă poate fi complicat prin acordarea posibilităŃii modificării listei de către alegător,
prin sistemul panaşajului şi cel al votului preferenŃial. Panaşajul este posibilitatea alegătorului de a
întocmi chiar el lista candidaŃilor, luând candidaŃi de pe mai multe liste prezentate. Votul preferenŃial dă
alegătorului posibilitatea de a modifica ordinea de pe lista de candidaŃi. Atunci când nu se admit nici
panaşajul, nici votul preferenŃial, se spune că suntem în prezenŃa unei liste blocate, în sensul că
alegătorul este obligat să voteze lista în întregime, fără a-i putea face nici cea mai mică modificare.

Scrutinul cu unul sau două tururi

Caracteristic scrutinului cu un singur tur de scrutin este stabilirea de către lege a atribuirii
imediate a mandatului candidatului care se află în frunte, fiind suficientă majoritatea simplă sau
relativă. Al doilea tur de scrutin, dacă este prevăzut de lege, se realizează atunci când în primul tur de
scrutin sunt aleşi numai candidaŃii care au obŃinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unul din
voturile celor înscrişi în liste. Pentru mandatele nedistribuite în primul tur, deoarece nici un candidat nu
a întrunit majoritatea absolută a voturilor, se organizează al doilea tur de scrutin, în acest caz majo-
ritatea simplă (relativă) putând fi suficientă pentru acordarea mandatului.

Avantajele şi dezavantajele scrutinului de listă

Scrutinul de listă prezintă atât o serie de avantaje, cât şi dezavantaje, cum ar fi:
a) Scrutinul de listă presupune ca propunerile de candidaŃi să fie făcute numai de partide şi
formaŃiuni politice. Este adevărat că şi candidaŃii independenŃi se pot asocia pe liste, dar efectul este
altul.
b) Scrutinul de listă presupune anumite condiŃionări legate de realizarea unui procent minim (pragul
electoral) ce trebuie întrunit la nivel naŃional; legea din 1992 cerea 3%, iar după modificare, 5%. Aceasta
înseamnă că partidele şi formaŃiunile politice cu un număr mai mic de voturi decât procentul minim nu vor

11
primi nici un mandat, deşi s-ar putea ca ele să aibă personalităŃi de prestigiu, avantajându-se însă partidele
ale căror platforme sunt mai larg receptate de către electorat.
c) Scrutinul de listă presupune ruperea legăturii dintre ales şi alegătorii săi, aceştia din urmă
votând o listă cu numeroase persoane şi, deci, în final, programul unui partid, şi nu un candidat.
d) Variantele scrutinului de listă reprezintă numeroase dificultăŃi procedurale, presupunând o
serie de calcule şi operaŃiuni la nivel local şi naŃional, uneori greu de asimilat de către electorat, care
pot favoriza numeroase contestaŃii şi întâmpinări din partea formaŃiunilor politice ce s-ar considera
nedreptăŃite.

Avantajele şi dezavantajele scrutinului uninominal

De asemenea, şi scrutinul uninominal poate prezenta atât avantaje, cât şi dezavantaje, după
cum urmează:
• scrutinul uninominal, prin faptul că fiecare circumscripŃie electorală desemnează un singur
reprezentant, se caracterizează prin simplitate. Aşa cum se arată în doctrină, aceasta măreşte gradul
de înŃelegere a procesului electoral de către alegători, posibilitatea de control social al alegerii, toate
operaŃiunile începând şi terminându-se la nivelul circumscripŃiei electorale;
• creează, măcar aparent, posibilitatea unei legături strânse între ales şi alegători. Desigur,
această legătură devine şi ea discutabilă în sistemele fondate pe mandatul reprezentativ;
• scrutinul uninominal conduce la o majoritate parlamentară stabilă, situaŃie profitabilă
tehnicilor de guvernare;
• datorită numărului mare de circumscripŃii electorale, scrutinul uninominal implică mari
cheltuieli cu operaŃiunile electorale şi cu structurile care organizează şi conduc aceste operaŃiuni;
• scrutinul uninominal implică cheltuieli mari pentru candidaŃi în scopul susŃinerii campaniei
electorale, astfel încât în mod cert favorizează pe cei care le pot suporta;
• parlamentul rezultat prin scrutinul uninominal este mai mult un corp de elită, micşorându-se
evident caracterul său politic;
• scrutinul uninominal nu este procedeul optim pentru exprimarea pluralismului politic. El
poate genera o stare conflictuală extrem de periculoasă prin faptul că asigură ca partidul ce are o
majoritate relativă a opŃiunilor să deŃină o majoritate absolută a mandatelor;
• scrutinul uninominal sprijină tendinŃa de centralizare.

[paginile 57 - 62]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Dreptul de a vota
• Dreptul de a fi ales
• Scrutinul

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

3. Universalitatea, ca trasatura a dreptului de vot, a cunoscut o evolutie specifica,

structurata pe urmatoarele etape:
a. Eliminarea votului cenzitar
b. Votul universal masculin
c. Eliminarea votului capacitar
d. Accesul femeilor la electorat
e. Scaderea varstei minime

12
Raspuns corect: b, d, e

4. Care dintre enunturile de mai jos considerati ca reprezinta avantaje si dezavantaje

ale scrutinului de lista:
a. Scrutinul de lista presupune ca propunerile de candidati sa fie facute numai de partide si
aliante politice
b. Scrutinul de lista poate fi complicat prin acordarea posibilitatii modificariii listei de catre
alegator, prin panasaj sau vot preferential
c. Scrutinul de lista presupune anumite conditionari legate de realizarea unui prag electoral
la nivel national
d. Scrutinul de lista presupune ruperea legaturii dintre ales si alegatorii sai
e. Variantele scrutinului de lista prezinta numeroase dificultati procedurale presupunand o
serie de calcule si operatiuni la nivel local si national

Raspuns corect: a, c, d, e

CURSUL 17 – SISTEMUL ELECTORAL ( II )

⇒ Organizarea si desfasurarea alegerilor

Obiectivele Cursului 3

• Stabilirea datei alegerilor

• Stabilirea numarului circumscriptiilor electorale
• Listele electorale. Cartile de alegator
• Birourile si oficiile electorale
• Sectiile de votare
• Propunerea candidaturilor
• Buletinele de vot. Semnele si stampilele electorale
• Campania electorala
• Desfasurarea alegerilor
• Stabilirea rezultatelor. Atribuirea mandatelor

Stabilirea datei alegerilor

OperaŃiunea cu care debutează organizarea şi desfăşurarea alegerilor este reprezentată de

către stabilirea datei alegerilor.
Conform art. 9 din Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităŃilor administraŃiei publice, se
dispune că data alegerilor se stabileşte prin Hotărâre a Guvernului, cu cel puŃin 50 de zile înaintea
votării. Dar în alin (2) al aceluiaşi art. 9 se reglementează că în cazul unor alegeri parŃiale, organizate
în situaŃiile prevăzute de Legea administraŃiei publice locale nr. 215/2001, data desfăşurării acestora se
stabileşte cu cel puŃin 30 de zile înaintea votării; în acest caz, termenele prevăzute de lege, cu excepŃia
celor de 24 de ore, se reduc la jumătate. Dacă din operaŃiunea de reducere la jumătate a termenelor
rezultă fracŃiuni de zile egale sau mai mari de 12 ore, rotunjirile se fac în plus. FracŃiunile mai mici de
12 ore nu se iau în calcul. ImportanŃă deosebită are şi alin. 3, care stipulează că alegerile au loc într-o
singură zi, care poate fi numai duminică.
Conform art. 7 al Legii 373/2004 privind alegerea Camerei DeputaŃilor şi Senatului, data
alegerilor se stabileşte şi se aduce la cunoştinŃa publică de către Guvern cu cel puŃin 45 de zile
înaintea votării şi până la împlinirea a 5 zile de la data la care începe să curgă termenul prevăzut la art.
63 alin. (2), din ConstituŃie, potrivit căruia alegerile pentru Camera DeputaŃilor şi pentru Senat se
desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

13
[paginile 62-63]

Stabilirea numarului, delimitarea si numerotarea circumscriptiilor electorale

Cadrul organizatoric teritorial în care se desfăşoară operaŃiunile de alegere il constituie

circumscripŃiile electorale.
Legea privind alegerile locale (nr.67/2004) stabileşte că pentru alegerea consiliilor locale şi a
primarilor, fiecare comună şi oraş, respectiv municipiu, constituie o circumscripŃie electorală; de ase-
menea, mai este stipulat că pentru alegerea consiliilor judeŃene şi a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, fiecare judeŃ, respectiv Municipiul Bucureşti, constituie o circumscripŃie electorala.
Numerotarea circumscripŃiilor electorale judeŃene şi a Municipiului Bucureşti se face prin hotărâre
a Guvernului. Numerotarea circumscripŃiilor electorale din fiecare judeŃ, precum şi a circumscripŃiilor
electorale de sector al Municipiului Bucureşti se face de către prefect, prin ordin, în termen de 3 zile de
la stabilirea datei alegerilor, ea fiind deosebit de utilă în efectuarea şi înregistrarea operaŃiunilor
electorale.
Numerotarea se face începând cu municipiul reşedinŃă de judeŃ şi continuă cu celelalte municipii,
oraşe şi comune, în ordinea alfabetică a fiecărei categorii de unităŃi administrativ-teritoriale. Numărul
circumscripŃiei electorale se aduce la cunoştinŃa alegă-torilor de către primar, o dată cu aducerea la
cunoştinŃă a delimitării şi numerotării secŃiilor de votare, potrivit prevederilor art.15, care stabileşte că
„delimitarea şi numerotarea secŃiilor de votare se fac de către primari, prin dispoziŃie, care se aduce la
cunoştinŃa alegătorilor în termen de cel mult 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor”.
Stabilirea numărului celor ce urmează a fi aleşi în fiecare circumscripŃie electorală revine
autorităŃilor stabilite de lege şi după criteriile legale.

[paginile 63 - 68]

Listele electorale. Cartile de alegator

În organizarea alegerilor sunt importante stabilirea numărului alegătorilor (electoratul) şi, mai
ales, identificarea şi evidenŃa acestora. Din examinarea dispoziŃiilor art.36 din ConstituŃie rezultă că
electoratul cuprinde cetăŃenii cu drept de vot. Identificarea şi nominalizarea alegătorilor (cetăŃenilor cu
drept de vot) se înfăptuiesc prin întocmirea listelor electorale. Această operaŃie se derulează în
considerarea a două reguli legale, şi anume: fiecare alegător este înscris într-o singură listă electorală
permanentă; obligativitatea înscrierii în listele electorale permanente. Cu alte cuvinte, listele electorale
reprezintă documente oficiale prin care se stabilesc persoanele cu drept de vot şi numărul total al
alegătorilor, iar pe de altă parte, care servesc la calcularea rezultatelor alegerilor.
Listele electorale permanente sunt de două categorii, şi anume: permanente sau întocmite cu
prilejul fiecărei alegeri. LegislaŃia electorală românească elaborată în baza ConstituŃiei din anul 1991 a
introdus listele electorale permanente.
Listele se întocmesc în două exemplare oficiale, se semnează de reprezentantul M.A.I. şi de
primar şi se păstrează în două registre speciale cu file detaşabile, unul de primărie şi celălalt de
judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitatea pentru care au fost întocmite.
Pentru corectitudinea listelor electorale permanente, legea permite verificarea înscrierii în liste a
cetăŃenilor.
Listele electorale speciale. Listele electorale permanente ar putea satisface toate operaŃiile de
votare sub condiŃia ca toŃi alegătorii să voteze în localitatea de domiciliu, ceea ce ar fi o absurditate
teoretică şi o imposibilitate practică. RealităŃile implică circulaŃia multor cetăŃeni, deplasări în alte
localităŃi, fenomene ce se produc şi în ziua votării. Aceşti cetăŃeni nu pot fi privaŃi de dreptul de vot
pentru motivul că în ziua alegerilor nu se află în localitatea de domiciliu. BineînŃeles că, din punct de
vedere juridic, cetăŃenii nu pot fi obligaŃi ca în ziua alegerilor să nu părăsească localitatea de domiciliu.
Aşa stând lucrurile, legea electorală permite cetăŃeanului să voteze în localitatea unde se află pe data
votării. EvidenŃa cetăŃenilor, în cazul în care îşi exercită dreptul de vot în alte localităŃi decât cele de
domiciliu sau în oraşele mari la alte secŃii de votare, se realizează prin listele electorale speciale.

14
Acestea se întocmesc de către biroul electoral al secŃiei de votare şi cuprind: numele, prenumele,
domiciliul, data naşterii, numărul şi seria actului de identitate al alegătorului. Regulile privind listele
electorale speciale se regăsesc şi se explică prin cele privind secŃiile de votare, desfăşurarea votării.
Într-o explicaŃie simplă, cărŃile de alegător sunt legitimaŃii electorale, personale şi permanente.
Ele sunt valabile pentru toate consultările electorale cu caracter naŃional, potrivit numărului de scrutine
prevăzute în cuprinsul lor.
CărŃile de alegător se eliberează alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente ale localităŃii
în care domiciliază. Această modalitate legală exclude posibilitatea eliberării mai multor cărŃi de
alegător aceleiaşi persoane.
Întocmirea cărŃilor de alegător revine în sarcina Ministerului AdministraŃiei şi Internelor, eliberarea
acestora făcându-se numai titularilor, pe baza actului de identitate şi sub semnătură.

[paginile 68 - 72]
Birourile si oficiile electorale

Legea electorală instituie formele organizatorice care să exprime această realitate, iar printre
acestea trebuie menŃionate şi, desigur, explicate birourile electorale. Sunt trei categorii de birouri
electorale, şi anume: Biroul Electoral Central, birourile electorale de circumscripŃie şi birourile electorale
de secŃii de votare. La nivelul sectoarelor Municipiului Bucureşti se constituie oficii electorale. Trebuie
observat încă de la început că membrii acestor birouri sunt, de regulă, judecători sau jurişti şi, desigur,
reprezentanŃi ai partidelor şi formaŃiunilor politice. Desemnarea membrilor acestor birouri este
prevăzută de lege, ea realizându-se în două etape, şi anume: desemnarea judecătorilor şi a
preşedinŃilor birourilor; desemnarea reprezentanŃilor partidelor politice. Mai trebuie menŃionat că prin
intermediul legii 373/2004 a fost instituită Autoritatea electorală Permanentă.
Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie,
preşedintele şi vicepreşedinŃii AutorităŃii Electorale Permanente şi 11 reprezentanŃi ai partidelor politice,
alianŃelor politice şi alianŃelor electorale.
AtribuŃiile Biroului Electoral Central sunt numeroase şi importante, printre acestea fiind şi
următoarele:
• urmăreşte întocmirea de către primari a copiilor de pe listele electorale permanente;
• asigură publicarea în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, a denumirii şi a semnelor
electorale ale partidelor politice, alianŃelor politice, alianŃelor electorale şi organizaŃiilor cetăŃenilor
aparŃinând minorităŃilor naŃionale, legal constituite, care au dreptul să participe la alegerea autorităŃilor
administraŃiei publice locale şi comunică lista tuturor birourilor electorale de circumscripŃie, imediat
după constituirea acestora;
• urmăreşte şi asigură respectarea şi aplicarea corectă a dispoziŃiilor legale privitoare la
alegeri pe întreg teritoriul tarii; asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora;
• rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate şi contestaŃiile cu privire la modul de
constituire, componenŃa şi activitatea birourilor electorale de circumscripŃie judeŃeană şi a Municipiului
Bucureşti;
• primeşte şi soluŃionează orice contestaŃie cu privire la organizarea şi desfăşurarea alegerii
autorităŃilor administraŃiei publice locale, altele decât cele care, prin lege, sunt date în competenŃa
birourilor electorale de circumscripŃie sau a instanŃelor judecătoreşti;
• centralizează, pe baza comunicărilor primite de la birourile electorale de circumscripŃie
judeŃeană şi a Municipiului Bucureşti, numărul de liste complete depuse de către partidele politice,
alianŃele politice, alianŃele electorale şi organizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale şi
comunică SocietăŃii Române de Televiziune şi SocietăŃii Române de Radiodifuziune situaŃia
centralizată, în 24 de ore de la întocmire.
• primeşte procesele-verbale întocmite de birourile electorale de circumscripŃie judeŃeană şi a
Municipiului Bucureşti împreună cu procesele-verbale conŃinând rezultatul alegerilor întocmite de
birourile electorale ale circumscripŃiilor comunale, orăşeneşti, municipale şi de sector al Municipiului
Bucureşti; totalizează rezultatele la nivel naŃional, pe partide politice, alianŃe politice, alianŃe electorale

15
şi candidaŃi independenŃi, separat pentru consiliile locale, consiliile judeŃene şi primari, şi asigură
publicarea lor în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, şi în presă;
• soluŃionează sesizările privitoare la frauda electorală, putând dispune anularea alegerilor
dintr-o circumscripŃie electorală, în cazul în care constată, pe baza probelor administrate, că votarea şi
stabilirea rezultatului alegerilor au avut loc prin fraude de natură a modifica atribuirea mandatelor în
circumscripŃia electorală respectivă; în astfel de cazuri, dispune repetarea scrutinului, care are loc în
termen de cel mult două săptămâni de la constatarea fraudei. Noile alegeri au loc în aceleaşi condiŃii,
folosindu-se aceleaşi liste electorale şi aceleaşi liste de candidaŃi şi candidaturi independente, cu
excepŃia cazurilor în care s-a dispus de către Birou anularea unei liste de candidaŃi sau a unor
propuneri de candidaturi independente, în sarcina cărora s-a reŃinut comiterea fraudei care a
determinat anularea alegerilor. ExistenŃa fraudei electorale se stabileşte de Biroul Electoral Central, de
la caz la caz, pe baza probelor prezentate de cei care au invocat-o;
• îndeplineşte orice alte atribuŃii ce-i sunt stabilite prin lege. Biroul Electoral Central
acreditează, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, observatorii străini, precum şi delegaŃii
mass-media străini şi soluŃionează contestaŃiile cu privire la acreditarea sau refuzul acreditării de către
biroul electoral de circumscripŃie judeŃeană sau al Municipiului Bucureşti a observatorilor interni;
• în cazul unei fraude electorale, cererea de anulare a alegerilor dintr-o circumscripŃie
electorală se poate face numai de către partidele politice, alianŃele politice, alianŃele electorale sau
candidaŃii independenŃi care au participat la alegeri şi numai în termen de 48 de ore de la închiderea
votării, sub sancŃiunea decăderii. Cererea trebuie motivată şi însoŃită de dovezile pe care se
întemeiază. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat frauda nu este implicat în
producerea acesteia. Cererea trebuie soluŃionată până la data publicării rezultatului alegerilor în
„Monitorul Oficial al României, Partea I;
• în exercitarea atribuŃiilor ce-i revin, Biroul Electoral Central emite hotărâri care se aduc la
cunoştinŃă în şedinŃă publică şi prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt
obligatorii pentru toate birourile electorale din Ńară, precum şi pentru toate organismele cu atribuŃii în
materie electorală, de la data aducerii la cunoştinŃă în şedinŃă publică;
• hotărârile Biroului Electoral Central prin care se dau interpretări unor prevederi ale prezentei
legi se publică în „Monitorul Oficial al României”, Partea I..
Biroul electoral de circumscripŃie conduce operaŃiunile de alegere a deputaŃilor şi senatorilor
dintr-o circumscripŃie electorală şi este alcătuit din 3 judecători şi din cel mult 8 reprezentanŃi ai
partidelor şi formaŃiunilor politice care participă la alegeri în judeŃ, desemnaŃi în ordinea descrescătoare
a ponderii numărului de candidaŃi pe care i-au propus, în numărul total al candidaŃilor din comunicările
primite. Judecătorii sunt desemnaŃi, prin tragere la sorŃi, dintre judecătorii judeŃului, de către
preşedintele tribunalului judeŃean.
Legea prevede atribuŃiile birourilor electorale de circumscrip-Ńie, acestea fiind:
a) urmărirea aplicării dispoziŃiilor legale privitoare la alegeri, supravegherea organizării
secŃiilor de votare;
b) înregistrarea candidaturilor depuse şi constatarea celor rămase definitive;
c) realizarea publicaŃiilor şi afişărilor necesare;
d) rezolvarea întâmpinărilor referitoare la propria lor activitate şi a contestaŃiilor cu privire la
operaŃiunile birourilor electorale ale secŃiilor de votare;
e) distribuirea către birourile electorale ale secŃiilor de votare a buletinelor de vot, ştampilelor
de control şi ştampilelor cu menŃiunea „Votat”;
f) totalizarea rezultatelor alegerilor de la secŃiile de votare şi comunicarea către Biroul
Electoral Central a procesului-verbal cuprinzând numărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare listă
de candidaŃi;
g) pe baza constatării Biroului Electoral Central cu privire la partidele, formaŃiunile politice şi
coaliŃiile acestora ce întrunesc pragul electoral, constată rezultatul alegerilor pentru circumscripŃia
electorală şi eliberează deputaŃilor şi senatorilor certificatul doveditor al alegerii;

16
 h) înaintarea către Biroul Electoral Central a proceselor-verbale cuprinzând rezultatul
alegerilor, precum şi a întâmpinărilor, contestaŃiilor şi proceselor verbale primite de la birourile
electorale ale secŃiilor de votare.
Biroul electoral al secŃiei de votare conduce operaŃiunile de alegere ce se desfăşoară în cadrul
secŃiilor de votare. Biroul electoral al secŃiei de votare este alcătuit dintr-un preşedinte, un locŃiitor al
acestuia şi cel mult 7 membri. Preşedintele şi locŃiitorul sunt, de regulă, magistraŃi sau alŃi jurişti, care
nu fac parte din nici un partid sau formaŃiune politică, desemnaŃi de preşedintele tribunalului judeŃean,
prin tragere la sorŃi dintre magistraŃii şi ceilalŃi jurişti din judeŃ.
Legea prevede următoarele atribuŃii ale birourilor electorale ale secŃiilor de votare:
a) primesc copia listelor electorale de la autorităŃile care le-au întocmit şi cărŃile de alegător
neridicate, iar de la birourile electorale de circumscripŃie, buletinele de vot pentru alegătorii ce urmează
să voteze la secŃia de votare, ştampila de control şi ştampilele cu menŃiunea „votat”;
b) conduc operaŃiunile de votare, iau toate măsurile de ordine în localul secŃiei de votare şi în
jurul acesteia;
c) fac numărătoarea voturilor şi consemnează rezultatul votului;
d) rezolvă întâmpinările referitoare la propria lor activitate;
e) înaintează birourilor electorale de circumscripŃie procesele-verbale cuprinzând rezultatul
votării, împreună cu contestaŃiile depuse şi materialele la care acestea se referă;
f) predau, cu proces-verbal, judecătoriei din raza lor teritorială, buletinele de vot întrebuinŃate
şi necontestate, precum şi cele anulate, ştampilate şi celelalte materiale necesare votării; listele
electorale speciale de la secŃiile de votare constituite pe lângă unităŃile militare se transmit, sub pază
militară, acestor unităŃi şi se păstrează de către comandantul unităŃii.
Alte reguli privind birourile electorale
Două mari reguli trebuie, de asemenea, reŃinute, una privind membrii birourilor electorale şi alta
privind procedura de lucru a acestor birouri. Cât priveşte prima regulă, ea constă în aceea că nu pot fi
membri ai birourilor electorale cei care candidează în alegerile respective – interdicŃie firească faŃă de
rolul acestor birouri – precum şi cei care nu au drept de vot.
A doua regulă, de procedură, stabileşte că birourile electorale lucrează în prezenŃa a jumătate
plus unu din numărul total al membrilor şi iau hotărâri cu majoritatea membrilor prezenŃi.
Autoritatea Electorală Permanentă este o instituŃie administrativă autonomă, cu competenŃă
generală, care asigură, la nivel naŃional, aplicarea unitară, în intervalul dintre două perioade electorale,
a dispoziŃiilor legale privitoare la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, urmăreşte şi sprijină dotarea
cu logistica necesară acestora, precum şi realizarea operaŃiunilor specifice, în intervalul dintre două
perioade electorale. Aceasta este condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin
hotărâre comună a Senatului şi a Camerei DeputaŃilor dintre personalităŃile cu pregătire şi experienŃă
în domeniul juridic sau administrativ.
Preşedintele este ajutat de 2 vicepreşedinŃi, cu rang de subsecretar de stat, unul numit de
Preşedintele României, iar celalalt de primul-ministru. Preşedintele şi vicepreşedinŃii nu pot fi membri ai
unui partid politic. Mandatul preşedintelui şi mandatele vicepreşedinŃilor AutorităŃii Electorale
Permanente sunt de câte 8 ani şi pot fi reînnoite. Mandatul preşedintelui sau vicepreşedinŃilor
încetează în următoarele situaŃii:
a) expirarea mandatului;
b) demisie;
c) revocare;
d) deces.
Preşedintele şi vicepreşedinŃii pot fi revocaŃi din funcŃie, pentru motive temeinice, de către
autorităŃile care i-au numit.
Autoritatea Electorală Permanentă are un aparat propriu de specialitate.
Autoritatea Electorală Permanentă exercită următoarele atribuŃii în intervalul dintre două
perioade electorale:
a) elaborează propuneri privitoare la asigurarea logisticii necesare desfăşurării alegerilor şi
urmăreşte modul de îndeplinire a propunerilor;
b) urmăreşte modul de identificare a localurilor secŃiilor de votare şi a sediilor birourilor electorale;
17
 c) urmăreşte şi asigură realizarea din timp a dotărilor specifice secŃiilor de votare: urne şi cabine
tipizate, ştampile, tuşiere, recipiente pentru transportul buletinelor de vot şi altele asemenea;
d) urmăreşte modul de asigurare a fondurilor necesare realizării eşalonate, din timp, a logisticii
necesare;
e) elaborează sisteme de protecŃie a secŃiilor de votare, a buletinelor de vot şi a celorlalte
documente specifice procesului electoral;
f) monitorizează şi controlează modul de întocmire, actualizare şi păstrare a registrelor
cuprinzând listele electorale permanente, precum şi modul de efectuare a comunicărilor prevăzute de
lege;
g) urmăreşte întocmirea şi eliberarea cărŃilor de alegător, în concordanŃă cu listele electorale;
h) urmăreşte şi controlează modul de asigurare a concordanŃei dintre conŃinutul listelor electorale
permanente păstrate la consiliile locale şi exemplarul existent la judecătorii;
i) asigură, în limita competenŃelor sale, aplicarea unitară a dispoziŃiilor legale referitoare la
organizarea alegerilor;
j) elaborează studii şi propuneri vizând îmbunătăŃirea sistemului electoral, pe care le dă
publicităŃii şi le prezintă autorităŃilor publice, partidelor politice, precum şi organizaŃiilor
neguvernamentale interesate;
k) publică, în maximum 3 luni de la încheierea, după caz, a alegerilor parlamentare, prezidenŃiale
sau locale, o Carte Albă care va cuprinde o analiză a alegerilor, vizând participarea la scrutin, modul
de desfăşurare a alegerilor, abaterile constatate şi rezultatul alegerilor;
l) elaborează programe de informare şi instruire a alegătorilor asupra sistemului electoral
românesc şi asupra respectării deontologiei electorale şi asigură popularizarea acestora;
m) elaborează programe specifice de instruire pentru secretarii unităŃilor administrativ-teritoriale,
urmăreşte şi organizează desfăşurarea acestor programe;
n) elaborează programe şi stabileşte reguli unitare privind exercitarea votului de către persoanele
neştiutoare de carte sau cu handicap şi asigură popularizarea acestora;
o) elaborează proiectul bugetului propriu, care va fi aprobat prin Legea bugetului de stat;
p) întocmeşte lista cu personalul de specialitate atestat de Institutul NaŃional de Statistică, care va
participa la centralizarea, prelucrarea datelor şi constatarea rezultatelor alegerilor;
q) organizează şi asigură baza materială pentru sistemul informaŃional la nivel naŃional, în
vederea stabilirii rezultatelor alegerilor;
r) organizează licitaŃii în vederea selecŃionării programelor de calculator ce vor fi utilizate de Biroul
Electoral Central pentru centralizarea rezultatelor votării;
s) elaborează şi supune Guvernului spre aprobare calendarul acŃiunilor din cuprinsul perioadei
electorale;
ş) elaborează şi supune Guvernului spre aprobare proiectele de hotărâri specifice bunei
organizări şi desfăşurări a alegerilor;
t) elaborează propuneri de îmbunătăŃire şi perfecŃionare a sistemului electoral românesc, pe care
le supune Guvernului spre însuşire şi exercitare a dreptului de iniŃiativă legislativă;
Ń) prezintă Guvernului spre aprobare bugetul perioadei electorale; bugetul va fi aprobat în termen
de cel mult 5 zile de la aducerea la cunoştinŃa publică a zilei alegerilor;
u) certifică spre neschimbare, cu 10 zile înainte de data alegerilor, programele de calculator
selecŃionate în urma licitaŃiei organizate potrivit prevederilor legale în vigoare şi le pune la dispoziŃie
partidelor înscrise în competiŃia electorală, la cererea acestora.
Hotărârile AutorităŃii Electorale Permanente se publică în „Monitorul Oficial al României”, partea I,
şi sunt obligatorii pentru toate organismele şi autorităŃile cu atribuŃii electorale.

[paginile 72 - 84]

Sectiile de votare

Pentru a se asigura în bune condiŃii exercitarea dreptului de vot, se organizează secŃii de votare
în comune, oraşe şi municipii. SecŃiile de votare sunt delimitări teritoriale astfel organizate încât toŃi

18
alegătorii să poată vota într-o singură zi. De aceea, potrivit legii, se organizează secŃii de votare pentru
minimum 1000 şi maximum 2000 de locuitori. În comunele cu o populaŃie sub 2000 de locuitori se
formează o singură secŃie de votare.
Astfel, în cazul satelor sau grupelor de sate cu o populaŃie de până la 500 de locuitori, se pot
organiza secŃii de votare dacă distanŃa dintre aceste sate şi locul secŃiei de votare este mai mare de 5
km. De asemenea, se mai formează secŃii de votare în sau pe lângă: unităŃi militare, spitale,
maternităŃi, sanatorii, case de invalizi şi cămine de bătrâni unde se află cel puŃin 25 de cetăŃeni cu
drept de vot; misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României – aici votează alegătorii membri ai
acestor reprezentanŃe, ai familiilor lor, precum şi cetăŃenii români aflaŃi în Ńările respective în ziua
alegerilor; staŃii de cale ferată, autogări, porturi şi aeroporturi pentru alegătorii aflaŃi în călătorie în ziua
alegerilor. De asemenea, se formează secŃii de votare şi pe navele sub pavilion românesc, aflate în
navigaŃie în ziua alegerilor. Pentru studenŃii de la cursurile de zi şi pentru elevii cu drept de vot care nu-
şi au domiciliul în localitatea în care urmează studiile se formează câte o secŃie de votare pe lângă
căminele studenŃeşti sau elevi, pentru 500-1000 de alegători.

[paginile 83-84]
Propunerea candidaturilor

Un moment important în organizarea şi desfăşurarea alegerilor îl constituie propunerile de

candidaŃi.
Propunerile de candidaŃi pentru Preşedintele României se depun la Biroul Electoral Central, iar
cele pentru Parlament, primari, consilierii locali la birourile electorale de circumscripŃii. În mod firesc,
pentru Preşedintele României se poate propune doar o singură candidatură, fiind admise şi
candidaturile independente.
Propunerile de candidaŃi pentru Parlament se pot face pe liste de candidaŃi, în situaŃia în care
aparŃin partidelor, formaŃiunilor politice sau coaliŃiilor de partide, sau individual, în cazul candidaŃilor
independenŃi.
O a doua regulă priveşte termenul până la care se pot propune candidaturile. În acest sens,
legea prevede că acestea pot fi propuse „cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor”.
În fine, o a treia regulă este aceea că pentru Parlament se poate candida numai într-o singură
circumscripŃie electorală. Legea tace în ce priveşte posibilitatea candidaturii concomitente pentru
Parlament şi Preşedintele României. Tăcerea legii trebuie interpretată în sensul că este admis ca
aceeaşi persoană să candideze atât pentru un loc în Parlament, cât şi pentru funcŃia de Preşedinte.
Dreptul de a propune candidaturi aparŃine partidelor sau formaŃiunilor politice (singure sau în
coaliŃii). Trebuie menŃionat că Legea electorală echivalează juridic organizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând
minorităŃilor naŃionale cu partidele politice. De asemenea, se pot propune şi candidaturi individuale.
Cât priveşte coaliŃiile de partide, legea electorală prevede câteva reguli, şi anume: se pot realiza
numai la nivel naŃional; partidele şi formaŃiunile politice dintr-o coaliŃie electorală pot participa la alegeri
numai pe lista coaliŃiei; un partid sau o formaŃiune politică poate face parte doar dintr-o singură coaliŃie
electorală.
La expirarea termenelor de depunere şi rezolvare a contestaŃiilor şi recursurilor prevăzute de
legile electorale, birourile electorale competente constată, pe bază de proces-verbal, rămânerea
definitivă a candidaturilor, le afişează la sediul lor şi dispun imprimarea buletinelor de vot.

[paginile 84 - 88]

Buletinele de vot. Semnele electorale. Stampilele electorale

Buletinele de vot sunt acele documente electorale prin care se concretizează opŃiunile
electorale ale alegătorilor. Stabilirea unui model al buletinelor de vot este necesară pentru a asigura o
uniformitate a acestor buletine, dar şi o măsură menită să asigure secretul votului.
În mod firesc, legea stabileşte câte un model pentru fiecare categorie de organ de stat ce se va
alege, respectiv, unul pentru Camera DeputaŃilor, unul pentru Senat şi unul pentru Preşedintele

19
României. Reglementând buletinul de vot, legea merge până la detalii, aceste reglementări având rolul
de a stabili ordinea în care sunt înscrise toate menŃiunile din buletinul de vot, de a permite alegătorilor
să identifice uşor listele de candidaŃi sau candidaŃii pentru care vor vota, de a asigura secretul votului.
Semnele electorale sunt, deseori, folosite în alegeri, fiind utile în desfăşurarea campaniei
electorale. De asemenea, aceste semne electorale, cu care alegătorii sunt obişnuiŃi încă din timpul
campaniei electorale, îi ajută pe aceştia, în ziua votării, să identifice mai uşor lista de candidaŃi pe care
o preferă, sau, eventual, candidatul independent. Aceasta, pentru că semnul electoral se imprimă în
unghiul din partea dreaptă a patrulaterului de pe buletinul de vot.
Legea cuprinde reguli privind conŃinutul, procedura şi publicitatea semnelor electorale. ConŃinutul
şi grafica semnului electoral sunt stabilite de către partidul, formaŃiunea politică sau candidatul
independent, iar acestea nu trebuie să fie contrare ordinii de drept. Semnul electoral ales trebuie
declarat Biroului Electoral Central în 3 zile de la constituirea acestuia, iar în caz de concurenŃă pentru
acelaşi semn electoral, prioritatea înregistrării sau tragerea la sorŃi vor rezolva problema. În fine, trebuie
menŃionată obligaŃia Biroului Electoral Central de a face publicitatea semnelor electorale.
Ştampilele electorale sunt accesorii necesare bunei desfăşurări a operaŃiunilor de votare.
Legea stabileşte două categorii de ştampile, şi anume: ştampila de control a secŃiei de votare şi
ştampila cu menŃiunea „Votat”. Modelul ştampilelor electorale este stabilit prin lege. Dotarea secŃiilor de
votare cu ştampilele electorale necesare revine în sarcina birourilor electorale de circumscripŃie.

[paginile 88 - 92]

Campania electorala

O dată cu stabilirea datei alegerilor, partidele, formaŃiunile politice, coaliŃiile şi candidaŃii

independenŃi încep campania electorală. Perioada electorală se caracterizează printr-o susŃinută
activitate în cadrul căreia partidele şi formaŃiunile politice, candidaŃii simpatizanŃii acestora
popularizează prin mitinguri, presă, radio, televiziune, sau alte asemenea mijloace, platformele lor
politice, în scopul de a orienta opŃiunea electoratului.
ImportanŃa aparte a campaniei electorale determină ca legea să reglementeze amănunŃit
condiŃiile de desfăşurare, garanŃiile.
Campania electorala începe cu 30 de zile înainte de data desfăşurării alegerilor şi se încheie în
ziua de sâmbătă care precede data alegerilor, la orele 700.
În campania electorală, candidaŃii, partidele politice, alianŃele politice, alianŃele electorale, precum
şi cetăŃenii au dreptul să îşi exprime opiniile în mod liber şi fără nici o discriminare, prin mitinguri,
adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă. În timpul
campaniei electorale se asigură candidaŃilor, în mod nediscriminatoriu, spaŃii corespunzătoare pentru a
se întâlni cu alegătorii. SpaŃiile pot fi amplasate la sediul primăriei, în şcoli, universităŃi, case de cultură,
cămine culturale şi cinematografe, şi se asigură pe bază de înŃelegere cu privire la cheltuielile de
întreŃinere. Mijloacele folosite în campania electorală nu pot contraveni ordinii de drept. Este interzisă
organizarea acŃiunilor de campanie electorală în unităŃile militare, precum şi în spaŃiile din şcoli şi
universităŃi în perioada de desfăşurare a cursurilor.
Campania electorală, prin serviciile de programe audiovizuale, publice şi private, trebuie să
servească intereselor generale ale electoratului.
Cu 48 de ore înainte de ziua votării sunt interzise:
a) prezentarea de sondaje de opinie sau difuzarea de spoturi de publicitate electorală;
b) comentarii privind campania electorală.
În ziua votării este interzisă prezentarea sondajelor realizate la ieşirea de la urne, înainte de
închiderea votării. CandidaŃii şi partidele politice ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate,
prin prezentarea în cadrul unui program electoral, a unor fapte neadevărate, beneficiază de drept la
replică. CandidaŃii şi partidele politice ale căror drepturi sau interese legitime au fost lezate, prin
prezentarea, în cadrul unui program electoral, a unor informaŃii inexacte, beneficiază de drept la
rectificare.

20
 Birourile electorale de circumscripŃie veghează la corecta desfăşurare a campaniei electorale în
circumscripŃia în care funcŃionează, soluŃionând plângerile care le sunt adresate cu privire la
împiedicarea unui partid politic, alianŃă politică, alianŃă electorală ori candidat independent de a-şi
desfăşura campania electorală în condiŃiile prevăzute de lege şi cu respectarea deontologiei electorale.

[paginile 93 - 99]

Desfasurarea votarii

OperaŃiunile de votare se realizează la secŃiile de votare. La o secŃie de votare îşi exercită dreptul
la vot cetăŃenii arondaŃi pe criteriul domiciliului, potrivit listelor electorale permanente, cetăŃenii din alte
localităŃi, dar care se află în localitatea secŃiei de votare şi doresc să voteze aici, cetăŃenii României cu
domiciliul în străinătate, care în ziua votării se află în Ńară şi, deci, se prezintă la această secŃie, precum
şi preşedintele, membrii biroului electoral şi persoanele însărcinate cu menŃinerea ordinii.
Astfel, localurile secŃiilor de votare vor fi dotate cu cabine de vot, precum şi cu urnele şi ştampilele
necesare, de către primari şi prefecŃi.
Pentru asigurarea ordinii, puterile preşedintelui biroului electoral se întind şi în afara localului de
votare, în curtea acestuia, în intrările în curte, în jurul localului de vot, precum şi pe străzi şi pieŃe
publice până la o distanŃă de 500 m. Pentru aceasta, el va avea la dispoziŃie mijloacele de ordine
necesare prin grija prefecŃilor împreună cu Ministerul AdministraŃiei şi Internelor. În fine, trebuie amintită
regula potrivit căreia nimeni nu poate staŃiona în localul de vot sau în locurile publice din zona de
votare decât timpul necesar pentru votare. Fac excepŃie candidaŃii, membrii biroului electoral, delegaŃii
acreditaŃi în condiŃiile legii.
În vederea evitării aglomeraŃiei, în sala de vot alegătorii sunt invitaŃi în serii corespunzătoare
numărului cabinelor. Alegătorul va prezenta actul de identitate. Se verifică identitatea alegătorului şi
înscrierea sa în listele de alegători, făcându-se menŃiune pe listă.
Dacă la secŃia de votare se prezintă alegători din alte localităŃi sau cetăŃeni români cu domiciliul
în străinătate, aceştia sunt înscrişi în lista electorală specială. Apoi, alegătorului i se înmânează
buletinele de vot, precum şi ştampila pentru votare pe baza semnăturii în lista electorală.
Alegătorul intră singur în cabina de votare şi personal votează în cabina închisă. Nimeni nu are
voie să pătrundă în cabina de votare atâta timp cât alegătorul îşi exercită dreptul de vot. Dacă un
alegător, datorită unor deficienŃe fizice sau motive temeinice constatate de către preşedintele biroului
electoral, solicită să fie însoŃit de o altă persoană, acest lucru este permis, dar numai cu încuviinŃarea
preşedintelui sau a altui membru al biroului electoral.
Alegătorul votează pentru o listă de candidaŃi sau pentru un candidat independent, aplicând
ştampila care poartă menŃiunea „votat” pe patrulaterul în care este înscrisă candidatura.
După ce-şi exercită dreptul de vot, alegătorul îndoaie buletinul de vot (sau buletinele) în aşa fel
încât ştampila de control să rămână în afară, introduce personal buletinul în urnă, restituie ştampila ce i
s-a încredinŃat, i se aplică această ştampilă pe cartea de alegător şi părăseşte localul secŃiei de votare.
Votând, alegătorul trebuie să manifeste grija ca buletinul să nu se deschidă înainte de introducerea sa
în urnă.
Legea electorală reglementează şi situaŃiile alegătorilor netransportabili din cauză de boală sau
invaliditate. Votarea este declarată închisă la orele 2100 de către preşedintele biroului electoral al
secŃiei de votare.

[paginile 99- 102]

Stabilirea rezultatelor votarii

După ce preşedintele biroului electoral al secŃiei de votare declară votarea închisă, în prezenŃa
membrilor biroului şi a persoanelor ce au dreptul să asiste, se procedează la inventarierea şi sigilarea
ştampilelor cu menŃiunea „votat”, la numărarea şi anularea buletinelor de vot rămase neîntrebuinŃate,
precum şi la verificarea sigiliilor de pe urnele de votare.

21
 Apoi se deschid urnele şi se face numărătoarea voturilor pentru fiecare organ de stat pentru care
s-a votat la secŃia respectivă. Se confruntă, de asemenea, numărul buletinelor din urne cu listele de
alegători spre a se constata proporŃia prezentării la alegeri faŃă de listele electorale.
Conform art. 86 din Legea 373/2004, „(1) După deschiderea urnelor şi numărarea voturilor,
preşedintele biroului electoral al secŃiei de votare încheie, separat pentru Camera DeputaŃilor şi pentru
Senat, câte un proces-verbal, în 3 exemplare, care cuprinde:
a) numărul total al alegătorilor înscrişi în copia de pe lista Electorală Permanentă şi în listele
electorale speciale, din care:
– numărul total al alegătorilor înscrişi în copia de pe lista Electorală Permanentă;
– numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale;
b) numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale existente la secŃia de votare, care s-au
prezentat la urne, din care:
– numărul total al alegătorilor înscrişi în copia de pe lista Electorală Permanentă;
– numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale speciale;
c) numărul total al voturilor valabil exprimate;
d) numărul voturilor nule;
e) numărul voturilor valabil exprimate, obŃinute de fiecare listă de candidaŃi sau de fiecare
candidat independent;
f) expunerea, pe scurt, a întâmpinărilor formulate şi a modului de soluŃionare a acestora, precum
şi a contestaŃiilor înaintate biroului electoral de circumscripŃie;
g) starea sigiliilor de pe urne, la încheierea votării;
h) numărul buletinelor de vot primite;
i) numărul buletinelor de vot neîntrebuinŃate şi anulate.”
Procesul-verbal se semnează de către preşedintele şi membrii biroului, lipsa semnăturilor unor
membri ai biroului neinfluenŃând asupra valabilităŃii acestuia. Biroul electoral al secŃiei de votare va
întocmi câte un dosar, sigilat şi ştampilat, pentru fiecare categorie de organe de stat alese, în care se
introduc procesele-verbale şi contestaŃiile privitoare la operaŃiunile electorale ale secŃiei, precum şi
buletinele nule şi cele contestate. Aceste dosare vor fi predate biroului electoral de circumscripŃie, în
cel mult 24 de ore, transportul şi predarea făcându-se cu pază militară.
Biroul electoral de circumscripŃie, primind dosarele, va avea grijă să trimită unul din exemplarele
acestui proces-verbal la tribunalul judeŃean. Exemplarul trimis tribunalului judeŃean va îndeplini rolul de
document probatoriu în cazul în care vor fi plângeri sau contestaŃii ulterioare.
Trebuie să observăm că, pe tot parcursul operaŃiunilor ce se desfăşoară la secŃia de votare, se
pot formula întâmpinări şi contestaŃii. ContestaŃiile trebuie formulate în scris, se prezintă preşedintelui
biroului electoral, care va elibera o dovadă de primire. ContestaŃiile a căror rezolvare nu suferă
amânare vor fi rezolvate de îndată. În procesul-verbal de care am vorbit mai înainte, trebuie să se
menŃioneze şi modul de soluŃionare a întâmpinărilor şi contestaŃiilor sau, după caz, a celor trimise spre
soluŃionare biroului electoral de circumscripŃie.
Biroul Electoral Central, după ce rezolvă întâmpinările şi contestaŃiile depuse, deciziile sale fiind
definitive, încheie un proces-verbal care cuprinde:
• numărul total al alegătorilor potrivit listelor electorale ale localităŃilor unde îşi au
domiciliu alegătorii;
• numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne;
• numărul total al voturilor nule;
• numărul total al voturilor valabil exprimate;
• centralizarea rezultatelor celui de-al doilea tur de scrutin;
• modul de soluŃionare a contestaŃiilor.

[paginile 102-104]

Atribuirea mandatelor

22
 Modul de atribuire a mandatelor este determinat de tipul de scrutin adoptat în diverse sisteme
electorale.
În sistemul majoritar, mandatele sunt atribuite listelor sau candidaŃilor care obŃin majoritatea
absolută sau simplă, în raport cu faptul dacă se practică un tur sau două tururi de scrutin.
Uneori, sistemul majoritar se referă şi la scrutinul de listă. De regulă, el priveşte scrutinul
uninominal.
În sistemul reprezentării proporŃionale, atribuirea man-datelor se realizează diferit faŃă de
sistemul majoritar, existând, bineînŃeles, şi aici numeroase modalităŃi şi nuanŃe. Acest sistem tinde spre
justiŃia electorală, dând o reprezentare, pe cât posibil mai exactă, a stării opiniilor alegătorilor.
Atribuirea mandatelor în sistemul reprezentării proporŃionale începe în mod necesar prin
determinarea coeficientului electoral într-o circumscripŃie dată. Coeficientul electoral se obŃine prin
împărŃirea numărului voturilor exprimate la numărul mandatelor atribuite unei circumscripŃii electorale.
Apoi, se procedează la repartizarea acestor mandate între listele în competiŃie, împărŃind la coeficientul
electoral numărul voturilor mandatelor, pentru că, după prima împărŃire, rămân totdeauna resturi
electorale, altfel spus, voturi neutilizate şi mandate nedistribuite. Se impune o nouă repartiŃie şi de fapt
aici intervin dificultăŃile şi nuanŃările. Potrivit metodelor practicate, se disting reprezentarea
proporŃională apropiată şi reprezentarea proporŃională integrală, care se aseamănă sau se pot
asemăna în ce priveşte procedeele matematice aplicabile.
Reprezentarea proporŃională apropiată. Se numeşte astfel atunci când repartizarea resturilor se
face în interiorul circumscripŃiei electorale, şi nu pe plan naŃional. Sunt utilizate două sisteme de
repartizare, şi anume sistemul celor mai mari resturi şi sistemul celei mai mari medii.
Reprezentarea proporŃională integrală. Pentru a se realiza o reprezentare cât mai fidelă a
opiniilor, calculele electorale sunt transferate la nivel naŃional. Se folosesc şi aici două metode. O
metodă constă în calcularea tuturor rezultatelor la nivelul întregii Ńări, ca unică circumscripŃie electorală.
Este clar că un asemenea sistem, care presupune ca fiecare partid să prezinte liste de mai multe sute
de candidaŃi, este foarte incomod şi duce la desemnarea parlamentarilor de către partide, şi nu de
către electorat. Este un sistem puŃin democratic şi, de aceea, rar aplicat. S-ar putea practica în statele
mici.
A doua metodă constă în a repartiza resturile nu în circumscripŃiile electorale, ci la nivel naŃional.
Voturile neutilizate de fiecare listă la circumscripŃiile electorale sunt adiŃionate şi se face repartizarea
mandatelor neatribuite la nivelul circumscripŃiilor fie pe criteriul coeficientului electoral, fie pe alte criterii.
Acest sistem este mai rar întâlnit, dar se întâlneşte în unele Ńări, ca, de exemplu, în Italia şi România.
Pragurile electorale. În sistemul scrutinului de listă şi reprezentării proporŃionale, atribuirea
mandatelor parlamentare este uneori condiŃionată de obŃinerea unui număr minim de voturi exprimate,
a unui procent, stabilit de regulă la nivel de Ńară. Mărimea acestui procent, denumit prag electoral,
poate fi de 2, 3, 4, ….. 7,8%. Mai exact, pentru ca un partid participant cu liste de candidaŃi în alegeri
să poată participa la distribuirea mandatelor, el trebuie să obŃină în alegeri procentul minim de voturi.
Dacă nu obŃine acest procent, nu este admis la împărŃeală.
Pragurile electorale se practică şi în legătură cu subvenŃiile electorale sau cauŃiunile electorale.
Ele se motivează în principiu pe ideea că la guvernare trebuie să aibă acces partidele politice care se
bucură de o anumită credibilitate în masa electoratului sau pe ideea seriozităŃii candidaturilor, precum
şi pe alte cauze ce Ńin de contextul socio-politic concret. Astfel, la repartizarea mandatelor
parlamentare pot participa numai partidele, formaŃiunile politice sau coaliŃiile acestora care întrunesc
pragul electoral.
La alegerile din 2004 s-au practicat următoarele praguri electorale (art. 90, Legea 373/2004):
a) 5% din voturile valabil exprimate pe întreaga Ńară, pentru toate partidele politice, alianŃele
politice şi alianŃele electorale;
b) în cazul alianŃelor politice şi alianŃelor electorale, la pragul de 5% prevăzut la lit. a) se adaugă,
pentru al doilea membru al alianŃei, 3% din voturile valabil exprimate pe întreaga Ńară şi, pentru fiecare
membru al alianŃei, începând cu al treilea, câte un singur procent din voturile valabil exprimate pe
întreaga Ńară, fără a se putea depăşi 10% din aceste voturi.
Atribuirea mandatului de Preşedinte al României este rezultatul unor operaŃii electorale
succesive, care încep la secŃiile de votare. Astfel, birourile electorale de circumscripŃie adună

23
rezultatele obŃinute la secŃiile de votare din raza lor teritorială şi le comunică Biroului Electoral Central.
Acesta, primind toate documentele prevăzute de lege, după ce rezolvă întâmpinările şi contestaŃiile
depuse, prin decizii definitive, încheie un proces-verbal în care sunt consemnate datele privind
numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale, al celor prezenŃi la urne, numărul voturilor valabil
exprimate şi al celor nule, repartizarea voturilor pe fiecare candidat, prenumele şi numele candidatului
a cărui alegere a fost constatată. Acest proces-verbal, împreună cu dosarele birourilor electorale de
circumscripŃie, se înaintează, cu pază militară, la Curtea ConstituŃională, în termen de 24 de ore de la
înregistrarea ultimului dosar trimis de birourile electorale de circumscripŃie.
Curtea ConstituŃională publică rezultatul alegerilor în presă şi în „Monitorul Oficial” pentru fiecare
tur de scrutin şi validează rezultatul alegerilor pentru preşedintele ales. Un exemplar al actului de
validare se înaintează Parlamentului în vederea depunerii jurământului prevăzut de art. 82 (2) din
ConstituŃie.
Trebuie menŃionat că dacă la primul tur de scrutin nici unul dintre candidaŃi nu întruneşte numărul
de voturi pentru a fi ales preşedinte, respectiv peste 50% din numărul de voturi valabil exprimat, se
organizează un al doilea tur de scrutin, la care participă doar primii doi candidaŃi în ordinea numărului
de voturi obŃinute la primul tur.
După votare, în mod firesc, urmează atribuirea mandatelor de deputaŃi şi senatori, aceasta
făcându-se în mai multe etape. În ce priveşte mandatele de deputaŃi, trebuie să reamintim că, în
temeiul ConstituŃiei, ele sunt de două categorii, şi anume unele rezultând direct din scrutin şi altele
indirect din scrutin, pentru organizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale.
În ce priveşte mandatele rezultate direct din scrutin, după ce primeşte rezultatele votării de la
toate secŃiile de votare din raza sa, biroul electoral de circumscripŃie va întocmi, separat, pentru
Camera DeputaŃilor şi pentru Senat, câte un proces-verbal privind voturile valabil exprimate pentru
fiecare partid, formaŃiune politică sau coaliŃie a acestora, pe care le va înainta Biroului Electoral
Central, în termen de 24 de ore. Biroul Electoral Central, centralizând rezultatele pe întreaga Ńară, va
stabili care sunt partidele, formaŃiunile politice sau coaliŃiile care îndeplinesc pragul electoral şi care au
deci dreptul de a participa la distribuirea mandatelor. El va comunica birourilor electorale de
circumscripŃie această situaŃie.
Biroul electoral de circumscripŃie, primind aceste constatări, va proceda la atribuirea mandatelor
numai partidelor, formaŃiunilor şi coaliŃiilor care au trecut pragul electoral, separat pentru fiecare
Cameră a Parlamentului, prin împărŃirea numărului total al voturilor valabil exprimate la numărul
mandatelor.
Listele de candidaŃi vor primi atâtea mandate de câte ori coeficientul electoral se cuprinde în
numărul voturilor valabil exprimate pentru ele. Candidatul independent va obŃine mandatul dacă a
obŃinut un număr de voturi cel puŃin egal cu coeficientul electoral. În această primă etapă, în mod
obişnuit, nu se distribuie toate mandatele, rămânând, pentru etapa a doua, atât mandate nedistribuite,
cât şi voturi neutilizate.
Prin voturi neutilizate legea electorală înŃelege acele voturi exprimate pentru o listă care au
rămas după atribuirea mandatelor, precum şi cele inferioare coeficientului electoral de circumscripŃie,
din toate circumscripŃiile electorale, pentru fiecare partid, formaŃiune politică sau coaliŃie a acestora.
Prin metoda Hondt, se atribuie mandatele nedistribuite, partidelor, formaŃiunilor politice sau coaliŃiilor
acestora.
Urmează apoi repartizarea mandatelor pe circumscripŃii elec-torale, care se realizează, potrivit
legii electorale, în felul următor:
a) Pentru fiecare partid, formaŃiune politică sau coaliŃie a acestora, cărora le-au revenit
mandate, se împarte numărul voturilor neutilizate sau al celor inferioare coeficientului electoral de
circumscripŃie, din fiecare circumscripŃie electorală, la numărul total al voturilor valabil exprimate pentru
acel partid, acea formaŃiune politică sau coaliŃie avute în vedere la repartizarea mandatelor pe Ńară.
Rezultatul astfel obŃinut pentru fiecare circumscripŃie se înmulŃeşte cu numărul de mandate cuvenite
partidului, formaŃiunii politice sau coaliŃiei acestora. Datele obŃinute se ordonează descrescător la
nivelul Ńării şi separat descrescător în cadrul fiecărei circumscripŃii. Pentru fiecare circumscripŃie
electorală se iau în calcul primele partide, formaŃiuni politice sau coaliŃii ale acestora, în limita
mandatelor ce au rămas de repartizat în circumscripŃia respectivă. Ultimul număr din această

24
operaŃiune reprezintă repartizarea mandatelor pe circumscripŃii în ordinea partidelor, formaŃiunilor
politice, coaliŃiilor acestora, precum şi a circumscripŃiilor din lista ordonată pe Ńară, astfel: primul număr
din lista ordonată pe Ńară se împarte la repartitorul circumscripŃiei de la care provine. În continuare, se
procedează identic cu numerele următoare din lista ordonată pe Ńară. În situaŃia în care s-a epuizat
numărul de mandate cuvenit unui partid, unei formaŃiuni politice sau unei coaliŃii ori dintr-o
circumscripŃie electorală, operaŃiunea se continuă fără acestea. Dacă numărul din lista ordonată pe
Ńară este mai mic decât repartitorul de circumscripŃie, se acordă un mandat.
b) În cazul în care nu este posibilă acordarea mandatelor în ordinea ce rezultă din prevederile
de la lit. a), Biroul Electoral Central va avea în vedere circumscripŃia electorală în care partidul,
formaŃiunea politică ori coaliŃia acestora are cel mai mare număr de candidaŃi sau un candidat, cărora
nu li s-au atribuit mandate, iar dacă şi astfel au rămas mandate neindividualizate pe circumscripŃii,
circumscripŃia electorală în care partidul, formaŃiunea politică sau coaliŃia respectivă are cele mai multe
voturi neutilizate ori cele mai multe voturi inferioare coeficientului electoral de circumscripŃie.
c) Dacă după aplicarea prevederilor de la lit. a) şi lit. b) au mai rămas mandate repartizate pe
circumscripŃii, Biroul Electoral Central le va stabili pe baza acordului partidelor, formaŃiunilor politice sau
coaliŃiilor acestora cărora li se cuvin aceste mandate, iar în lipsa unui acord, prin tragere la sorŃi în
termen de 24 de ore de la încheierea operaŃiunilor anterioare.
DeputaŃii şi senatorii aleşi vor primi un certificat doveditor al alegerii. Acest certificat se eliberează
de către biroul electoral de circumscripŃie, pe baza repartizării mandatelor din prima etapă, sau pe
baza comunicării făcute de către Biroul Electoral Central, în termen de 24 de ore după repartizarea
mandatelor la nivel naŃional.
Desigur, unii candidaŃi înscrişi în liste nu vor fi aleşi, pentru că numărul mandatelor de deputat şi
senator este limitat. Aceşti candidaŃi sunt declaraŃi supleanŃi aleşi pe baza listelor depuse de partide şi
formaŃiuni politice; ei vor ocupa locurile devenite vacante în ordinea în care sunt înscrişi în liste.

[paginile 105-112]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Stabilirea datei alegerilor
• Atribuirea mandatelor

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

5. Identificati atributiile Biroului Electoral al Sectiei de votare:

a. Conduce operatiunile de votare, ia toate masurile de ordine in localul de votare si in jurul
acestuia
b. Face numaratoarea voturilor si consemneaza rezultatele votarii
c. Asigura aplicarea unitara a dispozitiilor legale referitoare la organizarea alegerilor
d. Inainteaza biroului electoral de circumscriptie procesul verbal cuprinzand rezultatul
votarii, contestatiile depuse si materialele la care acestea se refera
e. Rezolva intampinarile referitoare la propria lor activitate

Raspuns corect: a,b,d,e

6. Propunerile de candidati in alegerile parlamentare, conform legii electorale, se fac

de catre:
a. Partide politice
b. Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale
c. Aliantele politice

25
 d. Candidati independenti
e. Presedintele Romaniei

Raspuns corect: a,b,c,d

CURSUL 18 – PARTIDELE POLITICE ( I )

⇒ Notiunea de partid politic
⇒ Partidele politice si libertatea de asociere
⇒ Reguli specifice partidelor politice
⇒ Functiile partidelor politice
⇒ Categorii si variante de partide politice

Obiectivele Cursului 18

• Definirea partidului politic

• Reguli specifice partidelor politice
• Functiile partidelor politice
• Clasificarea partidelor politice

Concepte-cheie tratate:

Partidul politic – personalitate colectiva caracterizata printr-o reuniune voluntara, cu o gandire

si actiune proprie, cu o unitate de scopuri, interese si idei, toate grupate pe un fundament
politico-ideologic acceptat si insusit de membrii sai

Notiunea de partid politic

Activitatea politică în societate se realizează nu numai prin intermediul statului, al instituŃiilor şi

organismelor ce Ńin de acesta, ci şi printr-o vastă şi complexă reŃea de organizaŃii şi instituŃii
extrastatale. Dintre acestea, cele mai vechi şi importante sunt partidele politice. ExistenŃa partidelor
politice, a partidismului ca fenomen politic reprezintă un element esenŃial al vieŃi democratice.
DemocraŃia începe şi există numai o dată cu apariŃia şi dezvoltarea partidismului. NoŃiunea de partid
are o vechime milenară, ea derivă în majoritatea societăŃilor moderne din latinescul pars-partis şi
desemnează, într-o accepŃiune semantică, o grupare de oameni constituită în mod voluntar, animaŃi de
aceleaşi idei, concepŃii, interese, scopuri, care acŃionează în comun în baza unui program, în vederea
realizării acestuia.
Problema definirii partidului politic a constituit şi constituie şi astăzi un subiect de dispută atât în
literatura politologică, în stasiologie, cât şi în sociologia politică.
În legătură cu această temă apar o mare diversitate de opinii, păreri: unele pun accentul pe latura
instituŃională, organizatorică – program, funcŃii sau rol social, altele reduc partidul politic la putere, la
obŃinerea şi menŃinerea acesteia.
DefiniŃia partidelor politice diferă în funcŃie de criteriul ales: doctrina sau organizaŃia şi scopul. În
secolul XX, în literatura politologică se propune o schimbare a definirii partidelor politice, accentuând-
se scopul acestora, care ar trebui să fie cucerirea sau influenŃarea puterii. George Burdeau, în Tratat
de ştiinŃă politică (vol. 8), susŃinea că partidele politice sunt un grup de indivizi care profesând aceleaşi
opinii politice fac eforturi de a impune un punct de vedere care să atragă un număr cât mai mare de
cetăŃeni şi caută să cucerească puterea sau cel puŃin să o influenŃeze. Aceste definiŃii accentuează
finalitatea partidelor politice, însă neglijează latura guvernamentală a acestora, nu explică ce fac
partidele după cucerirea puterii.
În perioada de după cel de-al doilea război mondial, accentul în definirea partidului politic se
pune atât pe ideea de organizare, cât şi, mai ales, pe rolul şi funcŃiile exercitate de acesta şi, cu
precădere, pe aspectul puterii.
26
 Şi în cadrul gândirii politice româneşti interbelice şi postbelice au existat preocupări în ce priveşte
definirea partidului politic, ca la P. Negulescu, Dimitrie Gusti, M. Manoilescu sau, mai recent, la Ovidiu
Trăsnea şi Virgil Măgureanu.
Sintetizând, putem aprecia ca partidul politic este o „personalitate colectivă”, caracterizată printr-o
reunire voluntară, cu o gândire şi acŃiune proprie, cu o unitate de scopuri, interese şi idei, toate grupate
pe un fundament politico-ideologic acceptat şi însuşit de membrii săi.
În societatea modernă, partidele politice s-au impus ca realităŃi incontestabile. Procesul apariŃiei
lor trebuie privit în strânsă corelaŃie cu apariŃia şi dezvoltarea parlamentarismului, deci cu ideea de
reprezentare în viaŃa publică. În ansamblul instituŃiilor unei societăŃi, cele mai apropiate pot fi
considerate statul şi partidele politice, care, desigur, nu trebuie confundate.
EvoluŃia partidelor politice de la apariŃia lor şi până în prezent poate fi considerată spectaculoasă.
Având ca punct de plecare consi-derarea partidelor ca reprezentând grupuri, clase, ideologii, s-a ajuns
uneori până la aprecierea că partidele întruchipează statul, naŃiunea.
Astăzi, mai mult ca oricând, partidele politice îşi merită caracterizările de „motor al vieŃii politice”,
„motiv al îmbătrânirii clasicei teorii a separaŃiei puterilor”, „un rău necesar” etc. Iar legislaŃiile
contemporane referitoare la structurile constituŃional-politice merg cu reglementările privind partidele
până la detalii. Astăzi, partidele politice au pătruns în constituŃii. O constituŃie nouă care nu ar cuprinde
reglementări privind partidele politice ar putea fi lesne pusă sub semnul întrebării.

[paginile 114-121]

Partidele politice si libertatea de asociere

În explicarea partidelor politice, se impune mai întâi clarificarea locului şi rolului lor în cadrul
asociaŃiilor. Firesc, în catalogul libertăŃilor publice este prezentă libertatea de asociere. Dar asociaŃii se
pot înfiinŃa numai în exerciŃiul acestei libertăŃi. Putem constata cel puŃin două mari categorii de asociaŃii:
a) cele create în baza dreptului de asociere, ca drept fundamental cetăŃenesc;
b) cele create pe temeiuri contractuale (societăŃi, fundaŃii, regii, asociaŃii economice) sau în
exercitarea libertăŃii comerŃului. Aşa văzute lucrurile, vom observa că partidele politice se încadrează în
prima categorie de asociaŃii, iar acest lucru nu este lipsit de semnificaŃii juridice, lor aplicându-li-se
prioritar regimul juridic constituŃional. Cât priveşte încadrarea partidelor în cadrul asociaŃiilor, ea rezultă,
evident, din definiŃiile formulate.
Stabilirea conceptului de partid politic este necesară pentru explicarea, interpretarea şi, desigur,
aplicarea unor prevederi constituŃionale şi legale.
ConstituŃia actuală a României utilizează noŃiunile de partide politice în mai multe articole ale
sale. Asemenea noŃiuni sunt întâlnite şi în legi, iar legile electorale au resimŃit nevoia de a arăta uneori
că „organizaŃiile minorităŃilor naŃionale…se consideră similar formaŃiunilor politice, dacă propun liste de
candidaŃi din partea minorităŃilor respective”, sau că „organizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor
naŃionale care participă la alegeri sunt echivalente juridic, în ce priveşte operaŃiunile electorale, cu
partidele politice”. Se pune, firesc, întrebarea dacă aceste exprimări constituŃionale şi legale privesc
noŃiuni diferite, sau nu. Fără îndoială că ele exprimă categorii, tipuri de asociaŃii.
Explicarea asemănărilor şi mai ales identificarea trăsăturilor proprii partidelor politice implică
stabilirea conceptului de partid politic, permiŃând astfel explicarea consecinŃelor teoretice şi legislative
care decurg de aici.

[paginile 121 - 122]

Reguli specifice partidelor politice

Analizarea textelor constituŃionale şi legale permite observarea faptului că numai partidele politice
au anumite drepturi. Astfel, partidul politic care are majoritatea absolută în Parlament sau, în lipsa
acestei majorităŃi, partidele politice reprezentate în Parlament sunt consultate de către Preşedintele
României atunci când acesta desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru; candidaturile

27
pentru alegerile parlamentare se propun pe liste de candidaŃi numai de partide şi formaŃiuni politice;
partidele politice pot face coaliŃii electorale; numai partidele şi formaŃiunile politice desemnează
reprezentanŃi în birourile electorale; numai partidele şi formaŃiunile politice care participă la campania
electorală pot primi, prin lege specială, o subvenŃie de la bugetul de stat (legislaŃie electorală).
Totodată, ConstituŃia stabileşte pentru partidele politice anumite reguli. Aceste reguli cuprind
precizări ale scopului partidelor (art.8) sau cauzele care pot duce la declararea lor ca neconstituŃionale
(art.40). Mai mult, ConstituŃia stabileşte că unele categorii de persoane nu se pot asocia în partide
politice, şi anume: judecătorii CurŃii ConstituŃionale, avocaŃii poporului, magistraŃii, membrii activi ai
armatei, poliŃiştii şi alte categorii de funcŃionari publici, stabilite prin lege organică.
În şirul prevederilor constituŃionale şi legale trebuie menŃionate cele care privesc înregistrarea
partidelor politice, cele care condiŃionează crearea unui partid de un număr minim de membri, cele
care nu admit alegerea în autorităŃile reprezentative a persoanelor cărora le este interzisă asocierea în
partide politice

[paginile 122-123]

Scopul asocierii cetatenilor in partidele politice. Functiile partidelor politice

Printre motivele şi scopurile organizării de partide politice, în general, ar fi şi următoarele:

asigurarea binelui general; asigurarea fericirii tuturor; contribuŃia la dezvoltarea corpului social,
uşurându-i şi grăbindu-i progresul; datoria de a conserva existenŃa politică a poporului; medierea între
poporul suveran, altfel spus corpul electoral, şi poporul guvernant, altfel spus Parlamentul; voinŃa de a
exercita puterea.
Rezultă din cele expuse mai înainte că scopurile partidelor sunt eminamente politice, iar evidenŃa
caracterului acestor scopuri face ca astăzi să se vorbească tot mai insistent de statutul partidelor.
Desigur, aceste scopuri exprimă ideologii, filosofii, interese. Dar toate în încercarea de a fi realizate prin
cucerirea şi exerciŃiul puterii.
Rolul partidelor politice se exprimă, se manifestă prin funcŃiile exercitate de acestea:
• funcŃia politică. Rolul, atributele, prerogativele acestei funcŃii nu sunt la fel în cazul tuturor
partidelor politice. Partidele politice aflate la putere au rol major în constituirea şi funcŃionarea
principalelor instituŃii statale (parlament, guvern), în luarea deciziilor şi aplicarea acestora, în
organizarea şi conducerea vieŃii social-politice. În schimb, pentru partidele aflate în opoziŃie, rolul
acestei funcŃii este acela de a monitoriza, de a influenŃa puterea, de a prezenta opiniei publice,
electoratului, eventualele disfuncŃionalităŃi şi neîmpliniri ale acesteia, care constituie rezultatul unor
măsuri, decizii neconstituŃionale. Revenirea la putere, recucerirea acesteia reprezintă obiectivul
oricărui partid aflat în opoziŃie;
• funcŃia de organizare şi conducere a activităŃii partidului, de menŃinere a unei permanente
legături, comunicări cu propriile organizaŃii, membrii şi simpatizanŃi. Alături de îmbunătăŃirea activităŃii
organizatorice şi de conducere, această funcŃie urmăreşte atragerea unor noi membri şi simpatizanŃi
politici. Formarea şi pregătirea propriilor cadre pentru activitatea de partid şi de stat, în condiŃiile aflării
sau revenirii la putere, constituie, de asemenea, o importantă atribuŃie a acestei funcŃii;
• funcŃia teoretico-ideologică vizează mai multe obiective:
– dezvoltarea şi adaptarea propriei paradigme doctrinare la condiŃiile social-istorice, la
obiectivele şi sarcinile urmărite de partid;
– elaborarea programului politic, a strategiei şi tacticii politice a partidului;
– organizarea, susŃinerea şi desfăşurarea luptei ideologice împotriva altor partide şi
formaŃiuni politice.
Această funcŃie devine deosebit de activă în perioada luptei electorale, ea asigurând
organizarea, orientarea şi conducerea luptei politice a partidului;
• funcŃia civică, formativ-educativă şi patriotică atât a propriilor membri de partid, cât şi a
simpatizanŃilor.
FuncŃiile partidelor politice sunt tot mai des înscrise chiar în constituŃii. Sub acest aspect, este
important de subliniat că ar fi o interpretare restrictivă a constituŃiei dacă am considera că partidele au

28
numai acele funcŃii prevăzute expres în textul constituŃional. Este în spiritul unei interpretări corecte a
constituŃiei ideea potrivit căreia într-o constituŃie se consacră numai ceea ce este esenŃial pentru
partidele politice. Aceasta nu înseamnă că partidele politice nu au şi alte funcŃii, care însă sunt
dominate, dacă putem spune astfel, de nişte scopuri constituŃionale.
ExigenŃele reglementărilor constituŃionale lasă deci mari zone reglementărilor legale. In România,
art.8 din ConstituŃie stabileşte că partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinŃei politice
a cetăŃenilor. Această funcŃie esenŃială se dimensionează în raport cu valorile democraŃiei
constituŃionale aşa cum sunt ele definite în ConstituŃiei.

[paginile 123-126]

Categorii si variante de partide politice

Prezentarea categoriilor şi variantelor de partide politice trebuie privită şi reŃinută cu o anumită

doză de relativitate.

1. Partidele confesionale, partidele regionale, partidele naŃionale, partidele de clasă, partidele

etnice
O asemenea diferenŃiere a partidelor se poate face pe criteriul apartenenŃei şi orientării membrilor
ce compun partidele respective şi a platformelor lor. În mare măsură, această clasificare este specifică
perioadei apariŃiei partidelor, fiind corelată cu marile probleme ale fiecărei Ńări. Nu pot fi departajate
aceste partide de formarea naŃiunilor şi a statului modern.
a) Partidele confesionale
Aceste partide au drept criteriu de constituire credinŃele religioase. În mod deosebit sunt
nominalizate în această categorie partidele formate de protestanŃi şi catolici în a doua jumătate a
secolului XVI, Partidul Catolic din Belgia (1830), Partidul Popular Italian (constituit după primul război
mondial). În concepŃia lui P.P. Negulescu, partidele confesionale nu întrunesc condiŃiile esenŃiale pe
care trebuie să le îndeplinească neapărat partidele politice.
b) Partidele regionale sunt expresia unui „egoism local rău înŃeles”, reprezentând interesele
locale ale diferitelor regiuni ale unui stat unitar sau ale diferitelor părŃi ale unui teritoriu naŃional neajuns
la unificare. În această categorie se găsesc partidele din S.U.A de la sfârşitul secolului XVIII, grupul
parlamentar islandez din Marea Britanie, pe baza programului căruia s-a constituit Partidul Islandez
(1879), fracŃiunea liberă şi independentă de la Iaşi, după unirea Principatelor Române.
c) Partidele naŃionale au apărut în secolul XIX, o dată cu confirmarea principiului naŃionalităŃilor.
În această categorie întâlnim partidele din Imperiul austro-ungar, Partidul NaŃional-Liberal din Prusia
(1866-1870), Partidul „Popular” Slovac al lui Andrej Hlinka. P.P Negulescu sublinia că partidele
naŃionale nu sunt partide politice propriu-zise, ci organe de protest contra structurii statelor în care iau
naştere, cu tendinŃa manifestă de a ajunge prin luptă la independenŃa naŃiunilor pe care le reprezintă.
d) Partidele de clasă, o arată chiar denumirea, exprimă interesele unei clase sociale. Au apărut
în secolul XIX, iar în această categorie găsim reprezentate partidele socialiste, partidele agrariene,
partidele Ńărăneşti. Aici se include şi clasificarea, ce a dominat aproape un secol, în partide burgheze şi
partide muncitoreşti.
e) Partidele etnice sunt specifice continentului african, având în vedere că aici formarea
naŃiunilor nu a precedat formarea statelor independente, ci formarea statelor a fost considerată de
către conducătorii africani ca fiind cel mai bun mijloc pentru crearea naŃiunilor. Cele mai multe partide
politice congoleze, de pildă, au avut o bază etnică, printre acestea fiind nominalizate AlianŃa Bakongo
(Abako), ConfederaŃia AsociaŃiilor din Katanga (1958), Mişcarea NaŃională Congoleză (1958).
2. Partidele democratice, partidele liberale, partidele conservatoare, partidele social-democrate,
partidele de stânga, partidele de centru, partidele de dreapta
Enumerarea este evident exemplificativă şi incompletă. Integrarea într-o categorie sau alta este
dificilă, dar criteriul unei asemenea clasificări poate fi cel al căilor folosite pentru rezolvarea marilor
probleme precum: raporturile dintre individ şi societate; raporturile dintre stat şi compartimentele sale;

29
raporturile dintre stat şi biserică. Potrivit lui Francois Borella, distincŃia politică între dreapta şi stânga s-
a născut în FranŃa în 1789 în legătură cu discuŃia privind puterea politică a regelui în viitoarea
ConstituŃie. „BineînŃeles, este vorba de o structură, altfel spus de un sistem de relaŃii. Dreapta şi stânga
nu au sens şi existenŃă decât în relaŃia de la una la alta şi reciproc. Nu valori veşnice, nu esenŃă
imuabilă, ci dualismul inevitabil al ideilor, comportamentelor, intereselor, în faŃa problemelor pe care le
pune viaŃa în societate”.

3. Partidele de masă, partidele de cadre, partidul cadru

DistincŃia dintre partidele de masă şi partidele de cadre a fost trasată de M. Duverger într-un mod
magistral. Noi o vom relua doar şi vom încerca să atragem atenŃia asupra unui singur aspect. Partidul
tinde să evolueze spre depăşirea acestei polarităŃi şi să devină un partid cadru, un partid structurat
autonom, pentru care nu mai are importanŃă masa umană, nici ideologia, ci forma, o formă lipsită de
conŃinut concret în universalitatea sa şi care este capabilă să se umple cu orice conŃinut. „DistincŃia
dintre partidele de cadre şi partidele de masă nu se bazează pe dimensiunea lor, pe numărul
membrilor lor; nu este vorba de o diferenŃă de talie, ci de structură.”
Partidul de masă se bazează, şi din punct de vedere financiar, şi din punct de vedere ideologic,
pe aderenŃii săi. El îşi finanŃează campania electorală în principal din cotizaŃii. El este, după părerea lui
Duverger, o eliberare faŃă de finanŃarea capitalistă.
Un partid de masă structurat şi organizat, care se coagulează în jurul unei multitudini de
organizaŃii sindicale, ale tinerilor etc., constituie o structură foarte tentantă pentru muncitorii
dezrădăcinaŃi din mediul rural, care nu se pot acomoda decât cu mari dificultăŃi în mediul urban. Acest
tip de partid constituie pentru categoriile rezultate dintr-un exod al trecerii către oraşe, provocat de o
industrializare rapidă, un înlocuitor al satului, al familiei, al valorilor unei comunităŃi restrânse şi bine
structurate.
Partidul de masă este un partid ideologic, chiar un partid de clasa. El are rolul de a afirma o
categorie care se simte marginalizată. Astfel de partide au fost partidele comuniste în Europa
occidentală. Ele au avut o funcŃie de tribun, având la bază un aspect de sindicat.
Partidul de cadre, dimpotrivă, îşi bazează campania pe donaŃii neregulate. El nu are decât un
număr foarte restrâns de membri. El se bazează pe o categorie de notabili, care-i asigură propaganda
şi finanŃele sau pe o categorie de tehnicieni specializaŃi în probleme electorale, care nu sunt neapărat
membri ai partidului, ci experŃi plătiŃi să facă acest lucru.
Partidul-cadru are cea mai mare aderenŃă în rândul electoratului tocmai pentru că el nu are o
bază reală în vreo grupare de indivizi, nici în vreo ideologie. El este o ordine, într-un sens similar celui
în care societatea însăşi sau statul este o ordine. Partidul tinde, ca şi acestea, spre conştiinŃa de sine.
De aceea, pentru el, ordinea este totul; ea este o formă lipsită de conŃinut concret, formă ce
dobândeşte un conŃinut doar pentru alegător, fiind de aceea capabilă să răspundă unei foarte largi
palete de cerinŃe ale electoratului.
4. Partidele suple şi partidele rigide
Este o clasificare explicată de R.G Schwartzemberg, realizată pe criteriul disciplinei votului.
Partidul este suplu dacă permite parlamentarilor săi să voteze cum vor şi este rigid dacă le impune
acestora să voteze numai într-un anumit sens.
5. Partidele unice, partidele unificate, partidele dominante
DistincŃia se face mai ales de către cei care au examinat partidele politice. Africa neagră a
crezut că a găsit propria sa cale în partidul unic sau unificat. Din anul 1962 s-a manifestat tendinŃa
de unificare a partidelor. Africanii au prezentat partidul unic drept consecinŃa problemelor lor
particulare, susŃinând că este vorba de ceva original. Lavroff distinge între partidul unic şi partidul
unificat. Partidul unificat este o uniune de partide care, regrupate într-un cadru nou, acceptă un
program comun, adesea puŃin elaborat. Este o soluŃie ce se situează între uniunea naŃională şi
partidul unic, care constituie un ansamblu omogen, supus unei direcŃii unice.

30
 Partidul dominant poate exista acolo unde unui partid i se recunoaşte (sau i se stabileşte) poziŃia
dominantă. Desigur, ies din discuŃie sistemele cu partide unice şi rămân numai sistemele pluraliste cu,
desigur, limitările inerente, datorate unei dominări politice.
Un interes teoretic aparte poate prezenta sistemul politic chinez, unde, în afara Partidului
Comunist Chinez, există încă opt partide democratice, şi anume: Comitetul revoluŃionar al
Guomindangului din China (creat în ianuarie 1948); Liga democratică a Chinei (creată în octombrie
1941); AsociaŃia pentru construcŃia democratică a Chinei (creată în decembrie 1945); AsociaŃia
chineză pentru democraŃie (creată în decembrie 1945); Partidul democratic Ńărănesc şi muncitoresc
(creat în 1930); Zhi Gong Dang chinez (creat în 1925 din chinezii rezidenŃi în America şi membri ai
societăŃii Hong Men Zhi Gong Dang, format îndeosebi din chinezii din străinătate reîntorşi în Ńară);
Societatea Jiu Son En 1944 (creată în septembrie 1945, de către intelectuali pentru a aniversa victoria
asupra fascismului); Liga pentru autonomia democratică a Taiwanului (fondată în noiembrie 1947).

[paginile 126-133]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Definirea partidului politic
• Clasificarea partidelor politice

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

7. Folosind criteriul apartenentei si orientarii membrilor ce le compun si platformelor

acestora, partidele politice pot fi grupate in urmatoarele categorii:
a. Partide confesionale
b. Partide nationale
c. Partide regionale
d. Partide democratice
e. Partide dominante

Raspuns corect: a,b,c

8. Folosind criteriul cailor pentru rezolvarea marilor probleme ale societatii

organizate statal, partidele politice pot fi grupate in urmatoarele categorii:
a. Partide democratice
b. Partide liberale
c. Partide de masa
d. Partide de dreapta
e. Partide unice

Raspuns corect: a,b,d

CURSUL 19 – PARTIDELE POLITICE ( II )

⇒ Sisteme de partide politice
⇒ Partidele politice in Romania

Obiectivele Cursului 19

• Evolutia partidelor politice in Romania

• Exigente juridice privind partidele politice
• Reglementarea legala a partidelor politice

31
 Sisteme de partide politice

Prin sistem de partide se înŃelege „ansamblul partidelor în interacŃiune dintr-un sistem politic dat”,
potrivit expresiei utilizate de Monica şi Jean Chariot sau se înŃelege „în cadrul unui regim politic dat,
configuraŃia formată dintr-un ansamblu de elemente interdependente, rezultând din numărul şi din
dimensiunea partidelor politice existente” potrivit afirmaŃiei lui Quermonne.
Clasificarea clasică a sistemelor de partide porneşte de la numărul partidelor, utilizând doar acest
criteriu, şi constă în împărŃirea sistemelor în sisteme multipartide, bipartide şi monopartide.
Monopartidismul a fost specific statelor „socialiste”. Lumea democrată presupune mai multe partide,
exclusă fiind ipoteza monopolului politic absolut. În funcŃie de numărul partidelor, s-a vorbit astfel de
bipartidism şi multipartidism.
DiferenŃa dintre cele două sisteme este fundamentată pe analiza influenŃei tipurilor de scrutin
asupra partidelor politice, pe care noi o vom face studiind guvernământul reprezentativ. Ea are la bază
cele trei legi arătate de Duverger:
• reprezentarea proporŃională tinde să instaureze un sistem multipartizan, cu partide rigide şi
interdependente unele de altele;
• scrutinul majoritar la două tururi tinde spre multiplicarea partidelor, dar ele sunt suple şi
dependente unele de altele;
• scrutinul majoritar la un tur tinde să instaureze un dualism la nivel partizan.
Acest tip de clasificare se bazează doar pe relaŃia partide-instituŃii politice. Privite lucrurile doar
din acest punct de vedere, clasificarea este justă, dar dacă le privim şi în raport cu electoratul, atunci
datele se schimbă radical. Sistemul de partide cuprinde totalitatea relaŃiilor interpartizane, indiferent
dacă partidele au sau nu acces, toate, în Parlament. Astfel, vom vedea că sistemele clasificate ca
bipartide din primul punct de vedere au în realitate trei sau chiar cinci-şase partide.
Numărul şi forŃa partidelor dintr-un sistem sunt date, în primul rând, de modul cum aceste
conflicte se repercutează în societate şi nu de sistemele electorale în continuă schimbare.
Luând în considerare, apoi, dimensiunea partidelor, ne vom lăsa conduşi către împărŃirea
sistemelor de partide în:
• sisteme bazate pe existenŃa partidelor cu vocaŃie majoritară;
• sisteme caracterizate prin existenŃa unui partid dominant;
• sisteme de partide bazate pe coalizarea partidelor minoritare.
Trebuie analizată aici şi noŃiunea de subsistem de partide. Ea face mult mai simplă perceperea
corectă a problemei.

Bipartidism sau doi poli

Atrăgeam deja atenŃia că bipartidism, în sensul autentic al termenului, adică un sistem cu doar
două partide, nu există de fapt nicăieri. Aceasta este doar o ipoteză abstractă. În fapt, sistemele
calificate drept bipartite sunt sisteme în care există mai mult de două partide. Aceste sisteme sunt
bipolare, ceea ce nu arată numărul partidelor, ci faptul că aceste două partide care polarizează
sistemul deŃin puterea pe o perioadă mai mult sau mai puŃin lungă, în alternanŃă, fără amestecul sau
sprijinul unui al treilea partid.
Două sisteme sunt calificate astfel în rândul celor occidentale: cele din Marea Britanie şi Statele
Unite ale Americii, dar aceste sisteme sunt foarte diferite.
În Marea Britanie au fost cazuri în care un al treilea partid a jucat un rol esenŃial, cum a fost cazul
alegerilor din februarie 1974, când nici unui dintre partidele mari nu a reuşit să obŃină majoritatea. În
schimb, în Statele Unite, bipartidismul nu a fost niciodată înfrânt. Dar acest fapt comportă o nuanŃare.
În Statele Unite, indisciplina de partid, faptul că, aşa cum s-a susŃinut, suntem în prezenŃa nu a două, ci
a 102 partide: două pe plan naŃional şi câte două la nivelul fiecărui stat naŃional, fac ca problema să fie
de o cu totul altă natură.

Bipartidism cu două partide şi jumătate

32
 Acest tip de sistem a fost descris pentru prima data de Jean Blondel. El este situat între
bipartidismul perfect şi multipartidism. Sistemul presupune apariŃia unui al treilea partid în cadrul unui
bipartidism, partid care dereglează sistemul. Acest al treilea partid este capabil să determine formarea
de coaliŃii pentru susŃinerea guvernului. Suntem într-o astfel de situaŃie în Marea Britanie atunci când
cele două partide ce polarizează scena politică nu pot să totalizeze între 80 şi 90 % din voturi şi unul
dintre ele să formeze astfel guvernul fără să fie necesară o coaliŃie, deci fără intervenŃia unui al treilea
partid, care să denatureze sensul alternanŃei la putere şi sensul guvernământului de legislatură şi chiar
al celui de cabinet. TendinŃa a fost prezentă, de asemenea, în R.F.G. în anii ’60-’70 ai secolului XX, dar
infirmată ulterior.

Multipartidismul
Aşa cum am văzut când am analizat bipartidismul, nu numărul partidelor trebuie să stea la baza
distingerii acestuia de multipartidism, ci poziŃia dominantă a două partide, care polarizează scena
politică. DistincŃia este deci greu de făcut, căci linia de demarcaŃie este în continuă mişcare.
Cu toate acestea, trebuie Ńinut cont de faptul că, aşa cum arătam, sunt partide care au voluntar
vocaŃie doar pentru opoziŃie. Pentru aceste partide, situate, cum spun italienii, la limita arcului
constituŃional şi a fortiori pentru partidele antisistem, esenŃialul este de a susŃine revendicările clasei
sau categoriei sociale cu care se identifică. Astfel, G. Sartori ia în considerare şi distanŃa ideologică
dintre partide, distingând sistemele pluraliste centripete de sistemele pluraliste polarizate.

Sistemele centripete sunt definite prin:

• distanŃă redusă, din punct de vedere ideologic, între partidele din sistem;
• tendinŃa de coalizare chiar când programele propuse sunt diferite;
• competiŃie politică esenŃial centripetă.
Sistemul centripet ia naştere în statele unde eterogenitatea şi slăbiciunea temperamentelor de
dreapta şi, de asemenea, de stânga favorizează centrul.
Sistemele polarizate se caracterizează prin:
• distanŃa mare între partide din punct de vedere ideologic;
• existenŃa partidelor antisistem;
• competiŃie de tip centrifug.
Cum arătam mai sus, sistemul britanic nu este de fapt un bipartidism, ci o bipolarizare. El este un
sistem fondat pe existenŃa partidelor cu vocaŃie majoritară; în cazul arătat, două. Dar există şi cazuri de
multipartidism combinat cu existenŃa unui singur partid cu vocaŃie majoritară. Acest model a fost întâlnit
în Ńările scandinave şi a permis, datorită marii stabilităŃi la putere a social-democraŃilor, să fie elaborat
aşa-numitul model suedez.
Alte sisteme multipartide sunt caracterizate prin prezenŃa unui partid dominant. Pentru ca un
partid să fie în această situaŃie, nu-i este însă suficientă dimensiunea net superioară în raport cu
celelalte partide, ci trebuie ca el să fie şi elementul-cheie al constituirii alianŃelor.
În sfârşit, sunt sisteme multipartide care se caracterizează doar prin prezenŃa partidelor mici şi
mijlocii. CoerenŃa acestor sisteme este dată de alianŃele ce se fac cu necesitate între partide şi de
mişcările acestor alianŃe. AlianŃele, care sunt în general post-electorale, sunt puŃin stabile, generând o
incoerenŃă a guvernării, dată de prea deasa reaşezare a forŃelor unor partide de importanŃă apropiată.

Partidul unic
Acest sistem presupune existenŃa unui singur partid, care monopolizează viaŃa politică. În fond,
nu suntem însă în prezenŃa unui autentic partid, căci această noŃiune presupune cu necesitate
concurenŃa. Partidul unic, specific societăŃilor zise „comuniste”, nu aparŃine societăŃii civile. El este o
formă de putere publică, ce se suprapune statului, de cele mai multe ori sufocându-l. Partidul devine
adevăratul centru de putere, prezentând pentru casta conducătoare avantajul nenormării exerciŃiului
acestei puteri. Suntem în prezenŃa unei scurgeri de autoritate spre organismul partizan, datorită faptului
că liderii politici pot exercita puterea prin intermediul acestuia, fără constrângerile pe care le impun
procedurile statale. Se creează o formă aparte de putere publică, prin constituirea unor organe mixte, de
partid şi de stat, în care partidul este cel care domină.

33
[paginile 133 - 139]

Partidele politice in Romania

Scurt istoric al evoluŃiei partidelor politice în România

România se caracterizează astăzi prin existenŃa unui număr mare de partide. O analiză a acestui
fenomen, desigur, excede preocupările noastre. Totuşi, nu putem să nu observăm că, deocamdată,
nimic nu ar fi mai dificil şi mai hazardant decât încercarea de a da caracterizări ştiinŃifice. Este, am
putea spune, prea devreme. Fenomenul partide politice la noi este încă în curs de cristalizare. Suntem
încă, şi probabil vom fi şi în viitor, într-o perioadă de căutări de soluŃii, de definiri politice, de
prospectare, deşi se pare că ştim ce vrem. Partidele politice din România au o istorie a lor.

1. Pluripartidismul în România după RevoluŃia din Decembrie 1989

În linii generale, viaŃa partidelor politice existente la noi este explicabilă, dar nu şi lăudabilă. Multe
partide au programe şi platforme politice asemănătoare, multe se declară social-democrate. Aceste
platforme şi programe par însă neputincioase în a oferi soluŃii eficiente şi viabile pentru gravele
probleme economice şi sociale cu care se confruntă Ńara. Dacă toate partidele, prin definiŃie, încearcă
să-şi valorifice vocaŃia puterii, cele mai multe imprimă vieŃii politice mai ales un aspect de război decât
de competiŃie, exprimând prin acŃiunile lor mai mult intoleranŃa dintre liderii lor decât dintre programe şi
platforme. Desigur, fenomenul poate fi privit ca normal într-o perioadă de tranziŃie. Dar nu trebuie
exclus riscul permanentizării acestei stări de intoleranŃă şi şicană, determinată de cel puŃin 50 de ani
de lipsă a unei vieŃi politice democratice.
1) Pentru găsirea de soluŃii ni se pare interesantă constatarea lui Pierre Pactet.
Discutând ideologia partidelor, autorul consideră că acestea trebuie să dea expresie unei
concepŃii despre om şi societate şi să lupte pentru cucerirea puterii cu spijinul electoratului.
În România, sunt înregistrate şi funcŃionează legal un număr mare de partide politice. Desigur,
din 1990 până în prezent s-au realizat şi multe unificări de partide, schimbări de denumiri. Fără a intra
în detalii, câteva aspecte, de suprafaŃă, pot fi subliniate. Dacă majoritatea se denumesc partide, unele
au şi alte denumiri, precum: uniuni, fronturi, ligi, forumuri, mişcări, alianŃe etc. Majoritatea denumirilor
includ şi cuvântul democrat. Foarte multe se declară de orientare social-democrată.
Chiar dacă majoritatea parlamentară este formată din anumite partide, este riscant să se afirme
cu certitudine că un anumit partid este cel mai puternic şi că influenŃează decisiv viaŃa politică. Marile
dificultăŃi economice şi sociale, lipsa de experienŃă politică dau competiŃiei politice accente lipsite de
fair-play, chiar cu nuanŃe de violenŃă şi primitivism. Dacă numărul mare de partide este explicabil, el nu
este eficient şi viabil, fiind uneori greu de apreciat dacă partidul se identifică prin platforma proprie sau
mai mult prin liderul său.
FaŃă de rolul partidelor politice, în mod firesc se impun anumite exigenŃe constituŃionale şi legale
în materie. Cel puŃin două asemenea exigenŃe ni se par că trebuie precizate:
1. Sporirea rolului partidelor politice, marea lor forŃă de influenŃare a electoratului,
şi de aici (sau pe această cale) determinarea conŃinutului şi trăsăturilor guvernării, nu pot
rămâne fără importante semnificaŃii de ordin juridic şi statal. De aceea, într-un stat de drept
şi democratic, consacrarea prin ConstituŃie a unor reguli privind partidele politice devine
obligatorie. Este o exigenŃă a timpurilor noastre, ştiut fiind că în concepŃia clasică partidele
reprezentau un fenomen exterior ConstituŃiei. Astăzi, însă, recunoaşterea lor
constituŃională devine o regulă de bază. ConstituŃia trebuie să exprime juridic scopurile
partidelor politice şi coordonatele în care ele se pot organiza şi funcŃiona.
2. Aceste dispoziŃii constituŃionale trebuie să fie detaliate printr-o lege a partidelor
politice, care trebuie să conŃină, între altele, şi obligaŃia, stabilită pentru orice partid, ca prin
statutul pe care îl prezintă cu prilejul înregistrării să se specifice explicit calitatea sa de partid
politic. Astfel spus, să existe obligaŃia legală ca la înregistrare asociaŃiile sau organizaŃiile ce
vor să se organizeze ca partide politice să declare oficial şi expres acest lucru. Este cunoscut
că nu rareori unele partide nu au în denumirea lor termenul „partid”. De aceea o dispoziŃie

34
 legală în sensul celei propuse ar sprijini stabilirea fără echivoc a naturii unor asociaŃii,
organizaŃii, formaŃiuni, ligi sau uniuni.

ExigenŃe juridice privind partidele politice

Reglementarea constituŃională a partidelor politice
ConstituŃia României intrată în vigoare în anul 1991 şi revizuită în 2003 reglementează partidele
politice, aşa cum am menŃionat deja, în mai multe articole. Textele de bază rămân cele din art.8 potrivit
căruia: „1) Pluralismul în societatea românească este o condiŃie şi o garanŃie a democraŃiei
constituŃionale. 2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiŃiile legii. Ele
contribuie la definirea şi la exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor, respectând suveranitatea naŃională,
integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraŃiei”, precum şi din art.40 potrivit căruia (1)
CetăŃenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. (2)
Partidele sau organizaŃiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului
politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităŃii, a integrităŃii sau a independentei României sunt
neconstituŃionale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii CurŃii ConstituŃionale, avocaŃii
poporului, magistraŃii, membrii activi ai armatei, poliŃiştii şi alte categorii de funcŃionari publici stabilite
prin lege organica. (4) AsociaŃiile cu caracter secret sunt interzise”. Sintetizând, putem spune că prin
ConstituŃie s-a consacrat principiul liberei creări şi activităŃi a partidelor, într-un sistem pluralist.

Reglementarea legală a partidelor politice

Partidele politice sunt asociaŃii cu caracter politic ale cetăŃenilor români cu drept de vot, care
participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinŃei lor politice, îndeplinind o misiune publică
garantată de ConstituŃie. Legea care reglementează activitatea partidelor politice în România este
Legea nr. 14/ 2003. Partidele politice sunt persoane juridice de drept public. Prin activitatea lor,
partidele politice promovează valorile şi interesele naŃionale, pluralismul politic, contribuie la formarea
opiniei publice, participă cu candidaŃi în alegeri şi la constituirea unor autorităŃi publice şi stimulează
participarea cetăŃenilor la scrutinuri, potrivit legii. Pot funcŃiona ca partide politice numai asociaŃiile cu
caracter politic, constituite potrivit legii, şi care militează pentru respectarea suveranităŃii naŃionale, a
independentei şi a unităŃii statului, a integrităŃii teritoriale, a ordinii de drept şi a principiilor democraŃiei
constituŃionale. Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori
prin alte activităŃi pe care le organizează, încalcă prevederile din ConstituŃie. Partidele politice nu pot
organiza activităŃi militare sau paramilitare şi nici alte activităŃi interzise de lege. Partidele politice se
organizează şi funcŃionează după criteriul administrativ-teritorial. Sunt interzise constituirea de structuri
ale partidelor politice după criteriul locului de muncă, precum şi desfăşurarea de activităŃi politice la
nivelul agenŃilor economici sau al instituŃiilor publice. Desfăşurarea de activităŃi politice la nivelul
agenŃilor economici sau al instituŃiilor publice este permisă, cu acordul acestora, numai în campania
electorală, în condiŃiile legii. Fiecare partid politic trebuie să aibă denumire integrală, denumire
prescurtată şi semn permanent proprii. Denumirea integrală, denumirea prescurtată şi semnul
permanent trebuie să se deosebească clar de cele ale partidelor anterior înregistrate, fiind interzisă
utilizarea aceloraşi simboluri grafice, oricare ar fi figura geometrică în care sunt încadrate.
Membrii partidelor politice
Pot fi membri ai partidelor politice cetăŃenii care, potrivit ConstituŃiei, au drept de vot. Din partidele
politice nu pot face parte persoanele cărora le este interzisă prin lege asocierea politică. Membrii
organizaŃiilor cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale care înscriu candidaŃi în alegeri pot face
parte şi dintr-un partid politic, având dreptul de a candida în condiŃiile legii. Nici o persoană nu poate fi
constrânsă să facă parte sau să nu facă parte dintr-un partid politic. Dobândirea sau pierderea calităŃii
de membru al unui partid politic nu creează privilegii sau restrângeri în exercitarea drepturilor
cetăŃeneşti.
Organizarea partidelor politice
Fiecare partid politic trebuie să aibă statut şi program politic proprii.
Statutul partidului politic cuprinde în mod obligatoriu:
a) denumirea integrală şi denumirea prescurtată;

35
 b) descrierea semnului permanent;
c) semnul permanent sub forma grafica alb-negru şi color, în anexă;
d) sediul central;
e) menŃiunea expresă că urmăreşte numai obiective politice;
f) drepturile şi îndatoririle membrilor;
g) sancŃiunile disciplinare şi procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor;
h) procedura de alegere a organelor executive şi competenŃele acestora;
i) competenŃa adunării generale a membrilor sau a delegaŃilor acestora;
j) organele împuternicite să prezinte candidaturi în alegerile locale, parlamentare şi prezidenŃiale;
k) organul competent să propună reorganizarea partidului sau să decidă asocierea într-o alianŃă
politică ori în alte forme de asociere;
l) condiŃiile în care îşi încetează activitatea;
m) modul de administrare a patrimoniului şi sursele de finanŃare, stabilite în condiŃiile legii;
n) organul care reprezintă partidul în relaŃiile cu autorităŃile publice şi terŃi;
o) alte menŃiuni prevăzute ca obligatorii în lege.
Statutul şi programul politic ale partidului trebuie să fie prezentate în formă scrisă şi aprobate de
organele împuternicite prin statut. Adunarea generală a membrilor şi organul executiv, indiferent de
denumirea pe care o au în statutul fiecărui partid, sunt foruri obligatorii de conducere a partidului politic
şi a organizaŃiilor sale teritoriale.

Înregistrarea partidelor politice

Pentru înregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul Bucureşti următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, semnată de conducătorul organului executiv al partidului politic şi de
cel puŃin 3 membri fondatori, care vor fi citaŃi în instanŃă;
b) statutul partidului, întocmit conform prevederilor art. 10;
c) programul partidului;
d) actul de constituire, împreună cu lista semnaturilor de susŃi-nere a membrilor fondatori;
e) o declaraŃie privitoare la sediu şi la patrimoniul partidului;
f) dovada deschiderii contului bancar.
Cererea de înregistrare se afişează la sediul Tribunalului Bucureşti timp de 15 zile. În termen de
3 zile de la data depunerii cererii de înregistrare, anunŃul cu privire la aceasta se publică de către
solicitant într-un ziar central de mare tiraj. Tribunalul Bucureşti examinează cererea de înregistrare a
partidului politic în şedinŃă publică, cu participarea reprezentantului Ministerului Public.

Încetarea activităŃii partidelor politice

Un partid politic îşi încetează activitatea prin:
a) dizolvare, prin hotărâre pronunŃată de Curtea ConstituŃională, pentru încălcarea prevederilor
constituŃionale;
b) dizolvare, prin hotărâre pronunŃată de Tribunalul Bucureşti;
c) autodizolvare, hotărâtă de organele competente prevăzute în statut;
d) reorganizare;
Curtea ConstituŃională hotărăşte asupra contestaŃiilor care au ca obiect constituŃionalitatea unui
partid politic.
Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiŃii:
a) când se constată încălcarea prevederilor constituŃionale, de către Curtea ConstituŃională;
b) când scopul sau activitatea partidului politic au devenit ilicite ori contrare ordinii publice;
c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
d) când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia;
e) ca urmare a inactivităŃii constatate de Tribunalul Bucureşti.
Inactivitatea unui partid politic se poate constata în următoarele situaŃii:
a) nu a Ńinut nici o adunare generală timp de 5 ani;
b) nu a desemnat candidaŃi, singur sau în alianŃă, în două campanii electorale parlamentare
succesive, în cel puŃin 18 circumscripŃii electorale. Pentru partidul politic aflat în oricare dintre situaŃiile

36
prezentate anterior, Tribunalul Bucureşti, la cererea Ministerului Public, va constata încetarea
existenŃei sale. Neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, conform art. 1 şi 2, se poate
constata când un partid politic nu obŃine la două alegeri generale succesive un număr minim de voturi.
Numărul minim necesar îndeplinirii condiŃiilor prevăzute la art. 1 şi 2 este de cel puŃin 50.000 de voturi
la nivel naŃional, pentru candidaturile depuse în oricare dintre următoarele scrutinuri: consilii judeŃene,
consilii locale, Camera DeputaŃilor, Senat.
Documentele privitoare la autodizolvarea partidului politic se depun, în termen de cel mult 10 zile,
la Tribunalul Bucureşti, în vederea radierii din Registrul partidelor politice. După primirea documentelor
privitoare la partidele politice, Tribunalul Bucureşti va proceda imediat la radierea acestora din
Registrul partidelor politice.

[paginile 139-148]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Definirea sistemului de partide politice
• Evolutia partidelor politice in Romania
• Inregistrarea partidelor politice in Romania
• Incetarea activitatii partidelor politice in Romania

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

9. Definitia partidelor politice, stabilita de Legea 14/2003 privind partidele politice, are
in continutul sau urmatoarele componente:
a. Partidele sunt asociatii cu caracter politic
b. Sunt ale cetatenilor romani cu drept de vot care participa in mod liber la formarea si
exercitarea vointei lor politice
c. Se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii
d. Indeplinesc o misiune publica garantata de constitutie
e. Fiecare partid politic trebuie sa aiba statut si program politic proprii.

Raspuns corect: a,b,d

10. Un partid politic isi inceteaza activitatea prin:

a. Dizolvare, in urma unei hotarari pronuntate de Curtea Constitutionala pentru incalcarea
prevederilor constitutionale
b. Dizolvare prin hotarare pronuntata de Tribunalul Bucuresti
c. Autodizolvare hotarata de organele competente conform statutului
d. reorganizare
e. imposibilitatea de a-si exercita mandatul

Raspuns corect: a,b,c,d

CURSUL 20 – PARLAMENTUL ( I )
⇒ Caracterizarea Parlamentului
⇒ Functiile Parlamentului

Obiectivele Cursului 20

• Definirea Parlamentului

37
 • Clasificarea functiilor Parlamentului

Concepte-cheie tratate:

Parlamentul – institutia politica si juridica formata din unul sau mai multe corpuri, adunari sau
camere, fiecare alcatuit dintr-un numar de membrii (deputati, senatori) dispunand intr-o masura
mai mare sau mai mica de putere de decizie

Caracterizarea Parlamentului

Alături de instituŃia şefului statului şi guvern, parlamentul constituie, în cadrul oricărei societăŃi
democratice, instituŃia politică cu rol major în structurarea şi funcŃionarea acesteia.
ApariŃia parlamentului trebuie considerată ca exprimând cerinŃa umană de participare la „facerea”
legilor, participare care este de fapt prima dintre legile democraŃiei. Dintotdeauna s-a afirmat că
puterea, suveranitatea aparŃin poporului, naŃiunii – realitate speculată deseori demagogic şi înşelător –
şi numai acesta, poporul, are dreptul de a legifera, legea fiind expresia voinŃei sale suverane. FaŃă de
realitatea că în statele cu teritorii întinse şi cu populaŃii numeroase este practic imposibil ca întreg
poporul să se constituie într-o adunare care să decidă, să legifereze, s-a pus problema de a şti cum se
poate valorifica această strânsă corelaŃie dintre voinŃa suverană şi lege.
Parlamentul apare deci ca o instituŃie politică şi juridică formată din unul sau mai multe corpuri,
adunări sau „camere”, fiecare alcătuit dintr-un număr de membri (deputaŃi, senatori), dispunând într-o
măsură mai mare sau mai mică de putere de decizie.

[paginile 149-150]

Functiile Parlamentului

1. GeneralităŃi privind funcŃiile parlamentului. Clasificarea funcŃiilor

Parlamentul are şi trebuie să aibă un loc şi un rol deosebit în sistemul statal.
AtribuŃiile parlamentului sunt specifice înfăptuirii, la cel mai înalt nivel, a conducerii statale
(exerciŃiul suveranităŃii naŃionale). Ca atare, funcŃiile parlamentului sunt funcŃii de conducere, sunt
funcŃii deliberative. Fiind ales direct de către cetăŃeni, prin vot, parlamentul reprezintă voinŃa poporului
şi are dreptul să exercite cele mai importante drepturi ale acestuia, să exercite puterea poporului. De
regulă, când vorbim de parlament spunem că el este puterea legislativă, unicul organ legiuitor, sau pur
şi simplu organ legiuitor.
FuncŃiile parlamentului sunt multiple şi importante. Este în afara oricărei îndoieli că parlamentul
are şi trebuie să aibă funcŃii legislative, precum şi funcŃii de control.
Studierea funcŃiilor parlamentului presupune o clasificare a lor pe criteriul conŃinutului acestora
(mai exact, al atribuŃiilor parlamentului). Potrivit acestui criteriu ştiinŃific, vom distinge următoarele
funcŃii:
a) legislativă (adoptarea legilor);
b) stabilirea direcŃiilor principale ale activităŃii social-economice, culturale, statale şi juridice;
c) alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi statale;
d) controlul parlamentar;
e) conducerea în politica externă;
f) organizarea şi funcŃionarea proprie.

FuncŃia legislativă a parlamentului

Am explicat cum, în viziunea separaŃiei/echilibrului puterilor de stat, activitatea statală este
repartizată pe cele trei domenii esenŃiale: funcŃia legislativă, funcŃia executivă şi funcŃia judiciară.
Într-o viziune simplă, funcŃia legislativă înseamnă edictarea de norme juridice, obligatorii pentru
executiv, iar în caz de litigii, şi pentru puterea jurisdicŃională. Vom observa însă că legea are două
38
accepŃiuni, deopotrivă corecte şi des utilizate: una largă, de act juridic normativ, şi una restrânsă, de
act juridic al parlamentului. Pentru înŃelegerea corectă a funcŃiei legislative, trebuie să precizăm că ne
referim la sensul restrâns al conceptului de lege, adică la sensul de act juridic normativ al
parlamentului. În această accepŃie, adoptarea legilor aparŃine numai parlamentului. Ca atare, într-o
asemenea viziune trebuie interpretată şi prevederea din ConstituŃia României potrivit căreia
Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a Ńării. Exercitarea funcŃiei legislative aparŃine teoretic
numai parlamentului, care o exercită singur. În practică, însă el „împarte” această funcŃie, sau unele
aspecte ale acestei funcŃii, cu executivul, cu electoratul (referendum), cu comisiile proprii.
Executivul se implică în funcŃia legislativă îndeosebi prin iniŃiativa legislativă, legislaŃia delegată,
promulgarea legilor, dreptul de veto. De aceea, pe bună dreptate, se vorbeşte uneori de limitele puterii
legislative a parlamentului, limite ce rezultă din însăşi noŃiunea de lege, din principiul democraŃiei
semidirecte, din teoria aşa-zisă a stării de necesitate.
Examinând dispoziŃiile ConstituŃiei actuale a României, se poate reŃine că stabilirea domeniului
rezervat legii este, în principal, realizată prin art.73, care stabileşte că Parlamentul poate adopta trei
categorii de legi, şi anume legi constituŃionale, legi organice şi legi ordinare.
Potrivit art.73, legile constituŃionale sunt cele de revizuire a ConstituŃiei, iar legile organice se
adoptă pentru: sistemul electoral; organizarea şi funcŃionarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de
Apărare a łării; regimul stării de asediu şi al celei de urgenŃă; infracŃiunile, pedepsele şi regimul
executării acestora; acordarea amnistiei sau a graŃierii colective; organizarea şi funcŃionarea Consiliului
Superior al Magistraturii, a instanŃelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a CurŃii de Conturi, statutul
funcŃionarilor publici; contenciosul administrativ; regimul juridic general al proprietăŃii şi al moştenirii;
regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecŃia socială; organizarea generală a
învăŃământului; regimul general al cultelor; organizarea administraŃiei locale, a teritoriului, precum şi
regimul general privind autonomia locală; modul de stabilire a zonele economice exclusive;
reglementarea celorlalte domenii pentru care, în ConstituŃie, se prevede adoptarea de legi organice.
Rămân în sfera legilor ordinare celelalte relaŃii sociale, asupra cărora legislativul poate hotărî.
Stabilirea direcŃiilor principale ale activităŃii social-economice, culturale, statale şi juridice
Exercitând împuternicirile de conducere statală ce-i sunt delegate de către popor, parlamentul
poate decide în problemele cele mai importante. Aceste împuterniciri sunt prevăzute în ConstituŃie şi
se realizează prin lege. Aceste împuterniciri pot fi exercitate fie de către parlament în întregul său, fie
de una din adunările (Camerele) parlamentului, în cazul structurii bicamerale, desigur. În acest sens,
trebuie să constatăm că revin în general parlamentului următoarele atribuŃii: adoptarea bugetului;
aprobarea programului guvernului; declararea mobilizării generale sau parŃiale; reglementarea
alegerilor; reglementarea organizării şi desfăşurării referendumului; organizarea şi funcŃionarea
organelor de stat, precum şi a partidelor politice; organizarea forŃelor armate şi a apărării naŃionale;
stabilirea regimului juridic al stării de asediu şi de urgenŃă; stabilirea infracŃiunilor şi pedepselor;
acordarea amnistiei; reglementarea cetăŃeniei; stabilirea regulilor privind statutul şi capacitatea
persoanelor fizice şi juridice; stabilirea sistemului general al impozitelor şi taxelor; emisiunea de
monedă; stabilirea regimului proprietăŃii şi al moştenirii; stabilirea regulilor generale privind raporturile
de muncă, sindicatele şi securitatea socială; organizarea învăŃământului; organizarea administrativă a
teritoriului; stabilirea statutului funcŃionarilor publici; stabilirea procedurilor jurisdicŃionale etc. Desigur,
cele mai multe dintre acestea se hotărăsc prin legi, dar aici avem în vedere conŃinutul funcŃiei, şi nu
forma sa de realizare. AtribuŃiile Parlamentului României de această natură sunt prevăzute în mai
multe articole ale ConstituŃiei.

Alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi statale
Aceste atribuŃii reprezintă o funcŃie complexă, iar exercitarea lor diferă de la un sistem
constituŃional la altul. Parlamentul României, potrivit ConstituŃiei (art. 93), poate suspenda din funcŃie
Preşedintele României, acordă votul de încredere Programului şi întregii liste a Guvernului, poate retrage
încrederea acordată Guvernului. Senatul şi Camera DeputaŃilor numesc Avocatul Poporului; Senatul
numeşte trei judecători la Curtea ConstituŃională, iar Camera DeputaŃilor numeşte trei judecători.

Controlul parlamentar

39
 Realizarea controlului de către parlament prezintă o mare importanŃă. Acest control este necesar
şi deplin. El este necesar, deoarece parlamentul, ca organ de stat căruia poporul îi deleagă funcŃia
deliberativă, trebuie să constate, direct, cum sunt respectate şi aplicate ConstituŃia şi legile, cum
autorităŃile statale îşi realizează rolul pe care îl au în mecanismul statal. Controlul exercitat de către
Parlament este un control deplin.
De principiu, controlul se întinde asupra întregii activităŃi desfăşurate potrivit ConstituŃiei şi legilor,
Parlamentul având dreptul de a anula acte ilegale, de a revoca organe de stat sau înalŃi funcŃionari a
căror activitate este nesatisfăcătoare. În acelaşi timp, acest control este diferenŃiat atât în funcŃie de
natura activităŃii controlate, cât şi de poziŃia în sistemul statal a autorităŃii controlate. Aceasta explică
nuanŃările din dispoziŃiile constituŃionale, precum şi diversitatea formelor şi mijloacelor de control.
Controlul parlamentar cuprinde activităŃi, organe de stat, acte normative. El se exercită fie direct
de către întregul Parlament, fie de către una din Camerele sale ( în sistemul bicameral), fie prin alte
mijloace şi forme de control.
Cât priveşte formele şi mijloacele specifice prin care se exercită controlul parlamentar, acestea
pot fi sistematizate astfel:
a) controlul exercitat prin dări de seamă; mesaje, rapoarte, programe prezentate parlamentului;
b) controlul exercitat prin comisiile parlamentare;
c) controlul exercitat prin întrebări şi interpelări;
d) dreptul deputaŃilor şi senatorilor de a cere şi obŃine informaŃiile necesare;
e) controlul exercitat prin rezolvarea petiŃiilor cetăŃenilor;
f)controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman).

a) Controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte, programe prezentate

Parlamentului
Acesta este un mijloc de control direct asupra activităŃii autorităŃilor statale. Potrivit ConstituŃiei,
unele organe de stat au obligaŃia de a prezenta Parlamentului sau uneia din Camerele sale mesaje,
rapoarte, dări de seamă, programe.
Au asemenea obligaŃii constituŃionale şefii de state, şefii de guverne. Astfel, Parlamentul
României ascultă anual mesajul Preşedintelui României cu privire la principalele probleme politice ale
naŃiunii; ascultă şi aprobă programul Guvernului; ascultă anual raportul CurŃii de Conturi; ascultă
rapoartele Avocatului Poporului.
b) Controlul exercitat prin comisiile parlamentare
Acesta este un control eficient, practicat destul de des. În sens larg, toate comisiile parlamentare
pot efectua control, dar aceste funcŃii sunt de regulă încredinŃate unor comisii de anchetă, sau comisii
speciale. Aceste comisii au deseori puteri judiciare, citează martori, care au obligaŃia legală să
compară în faŃa comisiei şi să răspundă.
c) Controlul exercitat prin întrebări şi interpelări
Acesta este un important mijloc de control, reglementat detaliat. Întrebările sunt cereri adresate
de către deputaŃi sau senatori organelor de stat (îndeosebi Guvernului sau miniştrilor) în legătură cu
activitatea analizată în Parlament sau cu orice alte probleme sociale, economice, culturale, juridice.
Prin întrebări se cer anumite informaŃii, precizări.
Ca în orice sistem parlamentar, şi la noi cele mai numeroase reguli privind organizarea şi
funcŃionarea Camerelor parlamentare sunt stabilite prin ConstituŃie şi prin regulamentele lor. În legătură
cu aceste regulamente, trebuie arătat că preşedinŃii celor două Camere au sesizat Curtea
ConstituŃională, în temeiul art.146 din ConstituŃie, cerându-i să se pronunŃe asupra constituŃionalităŃii
lor. Prin două decizii (nr.45/1994 şi 46/1994), Curtea ConstituŃională a declarat neconstituŃionale mai
multe prevederi regulamentare.
Potrivit ConstituŃiei, Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaŃi să răspundă la întrebările
sau la interpelările formulate de deputaŃi sau senatori.
Regulamentele Camerelor Parlamentului României stabilesc reguli detaliate privind întrebările,
lucru firesc faŃă de frecvenŃa acestora în viaŃa parlamentară şi de rolul lor în exercitarea funcŃiei de
control.

40
 Interpelările se deosebesc de întrebări şi prin procedura ce li se aplică. Interpelările pot fi
formulate de unul sau mai mulŃi parlamentari, precum şi de către un grup parlamentar. Interpelarea se
face în scris, cu indicarea obiectului ei, fără nici o dezvoltare (la Camera DeputaŃilor) sau cu motivare
(la Senat). Ea se citeşte de către preşedintele grupului parlamentar, respectiv, de către parlamentar, în
şedinŃă publică şi se transmite preşedintelui Camerei. Preşedintele Camerei transmite interpelarea
primului-ministru sau ministrului interpelat.
d) Dreptul deputaŃilor şi senatorilor de a cere şi obŃine informaŃiile necesare
Exercitarea eficientă a controlului parlamentar presupune dreptul deputaŃilor şi senatorilor de a
cere informaŃii autorităŃilor publice şi, desigur, obligaŃia acestora de a le furniza. Este şi motivul pentru
care ConstituŃia stabileşte că Guvernul şi celelalte organe ale administraŃiei publice, în cadrul
controlului parlamentar al activităŃii lor, sunt obligate să prezinte informaŃiile şi documentele cerute de
Camera DeputaŃilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinŃilor acestora.
Se poate refuza satisfacerea cererii în cazul în care aceasta priveşte secrete de stat de importanŃă
deosebită. În acest din urmă caz, refuzul poate fi adus la cunoştinŃă Camerei DeputaŃilor, care va
decide în şedinŃă secretă. Cât priveşte informarea senatorilor, în principiu, se aplică aceleaşi reguli.
e) Controlul exercitat prin rezolvarea petiŃiilor cetăŃenilor
Se consideră că Parlamentul exercită şi o funcŃie de reclamaŃie şi de contestaŃie, că adunările
(Camerele) parlamentare sunt un birou de primire a reclamaŃiilor cetăŃenilor, grupurilor de interese,
opoziŃiei, un loc de dezbatere permanentă între cetăŃeni şi guvern, între opoziŃie şi majoritate.
f) Controlul exercitat prin Avocatul Poporului (ombudsman)
Controlul efectuat pe această cale a fost prezentat într-un capitol anterior şi nu vom mai insista
asupra lui.

Conducerea în politica externă

Parlamentului îi revin importante atribuŃii în sfera relaŃiilor externe, atribuŃii ce Ńin de domeniul
conducerii. Cele mai importante atribuŃii în acest domeniu sunt ratificarea şi denunŃarea tratatelor
internaŃionale; declararea stării de război; decizia de suspendare sau încetare a ostilităŃilor militare.
AtribuŃiile parlamentului privind organizarea internă şi funcŃionarea sa
În cadrul acestor atribuŃii, menŃionăm îndeosebi: validarea sau anularea alegerii parlamentarilor;
adoptarea regulamentului de funcŃionare; alegerea organelor interne de lucru; aprobarea bugetului
propriu; unele atribuŃii privind statutul parlamentarilor.
a) Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor
Atunci când se întrunesc în prima şedinŃă, după alegeri, separat, Camera DeputaŃilor şi Senatul
procedează la verificarea legalităŃii alegerii fiecărui membru, hotărând validarea alegerii sau, după caz,
anularea alegerii. În acest sens, fiecare Cameră îşi alege o comisie de validare, care să reflecte
configuraŃia sa politică, aşa cum rezultă ea din constituirea grupurilor parlamentare. Comisia, verificând
legalitatea alegerii, întocmeşte un raport, decizia privind validarea sau invalidarea aparŃinând Camerei.
Camera DeputaŃilor sau, după caz, Senatul sunt legal constituite numai după validare. Potrivit
Regulamentelor Camerei DeputaŃilor şi Senatului, acestea sunt legal constituite după validarea a două
treimi din mandate.
b) Adoptarea regulamentului de funcŃionare
Adoptarea regulamentului exprimă autonomia regulamentară a Parlamentului şi, desigur, a
Camerelor acestuia în sistemul bicameral. În acest sens, atât Camera DeputaŃilor, cât şi Senatul îşi
stabilesc organizarea şi funcŃionarea prin regulamente proprii. În sistemul bicameral, se poate adopta
şi un regulament al întregului parlament, mai ales când Camerele reunite funcŃionează ca Adunare
Constituantă sau, prin ConstituŃie, se prevede realizarea unor atribuŃii numai în această formulă
organizatorică (validarea alegerii şefului de stat, ascultarea mesajului anual al şefului de stat,
exercitarea altor atribuŃii).
c) Alegerea organelor interne ale Camerelor Parlamentului
În cadrul atribuŃiilor Parlamentului sunt incluse: alegerea birourilor Camerelor, a comitetului
parlamentului pentru situaŃia în care Camerele lucrează reunite (Adunarea Constituantă, în România);
formarea comisiilor parlamentare.

41
 d) Stabilirea bugetului propriu
Această atribuŃie exprimă autonomia bugetară a Camerelor, a Parlamentului. Astfel, potrivit
art.61 (1) din ConstituŃie, resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de
acestea.
e) Unele atribuŃii privind statutul deputaŃilor sau senatorilor
Între acestea menŃionăm, de exemplu, ridicarea imunităŃii parlamentare.

[paginile 151 - 164]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Definirea Parlamentului
• Clasificarea functiilor Parlamentului

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

11. Folosind criteriul continutului vom distinge urmatoarele functii ale Parlamentului:
a. Stabilirea directiilor principale ale activitatii social-economice, culturale, statale si juridice
b. Alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati
c. Functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate
d. Conducerea in politica externa
e. Organizarea si functionarea proprie

Raspuns corect: a,b,d,e

12. Formele si mijloacele specifice prin care se exercita controlul parlamentar pot fi
sistematizate astfel:
a. Controlul exercitat prin Avocatul Poporului
b. Dreptul deputatilor si senatorilor la imunitate parlamentara
c. Controlul exercitat prin comisiile parlamentare
d. Controlul exercitat prin inrebari si interpelari
e. Dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si obtine informatiile necesare

Raspuns corect: a,c,d,e

CURSUL 21 – PARLAMENTUL ( II )
⇒ Structura Parlamentului
⇒ Organizarea interna a Parlamentului
⇒ Functionarea Palamentului

Obiectivele Cursului 21

• Grupurile politice parlamentare

• Opozitia parlamentara
• Birourile si comitetele
• Comisiile parlamentare
• Mandatul sau legislatura
• Sesiunea parlamentara

42
 • Drepturile si obligatiile parlamentarilor

Structura Parlamentului

Parlamentele existente astăzi în sistemele constituŃionale sunt formate fie dintr-o singură
adunare (cameră), fie din două sau mai multe adunări. Parlamentele formate dintr-o singură adunare
sunt parlamente cu structură unicamerală, iar cele formate din două sau mai multe adunări sunt
parlamente cu structură bicamerală sau multicamerală.
Structura parlamentului este în strânsă legătură cu structura de stat. Structura unitară a statului
este, în general, o motivaŃie a structurii unicamerale a parlamentului. Structura de stat federală
presupune însă, obligatoriu, existenŃa în cadrul parlamentului a unei a doua camere, care să reprezinte
interesele statelor membre. De aici, regula structurii bicamerale a parlamentelor în statele federative.
Această strânsă legătură nu duce însă la soluŃii rigide, pentru că în multe state unitare parlamentele au
o structură bicamerală.
Într-un sistem bicameral, Camerele pot avea aceeaşi legitimitate, precum şi aceeaşi competenŃă
sau competenŃe diferite. Analizându-se sistemele bicamerale se consideră că cea de a doua Cameră
se poate prezenta sub trei ipostaze:
• Camera aristocratică;
• Camera federală;
• Camera democratică.

a) Camera aristocratică
Această Cameră corespunde originilor istorice ale parla-mentului, fiind o fază tranzitorie între
regimurile vechi, aristocratice şi regimurile democratice moderne. Camerele aristocratice erau reuniuni
feudale ale vasalilor regilor, seniorilor. Astfel a apărut Camera Lorzilor în Anglia. Când, mai târziu,
oraşele şi comitatele şi-au desemnat deputaŃii, s-a format Camera Comunelor. EvoluŃia sistemelor
constituŃionale spre democraŃie a influenŃat firesc şi evoluŃia Camerei aristocrate, această evoluŃie
ducând fie la restrângerea puterilor sale (Anglia), fie la transformarea ei în Cameră democratică
(FranŃa), fie la dispariŃia sa.

b) Camera federală
Această Cameră corespunde structurii federale a statului, reflectând dublul caracter al acestuia
de subiect unitar de drept, dar compus din mai multe formaŃiuni statale. De aceea, în statul federativ
(compus, unional), parlamentul are două camere: o cameră care reprezintă interesele federaŃiei şi o a
doua Cameră, care reprezintă interesele statelor membre, popoarelor, naŃiunilor.

c) Camera democratică
Este în general astfel denumită cea de a doua Cameră din parlamentele bicamerale din statele
unitare. A doua Cameră poate fi aleasă prin vot universal şi direct, poate fi aleasă indirect, uneori este
considerată aparent democratică, alteori conservatoare. Important de reŃinut este că şi în statele
unitare a doua Cameră s-a impus ca utilă pentru echilibrul puterilor, pentru că un sistem unicameral
care prezintă riscul de a conduce la un „regim de adunare” nu este totdeauna o garanŃie pentru
democraŃie şi pluralism.

Parlamentul României este format din două camere, Camera DeputaŃilor şi Senatul, ambele alese
prin vot universal, egal, direct şi liber exprimat. Suntem deci în prezenŃa unui bicameralism nedife-renŃiat.

[paginile 164-168]

Organizarea interna a Parlamentului

43
 Camerele Parlamentului (Camera DeputaŃilor şi Senatul, la noi), precum şi parlamentul în întregul
său (mai ales că, uneori, în sistemul bicameral se lucrează şi în şedinŃe comune) sunt organisme
colegiale, cu o compoziŃie numeroasă, care lucrează şi decid numai în plenul lor, în sesiuni. Pentru ca
munca parlamentară să se desfăşoare în bune condiŃii, pentru ca proiectele de legi, de decizii, de
hotărâri să fie pregătite, se organizează şi formaŃiuni restrânse de lucru, care sunt parŃiale şi închise.
Astfel, s-a realizat o organizare internă a deputaŃilor sau senatorilor, organizarea cuprinzând birouri,
comitete, comisii, grupuri. Aceste structuri interne, de lucru sunt organizate şi îşi desfăşoară activitatea
potrivit regulamentului fiecărei Camere. Ele sunt alese, numite, formate de către fiecare cameră, fără
amestecul executivului (guvernului). Deci, această organizare internă este prin excelenŃă opera
parlamentului.
Grupurile politice parlamentare
Constituirea grupurilor parlamentare este, în general, o facultate, nu o obligaŃie şi este la
alegerea deputatului sau senatorului de a se înscrie sau nu într-un grup parlamentar. Aceasta pentru
că deputaŃii şi senatorii sunt independenŃi, ei rezultă din alegeri şi răspund cu precădere în faŃa
alegătorilor potrivit mandatului reprezentativ sau mandatului imperativ.
Recunoaşterea grupurilor politice parlamentare implică şi acordarea de drepturi sau înlesniri
pentru membrii acestora, precum: de a participa la lucrările celor mai importante organisme
parlamentare; dreptul la o durată mai mare a luărilor de cuvânt pentru preşedinŃii grupurilor; punerea la
dispoziŃia lor de birouri şi de personal administrativ în palatul parlamentului.
În Parlamentul României, deputaŃii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare potrivit
regulamentului fiecărei Camere. Grupurile parlamentare se organizează separat pentru Camera
DeputaŃilor şi Senat. Ele se formează imediat după ce deputaŃii şi senatorii s-au întrunit în prima lor
şedinŃă. Potrivit regulamentelor celor două Camere, în vederea formării organelor de lucru şi
desfăşurării activităŃii, deputaŃii sau senatorii se constituie în grupuri parlamentare alcătuite din cel puŃin
10 membri (la Camera DeputaŃilor) şi 7 membri (la Senat), care au figurat în alegeri pe listele aceloraşi
partide sau formaŃiuni politice. Dacă deputaŃii unui partid sunt mai mulŃi de 10, în vederea formării
grupurilor parlamentare, fie se pot reuni între ei (deci membri ai diferitelor partide), fie se pot afilia la
grupurile parlamentare constituite potrivit regulii de bază. După constituire grupul parlamentar îşi alege
un lider (preşedinte) şi, după caz, unul sau mai mulŃi locŃiitori (vicepreşedinŃi).
Aceste grupuri:
• fac propuneri pentru componenŃa comisiei de validare, în limita numărului de
locuri aprobate pentru fiecare grup; de altfel, comisia de validare trebuie să reflecte, în mod
proporŃional, configuraŃia politică a Camerei sau Senatului, aşa cum rezultă ea din
constituirea grupurilor parlamentare;
• propun candidaŃi pentru alegerea preşedinŃilor celor două Camere;
• propun candidaŃi pentru alegerea vicepreşedinŃilor, secretarilor şi chestorilor
birourilor permanente, în limita locurilor rezervate;
• prin preşedinŃii lor, îşi dau acordul pentru desemnarea membrilor comisiilor
parlamentare, cu respectarea reprezentării proporŃionale;
• pot propune încetarea calităŃii de membru al unei comisii parlamentare sau
înlocuirea unui membru;
• pot propune membri în Comisia de mediere;
• pot cere modificarea ordinii de zi;
• pot prezenta amendamente;
• pot cere preşedintelui Camerei, prin preşedinŃii lor, verificarea îndeplinirii
cvorumului;
• pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuŃia Camerei
DeputaŃilor.

[paginile 168 - 173]

Opozitia Parlamentara

44
 In sistemele democratice, în multe Ńări (Australia, Brazilia, Italia ş.a.), se identifică majoritatea
parlamentară (care susŃine guvernul) şi opoziŃia sau minoritatea parlamentară. Această schemă
parlamentară obligă toate tendinŃele parlamentare şi partidele politice să se alinieze pe două fronturi. În
mod firesc, majoritatea are un rol deosebit, deseori decisiv, în funcŃia deliberativă a parlamentului. Un
sistem democratic şi elastic permite însă reflectarea în deciziile parlamentare şi a tendinŃelor care nu
sunt majoritare, dar care pot avea o asemenea perspectivă.
De aceea, opoziŃia, care poate fi majoritatea de mâine, ocupă un loc oficial în cadrul instituŃiilor
politice şi deci şi al parlamentului. Unele sisteme constituŃionale merg până acolo încât asigură şefului
opoziŃiei o veritabilă funcŃie. Acesta este considerat omologul primului-ministru, poate fi consultat atunci
când guvernul pregăteşte programul, are adesea acelaşi drept la cuvânt ca şi primul-ministru sau alŃi
membri ai guvernului, primeşte ca şi primul-ministru o indemnizaŃie oficială.

[paginile 173 - 174]

Birourile si Comitetele

În funcŃie de structura concretă a parlamentelor, fiecare Cameră sau parlamentul în întregul său
îşi aleg birouri, denumite uneori permanente. Biroul Permanent este format din deputaŃi, respectiv
senatori, se alege pe durata unei legislaturi sau numai a unei sesiuni şi cuprinde, de regulă, un
preşedinte, vicepreşedinŃi, secretari şi chestori. Biroul Permanent are o serie de atribuŃii care privesc
buna organizare şi desfăşurare a lucrărilor Camerei, sprijinirea activităŃii deputaŃilor sau senatorilor.
Unele atribuŃii aparŃin, de regulă, preşedintelui Biroului Permanent, sau vicepreşedintelui care-l
înlocuieşte.
În România, fiecare Cameră a parlamentului îşi alege câte un birou permanent. Potrivit
ConstituŃiei, preşedinŃii birourilor permanente se aleg pe durata mandatului Camerelor, în timp ce
ceilalŃi membri ai birourilor permanente se aleg pe durata sesiunii. De asemenea, ConstituŃia permite
revocarea membrilor birourilor permanente înainte de expirarea mandatului. Regulamentele Camerei
DeputaŃilor şi Senatului stabilesc în detaliu organizarea şi atribuŃiile birourilor permanente. Aceste
regulamente disting între preşedintele Camerei şi restul Biroului Permanent în ce priveşte alegerea şi
atribuŃiile.
Biroul Permanent al Camerei DeputaŃilor are următoarele atribuŃii:
a) Propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;
b) Solicită preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
c) Supune aprobării Regulamentul Camerei, precum şi propunerile de modificare a acestuia;
d) Prezintă Camerei DeputaŃilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de
închidere a exerciŃiului financiar;
e) Pregăteşte şi asigură desfăşurarea, în bune condiŃii, a lucrărilor Camerei;
f) Primeşte şi distribuie proiectele şi propunerile de legi, precum şi rapoartele comisiilor
parlamentare;
g) Întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinŃelor şi programului de lucru;
h) Organizează relaŃiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaŃiile parlamentare
pe baza consultării, în funcŃie de natura acŃiunilor avute în vedere, a Comitetului Director al Grupului
Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politică externă şi a altor
comisii parlamentare, informând Camera DeputaŃilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la
componenŃa nominală a delegaŃiilor;
i) Supune spre aprobare Camerei DeputaŃilor componenŃa delegaŃiilor permanente la
organizaŃiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare şi cu
respectarea configuraŃiei politice a Camerei;
j) Aprobă statul de funcŃii şi regulamentul serviciilor Camerei DeputaŃilor, supune aprobării
Camerei structura serviciilor acesteia;
k) Conduce şi controlează serviciile Camerei;

45
 l) Aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul Camerei DeputaŃilor;
m) Îndeplineşte orice alte atribuŃii prevăzute de regulament, de legi sau însărcinări date de
Cameră.
Enumerarea acestor atribuŃii evidenŃiază clar rolul şi funcŃiile Biroului Permanent al Camerei
DeputaŃilor. Cât priveşte Senatul, Regulamentul acestuia prevede, în principiu, aceleaşi atribuŃii, cu
nuanŃări, desigur.
Secretarii Biroului Permanent au ca atribuŃii: întocmirea listei înscrierilor la cuvânt; prezentarea
propunerilor, amendamentelor şi oricăror alte comunicări adresate adunării; efectuarea apelului
nominal; notarea rezultatului votului; Ńinerea evidenŃei hotărârilor adoptate; supravegherea întocmirii
stenogramelor şi proceselor verbale; asistarea preşedintelui în realizarea atribuŃiilor ce-i revin.
Chestorii au ca atribuŃii: verificarea modului de gestionare a patrimoniului Camerei; exercitarea
controlului financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezentarea în Cameră a bugetului acesteia şi
încheierea exerciŃiului bugetar anual; asigurarea menŃinerii ordinii în localul Camerei etc.
În cazul parlamentelor cu structură bicamerală, uneori cele două Camere lucrează în şedinŃe
comune. În asemenea situaŃii se constituie comitetul parlamentului, existând şi un regulament propriu
de funcŃionare. Asemenea situaŃii se pot produce atunci când parlamentul îndeplineşte şi funcŃia
constituantă sau când unele atribuŃii revin parlamentului în întregul său, ca, de exemplu, ascultarea
mesajului şefului de stat, ratificarea unor tratate internaŃionale.

[paginile 174 - 178]

Comisiile parlamentare

Comisiile parlamentare sunt, ca şi birourile permanente ale adunărilor, organisme interne de

lucru. Ele au un rol deosebit în pregătirea lucrărilor, precum şi în exercitarea funcŃiilor parlamentare cu
deosebire a celor legislative şi a celor de control.
Comisiile parlamentare sunt de diferite categorii. După criteriul timpului pentru care sunt alese,
comisiile parlamentare sunt permanente şi atemporale.
Comisiile permanente, cele mai importante de altfel, sunt alese pe durata mandatului
parlamentar, în timp ce comisiile temporare (ad hoc) sunt alese pe o durată mai scurtă de timp, durată
determinată mai ales de problema ce li se repartizează spre studiu, avizare sau control.
Există apoi comisii parlamentare comune pentru ambele Camere, proprii fiecărei Camere,
comisii speciale, comisii de anchetă, comisii de mediere.
În sistemul parlamentar românesc, potrivit ConstituŃiei, Camerele îşi pot constitui comisii
permanente, comisii de anchetă, comisii speciale. De asemenea, se pot constitui comisii comune
pentru Camera DeputaŃilor şi Senat.

a) Comisiile permanente
În activitatea parlamentară, comisiile permanente au un rol deosebit, fiind alese pe durata
mandatului Camerei (Parlamentului) sau a sesiunii. Pentru ca activitatea acestor comisii să fie utilă şi
eficientă, ele sunt în general specializate pe domenii de activitate precum: economie şi finanŃe, afaceri
externe, ştiinŃă şi învăŃământ, apărare, sănătate.
Comisiile parlamentare permanente sunt organisme interne ale parlamen-tului, de studiere şi
avizare, precum şi de control. Numărul comisiilor permanente, denumirea lor, gradul de specializare
diferă de la un sistem constituŃional la altul.
După desemnarea lor, comisiile, în prima şedinŃă, îşi aleg birourile, cu respectarea şi aici a
configuraŃiei politice a Camerelor.
Biroul comisiei este format din preşedinte, vicepreşedinŃi şi secretari în numărul prevăzut de
regulamentele parlamentare. Biroul comisiei permanente organizează activitatea comisiei.

b) Comisiile temporare (ad-hoc)

Aceste comisii pot fi alese pentru orice probleme sau domenii de activitate, pentru o problemă
(afacere) determinată. AtribuŃiile lor se limitează la scopul înfiinŃării. De regulă, sunt alese comisii

46
temporare pentru redactarea unor proiecte de legi sau pentru exercitarea unui control aprofundat în
anumite domenii de activitate (ele se regăsesc aici sub denumiri ca „de anchetă”, „speciale”). Atunci
când sunt înfiinŃate, trebuie să li se stabilească atât împuternicirile, cât şi modul de lucru. Întotdeauna,
în lipsa unor dispoziŃii exprese în această privinŃă, comisiilor temporare li se aplică aceleaşi reguli ca şi
comisiilor permanente. Între comisiile temporare şi cele permanente nu există deosebiri, afară doar de
perioada de timp pentru care sunt constituite. Comisiile temporare există până când ele şi-au îndeplinit
misiunea pentru care au fost alese, în timp ce durata comisiilor permanente nu este dată de sarcinile
lor, ci de durata mandatului Camerei parlamentului.

c) Comisia întregii Camere

O asemenea comisie se găseşte în sistemul parlamentar britanic şi sub o formă sau alta în multe
Ńări al căror regim parlamentar este de inspiraŃie britanică. Comisia întregii Camere este un organ de
lucru care cuprinde pe toŃi membrii Camerei. Lucrările sale sunt prezidate de către un preşedinte, care-
l înlocuieşte pe speaker. Comisia întregii Camere lucrează după reguli mai simple şi intervine numai în
anumite cazuri, precum proiecte cu caracter constituŃional sau în probleme fiscale.

d) Comisii speciale
Comisiile speciale sunt acele comisii alese (desemnate) pentru a examina o problemă aparte,
specială şi pentru a face recomandări Camerei parlamentare. Ele examinează foarte rar proiectele de
legi. Sunt alese pentru o durată de timp necesară rezolvării problemei, fiind deci comisii temporare. În
anumite cazuri pot fi alese pe întreaga durată a sesiunii parlamentare, uneori fiind denumite comisii
speciale ale sesiunii.
Comisii speciale, select commitee, se întâlnesc în Parlamentul britanic, precum şi în Ńările care
imită sistemul parlamentar britanic.

e) Comisiile comune (mixte)

Parlamentele cu structuri bicamerale îşi aleg şi unele comisii comune (mixte), pentru probleme
(domenii) de interes comun. Comisiile mixte pot fi permanente sau temporare. Posibilitatea organizării
de comisii comune este prevăzută atât în ConstituŃie, în regulamentele celor două Camere, precum şi
în Regulamentul şedinŃelor comune ale Camerei DeputaŃilor şi Senatului.
Tot o comisie comună a fost şi Comisia de redactare a proiectului de ConstituŃie a României,
înfiinŃată de către Parlament, ca Adunare Constituantă, prin Hotărârea nr.2 din 11 iulie 1990. Această
comisie era formată din senatori, deputaŃi şi specialişti în domeniul dreptului constituŃional şi al altor
ştiinŃe socio-umane.

f) Comisiile de anchetă
Sunt o altă categorie de comisii ce pot fi create de către adunările parlamentare. Denumirea
acestor comisii evocă exact scopul creării lor. De regulă, aceste comisii sunt comisii temporare şi,
desigur, speciale. Potrivit Regulamentului Camerei DeputaŃilor (art.72) şi Regulamentului Senatului
(art.71), fiecare Cameră poate înfiinŃa o comisie de anchetă, la cererea unei treimi din membrii săi.

g) Comisiile de mediere
Comisiile de mediere se formează în parlamentele cu structură bicamerală, atunci când în
procedura de legiferare intervin soluŃii legislative diferite în cele două Camere. În asemenea situaŃii se
încearcă medierea între cele două Camere şi unul din mijloacele prevăzute de către lege este tocmai
comisia de mediere.
Regulamentele Camerelor Parlamentului României stabilesc cum se organizează şi cum
funcŃionează Comisia de mediere. Comisia de mediere este formată din 7 deputaŃi şi 7 senatori,
desemnaŃi de birourile permanente, la propunerea grupurilor parlamentare. Comisia se întruneşte la
convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul.
Comisia îşi stabileşte regulile de lucru şi termenul până la care va prezenta raportul său. Prezidarea
lucrărilor se realizează prin rotaŃie de către un senator şi un deputat, în ordinea stabilită de comisie.

47
 Hotărârile se iau cu majoritatea membrilor, iar în caz de paritate, votul preşedintelui este
hotărâtor.

h) Reguli privind funcŃionarea comisiilor parlamentare

FuncŃionarea comisiilor parlamentare este supusă unor reguli detaliate, înscrise de obicei în
regulamentele parlamentare. Trebuie subliniat însă că asemenea reguli sunt larg folosite în
parlamentele lumii şi ca atare nuanŃările acestor regulamente nu pot schimba substanŃial regulile
încetăŃenite.
ŞedinŃele comisiei parlamentare sunt convocate de către preşedintele sau vicepreşedintele
acesteia, cu trei zile înainte. DeputaŃii şi senatorii sunt obligaŃi să participe la aceste şedinŃe. Regula
este că şedinŃele nu sunt publice, dar participarea şi a altor persoane, fiind necesară, desigur că există
şi destul de multe excepŃii. Astfel, au acces la lucrările comisiilor miniştrii, specialiştii şi alte persoane
invitate, deputaŃii şi senatorii care au făcut propuneri în problema discutată, specialiştii din Consiliul
Legislativ, delegaŃi ai presei, radioului, televiziunii, în condiŃiile prevăzute de regulamente.

[paginile 178 - 188]

Functionarea Parlamentului

Mandatul sau legislatura

Reguli privitoare la funcŃionarea adunărilor parlamentare se găsesc înscrise atât în ConstituŃie,
cât şi, îndeosebi, în regulamentele de funcŃionare. ÎnŃelegerea funcŃionării parlamentului implică
explicarea noŃiunilor de mandat, sesiune şi şedinŃă parlamentară, precum şi a corelaŃiilor ce există între
acestea.
Prin mandat sau legislatură se înŃelege perioada de timp pentru care parlamentul (sau
Camerele) este ales şi îşi exercită împuternicirile sale. Parlamentele sunt alese în general pentru un
mandat de 4 sau 5 ani. Unele Camere ale parlamentului se pot reînnoi la 2 sau 3 ani, câte o treime,
regulă ce se întâlneşte, de exemplu, la Senatul S.U.A. Mandatul parlamentar se încheie la expirarea
termenului, afară de cazul când parlamentele sunt dizolvate sunt dizolvate mai înainte sau se
autodizolvă.
În general, mandatul parlamentului începe cu data când au loc alegerile de deputaŃi şi senatori şi
încetează la data efectuării alegerilor pentru noul parlament.
Cât priveşte Parlamentul României, ConstituŃia prevede, în art. 63, că mandatul Camerei
DeputaŃilor şi Senatului este de 4 ani şi că acest mandat poate fi prelungit, prin lege organică, în caz
de război sau de catastrofă. Alegerile pentru noile Camere vor avea loc în termen de cel mult trei luni
de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Parlamentul nou ales se întruneşte, la
convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.

Sesiunea
Camerele parlamentare îşi desfăşoară activitatea periodic, forma principală de lucru fiind sesiunea.
a) Categoriile de sesiuni. Sesiunile parlamentare sunt sesiuni ordinare şi sesiuni extraordinare.
Sesiunile ordinare sunt acele sesiuni în care Camera (adunarea, parlamentul) este obligată a se
întruni, numărul lor fiind expres prevăzut prin lege. Sesiunile extraordinare sunt acele sesiuni care se
pot Ńine ori de câte ori este nevoie, în afara sesiunilor ordinare. Desigur, sesiunile extraordinare se
realizează acolo unde durata în timp a sesiunilor este limitată. Potrivit art.66 din ConstituŃia României,
Camera DeputaŃilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare.
b) Convocarea sesiunilor parlamentare şi durata lor. Trebuie să subliniem că evoluŃia sistemelor
constituŃionale a implicat şi câştigarea dreptului Parlamentului de a-şi hotărî independent funcŃio-narea.
Cât priveşte iniŃiativa convocării în sesiuni, ea este diferită după cum este vorba de sesiuni ordinare
sau extraordinare. Există, de asemenea, reguli exprese privind perioada de timp în care se pot
desfăşura sesiunile, precum şi termenul în care trebuie convocate. Sunt şi reguli privind convocarea
primei sesiuni, sesiunea de constituire.

48
 Durata sesiunilor este fie stabilită prin lege, fie, de regulă, sesiunile durează până la epuizarea
problemelor înscrise pe ordinea de zi, în afara situaŃiilor când se hotărăşte închiderea sau
suspendarea lor. DispoziŃiile ConstituŃiei României în acest domeniu valorifică procedee eficiente şi
practice.
În ce priveşte sesiunile ordinare, ConstituŃia stabileşte că acestea sunt două pe an, menŃionând
şi perioada calendaristică în care se desfăşoară. Astfel, prima sesiune ordinară începe în luna
februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. Cea de-a doua sesiune ordinară începe în luna
septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.
Cât priveşte sesiunile extraordinare, acestea pot fi convocate la iniŃiativa Preşedintelui României, a
Biroului Permanent al fiecărei Camere ori cel puŃin a unei treimi din numărul deputaŃilor sau al senatorilor.
Convocarea în sesiune revine, în toate cazurile, preşedinŃilor Camerelor şi se realizează prin
decizie.

ŞedinŃele
În cadrul sesiunilor, Camerele parlamentului lucrează în şedinŃe care se desfăşoară potrivit
regulamentelor de funcŃionare. Cât priveşte şedinŃele, trebuie avut în vedere că, potrivit ConstituŃiei,
Camera DeputaŃilor şi Senatul lucrează în şedinŃe separate şi în şedinŃe comune. ConstituŃia
nominalizează situaŃiile în care Camerele lucrează în şedinŃe comune, menŃionând că desfăşurarea
acestora este stabilită prin regulament. Aceste şedinŃe sunt publice, cu excepŃia situaŃiilor când se
hotărăşte şedinŃă secretă.
Prezidarea şedinŃelor aparŃine de regulă preşedintelui Camerei, ajutat de membri ai biroului, toŃi
sau numai unii, prin rotaŃie. Potrivit regulamentelor Camerelor Parlamentului României, conducerea
lucrărilor aparŃine Preşedintelui Camerei, sau în lipsa acestuia unuia din vicepreşedinŃi, ajutat de doi
secretari. Lucrările şedinŃelor comune sunt conduse, alternativ, de preşedintele Camerei DeputaŃilor şi
de preşedintele Senatului, asistaŃi de doi secretari, câte unul de la fiecare Cameră.
De regulă, programul fiecărei şedinŃe cuprinde, în ordine: comunicări, întrebări, anunŃuri de
interpelări, propuneri de modificare a ordinii de zi, discutarea problemelor de pe ordinea de zi. Pentru a
discuta problemele înscrise pe ordinea de zi, deputaŃii şi senatorii iau cuvântul, dacă-l cer şi îl primesc
de la preşedintele Camerei, în ordinea înscrierii la cuvânt.
Proiectul ordinii de zi este întocmit de către Biroul Permanent al Senatului, iar adoptarea sa
revine numai Senatului.
Cât priveşte Camera DeputaŃilor, ordinea de zi şi programul de lucru se aprobă de Comitetul
ordinii de zi până la sfârşitul fiecărei săptămâni de lucru a Camerei.

Sistemul de vot
Asupra problemelor discutate, Camerele parlamentului hotărăsc prin vot, care poate fi deschis
sau secret, stabilind pentru fiecare problemă în parte şi felul votului, afară de cazul în care chiar prin
regulamentele de organizare şi funcŃionare se stabileşte şi caracterul votului. Astfel, de exemplu, art.34
din Regulamentul şedinŃelor comune ale Camerei DeputaŃilor şi Senatului prevede votul secret cu bile
pentru acordarea votului de încredere Guvernului sau adoptarea moŃiunii de cenzură. Votul deschis se
exprimă prin ridicarea de mâini, apel nominal, ridicare în picioare sau vot electronic.
Sistemul de vot în parlament a cunoscut o anumită evoluŃie, el exprimând, desigur, autonomia
parlamentului. Mai întâi, guvernanŃii au preferat votul secret, pentru că acesta permite parlamentarilor
să susŃină guvernul fără ca electoratul să observe. Această viziune se justifică prin teoria mandatului
reprezentativ şi suveranitatea parlamentară.
Pe parcurs, s-a impus şi votul deschis, sub presiunea cetăŃenilor, votul secret subzistând în cazul
alegerilor în funcŃii. Concomitent cu dezvoltarea partidelor politice, tendinŃa este de a se prefera votul
deschis, care permite un control clar asupra opŃiunilor, iar guvernului, un control deschis asupra
majorităŃii parlamentare care trebuie să-l susŃină.

DeputaŃii şi senatorii

49
 Membrii Parlamentului poartă, de regulă, denumirea de deputaŃi sau senatori. Aceste denumiri,
consacrate de sistemele constituŃionale, sunt corelate cu chiar denumirea Camerelor parlamentului (în
sistemul bicameral) sau a parlamentului.
De regulă, în structura bicamerală, o Cameră este denumită Adunarea sau Camera DeputaŃilor,
Camera ReprezentanŃilor şi cealaltă Senat. De asemenea, deputaŃii şi senatorii sunt aleşi prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, existând şi alte reguli de desemnare. Sunt sisteme
constituŃionale în care există şi deputaŃi numiŃi, iar unii deputaŃi pot fi rezultatul unor dispoziŃii legale
care să permită reprezentarea unor categorii sociale minoritare. Cât priveşte senatorii, ei pot fi aleşi, de
drept şi numiŃi. Senatorii de drept se găsesc în acele Ńări în care constituŃiile stabilesc că anumite
persoane (de regulă, foştii prim-miniştri, şefii cultelor religioase, preşedinŃii academiilor de profil strict
ştiinŃific) fac parte de drept din Senat, în temeiul calităŃii lor.

Drepturi şi obligaŃii
În realizarea mandatului lor, deputaŃii şi senatorii au o serie de drepturi şi de îndatoriri stabilite
atât prin ConstituŃie, cât şi prin regulamentele Camerelor. Acestea creează condiŃiile pentru ca
deputaŃii şi senatorii să-şi desfăşoare activitatea.
În funcŃie de timpul în care pot fi exercitate, drepturile şi îndatoririle deputaŃilor şi senatorilor pot fi
clasificate în drepturi şi îndatoriri pe care deputaŃii le exercită în timpul şedinŃelor şi cele pe care le
exercită între şedinŃe.
Cât priveşte actul normativ în care sunt cuprinse, am putea distinge între drepturile şi îndatoririle
prevăzute în ConstituŃie şi cele prevăzute în legi.
Vom proceda însă la expunerea acestora, în ordinea importanŃei lor, pentru că unele drepturi şi
îndatoriri sunt greu de clasificat, în exclusivitate, într-o anumită grupă.
Drepturile şi îndatoririle deputaŃilor şi senatorilor sunt, în principal, următoarele:
a) De a participa la întreaga activitate a Camerei parlamentare şi a Parlamentului, în toate
formele în care această activitate se desfăşoară. Ei au dreptul şi obligaŃia de a participa la şedinŃele
Camerelor, precum şi la activitatea grupurilor parlamentare, a comisiilor parlamentare, de a iniŃia
propuneri legislative.
b) De a urmări aplicarea legilor şi a celorlalte măsuri hotărâte de către Parlament. Dacă, în
timpul şedinŃelor, parlamentarii participă la votarea legilor şi a hotărârilor, între şedinŃele parlamentare
ei trebuie să urmărească dacă şi cum aceste acte sunt aduse la îndeplinire. Aceasta se poate realiza
printr-o varietate de forme şi mijloace, cum ar fi participarea lor la şedinŃele unor autorităŃi publice,
sesizări şi propuneri.
c) De a pune întrebări şi adresa interpelări.
d) De a cere informaŃiile necesare de la autorităŃile publice, în condiŃiile legii, în vederea
pregătirii dezbaterilor ori a interpelărilor.
e) De a păstra o strânsă legătură cu alegătorii din circumscripŃia electorală în care au fost
aleşi. În acest mod se vor cunoaşte problemele reale, iar alegătorii pot fi eficient sprijiniŃi în cererile lor.
f) De a fi indemnizaŃi, de a primi diurne, de a li se asigura cazarea şi gratuitatea călătoriei pe
tren, avion, vapor, autobuz. De asemenea, li se rambursează taxele de poştă şi telecomunicaŃii interne
pentru activităŃile legate de exercitarea mandatului.
g) De a li se acorda concedii pentru motive de boală sau interese personale, în condiŃiile
Regulamentului Camerei.

IncompatibilităŃi şi imunităŃi
Unele sisteme constituŃionale stabilesc incompatibilităŃi între mandatul de deputat sau senator şi
alte funcŃii, de regulă, publice. Aceste incompatibilităŃi au multe explicaŃii, precum: imposibilitatea
exercitării concomitente a unor funcŃii; parlamentarul trebuie să se concentreze numai asupra activităŃii
parlamentare; evită corupŃia, prin acordarea de posturi avantajoase de către executiv, în vederea
influenŃării parlamentului etc. Potrivit ConstituŃiei, calitatea de deputat sau de senator este
incompatibilă cu exercitarea oricărei funcŃii publice de autoritate, cu excepŃia celei de membru al
Guvernului. Alte incompatibilităŃi se stabilesc prin lege organică.
Desigur, nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator.
50
 Cât priveşte imunitatea parlamentarului, ea urmăreşte punerea acestuia la adăpost împotriva
unor urmăriri judiciare abuzive sau şicanatorii. Există două categorii de imunităŃi parlamentare: primele
sunt caracterizate prin inexistenŃa răspunderii, punând parlamentarul la adăpost pentru tot ce priveşte
activitatea legată de exercitarea mandatului său (discursuri, opinii, vot). ImunităŃile din a doua
categorie, denumite şi inviolabilităŃi, cuprind reguli speciale privind reŃinerea, arestarea sau trimiterea în
judecată penală, în cazul în care deputaŃii sau senatorii sunt învinuiŃi de crime sau delicte. Aceste
reguli ocrotesc parlamentarii împotriva unor abuzuri, unor urmăriri judiciare nejustificate, arbitrare,
declanşate de către executiv sau adversari. În acest sens vom explica regulile cuprinse în ConstituŃia
României.
Imunitatea parlamentară este o garanŃie juridică a exercitării nestânjenite de către deputaŃi şi
senatori a activităŃii lor. Ea nu trebuie interpretată ca o înlăturare a răspunderii deputatului sau
senatorului pentru încălcarea legilor, ci ca o protecŃie împotriva eventualelor abuzuri sau presiuni.
Camera parlamentară, printr-o obiectivă şi matură dezbatere şi chibzuinŃă, are dreptul să aprecieze
dacă faptele imputate deputatului sau senatorului se întind pe întreaga durată a mandatului.

Răspundere şi sancŃiuni
DeputaŃii şi senatorii au o serie de drepturi, dar şi o serie de obligaŃii. De asemenea, ei au
obligaŃia de a respecta normele regulamentare. În cazul încălcării acestor norme ei pot fi sancŃionaŃi.
SancŃiunile ce li se pot aplica sunt:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) eliminarea din sala de şedinŃe;
e) interzicerea de a participa la lucrările adunării pe timp de maximum 15 zile;
f) excluderea temporară.
Regulamentul Senatului prevede doar primele patru sancŃiuni, iar la sancŃiunea de la litera e),
durata este de 30 de zile. SancŃiunile pot fi aplicate de către preşedintele Camerei sau de către
Cameră în condiŃiile prevăzute de regulament şi, desigur, în raport cu gravitatea abaterii.

[paginile 188 - 202]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Organizarea interna a Parlamentului
• Functionarea birourilor si comitetelor
• Sedintele parlamentare

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

13. Care dintre atributiile enumerate mai jos considerati ca sunt atributii ale Biroului
Permanent al Camerei Deputatilor?
a. Pot cere incheierea dezbaterilor in Senat
b. Propune camerei data inceperii si incheierii sesiunii parlamentare
c. Solicita Presedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare
51
 d. Pregateste si asigura desfasurarea in bune conditii a lucrarilor camerei
e. Stabileste ordinea de zi a fiecarei sedinte

Raspuns corect: b,c,d

14. Care dintre comisiile enumerate mai jos considerati ca sunt comisii parlamentare
in sistemul parlamentar romanesc, potrivit Constitutiei Romaniei?
a. Comisii permanente
b. Comisii de mediere
c. Comisia intregii camere
d. Comisii comune pentru ambele camere
e. Comisii speciale

Raspuns corect: a,d,e

CURSUL 22 – PARLAMENTUL ( III )

⇒ Actele Parlamentului
⇒ Suprematia Legii
⇒ Regulamentele parlamentare
⇒ Hotararea ca act juridic al Parlamentului
⇒ Motiunile
⇒ Actele structurilor parlamentare

Obiectivele Cursului 22

• Clasificarea actelor Parlamentului

• Elaborarea legii
• Regulamentele parlamentare
• Hotararea si motiunea

Actele Parlamentului

Dacă parlamentul, în chiar raŃiunea sa de a fi, adoptă legi, în practica acestuia s-au impus şi alte
acte, sub denumiri specifice, precum regulamente, hotărâri, declaraŃii, moŃiuni, mesaje, apeluri.
Trebuie precizat că unele acte sunt adoptate numai de o Cameră parlamentară. Pentru simplificare
folosim termenul parlament, din context rezultând autoritatea emitentă.
O problemă priveşte clasificarea generală a actelor parla-mentului. Pentru aceasta vom observa că
prin constituŃii sunt nomi-nalizate următoarele acte juridice: legile, regulamentele Camerelor, hotărâririle şi
moŃiunile. În funcŃie de faptul dacă conŃin sau nu norme juridice, actele pot fi clasificate în două categorii,
şi anume: acte cu caracter normativ şi acte cu caracter individual (nenormativ).
În prima categorie intră legile şi regulamentele Camerelor, fără excepŃie, precum şi unele
hotărâri. În cea de-a doua categorie sunt cuprinse numai hotărâri, şi anume acelea care cuprind
manifestări de voinŃă în scopul stabilirii de drepturi şi obligaŃii în sarcina unor subiecte de drept dinainte
determinate, precum şi moŃiunile.

Legea ca act juridic al parlamentului

Două realităŃi fac mereu actuală discutarea conceptului de lege. Mai întâi faptul că, în mod
obişnuit, curent, termenul de lege este folosit în două accepŃiuni, o accepŃie largă (lato sensu), care
exprimă orice act normativ, şi o accepŃie restrânsă (stricto sensu), prin care se desemnează actul

52
juridic al parlamentului (autoritate legiuitoare). Ambele accepŃiuni sunt corect, curent utilizate. DistincŃia
ştiinŃifică se impune însă atunci când urmărim să stabilim ierarhia izvoarelor de drept, să facem
cuvenitele delimitări între actele autorităŃilor publice şi deci şi între cele ale parlamentului, sau când
vrem să explicăm supremaŃia juridică a legii. Aceasta deoarece supremaŃia legii priveşte numai legea
ca act juridic al parlamentului.
Legea, în accepŃiunea sa restrânsă, este considerată a fi o regulă generală, un act, având forma
scrisă, adoptată de către parlament şi după o procedură anumită, prestabilită (procedură specială,
norme de tehnică legislativă).
Este, de asemenea, utilă adăugirea ce apare în unele definiŃii, în sensul că acest act comportă
accepŃiunea directă sau indirectă a guvernanŃilor, în măsura în care acest lucru s-ar referi la adoptarea
legilor prin referendum.
Dar acest mod de definire este numai parŃial complet, în sensul că surprinde doar aspectul formal
al legii.
Cât priveşte cel de-al doilea aspect, aspectul material (conŃinutul reglementărilor), mai exact
spus, trăsăturile privind aspectul material al conceptului de lege nu sunt suficiente pentru identificarea
legii ca act al parlamentului. Dacă este adevărat că legea conŃine norme generale de conduită,
obligatorii (reguli generale şi obligatorii), susceptibile de a fi aplicate, în caz de nevoie, prin forŃa de
constrângere a statului, este însă fără îndoială că o asemenea trăsătură priveşte toate actele
normative, fără excepŃie. De asemenea, precizarea că legea intervine în materiile legislative stabilite
de către ConstituŃie nu este nici ea satisfăcătoare, deşi poate fi avută în vedere mai ales pentru
sistemele constituŃionale în care domeniul rezervat legii este precis determinat chiar prin dispoziŃii
constituŃionale.
Putem considera că legea, în accepŃiunea sa restrânsă, este actul juridic al Parlamentului,
elaborat în conformitate cu ConstituŃia, potrivit unei proceduri prestabilite şi care reglementează relaŃiile
sociale cele mai generale şi cele mai importante. Un asemenea mod de definire a legii prezintă,
credem noi, reale avantaje de ordin ştiinŃific. El surprinde atât aspectul formal, cât şi cel material.
Desprindem din această definiŃie faptul că legea este actul juridic al Parlamentului, identificându-se
astfel organul emitent. De aici rezultă că legea este în exclusivitate actul Parlamentului, definiŃia
punând în valoare dispoziŃiile din multe constituŃii, potrivit cărora parlamentul este unicul organ legiuitor.
Această prevedere constituŃională şi realitate statală este rezultatul faptului că parlamentul constituie,
de regulă, singurul organ de stat ales de către toŃi cetăŃenii Ńării, direct prin vot universal, egal şi secret.
DefiniŃia evocă faptul că nici un alt organ de stat nu poate adopta legi, că deci numai parlamentul
îmbracă în forma legii voinŃa poporului, dându-i astfel, caracterul de voinŃă de stat. Legea însă se află
într-un raport de conformitate cu constituŃia, ea trebuind să fie perfect armonizată cu litera şi spiritul
acesteia.
Stabilirea sferei relaŃiilor sociale ce formează domeniul rezervat reglementării prin lege prezintă
un real interes teoretic şi practic, mărturii în acest sens fiind atât preocupările ştiinŃifice, cât şi
reglementările constituŃionale.
Examinând această problemă în realitatea sa constituŃională, vom putea observa că unele constituŃii,
deşi conŃin anumite elemente de identificare, nu stabilesc expres, în integralitatea lor, relaŃiile a căror
reglementare se face în exclusivitate prin lege. Alte constituŃii enumeră însă aceste relaŃii, un asemenea
procedeu având, desigur, avantaje.
Faptul că unele constituŃii încearcă o delimitare a categoriilor de relaŃii sociale ce revin, în
exclusivitate, reglementării prin lege, ca act al parlamentului, este considerat o inovaŃie, având în vedere
că în mod tradiŃional domeniul legii este nelimitat şi că parlamentul este considerat suveran şi poate
legifera în orice domeniu.
ConstituŃia României stabileşte domeniile rezervate reglementării prin legi constituŃionale,
acestea fiind cele ce privesc revizuirea ConstituŃiei.
Domeniile rezervate legii organice sunt:
a) Sistemul electoral;
b) Organizarea şi funcŃionarea partidelor politice;
c) Organizarea şi desfăşurarea referendumului;
d) Organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a łării;

53
 e) Regimul stării de asediu şi al celei de urgenŃă;
f) InfracŃiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
f) Acordarea amnistiei sau a graŃierii colective;
g) Organizarea şi funcŃionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanŃelor judecătoreşti,
a Ministerului Public şi a CurŃii de Conturi;
h) Statutul funcŃionarilor publici;
i) Contenciosul administrativ;
j) Regimul juridic general al proprietăŃii şi al moştenirii;
k) Regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecŃia socială;
l) Organizarea generală a învăŃământului;
m) Regimul general al cultelor;
n) Organizarea administraŃiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind
autonomia locală;
o) Modul de stabilire a zonei economice exclusive;
p) Celelalte domenii pentru care, în ConstituŃie, se prevede adoptarea de legi organice.
Cât priveşte legile ordinare, ConstituŃia nu nominalizează anumite domenii, lăsând Parlamentului
aprecierea acestora.

Clasificarea legilor
TradiŃional, legile sunt clasificate în legi constituŃionale şi legi obişnuite, ordinare. Această
clasificare exprimă corect ideea că şi ConstituŃia este o lege căreia îi sunt caracteristice în general
aceleaşi trăsături.
FaŃă de prevederile exprese ale ConstituŃiei României, se impune clasificarea legilor în legi
constituŃionale, legi organice şi legi ordinare. Această clasificare se realizează pe criteriul conŃinutului
reglementărilor, dar şi pe cel al procedurii de adoptare.
Legile constituŃionale sunt cele prin care se revizuieşte ConstituŃia. Sub aspectul conŃinutului, ele
conŃin reglementări ale relaŃiilor sociale fundamentale şi care sunt esenŃiale pentru instaurarea,
menŃinerea şi exercitarea statală a puterii. Sub aspect procedural, ele se adoptă cu votul a cel puŃin
două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, fiind definitive numai după aprobarea lor prin
referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de
revizuire.
Legile organice sub aspectul conŃinutului sunt acelea care intervin în domeniile rezervate prin
ConstituŃie. Sub aspect procedural, ele se adoptă cu votul majorităŃii membrilor fiecărei Camere.
Legile ordinare reglementează relaŃii sociale de mai mică importanŃă, iar procedural sunt
adoptate cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi din fiecare Cameră.
Introducerea referendumului ca mod de adoptare a unor legi înseamnă includerea în chiar
procedura de elaborare a legii a consultării directe, prin vot, a poporului.
În lumina acestor realităŃi constituŃionale se impune completarea clasificării legilor, sau mai exact o
îmbunătăŃire a celei existente. Putem observa astfel că există patru mari categorii de legi, şi anume:
a) legi constituŃionale;
b) legi referendum (aprobate prin referendum);
c) legi organice;
d) legi obişnuite, ordinare.
DistincŃia între aceste categorii de legi se poate face atât pe criteriul conŃinutului reglementărilor,
cât şi pe criteriul procedurii de elaborare.

[paginile 203-214]

Suprematia legii

Conceptul de supremaŃie a legii

54
 Desigur, se impune să precizăm ce este supremaŃia legii. În literatura juridică se constată că
noŃiunea de supremaŃie juridică a legii este de obicei definită pornindu-se de la faptul că norma stabilită
de aceasta nu trebuie să corespundă nici unei alte norme, în afară de normele cuprinse în ConstituŃie,
iar toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să
deroge de la ea. SupremaŃia legii este un principiu constituŃional ce exprimă acea calitate a legii
(trăsătură a legii) în virtutea căreia legea elaborată în conformitate cu litera şi spiritul ConstituŃiei este
superioară, juridic, tuturor actelor normative existente într-un sistem constituŃional.

Fundamentarea ştiinŃifică a supremaŃiei legii

Fundamentarea ştiinŃifică a supremaŃiei legii a fost făcută îndeosebi prin raportarea la categoriile
juridico-statale. Sintetizând punctele de vedere exprimate în literatura juridică, putem observa că
supremaŃia legii s-a fundamentat ştiinŃific în mod diferit. De aceea, unele consideraŃii se impun.
a) Fundamentarea ştiinŃifică a supremaŃiei legii prin caracterele puterii. Se poate observa că
deseori supremaŃia legii se fundamentează prin caracterele generale ale puterii şi îndeosebi prin
deplinătatea şi suveranitatea puterii.
În mod discutabil, unii denumesc aceste caractere generale principii ale organizării şi funcŃionării
organelor statului. Fără a intra în detalii, trebuie să precizăm că deplinătatea (cu unele rezerve) şi
suveranitatea sunt caractere generale ale puterii şi, deşi se regăsesc (în sensul că le determină) în
principiile fundamentale de organizare statală, ele nu se confundă cu acestea. Fundamentarea
ştiinŃifică a supremaŃiei legii pe caracterele generale ale puterii este corectă, dar nu şi completă.
b) Fundamentarea ştiinŃifică a supremaŃiei legii prin poziŃia în sistemul statal a autorităŃii
emitente. De cele mai multe ori se consideră că poziŃia parlamentului în sistemul statal justifică şi
supremaŃia legii. Se consideră astfel că ierarhia organelor statale duce în mod obligatoriu şi la o
ierarhie a actelor lor juridice. Astfel stând lucrurile, din moment ce parlamentul ocupă poziŃia cea mai
înaltă în sistemul statal, înseamnă că şi legea ocupă poziŃia cea mai înaltă în sistemul normativ
(sistemul de drept al unei Ńări). Desigur, şi un asemenea mod de fundamentare a supremaŃiei legii este
exact, dar incomplet.
c) Fundamentarea ştiinŃifică a supremaŃiei legii prin supremaŃia ConstituŃiei. O asemenea
fundamentare este desigur exactă, dar nu este în general şi motivată, plecându-se de la ideea că
supremaŃia ConstituŃiei este un lucru îndeobşte admis şi cunoscut.
Este foarte adevărat că şi ConstituŃia este o lege, dar cu toate acestea dintotdeauna între
ConstituŃie şi lege s-au făcut deosebiri (de conŃinut, de formă şi de putere juridică), de unde rezultă şi
necesitatea discutării nuanŃate a supremaŃiei.
SupremaŃia legii se explică deci prin (sau şi prin) funcŃiile sale în exprimarea şi realizarea voinŃei
poporului ca voinŃă general obligatorie (de stat). Aşa cum am precizat şi la supremaŃia ConstituŃiei,
trebuie să observăm şi aici că în fundamentarea ştiinŃifică a supremaŃiei legii nu trebuie să privim izolaŃi
aceşti factori.
Fundamentarea ştiinŃifică a supremaŃiei legii se regăseşte în totalitatea acestor factori economici,
sociali, politici şi juridici, factori ce se află într-o strânsă legătură şi interacŃiune şi care trebuie priviŃi în
raport cu legea în indivizibilitatea lor.

Explicarea supremaŃiei legii în raport cu supremaŃia constituŃiei

Studierea supremaŃiei legii este în general făcută avându-se în vedere că în conceptul de lege
sunt de fapt incluse şi constituŃia, precum şi legile de modificare a constituŃiei.
În definirea constituŃiei, am evidenŃiat că şi ea este o lege, dar o lege fundamentală, trăsătură
rezultând atât din conŃinutul reglementărilor, cât şi din procedura de elaborare. Pentru raŃiunile pe larg
expuse în capitolul privitor la ConstituŃie, supremaŃia constituŃiei exprimă poziŃia sa cea mai înaltă în
sistemul normativ al unei Ńări. Aşa văzute lucrurile, supremaŃia legii nu priveşte raportul acesteia cu
constituŃia (poziŃia sa faŃă de constituŃie), ci poziŃia faŃă de restul dreptului.
Sintetizând, putem reŃine din poziŃia supraordonată a constituŃiei, în raport cu legea ordinară,
supremaŃia constituŃiei. La rândul său, legea este elaborată în conformitate cu constituŃia şi este

55
supremă faŃă de restul dreptului. În această viziune, supremaŃia legii exprimă poziŃia sa juridică
superioară faŃă de celelalte acte normative existente în sistemul nostru juridic.
ConsecinŃele juridice ale supremaŃiei legii
Din supremaŃia legii în sistemul normativ rezultă o serie de consecinŃe juridice, privind fie legea
ca atare (situaŃii în care aceste consecinŃe sunt şi garanŃii ale supremaŃiei legii), fie normele juridice
existente în sistemul constituŃional. În cadrul acestor consecinŃe vom explica: cele privind elaborarea
legii; cele privind modificarea, suspendarea şi abrogarea legii; cele privind conformitatea cu legea a
celorlalte acte emise de organele statului.

Elaborarea legii
Din moment ce legea exprimă voinŃa poporului şi este edictată de către parlament, este firesc ca
elaborarea să se facă potrivit unei proceduri deosebite, procedură la rândul său prestabilită prin
constituŃie şi lege. Acest lucru – s-a văzut – rezultă din chiar definiŃia legii. În explicarea procedurii de
elaborare a legii, unele consideraŃii se impun.
a) Procedura de elaborare a legilor este în directă legătură cu chiar clasificarea legilor. Cât
priveşte sistemul constituŃional român, procedura de elaborare cunoaşte deosebiri (nuanŃări) în funcŃie
de faptul dacă legile sunt constituŃionale, organice sau ordinare.
b) Determinarea etapelor şi succesiunea lor în procedura de elaborare a legilor interesează,
de asemenea, mai ales că în literatura juridică sunt exprimate puncte de vedere diferite.
Procedura de elaborare a legilor cuprinde următoarele etape:
1. IniŃiativa legislativă;
2. Examinarea şi avizarea proiectului de lege de către comisiile parlamentare;
3. Includerea proiectului de lege pe ordinea de zi a şedinŃelor Camerelor;
4. Dezbaterea proiectului de lege în plenul fiecărei Camere;
5. Votarea proiectului de lege în fiecare Cameră;
6. Medierea;
7. Semnarea legii de către preşedinŃii Camerelor;
8. Promulgarea şi publicarea legii;
9. Aprobarea legii prin referendum.
Cât priveşte legile referendum, ele urmează aceeaşi procedură, la care se adaugă aprobarea lor
de către popor cu prilejul consultării acestuia prin referendum. O observaŃie prealabilă priveşte avizarea
proiectelor de legi. Din multitudinea de avize, numai avizarea de către comisiile parlamentare formează o
etapă distinctă în procedura de elaborare a legii. Toate celelalte avize sunt incluse de fapt în iniŃiativa
legislativă, deoarece ele sunt anterioare sesizării parlamentului.

IniŃiativa legislativă sau dreptul de iniŃiativă legislativă

IniŃiativa legislativă cuprinde în conŃinut posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri
de legi corelate cu obligaŃia parlamentului de a examina, dezbate şi a se pronunŃa asupra acestora.
Dreptul la iniŃiativă legislativă este acordat numai anumitor organisme statale sau politice, şi anume
acelora care, prin poziŃia şi competenŃa lor, au în cea mai mare măsură posibilitatea cunoaşterii
realităŃilor economice, sociale, culturale. Sfera subiectelor iniŃiativei legislative are un mare rol în
caracterizarea unui sistem constituŃional ca democratic sau nedemocratic.
În România, potrivit ConstituŃiei, au dreptul de iniŃiativă Guvernul, deputaŃii, senatorii şi cetăŃenii.
IniŃiativa legislativă a cetăŃenilor, iniŃiativa populară cum i se spune frecvent, este clar delimitată şi
definită în ConstituŃie. Astfel, ea trebuie să provină de la cel puŃin 250.000 de cetăŃeni cu drept de vot.
Apoi, cetăŃenii care îşi manifestă dreptul de iniŃiativă legislativă trebuie să provină din cel puŃin un sfert
din judeŃele Ńării, iar în fiecare din aceste judeŃe sau în Municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate
cel puŃin 10.000 de semnături în spijinul acestei iniŃiative. În fine, ConstituŃia nu permite ca probleme
fiscale, cele cu caracter internaŃional, amnistia şi graŃierea să formeze obiectul iniŃiativei cetăŃeneşti.
IniŃiativa legislativă a Guvernului se exprimă prin prezentarea de proiecte de legi, în timp ce
deputaŃii, senatorii şi cetăŃenii prezintă propuneri legislative.

56
 ConstituŃia României conŃine reguli şi cu privire la depunerea proiectului de lege sau a propunerii
legislative. Astfel, Guvernul îşi exercită iniŃiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către
una din Camere. Propunerile legislative se supun întâi adoptării în Camera în care au fost prezentate.
Guvernul îşi poate retrage proiectul de lege sau propunerea oricând, până la începerea votării în
întregime a acestuia. Din momentul depunerii proiectului sau propunerii, Camera Parlamentului se
consideră sesizată şi supusă obligaŃiei constituŃionale de a examina şi a se pronunŃa asupra proiectului
de lege.

Examinarea şi avizarea proiectului de lege de către comisiile parlamentare

Examinarea şi avizarea proiectelor de legi de către comisiile parlamentare este o activitate
complexă, de mare utilitate, aceasta permiŃând o verificare la acest nivel statal a conŃinutului şi formei
proiectelor de legi.
Comisiile parlamentare, examinând un proiect de lege, pot propune adoptarea sa, eventual cu
amendamente, sau respingerea proiectului. Ele nu pot însă propune un alt text decât cel prezentat de
către iniŃiatori.
Trebuie să subliniem că punctul de vedere al comisiilor parlamentare nu obligă nici pe iniŃiator, şi
nici parlamentul. Asupra proiectului hotărăşte numai parlamentul, afară de cazul în care iniŃiatorul îşi
retrage proiectul, în condiŃiile prevăzute de lege.

Includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea de zi a şedinŃei Camerei

parlamentare
IniŃiativa legislativă implică obligaŃia corelativă a Camerei sesizate de a examina şi a se pronunŃa
asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative. De aceea, includerea lor pe ordinea de zi a
şedinŃelor Camerei capătă o semnificaŃie deosebită. La întocmirea proiectului ordinii de zi, Biroul
Camerei sau, după caz, Comitetul ordinii de zi trebuie să aibă în vedere proiectele de legi şi
propunerile legislative înregistrate.

Dezbaterea proiectului de lege în plenul Camerelor parlamentului

Prin ConstituŃie s-a stabilit regula că proiectul sau propunerea legislativă se discută şi deci se
adoptă, mai întâi, în Camera în care au fost prezentate. După votare, proiectul sau propunerea se
trimit celeilalte Camere a Parlamentului.
Proiectul este supus în continuare discuŃiei generale şi apoi discuŃiei pe articole.
Înainte sau cu ocazia dezbaterilor în plen, deputaŃii pot propune amendamente, iar dacă se
discută textele convenŃiilor internaŃionale (pentru ratificarea lor), pot propune rezerve sau declaraŃii. Cu
privire la amendamente, există regula de a se cere întotdeauna avizul comisiei parlamentare (sau în
orice caz al raportorului acesteia atunci când parlamentul le dezbate fără a-i cere avizul comisiei),
precum şi de a se asculta iniŃiatorul proiectului de lege. Cel care a propus amendamentul poate să-l
retragă până când este supus votului.
Dacă se aduc mai multe amendamente la acelaşi articol de lege, acestea sunt supuse votului în
ordinea propunerii lor, iar dacă adoptarea unui amendament implică, în mod necesar, respingerea
altuia, acesta din urmă nu mai este supus la vot.

Votarea proiectului de lege

Votarea intervine în fiecare Cameră după discuŃia pe articole a proiectului. Pentru că, în sistemul
bicameral, proiectul de lege (propunerea) trebuie votat de către ambele Camere, el se trimite după ce
a fost votat de către una din Camere, celeilalte Camere. Dacă aceasta din urmă respinge proiectul de
lege sau propunerea legislativă, ele se trimit, pentru o nouă dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O
nouă respingere este definitivă.

Medierea şi concilierea

57
 Sistemul parlamentar bicameral implică votarea unei legi de către ambele Camere. În mod firesc,
autonomia Camerelor conduce la situaŃii în care o Cameră poate vota un proiect de lege cu modificări
faŃă de prima Cameră.
Cum o lege trebuie votată, în acelaşi conŃinut şi aceeaşi formă, de către ambele Camere,
realizarea acordului se face prin medieri şi concilieri.
ConstituŃia României (1991) menŃine numai medierea, dar într-o formulă eficientă şi practică.
Astfel, potrivit art.76 din ConstituŃie, dacă una din Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere
legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, preşedinŃii Camerelor vor iniŃia,
prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere. În cazul în care comisia nu ajunge la un
acord sau dacă una din Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenŃă se
supun dezbaterii, în şedinŃă comună, Camerei DeputaŃilor şi Senatului, care vor aproba textul definitiv.

Semnarea legilor de către preşedintele Camerei

Odată votată, legea trebuie semnată de către preşedintele Camerei sau, în cazul în care şedinŃa
a fost condusă de către un vicepreşedinte, de către acesta din urmă. Prin această semnătură se
atestă respectarea procedurii de elaborare a legilor.

Promulgarea legilor de către şeful de stat. Publicarea legilor

După votarea sa, legea este înaintată şefului de stat pentru promulgare. Promulgarea este actul
prin care şeful de stat autentifică textul legii, altfel spus constată şi atestă regularitatea adoptării sale.
Promulgarea nu este o măsură discreŃionară, şeful statului fiind obligat să promulge legea dacă ea a
fost adoptată regulamentar.
În sistemul nostru constituŃional, promulgarea unei legi este de competenŃa Preşedintelui
României, care trebuie să o facă în cel mult 20 de zile de la primire. Cum este şi firesc, şeful de stat
trebuie să aibă posibilitatea de a examina legea şi de a-şi exercita rolul său de garant al respectării
ConstituŃiei şi al bunei funcŃionări a autorităŃilor publice. De aceea, ConstituŃia permite Preşedintelui
României ca înainte de promulgare să ceară, o singură dată, reexaminarea legii ori, dacă s-a cerut
verificarea constituŃionalităŃii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii
adoptate după examinare sau de la primirea deciziei CurŃii ConstituŃionale, prin care i s-a confirmat
constituŃionalitatea.
Publicarea legilor prezintă o mare importanŃă, deoarece reprezintă operaŃiunea de care este
legată intrarea lor în vigoare. De principiu, legile intră în vigoare la data publicării lor oficiale. Dar legea
poate să prevadă o dată la care intră în vigoare, dată ce poate fi anterioară sau posterioară datei
publicării.
Unele legi intră în vigoare chiar din momentul adoptării lor, dacă prevăd expres acest lucru.
Legea se publică în „Monitorul Oficial al României” şi intră în vigoare la trei zile de la data publicării sau
la data prevăzută în textul ei. Datorită faptului că legea dispune numai pentru viitor, această dată poate
fi numai după data publicării.

Aprobarea legii prin referendum

În activitatea de legiferare, în unele sisteme constituŃionale a fost instituŃionalizat referendumul.
În viziune constituŃionalistă, referendumul este aprobarea legii. El este deci, în sistemele unde
este prevăzut, o condiŃie de valabilitate a legii. Aceste consecinŃe juridice trebuie apreciate prin prisma
raporturilor juridice dintre popor şi parlament, raporturi statornicite prin constituŃie. În acest sens vom
observa că, deŃinător al suveranităŃii naŃionale, poporul o exercită prin reprezentare sau referendum.
În aceste situaŃii, poporul, prin referendum, nu realizează doar o dezbatere publică, ci decide,
hotărăşte, în virtutea puterii sale suverane. În situaŃiile în care referendumul este prevăzut de
constituŃie, legea devine valabilă, şi deci obligatorie, numai dacă poporul s-a pronunŃat pentru această
lege.
Referendumul este deci o condiŃie de valabilitate a legii, ultima etapă în elaborarea legilor prin
referendum. Referendumul este prevăzut de ConstituŃia României, prin art. 147, în cadrul proiectelor

58
sau propunerilor de legi de revizuire a ConstituŃiei; el trebuie organizat în cel mult 30 de zile de la data
adoptării de către cele două Camere a proiectului sau propunerii de revizuire.

Alte reguli constituŃionale privind elaborarea legii.

Din ConstituŃie rezultă unele situaŃii în care procedura de elaborare a legii, aşa cum am
prezentat-o, cunoaşte anumite nuanŃări; acesta este cazul adoptării proiectelor de legi sau propunerilor
legislative cu procedură de urgenŃă. Astfel, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri
legislative cu procedură de urgenŃă, din proprie iniŃiativă sau la cererea Guvernului. Cât priveşte
procedura de urgenŃă, ea este stabilită prin regulamentele Camerelor. Se poate constata că urgenŃa
priveşte numai dezbaterea şi votarea legii în Camerele Parlamentului, ea nu pune în discuŃie
succesiunea şi obligativitatea constituŃională a etapelor de elaborare a legilor.
Angajarea răspunderii Guvernului. Potrivit dispoziŃiilor din ConstituŃie, dacă Guvernul îşi
angajează răspunderea asupra unui proiect de lege şi nu este demis printr-o moŃiune de cenzură,
proiectul de lege se consideră adoptat. Această procedură se derulează numai în şedinŃa comună a
celor două Camere. Tot în şedinŃă comună se hotărăşte şi asupra eventualei cereri de reexaminare a
legii.
Legile adoptate în şedinŃe comune. Potrivit art.62 din ConstituŃie, în anumite probleme, Camera
DeputaŃilor şi Senatul pot hotărî numai în şedinŃe comune. Dacă în realizarea unora din atribuŃiile
stabilite prin art.62 (2) se procedează prin elaborarea de legi (aprobarea bugetului de stat, de
exemplu), este clar că apar nuanŃări în procedura de elaborare a legilor, cum ar fi, de pildă, inutilitatea
procedurii de mediere.

Modificarea, suspendarea şi abrogarea legii

Am văzut că procedura de elaborare a legii valorifică realitatea în sensul căreia legea exprimă
voinŃa poporului suveran, valorifică poziŃia supremă a legii în sistemul de drept.
În mod firesc, şi procedurile de modificare, suspendare şi abrogare a legii trebuie să pună în
valoare supremaŃia acesteia. Modificarea, suspendarea şi abrogarea legii se realizează tot printr-o
lege, adoptată la rândul său cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor. În aceasta îşi găseşte aplicaŃie
marele principiu al simetriei în drept.

Deosebirile dintre constituŃie şi legi

Legile se clasifică în legi constituŃionale, legi organice şi legi ordinare, obişnuite. În cadrul legilor
constituŃionale sunt incluse constituŃia şi legile de modificare a acesteia. Deşi acestea sunt adoptate
uneori de către parlament şi reglementează cele mai generale şi mai importante relaŃii sociale ce apar
în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării statale a puterii, între ConstituŃie şi legi există deosebiri
de conŃinut, de formă şi de putere juridică. Sub aspectul conŃinutului, constituŃia se deosebeşte de legi
din două puncte de vedere.
În primul rând, şi ea reglementează relaŃiile sociale care apar în procesul instaurării, menŃinerii şi
exercitării statale a puterii, dar reglementează acele raporturi care sunt esenŃiale pentru popor.
În al doilea rând, ConstituŃia reglementează relaŃiile sociale din toate domeniile de activitate, în timp ce
legile reglementează relaŃiile sociale din anumite domenii.
De asemenea, în timp ce ConstituŃia nu poate fi modificată prin norme cu putere de lege, legile
pot fi modificate şi chiar abrogate prin asemenea norme. În fine, cât priveşte deosebirea de putere
juridică, urmează să observăm că, şi atunci când este adoptată tot de Parlament, ConstituŃia are o
forŃă juridică superioară legilor ordinare. Aceasta este de fapt consecinŃa deosebirilor de conŃinut şi de
formă semnalate mai sus.

Conformitatea cu legea a celorlalte acte emise de către organele statului

SupremaŃia legii, însemnând superioritatea juridică a legii în sistemul de drept, fundamentează
conformitatea tuturor actelor juridice cu legea. Ea fundamentează chiar principiul legalităŃii, ştiut fiind
faptul că într-o accepŃiune restrânsă, dar corectă şi des utilizată, legalitatea înseamnă respectarea legii
ca act juridic al parlamentului.

59
 Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecinŃă a supremaŃiei legii, se aplică
oricărui act ce emană de la alte organe de stat decât parlamentul. Cât priveşte actele administrative,
acestea fiind acte de executare a legii, condiŃia de conformitate este indiscutabilă.
Actele organelor judecătoreşti, fiind acte de aplicare a legilor la cazuri concrete, au, în principiu,
un caracter individual şi trebuie emise numai în condiŃiile legii. Conformitatea tuturor actelor juridice cu
legea este asigurată printr-o serie de garanŃii, între care menŃionăm îndatorirea constituŃională de
respectare a legii, precum şi controlul legalităŃii.

[paginile 214 - 230]

Regulamentele Parlamentului

Potrivit principiului autonomiei regulamentare, fiecare Cameră a Parlamentului îşi adoptă un

regulament propriu de organizare şi funcŃionare, aşa cum prevede ConstituŃia. De asemenea, potrivit
ConstituŃiei, Camera DeputaŃilor şi Senatul, cu votul majorităŃii membrilor lor, adoptă un regulament al
şedinŃelor comune.
Regulamentul este un act normativ, supus obligaŃiei de publicare în „Monitorul Oficial”, dar sub
semnătura preşedintelui Camerei sau a ambilor preşedinŃi în cazul celui al şedinŃelor comune. În fine,
regulamentul poate face obiectul controlului de constituŃionalitate.
Stabilirea naturii juridice a regulamentului parlamentar s-a impus, deoarece specificul
reglementărilor constituŃionale româneşti ar putea crea aparenŃa şi a altor interpretări.
Curtea ConstituŃională a ajuns la concluzia că regulamentul parlamentar nu este o lege,
deoarece legea are un domeniu rezervat, este rezultatul votului succesiv sau concomitent al ambelor
Camere, este supusă promulgării de către Preşedintele României. Asemenea trăsături nu le regăsim
la regulamentul parlamentar, care este, în temeiul ConstituŃiei, o hotărâre, chiar dacă este explicit
nominalizat şi chiar dacă, spre deosebire de alte hotărâri, adoptarea sa se realizează, ca şi legile
organice, cu votul majorităŃii membrilor fiecărei Camere. Această majoritate nu transformă
regulamentul unei Camere în lege, ci urmăreşte asigurarea reprezentării cât mai largi a voinŃei
parlamentarilor în adoptarea actului normativ ce concretizează autonomia regulamentară a
Parlamentului.
Ca atare, regulamentul parlamentar este o hotărâre prin conŃinut, proceduri şi, desigur, locul în
piramida normativă.
Cât priveşte sfera de reglementare, s-a arătat că prin ConstituŃie se stabilesc reguli clare privind
domeniul rezervat reglementării actelor juridice în strânsă corelare cu locul şi rolul autorităŃilor emitente.
În legătură cu regulamentele parlamentare, din art.61 al ConstituŃiei rezultă că fiecare Cameră îşi
stabileşte prin regulament propriu organizarea şi funcŃionarea.
Mai mult, din interpretarea întregului capitol constituŃional privind Parlamentul rezultă că
problemele privind statutul parlamentarilor sunt de domeniul legii, şi nu al regulamentului.
Curtea ConstituŃională a considerat că prevederile regulamentare sunt constituŃionale doar dacă
stabilesc drepturi şi mai ales obligaŃii numai în sarcina unor subiecte de drept care se află în raporturi
constituŃionale cu Parlamentul. Ca atare, se spune în deciziile CurŃii, prin Regulament nu se pot stabili
drepturi şi mai ales obligaŃii în sarcina unor subiecte de drept care nu se încadrează în cele
circumstanŃiate mai înainte. Asemenea prevederi pot cuprinde numai legile în accepŃiunea de acte
juridice ale Parlamentului.
Curtea ConstituŃională, prin deciziile menŃionate, a precizat că regulamentele parlamentare, fiind
acte juridice inferioare ConstituŃiei şi legilor, nu pot cuprinde reguli de fond, ce sunt de domeniul
acestora, dar pot cuprinde reguli de procedură pentru realizarea acestor reglementări. Aceste reguli
trebuie să permită doar valorificarea dispoziŃiilor constituŃionale şi legale, neputându-le afecta cât
priveşte domeniul de reglementare şi conŃinutul.

[paginile 231 - 234]

Hotararea ca act juridic al Parlamentului

60
 Cel de-al doilea act juridic al Parlamentului sau Camerelor sale este hotărârea. Aşa cum am
arătat deja, hotărârile pot avea atât caracter normativ, cât şi caracter nenormativ. Problema care se
pune este aceea de a stabili criteriile de delimitare între legi şi hotărâri, criterii care să ne poată
conduce la identificarea hotărârilor în ansamblul actelor juridice ale parlamentului. Aceste criterii sunt
conŃinutul şi procedura de adoptare. Pe criteriul conŃinutului, vom observa că hotărârile se deosebesc
de legi din două puncte de vedere.
În primul rând, în timp ce toate legile au caracter normativ, hotărârile pot fi atât cu caracter
normativ, cât şi cu caracter nenormativ. În al doilea rând, normele cuprinse în hotărârile cu caracter
normativ au o forŃă juridică inferioară legilor.
Sub aspectul procedurii, vom constata că pentru adoptarea hotărârilor nu sunt aplicabile regulile
privitoare la iniŃiativa legislativă, nu există obligaŃia examinării şi avizării lor de alte organisme; ele se
semnează de către preşedintele Camerei.
De asemenea, în sistemul parlamentar bicameral, precum şi în cel din România, hotărârile pot fi
emise şi de către o singură Cameră, lucru nepermis pentru legi.

[paginile 234 - 235]

Motiunile

Termenul moŃiune este în general utilizat la denumirea unor hotărâri ale parlamentului prin care
se exprimă atitudinea acestuia într-o problemă discutată. Când sunt acte juridice, moŃiunile privesc în
cele mai multe cazuri poziŃia faŃă de guvern, în cadrul raporturilor parlament-guvern şi al dreptului
parlamentului de a controla activitatea guvernului. ConstituŃia României prevede şi ea moŃiunea de
cenzură. MoŃiunea de cenzură se dezbate în şedinŃa comună a celor două Camere. De asemenea,
arată ConstituŃia, dacă moŃiunea de cenzură a fost respinsă, deputaŃii şi senatorii care au semnat-o nu
mai pot iniŃia, în aceeaşi sesiune, o nouă moŃiune de cenzură, cu excepŃia cazului în care Guvernul îşi
angajează răspunderea. Potrivit ConstituŃiei, Guvernul îşi angajează răspunderea în faŃa Camerei
DeputaŃilor şi Senatului, în şedinŃă comună, asupra unui program, a unei declaraŃii de politică generală
sau a unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă moŃiunea de cenzură depusă în termen de 3 zile
de la prezentarea programului, a declaraŃiei de politică generală sau a proiectului de lege a fost votată.
În cazul în care Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar
programul sau declaraŃia de politică generală devin obligatorii pentru Guvern.

[paginile 235 – 236]

Actele structurilor parlamentare

În mod firesc, şi structurile interne ale Camerelor emit acte juridice în realizarea atribuŃiilor ce le
revin. Astfel, preşedinŃii Camerelor emit decizii pentru convocarea în sesiune a Camerelor (Decizia
privind Convocarea Camerelor DeputaŃilor în sesiune extraordinară, „Monitorul Oficial” nr.99, vineri 20
august 1991; Decizia privind convocarea Senatului, în primă sesiune ordinară, „Monitorul Oficial”, nr.10
din 22 ianuarie 1993; Decizia privind convocarea Senatului în sesiune extraordinară, „Monitorul
Oficial”, nr.199, vineri 20 august 1993) sau pentru asigurarea conducerii Camerei pe perioada lipsei
preşedintelui acesteia.
Cât priveşte comisiile permanente, aşa cum am mai arătat, ele emit avize sau rapoarte.

[pagina 237]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Regulamentele parlamentului
• Suprematia legii

61
• Elaborarea legilor

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

15. Care dintre regulile mentionate mai jos considerati ca fac parte din categoria “alte
reguli constitutionale privind elaborarea legii”?
a. Adoptarea proiectelor de legi prin referendum
b. Adoptarea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative cu procedura de urgenta
c. Angajarea raspunderii Guvernului
d. Legile adoptate in sedintele comune ale camerelor
e. Adoptarea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative cu procedura simplificata

Raspuns corect: b,c,d

16. Precizati in care dintre urmatoarele categorii de acte juridice, nominalizate prin
Constitutie, se incadreaza regulamentul parlamentar:
a. lege
b. hotarare
c. motiune
d. lege organica
e. declaratie

Raspuns corect: b

CURSUL 23 – PRESEDINTELE ROMANIEI

⇒ Evolutia institutiei sefului de stat in Romania
⇒ Rolul Presedintelui Romaniei
⇒ Atributiile Presedintelui Romaniei
⇒ Desemnarea sefului de stat
⇒ Alegerea sefului de stat in Romania
⇒ Durata mandatului sefului de stat
⇒ Raspunderea sefului de stat
⇒ Actele sefului de stat

Obiectivele Cursului 23
• Atributiile Presedintelui
• Alegerea si durata mandatului Presedintelui Romaniei
• Raspunderea sefului de stat
• Actele sefului de stat

Institutia sefului de stat

InstituŃia şefului statului constituie una dintre cele mai vechi autorităŃi politice, ea apărând o dată
cu statul, cunoscând o evoluŃie continuă, atât în ceea ce priveşte forma, structura, cât şi prerogativele
şi atribuŃiile. Orice colectivitate, indiferent de mărimea ei, de nivelul său de organizare şi dezvoltare, a
avut în fruntea sa un şef, fie ales, fie impus. Astăzi, această instituŃie, sub diferite forme, structuri,
atribute şi prerogative, este prezentă în societate.
62
 În statele organizate pe baza teoriei separaŃiei puterilor, sistemul statal este construit pe cele trei
mari puteri, ramuri, şi anume, puterea legiuitoare, puterea executivă şi puterea judecătorească, şeful
statului fiind încadrat, de regulă, în puterea executivă, de unde şi exprimările frecvent utilizate de „şeful
puterii executive” sau „şeful executivului”.
Există state unde executivul este format dintr-un organ statal unic, deseori un preşedinte, care-şi
legitimează împuternicirile prin votul universal. În mod evident, acesta este cazul regimurilor
prezidenŃiale pure, în care preşedintele dispune de o echipă care-l ajută în atribuŃiile sale de
guvernare, dar membrii acestei echipe sunt de fapt funcŃionari, şi nu guvernanŃi.
O altă situaŃie este aceea în care puterea executivă este realizată de două organe de stat – şef
de stat şi guvern. Acest sistem este legat de dezvoltarea regimului parlamentar în Anglia. El a rezultat
din slăbirea progresivă a Coroanei şi din creşterea corelativă a puterii miniştrilor care nu erau la origini
decât simpli auxiliari ai monarhului.
În unele Ńări, funcŃia de şef de stat a fost îndeplinită de organe colegiale, denumite prezidii, consilii de
stat, consilii prezidenŃiale. Asemenea organisme au existat în România (1947-1974), în alte Ńări foste
socialiste (Bulgaria, Ungaria, Polonia). În fine, un exemplu de regim colegial, considerat unic, este
regimul elveŃian.

[paginile 238-239]

Evolutia institutiei sefului de stat in Romania

InstituŃia şefului de stat în Ńara noastră o vom aborda prin prisma dispoziŃiilor constituŃionale,
începând cu prima noastră ConstituŃie. Astfel, potrivit Statutului lui Cuza, puterile publice erau
încredinŃate domnului, unei Adunări ponderatrice şi unei Adunări elective.
Termenul domn este folosit şi de către ConstituŃia din anul 1866 (art.82), domnul având puteri
constituŃionale ereditare, iar puterea legislativă exercitându-se colectiv de către domn şi reprezentanŃa
naŃională (art.32). La 8 iunie 1884, în urma proclamării regatului în anul 1881, textele constituŃionale sunt
puse de acord cu această realitate. ConstituŃia din anul 1923 vorbeşte de rege (art.77), arătând că
puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi reprezentanŃa naŃională (art.34), că puterea
executivă este încredinŃată regelui (art.39). Denumirea de rege este menŃinută şi de ConstituŃia din 1938
(art.34), care-l declară capul statului (art.30) şi, desigur, cuprinde dispoziŃii similare cu cele din art. 34 şi
39 ale ConstituŃiei din 1923.
În perioada 1940-1944, prerogativele regale au fost substanŃial restrânse, dar regele rămâne ca
şef al statului până în decembrie 1947, în baza ConstituŃiei din 1923, repusă în vigoare prin Decretul
nr.1626 din 1944.
Prin Legea nr.363/1947, atribuŃiile de şef de stat sunt încredinŃate Prezidiului Republicii, ca şef
colegial al statului s-a realizat în privinŃa naturii juridice, sub influenŃa trăsăturilor ConstituŃiei din 1923.
Acesta a fost organizat ca un organ al administraŃiei de stat, ca organ suprem executiv, dacă folosim
exprimarea Decretului nr.3/1948.
ConstituŃia din anul 1948 încredinŃează funcŃia de şef de stat Prezidiului Marii Adunări NaŃionale,
organ central, caracterizat ca organ suprem al puterii de stat, menŃinut şi de ConstituŃia din 1952 până
în anul 1961, când a fost înlocuit prin Consiliul de Stat. Consiliul de Stat, organ colegial, este menŃinut
şi de ConstituŃia din anul 1965. În anul 1974, ConstituŃia a fost modificată, creându-se funcŃia de
preşedinte de republică, îndeplinită de o singură persoană. După RevoluŃia din Decembrie 1989, prin
Decretul-Lege nr.2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului
Frontului Salvării NaŃionale, se creează funcŃia de Preşedinte al Consiliului. Decretul-Lege
încredinŃează exercitarea atribuŃiilor de şef de stat Preşedintelui Consiliului.
Decretul-Lege nr.92/1990 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României încredinŃează
funcŃia de şef de stat Preşedintelui României, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat. Această soluŃie este consacrată şi prin ConstituŃia actuală a României.

[paginile 239 - 241]

63
 Rolul Presedintelui Romaniei

Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenŃei naŃionale, al unităŃii
şi al integrităŃii teritoriale a Ńării. Preşedintele României veghează la respectarea ConstituŃiei şi la buna
funcŃionare a autorităŃilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcŃia de mediere între puterile
statului, precum şi între stat şi societate.
Aşadar, reprezentând statul român şi fiind ales la fel ca şi Camera DeputaŃilor şi Senatul, prin vot
universal şi direct, Preşedintele României este şi el un organ reprezentativ suprem, dar dependent
într-o oarecare măsură de Parlament, în sensul că Senatul şi Camera DeputaŃilor, într-o şedinŃă
comună, pot pune sub acuzare pe Preşedintele României pentru înaltă trădare sau pot chiar să-l
suspende din funcŃie, pentru încălcarea gravă a ConstituŃiei. Pe de altă parte, Preşedintele României
poate, în anumite condiŃii, să dispună dizolvarea Parlamentului (art. 89 din ConstituŃie). Este o
dependenŃă reciprocă între două organe reprezentative supreme, ambele ocupând cea mai înaltă
poziŃie în stat.
O primă problemă se referă la locul Preşedintelui României în cadrul sistemului autorităŃilor
statului.
În ConstituŃia României se arată că Preşedintele României exercită funcŃia de mediere între
puterile statului. Astfel, s-ar putea spune că Preşedintele nu face parte din nici una dintre cele trei
puteri (puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească), deoarece, dacă ar face parte
dintr-una din ele, n-ar mai putea să fie mediator între puterea publică din care face parte şi o altă
putere.
Preşedintele României trebuie să exercite autoritatea statală la cel mai înalt nivel, cum, de altfel,
şi rezultă din atribuŃiile pe care ConstituŃia i le conferă.
O altă problemă priveşte raporturile dintre Preşedintele României şi primul-ministru al Guvernului.
Astfel, conform art. 92, pct.1 din ConstituŃia României, Preşedintele României este comandantul
forŃelor armate şi îndeplineşte funcŃia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a łării. În
această calitate, Preşedintele României poate declara mobilizarea parŃială sau generală a forŃelor
armate şi lua măsuri în caz de agresiune armată împotriva României, pentru respingerea agresiunii.
Or, în ambele situaŃii, potrivit ConstituŃiei, decretele Preşedintelui trebuie să fie contrasemnate de către
primul-ministru. În aceste condiŃii, prerogativele Preşedintelui României, în calitate de comandant al
forŃelor armate, se dovedesc a fi pur formale, din moment ce, în exercitarea prerogativelor respective,
Preşedintele are nevoie de consimŃământul primului-ministru, care, în ierarhia organizării statale,
ocupă o poziŃie inferioară Preşedintelui României.

[paginile 241 - 243]

Atributiile Presedintelui Romaniei

Pentru îndeplinirea rolului şi a funcŃiilor Preşedintelui, ConstituŃia stabileşte atribuŃiile sale.

După criteriul conŃinutului, putem identifica următoarele atribuŃii: atribuŃii privind legiferarea, atribuŃii
privind organizarea şi funcŃionarea puterilor publice, atribuŃii privind alegerea, formarea, avizarea formării,
numirea sau revocarea unor autorităŃi publice, atribuŃii în domeniul apărării Ńării şi asigurării ordinii publice,
atribuŃii în domeniul politicii externe, atribuŃii în raport cu Parlamentul.
a) AtribuŃii privind legiferarea
Am arătat deja că la exercitarea funcŃiei legislative de către parlament concură şi alte autorităŃi şi,
mai ales, executivul. De aceea, şeful de stat are importante atribuŃii în acest domeniu. Astfel,
Preşedintele României promulgă legile (art.77), având dreptul de a cere, o singură dată, reexaminarea
legii; semnează legile în vederea publicării lor în „Monitorul Oficial”; poate sesiza Curtea
ConstituŃională în legătură cu neconstituŃionalitatea legilor.
b) AtribuŃii privind organizarea şi funcŃionarea puterilor publice
Din caracterizarea instituŃiei şefului de stat, aşa cum stabilesc dispoziŃiile art.80 (2) din
ConstituŃie, rezultă că Preşedintele României exercită funcŃia de mediere între puterile statului, precum

64
şi între stat şi societate. Aceste atribuŃii sunt: prezentarea de mesaje Parlamentului, cu privire la
principalele probleme politice ale naŃiunii (art.88); consultarea Guvernului cu privire la problemele
urgente şi de importanŃă deosebită (art.86); participarea la şedinŃele Guvernului şi prezidarea acestor
şedinŃe în condiŃiile (art.87); organizarea referendumului în probleme de interes naŃional, după
aprobarea prealabilă a Parlamentului (art.90).
c) AtribuŃii privind alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor
autorităŃi publice
AtribuŃiile ce revin Preşedintelui României în acest domeniu sunt: dizolvarea Parlamentului în
condiŃiile art.89; desemnarea unui candidat pentru funcŃia de prim-ministru, numirea Guvernului pe
baza votului de încredere acordat de Parlament, revocarea şi numirea unor miniştri în caz de
remaniere guvernamentală sau vacanŃă a postului, la propunerea primului ministru (art.85 din
ConstituŃie); numirea a trei judecători la Curtea ConstituŃională, potrivit art.142 (3) din ConstituŃie;
numirea în funcŃie a magistraŃilor în condiŃiile art.125 şi 134 din ConstituŃie; numiri în funcŃii publice
potrivit art.94 din ConstituŃie; acordarea gradelor de mareşal, de general şi de amiral.
d) AtribuŃii în domeniul apărării Ńării şi asigurării ordinii publice
În cadrul acestor atribuŃii includem: declararea, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, a
mobilizării parŃiale sau generale a forŃelor armate. În situaŃii excepŃionale, Preşedintele României poate
lua această măsură, hotărârea fiind supusă aprobării prealabile a Parlamentului în cel mult 5 zile de la
adoptare; luarea de măsuri pentru respingerea oricărei agresiuni armate îndreptate împotriva
României – printr-un mesaj, el aduce neîntârziat la cunoştinŃă Parlamentului această situaŃie; instituirea
stării de asediu sau stării de urgenŃă parŃiale sau totale. Preşedintele va solicita Parlamentului
încuviinŃarea măsurii instituirii stării de urgenŃă totale. Preşedintele va solicita Parlamentului
încuviinŃarea măsurilor adoptate în cel mult 5 zile de la luarea acestor măsuri.
e) AtribuŃii în domeniul politicii externe
În această categorie cuprindem: încheierea, în numele României, a tratatelor negociate de
Guvern şi supunerea lor spre ratificare Parlamentului în termen de 60 de zile; acreditarea şi
rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentanŃilor diplomatici ai României; aprobarea înfiinŃării
sau desfiinŃării rangului misiunilor diplomatice; acreditarea în România a reprezentanŃilor diplomatici ai
altor state.
f) AtribuŃii în raport cu Parlamentul
• După consultarea preşedinŃilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare,
Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru
formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puŃin
două solicitări de învestitură.
În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat doar o singură dată. Parlamentul nu poate fi dizolvat:
în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui; în timpul stării de asediu; în timpul stării de urgenŃă.
• Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme
politice ale naŃiunii.
g) Alte atribuŃii
În această categorie se includ: conferirea decoraŃiilor şi titlurilor de onoare; acordarea graŃierii
individuale.

[paginile 243 - 246]

Desemnarea sefului de stat

Desemnarea sau alegerea şefului statului, atribuŃiile şi prerogativele acestei instituŃii Ńin de o serie
de factori: natura sistemului politic; sistemul constituŃional şi forma de guvernământ; anumite tradiŃii
istorice şi naŃionale.
Desemnarea şefului de stat este una din problemele direct legate de forma de guvernământ.
Putem observa că în prezent s-au conturat patru moduri de desemnare a şefului de stat, şi anume: pe

65
cale ereditară; alegere de către parlament; alegere de către un colegiu electoral; alegere prin vot
universal.
Desemnarea şefului de stat pe cale ereditară este prima şi cea mai veche modalitate de
desemnare a şefului statului. Ea a fost şi este caracteristică regimurilor monarhice, constituŃionale.
Alegerea şefului de stat de către parlament pune, desigur, parlamentul într-o poziŃie
supraodonată executivului.
Desemnarea şefului de stat prin intermediul unui colegiu electoral este şi ea folosită. Astfel, în
Germania, preşedintele federal este ales de către ConvenŃia federală, compusă din membrii
Bundestagului şi dintr-un număr egal de membri aleşi pentru aceasta de către adunările reprezentative
ale landurilor. În SUA, Coreea de Sud, preşedintele este ales de către un colegiu electoral, el însuşi
ales prin vot universal.
Alegerea şefului de stat prin vot universal este folosită în republicile prezidenŃiale, dar nu numai aici. Ea
este practicată în Ńările unde executivul are o structură dualistă, care permite conservarea unor
aspecte de regim parlamentar şi, mai ales, responsabilitatea guvernului în faŃa uneia din Camerele
parlamentului sau a amândurora (exemplu: Finlanda, FranŃa, Irlanda, Ńări care au un şef de stat ales
prin vot universal şi un şef de guvern).

[paginile 246 - 248]

Alegerea sefului de stat in Romania

Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Alegerea
se desfăşoară în două tururi de scrutin.
În primul tur de scrutin este declarat ales candidatul care obŃine cel puŃin jumătate plus unu din
numărul voturilor alegătorilor înscrişi în listele electorale. Dacă nici unul dintre candidaŃi nu întruneşte
această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaŃi care au obŃinut cel
mai mare număr de voturi în primul tur de scrutin. În al doilea tur de scrutin este declarat ales
candidatul care obŃine cel mai mare număr de voturi.
Aceeaşi persoană nu poate ocupa funcŃia de Preşedinte al României decât cel mult pentru două
mandate.
Rezultatul alegerilor pentru funcŃia de Preşedinte al României este validat de Curtea
ConstituŃională.
Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faŃa Camerei DeputaŃilor şi a Senatului, în şedinŃă
comună, jurământul.

[paginile 248 - 249]

Durata mandatului sefului de stat

Dacă avem în vedere desemnarea şefului de stat, vom constata că, în ce priveşte sistemele
monarhice, aici mandatul este pe viaŃă. În celelalte sisteme, în care şeful de stat este ales, mandatul
şefului de stat este limitat. De exemplu, mandatul cel mai scurt este în ElveŃia, de un an, iar cel mai
lung este de 7 ani (FranŃa până în anul 2002, Gabon, Irlanda, Italia, Somalia etc.).
Privitor la mandatul şefului de stat, o altă problemă este cea a numărului mandatelor. Este vorba,
desigur, de sistemele în care şeful de stat este ales. De regulă, aceeaşi persoană poate ocupa funcŃia
de şef de stat pentru cel mult două mandate.
În România, durata mandatului şefului de stat este de cinci ani şi se exercită de la data depunerii
jurământului în faŃa Parlamentului, până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou ales. În caz
de război sau de catastrofă, mandatul poate fi prelungit, dar numai prin lege organică. Aceeaşi persoană
poate îndeplini funcŃia de Preşedinte al României cel mult două mandate, care pot fi şi succesive. În caz
de deces, demisie, demiterea din funcŃie sau imposibilitatea definitivă a exercitării atribuŃiilor, precum şi în
cazul suspendării din funcŃie sau al imposibilităŃii temporare de exercitare a atribuŃiilor, interimatul este
asigurat, în ordine, de preşedintele Senatului, sau de preşedintele Camerei DeputaŃilor.

66
[paginile 249 - 250]

Raspunderea sefului de stat

Răspunderea şefului de stat pentru activitatea pe care o desfăşoară în această calitate este o
problemă mult mai complexă şi mai delicată decât pare la prima vedere. Ideea ce a dominat sistemele
constituŃionale este în sensul că şeful de stat nu răspunde pentru actele săvârşite în această calitate.
Pe această idee se fundamentează multe prevederi constituŃionale, precum cele privind
contrasemnarea actelor şefului de stat.
ConstituŃia României conŃine mai multe dispoziŃii în legătură cu răspunderea şefului de stat, aceste
dispoziŃii privind imunitatea, răspunderea politică şi răspunderea penală.
Imunitatea. Ca şi deputaŃii şi senatorii, Preşedintele României se bucură de imunitate. Desigur,
ca persoană fizică, preşedintele se bucură de anumite inviolabilităŃi, ca orice persoană fizică.
Răspunderea politică. Denumim astfel această răspundere pentru a o deosebi de răspunderea
penală, pentru că urmările acestei răspunderi sunt de fapt politico-juridice. Această răspundere îşi are
temeiul juridic în art.95 din ConstituŃie. Ea intervine atunci când Preşedintele României săvârşeşte
fapte grave prin care încalcă prevederile ConstituŃiei. Într-o asemenea situaŃie, se poate propune
suspendarea sa din funcŃie, de către cel puŃin o treime din numărul deputaŃilor şi senatorilor. Această
iniŃiativă se comunică neîntârziat şi Preşedintelui României. Discutând propunerea, Camera
DeputaŃilor şi Senatul, în şedinŃă comună, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor, după
consultarea CurŃii ConstituŃionale, pot hotărî suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României.
ConstituŃia acordă Preşedintelui dreptul să dea Parlamentului explicaŃii cu privire la faptele ce i se
impută.
În cazul în care propunerea de suspendare din funcŃie este aprobată, demiterea Preşedintelui
României se poate decide numai prin referendum, care se organizează în cel mult 30 de zile.
Răspunderea penală. Această răspundere intervine în situaŃia în care şeful statului ar comite crima
de înaltă trădare. În acest caz, punerea sub acuzare poate fi hotărâtă de Camera DeputaŃilor şi Senat
în şedinŃă comună cu votul a cel puŃin două treimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor. CompetenŃa
de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Dacă s-a pronunŃat o hotărâre definitivă de
condamnare, Preşedintele este demis de drept. În legătură cu răspunderea şefului de stat, trebuie să
menŃionăm că, potrivit art.98 din ConstituŃie, şi preşedintelui interimar i se aplică dispoziŃiile privind
răspunderea politică.

[paginile 251 - 252]

Actele sefului de stat

Actele prin care şeful statului îşi exercită atribuŃiile sale sunt, de regulă, denumite decrete. Ele pot fi cu
caracter normativ sau cu caracter individual. Decretele trebuie contrasemnate de către primul-ministru.
Contrasemnarea este o măsură împotriva depăşirii de către şeful de stat a împuternicirilor conferite de
ConstituŃie şi legi, contrasemnarea fiind o condiŃie de valabilitate a actului. ConstituŃia României
prevede şi ea asemenea reguli, cu precizarea că obligaŃia contrasemnării decretelor de către primul-
ministru nu priveşte toate aceste decrete, ci numai cele expres menŃionate în ConstituŃie. Decretele
Preşedintelui României se publică în „Monitorul Oficial al României”, nepublicarea atrăgând inexistenŃa
decretului.

[paginile 252 - 253]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Atributiile Presedintelui Romaniei
• Alegerea sefului de stat in Romania

67
• Durata mandatului Presedintelui Romaniei
• Raspunderea sefului de stat
• Actele sefului de stat

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

17. Care este rolul Presedintelui Romaniei?

a. Reprezinta statul roman
b. Este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii
c. Numeste primul ministru si membrii guvernului
d. Vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice
e. Este Presedintele Consiliului Suprem de Aparare al Tarii

Raspuns corect: a,b,d

18. Folosind criteriul continutului, atributiile Presedintelui Romaniei pot fi grupate

astfel:
a. Atributii privind legiferarea
b. Atributii privind medierea
c. Atributii in domeniul politicii externe
d. Atributii in domeniul apararii tarii si asigurarea ordinii publice
e. Atributii privind organizarea si functionarea puterilor publice

Raspuns corect: a,c,d,e

CURSUL 24 – GUVERNUL
⇒ Rolul si structura Guvernului
⇒ Componenta Guvernului Romaniei
⇒ Primul Ministru
⇒ Organizarea aparatului de lucru al Guvernului
⇒ Functionarea Guvernului
⇒ Actele Guvernului
⇒ Raporturile legislativ-executiv
⇒ Compatibilitatea functiei parlamentare si functiei executive
⇒ Cresterea rolului executivului

Obiectivele Cursului 24
• Rolul si structura Guvernului
• Incompatibilitatile functiei de membru al Guvernului
• Incetarea functiei de membru al Guvernului
• Actele Guvernului
• Desemnarea sefului executivului, a sefului de guvern si a membrilor acestuia

Rolul si structura Guvernului

68
 Guvernul este autoritatea publică a puterii executive care funcŃionează în baza votului de
încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită
conducerea generală a administraŃiei publice.
Guvernul are rolul de a asigura funcŃionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naŃional
economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiŃiile
promovării intereselor naŃionale.
Guvernul se organizează şi funcŃionează în conformitate cu prevederile constituŃionale, având la
bază Programul de guvernare acceptat de Parlament.
Numirea Guvernului se face de către Preşedintele României pe baza votului de încredere
acordat de Parlament şi exprimat prin Hotărârea Parlamentului.
Pentru Dreptul ConstituŃional prezintă interes următoarele structuri executive:
a) Şeful de stat;
b) Guvernul;
c) Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraŃiei publice;
d) Organele locale ale administraŃiei publice.
Vom menŃiona, desigur, şi acel aparat administrativ considerabil însărcinat să pregătească şi să
execute decizii, aparat distribuit la nivelul fiecărei structuri executive.
Şeful de stat, deseori denumit şeful executivului, purtând, de regulă, denumirea de monarh sau
preşedinte, prezintă trăsături diferite în funcŃie de forma de guvernământ.
Denumirile diferite, precum cele de Cabinet, Guvern, Consiliu de Miniştri, sub care guvernul este
consacrat în ConstituŃie, depind de sistemul constituŃional, de faptul dacă executivul este format din
una sau două structuri. Guvernul are două componente, şi anume şeful guvernului (acolo unde există)
şi miniştri şi secretari de stat. Potrivit art.101 (3) al ConstituŃiei României, Guvernul este alcătuit din
prim-ministru, miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică.
Cât priveşte şeful guvernului, el se prezintă sub denumiri diferite, precum prim-ministru,
preşedinte, pentru că şi guvernul are denumiri diferite.
Sunt sisteme constituŃionale în care nu există un şef al guvernului, în care şeful de stat, ca şef al
puterii executive, cumulează şi funcŃia de şef de guvern. Aici, miniştrii se subordonează direct şefului
de stat.
În sistemele constituŃionale în care există o distincŃie între şeful de stat şi şeful de guvern (sistem
executiv dualist), şeful guvernului are un rol important în formarea guvernului (el întocmeşte şi prezintă
lista acestuia) şi în formularea programului acestuia. Deoarece, în ce priveşte şeful de stat, implicarea
sa în exercitarea suveranităŃii naŃionale depăşeşte deseori sfera executivului, el încadrându-se în
autorităŃile reprezentative, guvernul este structura de referinŃă în studiul raportului dintre puteri, pentru
că el conduce executivul.
Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraŃiei publice execută legile în domeniile lor de
activitate. De aceea, ele mai sunt denumite de domeniu sau de resort şi se subordonează guvernului.
Organele administraŃiei publice locale îşi desfăşoară activitatea în unităŃile administrativ-
teritoriale. Ele cunosc o subordonare ierarhică (pe verticală) faŃă de organele executive superioare, dar
şi, uneori, o subordonare pe orizontală faŃă de organele locale alese prin vot de către cetăŃeni.

[paginile 254-257]

Componenta Guvernului Romaniei

Potrivit art. 2 al Legii nr. 90/2001, pot fi membri ai Guvernului persoanele care: au numai
cetăŃenia română şi domiciliul în Ńară; se bucură de exerciŃiul drepturilor electorale; nu au suferit
condamnări penale şi nu se găsesc într-unul dintre cazurile de incompatibilitate.
Guvernul este alcătuit din primul-ministru şi miniştri. Din Guvern pot face parte şi miniştri-delegaŃi,
cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuŃi în lista Guvernului prezentată Parlamentului
pentru votul de încredere.

69
 Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru, în urma
consultării partidului care deŃine majoritatea absolută în Parlament, ori, dacă nu există o asemenea
majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
Candidatul pentru funcŃia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul
de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.
Programul şi lista Guvernului se dezbat de către Camera DeputaŃilor şi Senat, în şedinŃă
comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor.
Pe baza votului de încredere acordat de către Parlament, Preşedintele României numeşte
Guvernul. Primul-ministru şi ceilalŃi membri al Guvernului depun individual, în faŃa Preşedintelui
României, jurământul de credinŃă faŃă de Ńară şi popor.
Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data
depunerii jurământului.
FuncŃia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:
a) exercitarea altei funcŃii publice de autoritate, cu excepŃia celei de deputat sau de senator;
b) exercitarea unei funcŃii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop
comercial;
c) exercitarea de acte de comerŃ, cu excepŃia vânzării sau cumpărării de acŃiuni ori alte titluri de valoare;
d) exercitarea funcŃiei de administrator ori de cenzor la societăŃile comerciale sau de
reprezentant al statului în adunările generale ale unor asemenea societăŃi ori de membru al consiliilor
de administraŃie ale regiilor autonome, companiilor naŃionale şi societăŃilor naŃionale;
e) exercitarea unei funcŃii publice în serviciul unei organizaŃii străine, cu excepŃia acelor funcŃii
prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte.
Constatarea stării de incompatibilitate se face de primul-ministru, care va dispune măsurile
necesare pentru încetarea acesteia.
FuncŃia de membru al Guvernului încetează în urma:
• demisiei;
• revocării;
• pierderii drepturilor electorale;
• stării de incompatibilitate;
• decesului;
• demiterii.
[paginile 257 - 259]

Primul-ministru

Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea

atribuŃiilor legale care le revin.
Primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele României,
Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, Curtea ConstituŃională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ,
Ministerul Public, celelalte autorităŃi şi instituŃii publice, partidele şi alianŃele politice, sindicatele, cu alte
organizaŃii neguvernamentale, precum şi în relaŃiile internaŃionale.
Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate
atribuŃiile care derivă din această calitate.
Primul-ministru numeşte şi eliberează din funcŃie:
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepŃia persoanelor
care au calitatea de membru al Guvernului;
b) secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului, în cazul utilizării acestor funcŃii;
c) personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru;
d) secretarii de stat;
e) alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice, în cazurile prevăzute de lege.
Primul-ministru prezintă Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica
Guvernului şi răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau
senatori.

70
 Primul-ministru poate desemna un membru al Guvernului să răspundă la întrebările şi
interpelările adresate Guvernului de către deputaŃi sau senatori, în funcŃie de domeniul de activitate ce
formează obiectul interpelării.
Primul-ministru contrasemnează decretele emise de Preşedintele României, în cazul în care
ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora.
În scopul rezolvării unor probleme operative, primul-ministru poate constitui, prin decizie, consilii,
comisii şi comitete inter-ministeriale.

[paginile 259 - 260]

Organizarea aparatului de lucru al Guvernului

Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din aparatul de lucru al primului-ministru,

Secretariatul General al Guvernului, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii
specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Aparatul de lucru al primului-ministru este alcătuit din:
a) corpul de consilieri ai primului-ministru;
b) corpul de control al primului-ministru;
c) aparatul tehnic al corpului de consilieri;
d) cabinetul primului-ministru;
e) cancelaria primului-ministru;
f) compartimentul cu probleme speciale;
g) compartimentul documente secrete;
h) compartimentul care asigură protocolul primului-ministru.

[paginile 260 - 261]

Functionarea guvernului

Guvernul se întâlneşte, de regulă, săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea
primului-ministru.
Preşedintele României poate participa la şedinŃele Guvernului care au ca obiect probleme de
interes naŃional privind politica externă a Guvernului, apărarea Ńării, asigurarea ordinii publice, la
cererea primului-ministru, în alte situaŃii (art.87).
În cazul în care este prezent, Preşedintele României prezidează şedinŃa Guvernului. Deşi
prezidează şedinŃa, prin aceasta Preşedintele României nu devine, în acea situaŃie, şi membru al
Guvernului. Preşedintele României, chiar dacă prezidează şedinŃa, nu participă la adoptarea
hotărârilor Guvernului, când acestea sunt supuse votului membrilor Guvernului, ci doar îşi exprimă
opinia cu privire la acele măsuri.
La şedinŃele Guvernului pot participa ca invitaŃi şefi de departamente, secretari de stat ce nu sunt
membri ai Guvernului, precum şi orice alte persoane a căror prezenŃă se apreciază a fi utilă, potrivit
deciziei primului-ministru.
Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri privind ramura sau domeniul de activitate de care
răspund.

[paginile 261 - 262]

Actele Guvernului

Guvernul emite două categorii de acte: hotărâri; ordonanŃe.

Actele specifice activităŃii Guvernului sunt hotărârile, prin care acesta pune în executare legile
adoptate de către Parlament.

71
 Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, ceea ce înseamnă că ele nu pot cuprinde
reglementări primare ale relaŃiilor sociale, hotărârile având un caracter secundum legem.
ConstituŃia României din 1991 a introdus o categorie de acte care până în acel moment nu au
existat, şi anume , ordonanŃele.
Hotărârile Guvernului, ca şi ordonanŃele, de altfel, se semnează de către primul-ministru şi se
contrasemnează de către miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare.
Atât hotărârile, cât şi ordonanŃele sunt supuse obligaŃiei de publicare în „Monitorul Oficial”, cu
excepŃia celor cu caracter militar, care se comunică numai instituŃiilor interesate.
Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanŃe în
domenii care nu fac obiectul legilor organice, procedând la ceea ce se numeşte delegarea legislativă
(art.115 din ConstituŃie).
Legea de abilitare trebuie să stabilească, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot
emite ordonanŃe.
Alături de delegarea legislativă de ordin legal, ConstituŃia României reglementează, în art.115, şi
delegarea de ordin constituŃional, care operează în cazul unor situaŃii excepŃionale, în care Guvernul
poate adopta ordonanŃe de urgenŃă.
Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă
Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.
CondiŃia publicităŃii, prevăzută de art.108 din ConstituŃie, se aplică şi în cazul ordonanŃelor de
urgenŃă.
În afara actelor adoptate de către Guvern, primul-ministru, personal, poate adopta acte, denumite
decizii, ca, de exemplu, Decizia nr.44/1991, privind constituirea Comitetului interministerial pentru
probleme de emigraŃie Est-Vest.

[paginile 262 – 264]

Raporturile legislativ-executiv

Abordarea acestor raporturi trebuie făcută în cadrul mai larg al raporturilor dintre executiv şi
legislativ (puterea legislativă şi puterea executivă), care presupune un anumit rol al legislativului în
formarea şi activitatea executivului.
Desemnarea şefului executivului
În această desemnare, rolul Parlamentului este diferit, în raport cu forma de guvernământ. În
forma de guvernământ monarhică, unde monarhia este ereditară, rolul Parlamentului este doar
decorativ, ca şi în republica prezidenŃială, unde Preşedintele este ales prin sufragiu universal. Numai în
republica parlamentară, şeful statului este ales de Parlament, acesta din urmă având, deci, rol
hotărâtor.
Desemnarea şefului de guvern şi a membrilor acestuia
Rolul Parlamentului în desemnarea şefului de guvern şi a membrilor acestuia este, de
asemenea, diferit în sistemele constituŃionale; de regulă, însă, şeful guvernului este figura centrală, el
prezintă lista guvernului.
Desemnarea şefului de stat, cât şi a şefului guvernului în România este reglementată de
ConstituŃie. Astfel: Primul-ministru prezintă Camerei DeputaŃilor sau Senatului rapoarte şi declaraŃii cu
privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
Totodată, Guvernul şi celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice sunt obligate să prezinte
informaŃiile şi documentele cerute de Camera DeputaŃilor, de Senat sau de către comisiile
parlamentare, prin intermediul preşedinŃilor acestora.
Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenŃa, participarea
lor este obligatorie.
Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaŃi să răspundă la întrebările şi interpelările
formulate de deputaŃi sau de senatori.

72
 Camera DeputaŃilor sau Senatul pot adopta o moŃiune prin care să-şi exprime poziŃia cu privire la
problemele ce au făcut obiectul interpelării.
Guvernul răspunde politic în faŃa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al
Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalŃi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele
acestuia.
Camera DeputaŃilor şi Senatul, în şedinŃă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului,
prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor.
Guvernul se consideră demis dacă moŃiunea de cenzură este adoptată cu votul majorităŃii deputaŃilor şi
senatorilor. În cazul când moŃiunea de cenzură a fost respinsă, deputaŃii şi senatorii care au semnat-o nu
mai pot iniŃia, în aceeaşi sesiune, o nouă moŃiune de cenzură, cu excepŃia cazului când Guvernul îşi
angajează răspunderea.

[paginile 264 - 266]

Compatibilitatea functiei parlamentare si functiei executive

Problema compatibilităŃii între funcŃia parlamentară şi cea ministerială este mereu actuală, mereu
discutabilă şi de o reală importanŃă teoretică şi practică. Practica constituŃională a statelor evidenŃiază
cel puŃin trei soluŃii distincte.
Sunt sisteme constituŃionale în care exerciŃiul unei funcŃii ministeriale este considerat ca
incompatibil cu exerciŃiul unui mandat în parlament. O asemenea situaŃie este remarcată în
aproximativ 25 de state (din circa 83 supuse analizei), printre care SUA, FranŃa.
Un al doilea sistem practicat caută să valorifice cât mai mult echilibrul şi colaborarea puterilor,
permiŃând cumularea celor două funcŃii (mandate).
Există şi un al treilea sistem, de mijloc, în Ńările în care miniştrii nu-s obligaŃi să fie şi parlamentari,
dar cu toate acestea, în Liechtenstein, de exemplu, ei trebuie să îndeplinească condiŃiile de eligibilitate. În
unele Ńări (Belgia, Germania, Anglia), miniştrii sunt în general parlamentari, chiar dacă nici o dispoziŃie
constituŃională nu le o cere.
În România, potrivit ConstituŃiei, funcŃia de membru al guvernului este compatibilă cu cea de
parlamentar.

[paginile 266 – 268]

Cresterea rolului executivului

În sistemele constituŃionale actuale, raporturile dintre Parlament şi Guvern dau tot mai mult
„câştig de cauză” Guvernului. Cu alte cuvinte, în activitatea statală asistăm la o preeminenŃă a
executivului în raport cu legislativul, în luarea celor mai importante decizii politice care se concretizează
prin legi sau prin măsuri executive. Aceasta se justifică şi îşi găseşte explicaŃia în faptul că la putere
este adus acel Guvern care reprezintă partidul câştigător în alegeri şi a cărui platformă electorală el
trebuie să o traducă în programul de guvernare, pentru a satisface electoratul său.
De altfel, în multe state, şeful de stat se află pe picior de egalitate cu legislativul, deoarece este
ales prin sufragiu universal, în acelaşi mod cu Parlamentul, având deci aceeaşi poziŃie statală, primind
împuterniciri direct de la popor (România, FranŃa, SUA). Într-un asemenea sistem constituŃional nu se
poate vorbi de o subordonare a şefului de stat faŃă de Parlament.
Creşterea rolului executivului este accentuată, mai ales, prin dobândirea unor atribuŃii legislative –
legislaŃia delegată (România, FranŃa).

[pagina 268]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Incompatibilitatile functiei de membru al Guvernului
73
• Incetarea functiei de membru al guvernului
• Atributiile primului-ministru
• Actele guvernului
• Raporturile legislativ - executiv

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

19. Functia de membru al Guvernului inceteaza in urma:

a. demisiei
b. revocarii
c. alegerii unui membru al Guvernului ca senator sau deputat
d. decesului
e. demiterii

Raspuns corect: a,b,d,e

20. Care dintre atributiile mentionate mai jos considerati ca sunt atributii ale primului
ministru?
a. Primul ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia
b. Este vicepresedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii
c. Primul ministru reprezinta Guvernul in relatiile acestuia cu Presedinte Romaniei, Inalta
Curte de Casatie si Justitie, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Ministerul Public
si cu alte organizatii neguvernamentale, precum si in relatiile internationale
d. Primul ministru prezinta Camerei Deputatilor si Senatului rapoarte si declaratii cu privire
la politica Guvernului
e. Primul Ministru contrasemneaza toate decretele emise de Presedintele Romaniei

Raspuns corect: a,b,c,d

CURSUL 25 – AUTORITATEA JUDECATOREASCA ( I )

⇒ Activitatea jurisdictionala
⇒ Principiile fundamentale de realizare a justitiei
⇒ Statutul magistratilor

Obiectivele Cursului 25

• Stabilirea rolului justitiei

• Principiile fundamentale de organizare si functionare a justitiei
• Statutul magistratilor
• Incompatibilitatile si interdictiile functiei de judecator

Consideratii generale

În teoria clasică a separaŃiei puterilor, una dintre puteri, alături de puterea executivă şi de cea
legislativă, este puterea judecătorească.
EvoluŃia teoriei clasice a separaŃiei puterilor a implicat şi evoluŃia explicaŃiilor şi practicilor privind
puterea judecătorească. Aceasta explică însăşi terminologia diferită sub care această putere este

74
exprimată în constituŃii şi doctrină, şi anume: putere judecătorească, putere jurisdicŃională. Denumirea
de autoritate judecătorească evocă foarte clar justiŃia ca funcŃie distinctă şi ca sistem distinct.
Termenul justiŃie reflectă două sensuri. Într-un prim sens, prin justiŃie se înŃelege sistemul
organelor judecătoreşti, iar într-un al doilea sens, se înŃelege activitatea de soluŃionare a proceselor
civile, administrative, comerciale, penale, de muncă, de aplicare de sancŃiuni, de restabilire a
drepturilor şi intereselor legitime încălcate.
Statul de drept ca atare a devenit de neconceput fără justiŃie, lipsa justiŃiei veritabile însemnând
arbitrariu şi nedreptate. Dacă viaŃa socială trebuie să se desfăşoare potrivit ConstituŃiei şi legilor, în
mod firesc trebuie să existe o funcŃie(putere, o autoritate) care să le cunoască şi să le poată interpreta
şi aplica în mod concret atunci când sunt încălcate, când drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor sunt
periclitate, neglijate.
JustiŃia, concepută ca o funcŃie realizată independent şi imparŃial, s-a impus ca o idee şi realitate
despre care oamenii cred că-i poate apăra atunci când drepturile şi interesele lor legitime sunt
încălcate, ca similarul dreptăŃii mereu triumfătoare. Fiat justitia pereat mundus (justiŃia să-şi urmeze
cursul ei, chiar dacă lumea ar fi să piară) a devenit dictonul preferat în legătură cu justiŃia.
Exprimarea autoritate (putere) jurisdicŃională nu diminuează rolul justiŃiei, ci evidenŃiază
similitudinea de conŃinut şi principii între mai multe activităŃi care se impun atunci când legile nu sunt
executate. JustiŃia rămâne partea substanŃială a activităŃii jurisdicŃionale. De aici şi preocuparea
firească pentru teoretizarea justiŃiei, pentru că restul activităŃii jurisdicŃionale împrumută trăsăturile şi
principiile acesteia membrii jurisdicŃiilor, pentru a aplica legea la cazurile concrete ce le sunt deduse
spre rezolvare, mai întâi interpretează ConstituŃia, legile, contractele, convenŃiile sau cutumele ce sunt
invocate, le stabilesc sensul lor oficial. Ansamblul judecăŃilor lor formează jurisprudenŃa, care
limpezeşte textele obscure, cu mai multe sensuri sau lacune, şi uneori le completează. Desigur, este
important de ştiut până unde pot merge jurisdicŃiile în completarea lacunelor legii. Problema se pune
pentru că rolul justiŃiei este de a aplica dreptul, şi nu de a crea drept.

[paginile 269-271]

Activitatea jurisdictionala

Activitatea jurisdicŃională are un conŃinut şi principii care o diferenŃiază de legislativ şi executiv,

dar şi o integrează, într-o viziune sistematică, în ansamblul activităŃilor statale. Aceasta, pentru simplul
motiv că puterea jurisdicŃională este o parte a organizării statale a puterii politice. Statul de drept
implică obligativitatea respectării şi aplicării constituŃiilor şi legilor. Judecătorul interpretează legea şi o
aplică, dar nu creează drept.
JustiŃia (în general, activitatea jurisdicŃională) este o activitate de rezolvare a litigiilor, în litera şi
spiritul constituŃiei, legilor, obiceiului, convenŃiilor şi contractelor. Judecătorul care înfăptuieşte justiŃia
caută să afle adevărul în procesul respectiv, pentru a identifica exact încălcarea legii, victimele,
cauzalitatea, răspunderea şi responsabilii.
Pentru ca justiŃia să-şi poată înfăptui misiunea, ea cunoaşte o anumită organizare şi anumite
principii. Organizarea justiŃiei se face pe grade de jurisdicŃie. Aceste grade de jurisdicŃie permit o
evaluare în fond, dar şi posibilitatea de recurs şi apel ca posibilitate de îndreptare a erorilor, de
reevaluare a situaŃiilor şi probelor. Se consideră că cea mai eficientă este organizarea a două grade de
jurisdicŃie: fond, apel sau recurs.

[paginile 271 - 272]

Principiile fundamentale de realizare a justitiei

JustiŃia are la bază principii potrivit cărora ea este organizată şi funcŃionează, principii prin care se
înŃeleg acele reguli esenŃiale prevăzute de ConstituŃie şi de legi organice, în vederea realizării funcŃiei
acesteia – soluŃionarea litigiilor în scopul apărării drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor,
precum şi a celorlalte drepturi şi interese legitime deduse judecăŃii.

75
 JustiŃia trebuie să răspundă unor exigenŃe fundamentale. În cadrul acestor exigenŃe se enumeră
în general următoarele: legalitatea, buna administrare a justiŃiei; accesul la un tribunal; garanŃia unui
proces echitabil soluŃionat într-un termen rezonabil; publicitatea procesului; imparŃialitatea
judecătorului; proporŃiona-litatea în stabilirea sancŃiunilor.
Din aceste exigenŃe rezultă principiile potrivit cărora este organizată şi funcŃionează justiŃia. În
legătură cu aceste principii, anumite precizări se impun. Astfel, există principii aplicabile întregului
sistem statal – juridic şi care, firesc, sunt aplicabile şi justiŃiei. Există apoi unele principii proprii justiŃiei
(jurisdicŃiilor) ca activitate şi sistem de autorităŃi. De altfel, aceste principii interesează aici. Există, de
asemenea, principii specifice diferitelor categorii de jurisdicŃii sau procese, sens în care se discută, de
exemplu, de principiile dreptului procesual civil sau principiile dreptului procesual penal.
Toate aceste principii sunt importante. Uneori, în activitatea de judecată, în lipsă de text expres
sau apropiat, judecătorul recurge la analogia dreptului, adică la aplicarea principiilor fundamentale, iar
încălcarea principiilor poate atrage nulitatea hotărârii judecătoreşti sau a altor acte de procedură. Unele
principii privesc organizarea judecătorească, altele activitatea sau poziŃia justiŃiei şi a judecătorului.
Urmează să observăm care asemenea principii sunt constituŃionale, în sensul că unele reguli esenŃiale
sunt explicite sau rezultă din dispoziŃiile constituŃionale.

a) Principiul legalităŃii
Este un principiu care în mod firesc excede justiŃiei, fiind de esenŃa statului de drept. Are însă o
evidentă aplicabilitate în domeniul justiŃiei, şi anume sub două mari aspecte: legalitatea instanŃelor
judecătoreşti; legalitatea infracŃiunilor şi a pedepselor.
Cât priveşte primul aspect, vom reŃine că pot îndeplini funcŃii jurisdicŃionale numai acele autorităŃi
statale cărora constituŃia şi legile le recunosc asemenea calităŃi. De asemenea, instanŃele judecătoreşti
(jurisdicŃionale) pot rezolva procese numai în limita competenŃei conferite de lege. În fine, procedura de
rezolvare a litigiilor este numai cea prevăzută de lege.
Sub cel de-al doilea aspect, vom observa că nu există infracŃiune decât dacă este prevăzută de
lege şi că nu există pedeapsă decât dacă este prevăzută de lege.
Principiul legalităŃii, cu aplicaŃiunea sa specifică la justiŃie, este consacrat prin art.126 din
ConstituŃia României.

b) JustiŃia este unică şi egală pentru toŃi

Este un principiu fundamental care valorifică şi în acest domeniu marele principiu al egalităŃii în
drepturi a cetăŃenilor. În sinteză, aceasta presupune ca pentru toŃi cetăŃenii să existe o singură justiŃie,
ca aceştia să fie judecaŃi de aceleaşi instanŃe în procese similare. Acest principiu refuză existenŃa unor
tribunale extraordinare, existenŃa unor privilegii. De aceea, ConstituŃia României prin art.126 (2)
stabileşte că „ Este interzisă înfiinŃarea de instanŃe extraordinare”. Desigur, acest principiu nu este
încălcat prin crearea unor secŃii speciale (comerciale, de muncă, de contencios administrativ, pentru
minori), potrivit specificului proceselor, aceasta Ńinând de buna administrare a justiŃiei. De asemenea,
acest principiu presupune folosirea în speŃe similare a aceloraşi reguli procedurale şi acordarea
drepturilor procesuale, în mod egal, tuturor participanŃilor.

c) Folosirea limbii oficiale şi a limbii materne

Procedura judiciară se desfăşoară în limba oficială a statului. Persoanelor care nu înŃeleg limba
oficială trebuie să li se asigure comunicarea pieselor dosarului şi a tuturor actelor procedurale în limba
pe care o cunosc. De aceea, li se asigură traducerea printr-un interpret. ConstituŃia României conŃine
mai multe dispoziŃii în acest sens. După ce prin art. 128(1) stabileşte că procedura judiciară se
desfăşoară în limba română, prin art. 128(2) arată că cetăŃenii aparŃinând minorităŃilor naŃionale,
precum şi persoanele care nu înŃeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinŃă de
toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanŃă şi de a pune concluzii prin interpret. În
procesele penale, prevede, de asemenea, ConstituŃia, acest drept este asigurat în mod gratuit.

d) Dreptul la apărare

76
 Este, de asemenea, un drept fundamental, dar şi un principiu fundamental al justiŃiei prevăzut în
art. 24 din ConstituŃie, potrivit căruia „Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului părŃile au
dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”.

e) PrezumŃia de nevinovăŃie
Este un principiu constituŃional potrivit căruia o persoană este considerată nevinovată atâta timp
cât nu s-a pronunŃat o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. Este una din cele mai
puternice garanŃii ale demnităŃii şi libertăŃii umane. Este principiul căruia i se subordonează întreaga
activitate jurisdicŃională. Este prevăzut explicit în art.23 (11) din ConstituŃia României.

f) IndependenŃa judecătorului şi supunerea lui numai legii

Este unul din principiile constituŃionale ale justiŃiei. Potrivit acestui principiu, în activitatea sa,
judecătorul se supune numai legii şi conştiinŃei sale. Ca atare, în rezolvarea litigiilor, judecătorul nu
poate primi nici un fel de ordine, instrucŃiuni, indicaŃii, sugestii sau alte asemenea impulsuri privind
soluŃia pe care trebuie să o dea.
IndependenŃa judecătorului, de altfel independenŃa justiŃiei, Ńine de chiar separaŃia/echilibrul
puterilor în stat, vorbindu-se de independenŃa autorităŃii jurisdicŃionale. Ea exprimă posibilitatea de
protecŃie a guvernanŃilor, fiind în fond o garanŃie în faŃa abuzurilor puterilor (autorităŃilor).
În Ńara noastră, potrivit ConstituŃiei, judecătorii sunt numiŃi de Preşedintele României la
propunerea Consiliului Suprem al Magistraturii. Este important de menŃionat că prin art.151 (2) din
ConstituŃia României s-a stabilit că „Noua Curte Supremă de JustiŃie va fi numită, în condiŃiile legii, de
Camera DeputaŃilor şi de Senat, în şedinŃă comună, la propunerea Preşedintelui României, în termen
de şase luni de la intrarea în vigoare a ConstituŃiei”. Desigur, aceasta este o dispoziŃie tranzitorie.
Inamovibilitatea este o puternică garanŃie a independenŃei judecătorului, fiind o măsură de
protecŃie a acestuia. Potrivit acestui principiu, judecătorul nu poate fi nici revocat, nici retrogradat, nici
transferat pe un post echivalent, nici avansat fără consimŃământul său. Inamovibilitatea pune
magistraŃii la adăpost de orice revocare şi transferare impusă, în afară de greşeli foarte grave şi după o
procedură jurisdicŃională.
ConstituŃia României cuprinde dispoziŃii privitoare la inamovibilitatea judecătorilor.
Cât priveşte avansarea magistraŃilor, pentru a nu depinde de executiv, trebuie avute în vedere
două reguli, şi anume: ea să revină numai corpului magistraŃilor (de exemplu, Consiliului Superior al
Magistraturii); limitarea treptelor (gradelor) şi consecinŃelor avansării, în sensul de a se face cât mai
puŃine diferenŃieri în carieră. În acest sens, ConstituŃia României prevede că promovarea, transferarea
şi sancŃionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiŃiile
legii. Pentru a nu crea, prin avansare, situaŃii nedorite, se practică şi avansarea pe loc.
Desigur, un rol important în asigurarea independenŃei judecătorilor îl are controlul hotărârilor
judecătoreşti. Acest control trebuie efectuat numai de instanŃe judecătoreşti şi numai după proceduri
jurisdicŃionale. Astfel realizate lucrurile, se poate vorbi de independenŃa justiŃiei în faŃa legislativului şi a
executivului.

[paginile 272 - 278]

Statutul magistratilor

JustiŃia se înfăptuieşte de judecători în numele legii şi are ca scop apărarea ordinii de drept şi
garantarea respectării drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor legitime ale persoanelor. Judecătorii sunt
independenŃi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparŃiali. Orice persoană, organizaŃie, autoritate
sau instituŃie este datoare să respecte independenŃa judecătorilor. Au calitatea de magistraŃi şi fac
parte din corpul magistraŃilor judecătorii, procurorii şi magistraŃii-asistenŃi ai Înaltei CurŃi de CasaŃie şi
JustiŃie. În condiŃiile legii privind statutul magistraŃilor, judecătorii numiŃi de Preşedintele României sunt
inamovibili. Aceştia pot fi mutaŃi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare numai cu acordul lor
şi pot fi suspendaŃi sau eliberaŃi din funcŃie în condiŃiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, procurorii

77
numiŃi de Preşedintele României se bucură de stabilitate, în condiŃiile legii anterior menŃionate şi ale
Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii.
MagistraŃii sunt obligaŃi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaŃia legii, să respecte
drepturile şi libertăŃile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faŃa legii şi să asigure un tratament juridic
nediscriminatoriu tuturor participanŃilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să
respecte normele deontologice ale profesiei de magistrat şi să participe la formarea profesională
continuă. Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau
incompletă.
IncompatibilităŃi şi interdicŃii
Conform Legii statutului magistraŃilor, funcŃiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi
asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcŃii publice sau private, cu excepŃia funcŃiilor
didactice din învăŃământul superior, în condiŃiile legii.
MagistraŃilor le este interzis:
a) să desfăşoare activităŃi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
b) să desfăşoare activităŃi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
c) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau
control la societăŃi civile, societăŃi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituŃii de credit, societăŃi de
asigurare ori financiare, companii naŃionale, societăŃi naŃionale sau regii autonome;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
MagistraŃii nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor politice. MagistraŃii nu pot să facă parte
din partide sau formaŃiuni politice şi nici să desfăşoare activităŃi cu caracter politic. Ei sunt obligaŃi ca, în
exercitarea atribuŃiilor, să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor
lor politice.
O altă interdicŃie importantă prevăzută de lege se referă la obligaŃia magistraŃilor de a nu îşi
exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu
care a fost sesizat Parchetul. De asemenea, nu le este permis să comenteze sau să justifice în presă
ori în emisiuni audiovizuale hotărârile sau soluŃiile date în dosarele rezolvate de ei.
MagistraŃii nu pot să dea consultaŃii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă
procesele respective sunt pe rolul altor instanŃe sau parchete decât acelea în cadrul cărora îşi exercită
funcŃia, şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat.
Recrutarea
Recrutarea magistraŃilor se face prin concurs, pe baza compe-tenŃei profesionale, a aptitudinilor şi a
bunei reputaŃii. Recrutarea şi formarea profesională iniŃială în vederea ocupării funcŃiei de magistrat se
realizează prin Institutul NaŃional al Magistraturii.
Admiterea la Institutul NaŃional al Magistraturii se face cu res-pectarea principiilor transparenŃei şi
egalităŃii, exclusiv pe bază de concurs.
Numirea magistraŃilor
Numirea judecătorilor inamovibili şi a procurorilor care se bucură de stabilitate se face de către
Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Înainte de a începe să-şi
exercite funcŃia, judecătorii şi procurorii depun următorul jurământ: „Jur să respect ConstituŃia şi legile
Ńării, să apăr drepturile şi libertăŃile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuŃiile cu onoare,
conştiinŃă şi fără părtinire.” Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcŃie.
Jurământul se depune în şedinŃă solemnă, în faŃa magistraŃilor instanŃei sau, după caz, ai Parchetului
la care a fost numit magistratul, după citirea actului de numire.

[paginile 278 - 280]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Activitatea jurisdictionala
• Principiul legalitatii
• Numirea magistratilor

78
APLICAłII

21. Care dintre principiile enumerate mai jos considerati ca sunt principii
fundamentale potrivit carora se realizeaza justitia?
a. Principiul legalitatii
b. Justitia este unica si egala pentru toti
c. Folosirea limbii oficiale si a limbii materne in justitie
d. Dreptul la aparare
e. Prezumptia de nevinovatie

Raspuns corect: a,b,c,d,e

22. Care dintre garantiile enumerate mai jos sunt garantiile independentei
judecatorului si supunerea lui numai legii?
a. Este unul dintre principiile constitutionale ale justitiei
b. Judecatorul se supune numai legii si constiintei sale
c. Independenta judecatorului tine chiar de separatia / echilibrul puterilor in stat, vorbindu-
se de independenta autoritatii jurisdictionale
d. Recrutarea judecatorilor prin concurs si numirea acestora de catre Presedintele
Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii
e. inamovabilitatea

Raspuns corect: b,c,d,e

CURSUL 26 – AUTORITATEA JUDECATOREASCA ( II )

⇒ Instantele judecatoresti
⇒ Ministerul Public
⇒ Consiliul Superior al Magistraturii
⇒ Raporturile justitiei cu legislativul si executivul

Obiectivele Cursului 26

•
• Principiile fundamentale de organizare si functionare a justitiei
• Statutul magistratilor
• Incompatibilitatile si interdictiile functiei de judecator

Instantele judecatoresti

JustiŃia este înfăptuită de către organele judecătoreşti, denumite şi instanŃe judecătoreşti.

Sistemul organelor judecătoreşti este format în general din judecătorii, tribunale, curŃi de apel şi curŃi
supreme. Organizarea şi funcŃionarea instanŃelor judecătoreşti sunt stabilite prin lege.
ConstituŃia României, sub titlul VI, denumit Autoritatea Judecătorească, reglementează, în
ordine, instanŃele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii. Nu trebuie înŃeles
că toate aceste organisme se integrează în puterea judecătorească. În această putere intră numai
instanŃele judecătoreşti.
InstanŃele judecătoreşti sunt, potrivit art. 126 din ConstituŃie, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi
celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege. ConstituŃia lasă pe seama legii organice stabilirea
gradelor de jurisdicŃie şi a instanŃelor judecătoreşti corespunzătoare. Aşa cum am mai precizat este
79
interzisă înfiinŃarea de instanŃe extraordinare. Iar Legea de organizare judecătorească stabileşte
următoarele instanŃe judecătoreşti: judecătoriile, tribunalele, curŃile de apel, Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie. De asemenea, în limitele stabilite prin lege funcŃionează şi tribunalele militare. Cât priveşte Înalta
Curte de CasaŃie şi JustiŃie, aceasta este organizată în secŃii, completul de 9 judecători şi SecŃiile Unite,
fiecare având competenŃă proprie.
Ministerul Public cuprinde procurorii, constituiŃi în parchete, care în mod generic intră în categoria
magistraŃilor; aceştia lucrează sub autoritatea ministrului justiŃiei. Rolul Ministerului Public este de a
reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăŃii şi de a apăra ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor. Principiile constituŃionale de organizare şi funcŃionare a
Ministerului Public sunt: legalitatea, imparŃialitatea, controlul ierarhic. Iar potrivit art.30 din Legea pentru
organizarea judecătorească, Ministerul Public este independent în relaŃiile cu celelalte autorităŃi.
Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea creată în vederea exercitării a două funcŃii:
a) propune Preşedintelui României numirea în funcŃie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepŃia
celor stagiari;
b) este colegiul de disciplină al judecătorilor. Atunci când exercită prima funcŃie, lucrările sale sunt
prezidate de către ministrul justiŃiei, dar fără drept de vot. Când exercită cea de-a doua funcŃie, lucrările
sunt prezidate de către preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Consiliul Superior al
Magistraturii este alcătuit din magistraŃi aleşi, pentru o durată de 4 ani, de către Camera DeputaŃilor şi
de către Senat, în şedinŃă comună.
Deşi nu este nominalizat prin ConstituŃie, nu poate fi în afara explicaŃiilor Ministerul JustiŃiei, care
are un rol aparte în administrarea JustiŃiei. Potrivit dispoziŃiilor legale, el este organul administraŃiei
publice de specialitate care exercită atribuŃiile prevăzute de lege în domeniul administraŃiei justiŃiei, al
executării pedepselor penale, precum şi cu privire la activitatea Ministerului Public, asigurând condiŃiile
necesare funcŃionării întregului sistem al justiŃiei pe baza strictei aplicări a legii corespunzător
principiilor democratice ale statului de drept.

[paginile 280-282]

Ministerul Public

În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăŃii şi apără
ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, aşa cum se prevede în art. 131 din
ConstituŃie. Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile prin procurori constituiŃi în parchete pe lângă fiecare
instanŃă judecătorească, de la judecătorii până la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie
Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităŃii, al imparŃialităŃii şi al controlului
ierarhic, sub autoritatea ministerului justiŃiei (art. 132, alin 1).
Se constată că, prin ConstituŃie, rolul Ministerului Public este redus la activitatea judiciară, inclusiv
în ce priveşte urmărirea penală. AcŃionând numai în sfera activităŃii judiciare, Ministerul Public are ca
suport reprezentarea intereselor generale ale societăŃii, apărarea ordinii de drept şi a drepturilor şi
libertăŃilor cetăŃenilor şi exercită atribuŃii privind urmărirea penală; sesizarea instanŃelor judecătoreşti
pentru judecarea cauzelor penale; exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti;
supravegherea respectării legii în activitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti;
verificarea respectării legii la locurile de deŃinere preventivă, de executare a pedepselor.
În activitatea pe care o desfăşoară, procurorii trebuie să se subordoneze legii, principiul legalităŃii
fiind, de altfel, fundamental pentru activitatea tuturor magistraŃilor.
O altă regulă se referă la imparŃialitate – procurorii trebuie să-şi desfăşoare activitatea numai în
înfăptuirea justiŃiei, în cadrul statului de drept.
Ministerul Public este independent în relaŃiile cu celelalte autorităŃi, dar este integrat în sistemul
organelor judecătoreşti; ministrul justiŃiei exercită autoritatea sa asupra tuturor membrilor Ministerului
Public, putând să dea dispoziŃii scrise în condiŃiile prevăzute de lege.
FuncŃia de procuror este incompatibilă cu exercitarea altor funcŃii publice sau private, cu excepŃia
funcŃiilor didactice din învăŃământul superior, astfel că statutul lor este identic cu cel al judecătorilor.

80
 Procurorii se supun însă unor reguli diferite faŃă de cele aplicabile judecătorilor, cu toate că şi ei
sunt magistraŃi. Astfel, principiul independenŃei judecătorilor nu este specific statutului procurorilor. În
timp ce judecătorii se bucură de independenŃă în virtutea principiului inamovibilităŃii, procurorii se
bucură numai de stabilitate în funcŃie atât timp cât nu au încălcat principiile legalităŃii şi imparŃialităŃii.

[paginile 282 - 283]

Consiliul Superior al Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenŃei justiŃiei, reprezentant al autorităŃii

judecătoreşti. Consiliul este independent şi se supune în activitatea sa numai legii. Prin exercitarea
atribuŃiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii asigură funcŃionarea eficientă a sistemului judiciar şi
respectarea legii în desfăşurarea carierei profesionale a magistraŃilor.
Consiliul este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 9 judecători şi 5 procurori aleşi în adunările generale ale magistraŃilor, care compun cele două
secŃii ale Consiliului, una pentru judecători şi una pentru procurori;
b) 2 reprezentanŃi ai societăŃii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă
reputaŃie profesională şi morală, aleşi de Senat;
c) ministrul justiŃiei, preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, care sunt membri de drept ai Consiliului.

SecŃia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este alcătuită din:

a) 2 judecători de la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;
b) 4 judecători de la curŃile de apel;
c) 2 judecători de la tribunale;
d) un judecător de la judecătorii.
SecŃia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii este alcătuită din:
a) un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;
b) un procuror de la Parchetul NaŃional AnticorupŃie;
c) un procuror de la parchetele de pe lângă curŃile de apel;
d) un procuror de la parchetele de pe lângă tribunale;
e) un procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii.
Alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii
MagistraŃii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleşi în adunările generale ale
judecătorilor sau, după caz, ale procurorilor; ei se aleg din rândul judecătorilor şi procurorilor numiŃi de
Preşedintele României.
Consiliul Superior al Magistraturii alcătuieşte lista finală cuprinzând magistraŃii aleşi şi o transmite
Biroului Permanent al Senatului. Biroul Permanent al Senatului înaintează lista Comisiei juridice, de
numiri, disciplină, imunităŃi şi validări pentru a examina dacă au fost respectate dispoziŃiile legale cu
privire la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Senatul, în prezenŃa majorităŃii membrilor săi, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri,
disciplină, imunităŃi şi validări, validează lista cuprinzând magistraŃii aleşi ca membri ai Consiliului
Superior al Magistraturii. În vederea alegerii celor doi reprezentanŃi ai societăŃii civile în Consiliul
Superior al Magistraturii, organizaŃiile profesionale ale juriştilor, asociaŃiile şi fundaŃiile de utilitate
publică, confederaŃiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naŃional pot propune Biroului
Permanent al Senatului câte un candidat. Pot fi aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii
reprezentanŃi ai societăŃii civile care îndeplinesc următoarele condiŃii:
a) sunt specialişti în domeniul dreptului;
b) se bucură de înaltă reputaŃie profesională şi morală;
c) nu au calitatea de membru al unui partid politic.
FuncŃionarea Consiliului Superior al Magistraturii
În termen de 15 zile de la publicarea Hotărârilor Senatului privind validarea şi alegerea membrilor
Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie convoacă membrii

81
Consiliului Superior al Magistraturii în şedinŃa de constituire. În şedinŃa de constituire, prezidată de
preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, sunt aleşi preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului
Superior al Magistraturii şi se stabilesc responsabilităŃile membrilor acestuia, pe domenii de activitate.
În lipsa preşedintelui, atribuŃiile se exercită de vicepreşedinte. În caz de vacanŃă a funcŃiei de
preşedinte, Plenul Consiliului, în termen de o lună de la constatarea vacanŃei, va proceda la alegerea
noului preşedinte, al cărui mandat se exercită în perioada rămasă.
Preşedintele României prezidează, fără drept de vot, lucrările Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii la care participă. Consiliul Superior al Magistraturii se întruneşte în plen şi în secŃii ori de
câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui, a vicepreşedintelui sau a majorităŃii membrilor
Plenului ori, după caz, ai secŃiilor.
Preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie participă la lucrările secŃiei pentru judecători,
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie la lucrările secŃiei
pentru procurori, iar ministrul justiŃiei la lucrările ambelor secŃii. Ministrul justiŃiei, preşedintele Înaltei
CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi
JustiŃie nu au drept de vot în situaŃiile în care secŃiile îndeplinesc rolul de instanŃă de judecată în
domeniul răspunderii disciplinare. ReprezentanŃii societăŃii civile participă numai la lucrările Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii. Lucrările Plenului şi ale secŃiilor Consiliului Superior al Magistraturii
sunt, de regulă, publice. Membrii Plenului sau ai secŃiilor hotărăsc, cu majoritate, situaŃiile în care
şedinŃele acestora nu sunt publice.
AtribuŃiile Consiliului Superior al Magistraturii
Consiliul Superior al Magistraturii apără corpul magistraŃilor şi pe membrii acestuia împotriva
oricărui act de natură să aducă atingere independenŃei sau imparŃialităŃii magistratului în înfăptuirea
justiŃiei ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii
apără reputaŃia profesională a magistraŃilor. Magistratul care consideră că independenŃa,
imparŃialitatea sau reputaŃia profesională îi sunt afectate în orice mod se poate adresa Consiliului
Superior al Magistraturii, care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea
rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau
poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii. Consiliul asigură respectarea legii şi a
criteriilor de competenŃă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a magistraŃilor. În
exercitarea atribuŃiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii poate solicita Ministerului JustiŃiei,
instanŃelor judecătoreşti şi parchetelor, Institutului NaŃional al Magistraturii, altor autorităŃi şi instituŃii
publice, precum şi persoanelor fizice sau juridice informaŃiile sau actele pe care le consideră necesare.
Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte şi păstrează dosarele profesionale ale magistraŃilor,
înfiinŃează o bază de date referitoare la activitatea lor şi asigură actualizarea acesteia.
AtribuŃiile secŃiilor Consiliului Superior al Magistraturii
SecŃiile Consiliului Superior al Magistraturii au următoarele atribuŃii referitoare la cariera
magistraŃilor:
a) dispun detaşarea şi delegarea magistraŃilor, în condiŃiile legii;
b) analizează îndeplinirea condiŃiilor legale de către magistraŃii stagiari care au promovat
examenul de capacitate, de către alŃi jurişti care au fost admişi la concursul de intrare în magistratură,
de către magistraŃii înscrişi la concursul de promovare în funcŃii de execuŃie şi de către cei care şi-au
depus candidatura pentru promovarea în funcŃii de conducere;
c) soluŃionează contestaŃiile împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare anuală a
activităŃii profesionale a magistraŃilor, constituite în condiŃiile legii;
d) emit avizul conform pentru menŃinerea în funcŃie a magistraŃilor sau, după caz, pentru
reîncadrarea în funcŃie a magistraŃilor pensionaŃi, până la împlinirea vârstei de 68 de ani;
e) iau măsuri pentru soluŃionarea sesizărilor primite de la justiŃiabili sau de la alte persoane
privind conduita necorespun-zătoare a magistraŃilor.
SecŃia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încuviinŃează percheziŃia, reŃinerea
sau arestarea preventivă a judecătorilor şi a magistraŃilor asistenŃi.

82
 SecŃia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii încuviinŃează percheziŃia, reŃinerea
sau arestarea preventivă a procurorilor. DispoziŃiile anterioare nu se aplică în caz de infracŃiune
flagrantă.
SecŃia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii numeşte şi promovează magistraŃii
asistenŃi ai Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, în condiŃiile legii.

[paginile 284 - 295]

Raporturile cu executivul si legislativul

Raporturile sistemului judecătoresc cu Parlamentul rezultă mai întâi din faptul că organizarea şi
funcŃionarea instanŃelor judecătoreşti se realizează numai potrivit legii. Ca atare, Parlamentul este cel
care stabileşte prin lege organele judecătoreşti, competenŃa şi procedura potrivit căreia îşi desfăşoară
activitatea. Este o consecinŃă firească a statului de drept. Apoi, marele principiu al independenŃei
judecătorului presupune supunerea sa numai legii. Legea este cea care stabileşte infracŃiunile şi
pedepsele. Iată, deci, aspecte care conturează raporturile justiŃie-legislativ. Dar este evident şi uşor de
observat că acestea nu afectează în nici un fel dreptul judecătorului de a decide independent în cauza
ce-i este supusă judecăŃii. Legea elaborată de Parlament creează condiŃiile unei reale independenŃe.
La rândul său, justiŃia poate interveni în activitatea legislativă prin controlul constituŃionalităŃii legilor,
atunci când acest control este încredinŃat judecătorilor.
Raporturile justiŃiei cu executivul, sub aspect constituŃional, desigur, sunt mai simple. Ele pot
apărea în situaŃia în care numirea şi avansarea magistraŃilor aparŃin executivului (şefului de stat,
ministrului justiŃiei). În asemenea situaŃii, s-ar putea crea o stare de docilitate a magistraŃilor faŃă de
executiv. De aceea, trebuie ca posibilitatea de numire, de avansare sau de revocare să se realizeze
prin proceduri care să pună în evidenŃă numai competenŃa profesională a celor în cauză. Aceasta cu
atât mai mult, cu cât judecătorii sunt deseori puşi în situaŃia de a exercita controlul legalităŃii actelor de
guvernământ şi administrative.

[pagina 295]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Ierarhizarea instantelor judecatoresti
• Atributiile Ministerului Public
• Atributiile Consiliului Superior al Magistraturii

APLICAłII

23. Principiile constitutionale de organizare si functionare a Ministerului Public sunt:

a. Inamovibilitatea
b. Legalitatea
c. Impartiabilitatea
d. Controlul ierarhic
e. Independenta procurorilor

Raspuns corect: b,c, d

24. Consiliul Superior al Magistraturii este reprezentant al autoritatii judecatoresti ce

se caracterizeaza prin urmatoarele:
a. Este garantul independentei justitiei
b. Se supune in activitatea sa legii si ministrului justitiei

83
 c. Asigura functionarea eficienta a sistemului judiciar
d. Respectarea legii in desfasurarea carierei profesionale a magistratilor
e. Este independent in activitatea sa

Raspuns corect: a,c,d,e

CURSUL 27 – INTEGRAREA EUROPEANA SI IMPLICATII CONSTITUTIONALE

ROMANESTI
⇒ Implicatiile adoptarii acquis-ului comunitar asupra prevederilor constitutionale
romanesti
⇒ Implicatiile aderarii asupra Constitutiei si textelor strans legaet de aceasta

Obiectivele Cursului 27

• Implicatiile aderarii asupra Constitutiei si prevederilor referitoare la suveranitate

• Implicatiile aderarii asupra Constitutiei si prevederilor referitoare la integrarea dreptului
comunitar in dreptul national
• Implicatiile aderarii asupra Constitutiei si prevederilor referitoare la cetatenia europeana
• Implicatiile aderarii asupra Constitutiei si prevederilor referitoare accesul la functii publice
pentru cetatenii din statele membre ale UE

Implicatiile adoptarii acquis-ului comunitar asupra prevederilor constitutionale romanesti

Calitatea de membru al UE conduce la un proces de adaptări constituŃionale care este specific

nu doar României, ci şi tuturor Ńărilor angajate în acest proces. În această privinŃă, Tratatul de la
Maastricht a fost un moment important în „confruntarea” dintre dreptul constituŃional (naŃional) şi
construcŃia europeană. În mai multe Ńări, aceasta a dus la modificări ale constituŃiilor, legate, între
altele, de suveranitate şi drepturile politice (de exemplu, Belgia, FranŃa, Germania, Spania).
Raportul Anual al Comisiei Europene din 2001 oferă câteva indicaŃii ce trebuie luate în
considerare. O reformă structurală fundamentală a administraŃiei publice ar trebui să constituie una din
priorităŃile cele mai urgente ale Guvernului. România trebuie în continuare să adopte sau să
amendeze legislaŃia existentă în mai multe domenii importante (de exemplu, statutul străinilor, frontiera
de stat). În termeni generali, capacitatea administraŃiei publice de a aplica şi gestiona acquis-ul este
foarte limitată şi reprezintă o constrângere majoră în cadrul pregătirilor pentru aderare. Nici una din
priorităŃile Parteneriatului de Aderare nu a fost încă îndeplinită complet (de exemplu, justiŃie şi afaceri
interne, piaŃa internă, consolidarea capacităŃii administrative şi judiciare) Ar trebui să se asigure ca la
momentul aderării să nu fie prevederi în legislaŃia României care să contrazică reglementări
comunitare, în special în privinŃa cerinŃelor de cetăŃenie, reşedinŃă ori limbă. EvoluŃii recente au dus la
întărirea legilor române care discriminează pe cetăŃenii UE în privinŃa dreptului de stabilire şi a libertăŃii
de a presta servicii.

[paginile 296-297]

Implicatiile aderarii asupra Constitutiei si textelor strans legate de aceasta

Problematica abordată are, în principal, în vedere următoarele:

− prevederile referitoare la suveranitate;
− prevederile referitoare la integrarea dreptului comunitar în dreptul naŃional;
− prevederile relative la cetăŃenia europeană;

84
 − în fine, prevederile referitoare la accesul la funcŃii publice pentru cetăŃenii din statele
membre ale Uniunii Europene.
Suveranitatea
Este necesar să se verifice dacă transferurile de competenŃe implicate de tratatele asupra Uniunii
Europene şi asupra ComunităŃilor sunt compatibile cu ConstituŃia naŃională.
Problema suveranităŃii este reglementată de articolul 2 din ConstituŃia României, care prevede:
„(1) Suveranitatea naŃională aparŃine poporului român, care o exercită prin organele sale
reprezentative şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu poate exercita suveranitatea în
nume propriu”. Problema suveranităŃii naŃionale în raport cu adoptarea acquis-ului comunitar se
prezintă sub două unghiuri: problema generală a exerciŃiului suveranităŃii şi o serie de probleme
particulare.
Problema exerciŃiului general al suveranităŃii naŃionale
Conceptul de suveranitate, definit în mod diferit prin instrumentele de drept intern sau
internaŃional, este prezent în orice constituŃie modernă. Sensul folosit pentru nevoile prezentului studiu
este acela de sumă a puterilor exercitate de un stat, mai exact autoritatea supremă asupra teritoriului
său, în privinŃa relaŃiilor sale interne şi internaŃionale, ca şi absenŃa oricărei puteri superioare autorităŃii
statale. Majoritatea constituŃiilor din democraŃiile moderne prevăd, în spiritul unei tradiŃii îndelungate
începute în secolul al XVIII-lea, că suveranitatea aparŃine poporului ori naŃiunii, care o exercită prin
reprezentanŃii lor. ConstituŃia României nu este o excepŃie în acest sens.
Aderarea la UE implică, pentru un stat, cesiunea unei părŃi din puterile sale, incluzând o serie de
atribuŃii considerate în mod tradiŃional ca fiind intim legate de exerciŃiul suveranităŃii naŃionale.
Participarea la Uniune presupune exercitarea unor astfel de puteri de către instituŃiile supranaŃionale
instituite prin tratatele constitutive. Statele membre s-au confruntat cu această problemă în decursul
evoluŃiei ComunităŃilor Europene, mergând de la domenii stricte şi specifice la început spre arii de
competenŃă tot mai largi printr-o integrare sectorială în continuă extindere. Noua entitate sui generis a
dobândit în decursul timpului tot mai multe valenŃe politice, în plus faŃă de cele economice.
Această situaŃie nu este în prezent recunoscută de ConstituŃia României. Statele membre nu au
abordat în mod uniform problema transmiterii acestor puteri către Comunitate. În fapt, două abordări pot
fi concepute:
Prima constă în modificarea tuturor prevederilor constituŃionale referitoare la prerogativele care
sunt total ori parŃial transferate. Această abordare prezintă inconvenientul că implică noi revizuiri la
fiecare moment viitor din evoluŃia Uniunii când vor avea loc transferuri adiŃionale semnificative, ceea ce
ar putea crea dificultăŃi pe plan politic şi juridic.
A doua abordare posibilă este introducerea în ConstituŃie a unei clauze generale, autorizând
transferurile. OpŃiunea clauzei generale de autorizare a fost pusă în practică, de pildă, de Belgia,
Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania.

Încorporarea dreptului comunitar în dreptul intern

Dreptul comunitar constituie o ordine juridică specifică, ce necesită, pentru a fi eficientă, o
aplicare uniformă în statele membre, oferind garanŃia egalităŃii drepturilor şi obligaŃiilor între statele
membre. Principiile aplicării dreptului comunitar implică două efecte specifice: efectul direct şi
supremaŃia dreptului comunitar. Aceste efecte trebuie să fie recunoscute dreptului comunitar şi de
către ordinea juridică română, în perspectiva aderării la UE. Aceasta se poate realiza prin mai multe
tehnici, implicând în mod necesar eliminarea obstacolelor existente la nivel constituŃional.
SupremaŃia dreptului comunitar
SupremaŃia dreptului comunitar înseamnă că dreptul comunitar este caracterizat printr-o situaŃie
de superioritate în raport cu întreaga ordine juridică internă. Atributul supremaŃiei implică faptul că
dreptul comunitar înlătură de la aplicare orice prevederi naŃionale contrare.
Este obligatoriu ca România să aplice dreptul comunitar în termenii şi condiŃiile stabilite de
Curtea Europeană şi acceptate de statele membre. Este prin urmare necesar să se examineze locul şi
statutul tratatelor internaŃionale în ordinea juridică internă. În privinŃa articolului 11, trebuie notat că
acesta nu face decât să introducă tratatele internaŃionale în ordinea juridică internă, fără a determina în

85
nici un mod locul şi forŃa lor juridică în cadrul sistemului legal intern. Doar pe căi deductive doctrina a
ajuns la concluzia că tratatele au în România forŃa juridică a actului de ratificare (iar acesta poate fi o
lege ori un act al Guvernului). Această prevedere este, aşadar, insuficientă pentru a asigura respectul
şi recunoaşterea supremaŃiei dreptului comunitar. Formularea „conform legii” din text face referire la
procedură; ConstituŃia României nu determină prin ea însăşi ierarhia reglementărilor interne şi
internaŃionale.
Efectul direct al dreptului comunitar
În privinŃa recunoaşterii efectului direct al dreptului comunitar, structurile şi sistemele deja stabilite
de actuala ConstituŃie pot fi utilizate. Astfel, articolul 11(2), care recunoaşte caracterul direct executoriu
(self-executing) al tratatelor internaŃionale ratificate de Parlament, acordă expres beneficiul efectului de
self-executing doar tratatelor ratificate de Parlament; el ar trebui însă interpretat de o asemenea
manieră încât efectul de self-executing să fie recunoscut şi celor introduse în ordinea juridică naŃională
prin acte ale Guvernului. Mai mult încă, trebuie notat că articolul 11 plasează în dreptul intern tratatele
(şi numai tratatele) la care România este parte. Or, un mare număr de reglementări comunitare se
bucură de beneficiul efectului direct fără a face parte din tratate, ci din dreptul derivat – sunt acte emise
de instituŃii: toate Regulamentele, în mod expres pe baza articolului 249 (fost 189) TCE şi multe
prevederi din Directive etc.
Recunoaşterea cetăŃeniei europene
CetăŃenia europeană este o inovaŃie conceptuală a Tratatului de la Maastricht. Instituind în
articolul 2 (fost B) obiectivul de a „consolida protecŃia drepturilor şi intereselor cetăŃenilor statelor
membre prin introducerea unei cetăŃenii a Uniunii”, Tratatul Uniunii Europene acordă o importanŃă
specială acestui domeniu. Astfel, cum se stipulează în Tratatul de la Maastricht, orice cetăŃean al unui
stat membru este cetăŃean al Uniunii. În comparaŃie cu cetăŃenia unui stat, cetăŃenia Uniunii este
caracterizată prin drepturi şi îndatoriri, precum şi prin implicarea în viaŃa politică. Ea este concepută
pentru a consolida legăturile între cetăŃeni şi Europa prin promovarea dezvoltării unei opinii publice
europene şi a unei identităŃi politice europene. Această concepŃie se integrează în primul pilier al
Tratatului Uniunii Europene. Tratatul de la Amsterdam clarifică legătura între cetăŃenia europeană şi
cea naŃională. Se prevede fără echivoc că „cetăŃenia Uniunii va fi complementară şi nu va înlocui
cetăŃenia naŃională”. Din această prevedere decurg două concluzii practice: este mai întâi necesar ca
o persoană să aibă cetăŃenia unui stat membru pentru a putea să beneficieze de cetăŃenia Uniunii;
cetăŃenia europeană va completa şi va adăuga la drepturile conferite de cetăŃenia statală.
GraŃie pieŃei unice, cetăŃenii se bucură de o serie de drepturi generale în diferite domenii, dar
există patru categorii de prevederi specifice şi de drepturi ataşate cetăŃeniei Uniunii Europene:
1. Libertatea de circulaŃie şi de şedere în tot spaŃiul Uniunii [art. 18 al TCE (fost articol 8A)];
2. Dreptul de a alege şi de a fi ales candidat în alegerile locale şi în alegerile pentru Parlamentul
European în statul unde o persoană locuieşte, în aceleaşi condiŃii ca şi cetăŃenii statului respectiv [art.
19 al TCE (fost articol 8B)];
3. ProtecŃie din partea autorităŃilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru în cazul în
care statul al cărui cetăŃean este o persoană nu este reprezentat într-o Ńară care nu este membră a
Uniunii [art. 20 al TCE (fost articol 8C)]; până în prezent, Comisia Europeană a prezentat 3 rapoarte
asupra cetăŃeniei Uniunii în 1993, 1997 şi 2001: COM (93) 702; COM (97) 230; COM (2001) 506.
4. Dreptul de petiŃionare la Parlamentul European şi de a sesiza Ombudsmanul [art. 21 al TCE
(fost articol 8D)].
Nici o dispoziŃie din ConstituŃia României nu se opune aplicării acestor prevederi privind dreptul la
protecŃie diplomatică şi consulară, dreptul de petiŃionare la Parlamentul European şi de a sesiza
Ombudsmanul. Unele remarci sunt totuşi necesare.

[paginile 297 - 314]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

86
• Implicatiile aderarii referitoare la suveranitate
• Implicatiile aderarii referitoare la cetatenia europeana
• Implicatiile aderarii referitoare la drepturile electorale

APLICAłII

25. Criteriile constant impuse de Curtea de Justitie a a Comunitatilor Europene pentru

a recunoaste unei reguli comunitare beneficiul efectului direct in ordinea juridica a
unui stat membru sunt legate de caracteristicile regulii, care trebuie sa fie:
a. clara
b. precisa
c. neconditionata
d. sa creeze un drept pentru persoane
e. aceste drepturi nu pot fi invocate in fata instantelor de judecata romanesti

Raspuns corect: a,b,c,d

26. In comparatie cu cetatenia unui stat, cetatenia europeana se caracterizeaza prin:

a. Drepturi si indatoriri pentru cetatenii statelor membre
b. Implicarea cetatenilor in viata politica
c. Este conceputa pentru a consolida legaturile intre cetateni si Europa
d. Cetatenia uniunii va inlocui cetatenia nationala
e. Promoveaza dezvoltarea unei opinii publice europene si a unei identitati politice
europene

Raspuns corect: a,b,c,e

CURSUL 28 – INTEGRAREA EUROPEANA SI IMPLICATII CONSTITUTIONALE

ROMANESTI ( II )
⇒ Implicatiile in domeniul drepturilor omului
⇒ Implicatiile aderarii asupra organizarii puterilor publice
⇒ Constitutia europeana de la vis la realitate

Obiectivele Cursului 28
• Stabilirea implicatiilor aderarii la UE in domeniul drepturilor omului
• Stabilirea implicatiilor aderarii Romaniei la UE asupra organizarii puterilor publice
• Istoria si evolutia Constitutiei Europene

Implicatiile aderarii in domeniul drepturilor omului

Afirmarea şi protecŃia drepturilor fundamentale ocupă în prezent un loc major în tratatele

europene. Articolul 6 (1) al Tratatului UE statuează că „Uniunea este fondată pe principiile libertăŃii,
democraŃiei, respectului drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale, precum şi pe ale statului de
drept, principii care sunt comune statelor membre”. În decembrie 2000, la Nisa, Parlamentul
European, Consiliul European şi Comisia Europeană au proclamat solemn Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, fără a-i da forŃa unui text obligatoriu. Curtea de JustiŃie a

87
ComunităŃilor Europene a menŃionat forŃa juridică a Cartei deja ca un element de inspiraŃie a
jurisprudenŃei sale.
ImportanŃa drepturilor fundamentale ale omului, în mod special a celor enumerate în ConvenŃia
Drepturilor Omului a Consiliului Europei, a fost constant afirmată de Uniunea Europeană. Aceste
drepturi stau la baza Uniunii şi jurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie a afirmat ca ele fac parte din
principiile generale ale dreptului comunitar.
Având în vedere procesul de aderare, România trebuie să se asigure că prevederile sale
constituŃionale permit indivizilor să se bucure de drepturile omului în măsura stabilită de standardele
europene, în mod special cele formulate prin jurisprudenŃa CurŃii Europene a Drepturilor Omului.
Articolul 20 al ConstituŃiei este formulat astfel: „(1) DispoziŃiile constituŃionale privind drepturile şi
libertăŃile cetăŃenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanŃă cu DeclaraŃia universală a drepturilor
omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanŃe
între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, şi legile interne, au
prioritate reglementările internaŃionale”.
Această prevedere stabileşte un principiu a cărui eficacitate trebuie asigurată. Cu toate acestea,
datorită existenŃei unor importante diferenŃe – în formulare şi conŃinut – între prevederile constituŃionale
(în special cele din Titlul II) şi prevederile tratatelor internaŃionale, judecătorii sunt în permanenŃă
confruntaŃi cu probleme de interpretare.
O astfel de abordare, este adevărat, conduce la sugerarea a numeroase modificări de text.
Această operaŃiune ar prezenta avantajul de a pune România la adăpost de litigii în faŃa CurŃii
Europene a Drepturilor Omului. În acelaşi timp, ar exprima voinŃa de aliniere promptă la standardele
europene.
În acest spirit s-a procedat la o analiza minuŃioasă, ale cărei rezultate sunt prezentate sub trei
aspecte, după cum urmează:
• SemnificaŃia principiului nediscriminării;
• Actualizarea prevederilor referitoare la restricŃiile care pot fi aduse exerciŃiului drepturilor şi
libertăŃilor;
• Completarea şi clarificarea unor drepturi garantate de ConstituŃie.
SemnificaŃia principiului nediscriminării
ConstituŃia prevede: „România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăŃenilor săi, fără
deosebire de rasă, de naŃionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de
apartenenŃă politică, de avere sau de origine socială”.
Egalitatea în faŃa legii şi protecŃia tuturor persoanelor împotriva discriminării constituie un drept
fundamental, care este esenŃial pentru funcŃionarea societăŃilor democratice. Aceasta contribuie la
atingerea obiectivelor promovării progresului economic şi social şi a unui nivel crescut de ocupare a
forŃei de muncă, prin întărirea coeziunii economice şi sociale.
Carta UE a Drepturilor Fundamentale statuează în articolul 20 că „ToŃi sunt egali în faŃa legii” şi
dedică nediscriminării articolul 21, extinzând motivele inserate în TCE. Mai mult, ea accentuează încă
o dată totala interdicŃie a discriminării pe criteriul cetăŃeniei. ConvenŃia Europeană interzice, de
asemenea, orice formă de discriminare în exercitarea drepturilor pe care le garantează. Curtea
Europeană de la Strasbourg a indicat principiul general de interpretare a articolului 14 al ConvenŃiei
Europene, după cum urmează: „Pentru scopurile articolului 14, o diferenŃă de tratament este
discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul că nu urmăreşte un scop
legitim sau nu există un raport rezonabil de proporŃionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.
Mai mult, statele contractante se bucură de o marjă de apreciere dacă şi în ce măsură diferenŃele între
situaŃii similare justifică o diferenŃă de tratament”
Există o diversitate considerabilă, în constituŃiile şi legile statelor membre, în ceea ce priveşte
dreptul la egalitate şi interzicerea discriminării. Formulările acestor prevederi constituŃionale variază de
la stat la stat. În unele state, se indică explicit o listă limitativă a motivelor de discriminare care sunt
interzise. În alte state, constituŃiile stabilesc o listă deschisă, enumerativă, cu dispoziŃii finale care
interzic în termeni generali discriminarea, cum ar fi „orice altă situaŃie sau circumstanŃă personală ori
socială” sau „orice alt motiv”. ConstituŃiile majorităŃii statelor membre interzic explicit discriminarea
bazată pe: rasă sau origine etnică, religie sau convingere şi, din ce în ce mai mult, interzic

88
discriminarea bazată pe handicap. Handicapul este, evident, o chestiune majoră de politică în
domeniu. Unul din zece cetăŃeni ai Uniunii Europene are un handicap. Handicapul afectează în mod
disproporŃionat populaŃia vârstnică, minorităŃile etnice şi categoriile socio-profesionale modeste. Deşi
multe state membre au adoptat o legislaŃie interzicând discriminarea pe criteriu de vârstă, numai un
singur stat se referă la aceasta în ConstituŃie, în timp ce Curtea ConstituŃională a altui stat a declarat
acest motiv ca fiind subînŃeles în textul ConstituŃiei (Spania). InstanŃele judecătoreşti din trei state
membre (Spania, Olanda şi Finlanda) au interpretat constituŃiile respective ca interzicând discriminarea
bazată pe orientarea sexuală.
Actuala formulare a ConstituŃiei române pare, pe de o parte, să limiteze motivele de discriminare
la cele enumerate în cadrul articolului 4 (2) şi, pe de altă parte, să furnizeze o clauză de nediscriminare
mai largă în articolul 16 (1). Aceasta poate conduce la mai multe disfuncŃionalităŃi. În timp ce articolul
16 (1) arată că cetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără nici o discriminare,
paragraful (3) al aceluiaşi articol interzice celor care nu au exclusiv cetăŃenia română să ocupe funcŃii
publice. Mai mult, articolul 16 (3) instituie două motive de discriminare: cetăŃenia (în legătură cu aceasta a
se vedea paragraful 71) şi domiciliul. Textul ridică semne de întrebare şi sub aspectul clauzei generale
de nediscriminare.
Deşi articolul 20 (2) statuează că normele internaŃionale din domeniul drepturilor omului
prevalează asupra legislaŃiei interne, practica a dovedit că o clarificare constituŃională în legătură cu
chestiunea nediscriminării ar fi binevenită. O astfel de clarificare ar fi, de asemenea, cerută din
perspectiva articolului 13 (nou) al TCE, care enumeră mai multe motive de discriminare inexistente în
ConstituŃia română.
Articolul 16 (3) al ConstituŃiei divide societatea românească, împiedicând cetăŃenii români care
au şi o altă cetăŃenie şi care au domiciliul în străinătate să acceadă la funcŃii şi demnităŃi publice. Prin
impunerea unei astfel de restricŃii, articolul 16 (3) este contrar principiului egalităŃii cetăŃenilor, principiu
ce este recunoscut în paragraful (1) al aceluiaşi articol.
O analiză obiectivă a prevederilor constituŃionale şi a altor dispoziŃii legislative interne (Legea
123/2001 privind regimul străinilor în România, Legea 203/1999 privind permisele de muncă)
dovedeşte că situaŃia românilor având dublă cetăŃenie este chiar mai grea decât a străinilor care
doresc să presteze o activitate remunerată în instituŃii publice. În timp ce un străin poate beneficia de
un regim contractual sub imperiul Legii 203/1999, un român cu dublă cetăŃenie nu poate încheia un
astfel de contract dacă doreşte să fie numit într-o funcŃie publică.
Modificarea prevederilor referitoare la restricŃiile care pot fi aduse exerciŃiului drepturilor şi
libertăŃilor
În acest sens, ConvenŃia Europeană prevede mai multe feluri de posibile restricŃii asupra
exerciŃiului drepturilor. Unul este de a indica circumstanŃele care permit restrângerea exerciŃiului
drepturilor. O altă metodă folosită de ConvenŃia Europeană este de a stabili un model general pentru
aprecierea legitimităŃii oricărei inter-ferenŃe cu exerciŃiul liber al drepturilor. JurisprudenŃa CurŃii
Europene a Drepturilor Omului a definit mecanismul de aplicare a limitărilor acceptabile aduse
exerciŃiului altor drepturi prevăzute în ConvenŃie; de exemplu, dreptul la acces la justiŃie, garantat de
articolul 6.1 din ConvenŃia Europeană, poate fi limitat numai dacă restricŃia urmăreşte un scop legitim şi
există o legătură rezonabilă de proporŃionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit .
În consecinŃă, limitări mai largi ar putea să fie contrare principiilor de bază privind protecŃia
drepturilor fundamentale, aşa cum au fost ele stabilite la nivel european. ConstituŃia română prevede o
clauză generală privind restricŃiile şi limitările drepturilor individuale. În conformitate cu textul articolului
respectiv, „(1) ExerciŃiul unor drepturi sau al unor libertăŃi poate fi restrâns numai prin lege şi numai
dacă se impune după caz, pentru: apărarea siguranŃei naŃionale, a ordinii, a sănătăŃii ori a moralei
publice, a drepturilor şi a libertăŃilor cetăŃenilor; desfăşurarea instrucŃiei penale; prevenirea
consecinŃelor unei calamităŃi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea trebuie să
fie proporŃională cu situaŃia care a determinat-o şi nu poate atinge existenŃa dreptului sau a libertăŃii.”
Pe lângă clauza generală privind restricŃiile şi limitările din articolul 49, mai multe alte articole din
ConstituŃie, ce garantează drepturi fundamentale, prevăd limitări adiŃionale, care constituie de fapt
restricŃii de conŃinut. Cele mai relevante exemple sunt:

89
 – Articolul 8 (2), potrivit cărora „Partidele politice (…) contribuie la definirea şi la exprimarea
voinŃei politice a cetăŃenilor, respectând suveranitatea naŃională, integritatea teritorială, ordinea de
drept şi principiile democraŃiei”;
– Articolul 26 (2) statuează că „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu
încalcă drepturile şi libertăŃile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”;
– Articolul 27 (2) enumeră situaŃiile în care dreptul la respectarea locuinŃei unei persoane
poate fi limitat după cum urmează: „De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în
următoarele cazuri:
a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viaŃa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) pentru apărarea siguranŃei naŃionale sau a ordinii publice;
d) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii”;
– Articolul 29 (4) prevede că „În relaŃiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte
sau acŃiuni de învrăjbire religioasă”;
– Articolele 30 (6) şi (7), potrivit cărora: „(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea, onoarea, viaŃa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”;
„(7) Sunt interzise de lege defăimarea Ńării şi a naŃiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură
naŃională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la
violenŃa publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”;
– Articolul 31 (3), potrivit căruia „Dreptul la informaŃie nu trebuie să prejudicieze măsurile de
protecŃie a tinerilor sau siguranŃa naŃională”;
– Articolul 37 (2) statuează că „Partidele sau organizaŃiile care, prin scopurile ori activitatea lor,
militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităŃii, a integrităŃii sau a
independenŃei României sunt neconstituŃionale”.
Această lipsă de coerenŃă la nivelul tehnicii de redactare a avut consecinŃe negative asupra întinderii
drepturilor garantate. Într-adevăr, acest lucru a implicat în practică o îngustare a câmpului de protecŃie a
drepturilor fundamentale, ceea ce constituie restricŃii de conŃinut, interzise de standardele europene. Mai
mult, astfel de restricŃii apar înainte să se pună în balanŃă dreptul individual şi necesitatea de a-l
restrânge, pe baza mecanismului prevăzut de articolul 49.

[paginile 315-323]

Implicatiile aderarii asupra organizarii puterilor publice

Aderarea la UE nu pune în discuŃie echilibrele instituŃionale consacrate de ConstituŃie şi nici

relaŃiile între puterile publice, în privinŃa cărora statul român este pe deplin suveran. Aderarea implică
totuşi anumite adaptări în organizarea internă şi funcŃionarea puterilor publice.
Organizarea judecătorească
Raportul anual, menŃionat deja, al Comisiei Europene indică faptul că „reforme adiŃionale sunt în
continuare necesare şi ar trebui să includă măsuri suplimentare de garantare a independenŃei justiŃiei,
în special faŃă de executiv”. Astfel, nevoia de a garanta mai bine independenŃa justiŃiei a fost
identificată drept o problemă de interes deosebit, în spiritul criteriilor de la Copenhaga. Această
preocupare este exprimată de o manieră ce impune analizarea ei.
În general, aplicarea dreptului comunitar este o misiune a jurisdicŃiilor naŃionale, care sunt Ńinute
să respecte principiile supremaŃiei şi efectului direct. Judecătorii nu se pot sustrage de la această
datorie, deoarece tratatele le conferă o misiune comunitară. Ei trebuie să ajungă la decizii în caz de
conflict între dreptul naŃional şi dreptul comunitar şi trebuie să îl înlăture de la aplicare pe cel dintâi. Ei pot
ajunge chiar şi să condamne statul pentru violare a dreptului comunitar.
Judecătorii pot sau trebuie, în funcŃie de cazurile de speŃă, să folosească procedura chestiunilor
prejudiciale către Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene, ori de câte ori este ridicată o problemă
de interpretare a dreptului comunitar sau când judecătorii au vreo îndoială cu privire la validitatea unei
anumite reglementări naŃionale.

90
 Este important mai întâi ca judecătorii şi procurorii să fie bine instruiŃi şi informaŃi cu privire la
dreptul comunitar, pe care trebuie să îl aplice, ca şi asupra dreptului european al drepturilor omului.
Ministerul JustiŃiei şi Institutul NaŃional al Magistraturii au îndeplinit până în prezent activităŃi de formare
cu un oarecare succes, dar acestea vor trebui să continue pe toată perioada preaderării, recomandabil
cu sprijinul financiar al ComunităŃii.
„ (15). Curtea de JustiŃie este competentă pentru chestiunile prejudiciale privind:
a) Interpretarea acestui Tratat.
b) Validitatea şi interpretarea actelor instituŃiilor ComunităŃii şi ale TCE.
c) Interpretarea statutelor organismelor înfiinŃate prin act al Consiliului atunci când aceste statute
o prevăd.
Este evident că îndeplinirea unei asemenea misiuni presupune ca judecătorii să fie independenŃi.
Principiul statului de drept necesită o putere judecătorească independentă. Această independenŃă
trebuie asigurată în acord cu standardele ConvenŃiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenŃei
CurŃii Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg.
ConstituŃia României plasează sub numele de „autoritate judecătorească” atât procurorii, cât şi
judecătorii. Totuşi, în articolul 131, ConstituŃia prevede că procurorii îşi exercită activităŃile în acord cu
principiul controlului ierarhic şi sub autoritatea Ministrului JustiŃiei. În consecinŃă, fiecare procuror este
mai întâi subordonat Procurorului General şi apoi Ministrului JustiŃiei. Analizând dreptul român, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a hotărât – în Vasilescu c. României – că procurorii români nu
îndeplinesc cerinŃele pentru a fi consideraŃi independenŃi.
Pentru a reflecta principiul separaŃiei puterilor şi a asigura independenŃa justiŃiei, alăturarea
constituŃională între procurori şi judecători trebuie eliminată.
În fine, principiul conform căruia civilii nu ar trebui să fie judecaŃi de tribunale militare, afirmat de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului ar trebui prevăzut expres în ConstituŃie ori luat în calcul la
modificarea sistemului de competenŃă stabilit de Codul de procedură penală. Totodată, judecătorii şi
procurorii militari nu ar mai trebui să fie competenŃi cu privire la cazurile ce implică abuzuri ale poliŃiei.
În această privinŃă, trebuie subliniat că în Raportul său anual din 2001, Comisia Europeană a ajuns la
concluzia că cercetările desfăşurate de sistemul jurisdicŃiilor militare privind plângerile împotriva
abuzurilor poliŃieneşti sunt de regulă îndelungate şi adesea neconcludente.

Structurile parlamentare
Este un fapt binecunoscut că, după aderarea la UE, nu doar legislaŃia româna va fi în vigoare în
România şi că actele comunitare vor fi, de asemenea, direct aplicabile. Parlamentele sunt menite să
joace un rol esenŃial în preluarea dreptului comunitar, în special în transpunerea directivelor, căci în
majoritatea cazurilor transpunerea se face prin adoptarea de legi.
Recent, parlamentele naŃionale au început sa revendice puternic o implicare sub aspectul
informării şi controlului. Ele au dobândit un grad de control asupra activităŃii comunitare a guvernelor
lor, ca rezultat al reformelor constituŃionale, al demersurilor guvernamentale ori al amendării propriilor
metode de lucru.
Comitetele lor specializate în afaceri europene au jucat un rol major în această evoluŃie, în
cooperare cu Parlamentul European. Această adaptare permite o compensare parŃială a pierderii
influenŃei parlamentelor naŃionale implicată de transferul anumitor competenŃe către Comisie ori
Uniune.
Tratatul de la Maastricht a ajutat în această direcŃie prin includerea a două declaraŃii (nr. 13 şi 14)
asupra acestui subiect, care prevăd îndeosebi:
– respectarea implicării parlamentelor naŃionale în activităŃile Uniunii Europene (guvernele lor
respective trebuie să le informeze „în timp util” în legătură cu propunerile legislative comunitare şi
conferinŃe comune trebuie Ńinute când este necesar);
– cooperarea dintre Parlamentul European şi parlamentele naŃionale, prin intensificarea
contactelor, Ńinerea de întruniri regulate şi acordarea de facilităŃi reciproce.

91
 Protocolul asupra rolului parlamentelor naŃionale anexat la Tratatul de la Amsterdam încurajează
o mai mare implicare a parlamentelor naŃionale în activităŃile UE şi solicită ca documentele consultative
şi propunerile să fie trimise de îndată pentru ca parlamentele naŃionale să le poată examina înainte de
luarea deciziei de către Consiliu European.
La nivel naŃional, în majoritatea statelor membre, au fost adoptate dispoziŃii, cu acordul
guvernelor. Astfel de dispoziŃii apar uneori înscrise în ConstituŃie. De pildă, ConstituŃia Danemarcei
dispune în articolul 19(3) că guvernul trebuie să consulte comitetul de afaceri externe al Folketingului
înaintea oricărei decizii majore în domeniul politicii externe.
Majoritatea parlamentelor naŃionale au stabilit comisii specializate pentru a putea asigura
informaŃia şi controlul asupra politicii şi acŃiunii comune a guvernelor. În acest sens, Parlamentul
României va trebui, de asemenea, să creeze structuri specializate, luând în considerare contextul
constituŃional şi legislativ specific, în particular, relaŃiile între puterea executivă şi cea legislativă. Două
aspecte importante şi distincte vor trebui luate în considerare: angajamentul Guvernului faŃă de
Parlament cu privire la informarea celui din urmă şi posibilitatea Parlamentului de a se pronunŃa asupra
politicii Guvernului.
Structurile guvernamentale
Guvernul va trebui, de asemenea, să se adapteze la un rol nou şi să facă faŃă unor noi funcŃii şi
atribuŃii, şi anume, pe de o parte, negocierea şi participarea delegaŃiei/delegaŃiilor naŃionale la
pregătirea actelor comunitare şi, pe de altă parte, aplicarea normelor comunitare.
Participarea la pregătirea documentelor reprezintă în fapt un proces de negociere continuă, care
este foarte diferit de negocierile „clasice” şi, astfel, nu poate fi concentrat numai la nivelul Ministerului
Afacerilor Externe, chiar dacă acesta din urmă va trebui evident să joace un rol important.
Structura guvernamentală centrală va trebui să adune opiniile administraŃiilor relevante, să
armonizeze poziŃiile acestora, eventual să tranşeze când aceste poziŃii sunt contradictorii sau să
determine autoritatea care să arbitreze în ultimă instanŃă. Evident, tot acest proces va trebui să se
încadreze în calendar, ceea ce înseamnă că este necesar să fie înfiinŃat un organism ori o structură
care să monitorizeze urmările, să colecteze toate opiniile şi poziŃiile la nivel naŃional, să ceară arbitrajul
când este necesar şi să definească poziŃia oficială naŃională înainte de negociere. ExperienŃa statelor
membre a demonstrat că este de cea mai mare importanŃă ca o poziŃie naŃională să fie bine pregătită
şi apărată, mai întâi în cadrul COREPER şi apoi în negocierile din cadrul Consiliului.
Acestea sunt funcŃii noi, care necesită stabilirea de noi proceduri şi înfiinŃarea, respectiv,
implementarea de organisme şi compartimente specializate. În această privinŃă, mai multe sisteme pot
fi puse în practică. Coordonarea ar putea fi lăsată Ministerului Afacerilor Externe, unui Minister al
Afacerilor Europene ori primului-ministru.
Neîndeplinirea obligaŃiei de a implementa dreptul comunitar este o încălcare care, în cazurile când
aduce prejudicii persoanelor fizice şi juridice, poate atrage obligaŃia de reparaŃie în sarcina statului.
Un alt aspect care solicită atenŃie este participarea oficialilor în diferitele (aproximativ 300)
comitete specializate înfiinŃate prin reglementări ale Consiliului European, ceea ce, evident, nu este o
sarcină uşoară. Concluzia este din nou că Guvernul va trebui să facă un efort important pentru a
organiza participarea eficace a României la nivel european, ulterior aderării la UE.
Astfel, participarea la ComunităŃi şi la Uniune implică o adaptare a structurilor administrative,
ceea ce nu înseamnă a priori o nevoie de modificare a ConstituŃiei, dar înseamnă totuşi că o
organizare metodică a Guvernului şi a ministerelor este obligatorie.
Aceste adaptări administrative se bazează pe structurile şi conceptele în vigoare privind
organizarea ministerială. Fiecare stat membru le-a dus la îndeplinire Ńinând cont de particularităŃile sale
în această privinŃă. Aşadar, nu există un model universal.
În plus, aderarea României la UE implică participarea la toate instituŃiile şi structurile UE.
AutorităŃile române trebuie să aibă în vedere necesitatea şi modul de organizare a participării Ńării la
mai multe organe subsidiare. România trebuie să desemneze repre-zentanŃi nu doar în Parlamentul
European, prin alegeri, ci şi în Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social (Tratatul de la Nisa
prevede în anexa sa că România va dispune de un număr de 15 reprezentanŃi în fiecare dintre aceste
două instituŃii). Deşi procedura folosită pentru desemnarea acestor reprezentanŃi este în întregime de
competenŃă naŃională, autorităŃile trebuie să aibă în vedere scopul instituŃiilor susmenŃionate. Ar fi ca

92
atare preferabil să fie desemnaŃi cei ce pot reprezenta cel mai bine regiunile geografice specifice şi
necesităŃile acestora, respectiv principalii actori economici şi sociali. Pentru Comitetul Regiunilor, este
important să se aleagă cu grijă modul de definire a comunităŃilor locale care vor fi reprezentative din
punct de vedere geografic. Maniera de desemnare a membrilor acestor comitete Ńine atât de dreptul
naŃional, cât şi de dreptul comunitar: autorităŃile naŃionale vor trebui să ia anumite decizii, pentru care
ar trebui să fie pregătite, ca, de pildă, a şti care circumscripŃii locale vor fi reprezentate în Comitetul
Regiunilor (în FranŃa, de exemplu, există o reprezentare simultană a regiunilor, departamentelor şi
comunelor).

[paginile 323 - 333]

Constitutia Europeana, de la vis la realitate

Este un fapt cunoscut că Uniunea Europeană, în forma actuală, nu a luat naştere dintr-o dată, ci
în mai multe etape istorice, fiecare ocupând un loc aparte şi binemeritat în definitivarea acestei puteri
economice şi politice mondiale. Mai mult, este important de amintit că originea ideii de Europa Unită se
pierde în umbra istoriei, expresii de acest gen existând în operele unor mari filosofi, scriitori, istorici,
jurişti, politicieni şi oameni de ştiinŃă de pe bătrânul continent începând chiar din antichitate. Cu titlu de
exemplu amintim aici pe Dante Aligheri care în 1306, în opera să De Monarchia, solicita crearea unei
monarhii europene universale sub un împărat romano-german; un an mai târziu, în 1307, juristul
francez Pierre Dubois în opera sa De recuperatione Terra Sancte, propunea crearea unei Europe
unite din punct de vedere politic, ca o condiŃie pentru păstrarea păcii pe continentul european. Astfel de
propuneri au devenit mult mai numeroase începând cu secolele XVI-XVII. În 1693, spre exemplu, în
lucrarea Eseu pentru pacea actuală şi viitoare a Europei, William Penn face o propunere modernă
pentru epoca sa: reunirea reprezentanŃilor europeni într-o Dietă. O propunere asemănătoare este
făcută în anul 1712 de către Abatele de Saint-Pierre, care, în faimosul Proiect de pace eternă, a schiŃat
imaginea unui Senat european ce ar dispune de competenŃe legislative şi chiar judiciare. Ce să mai
spunem de scrierile celebrului Victor Hugo, care în secolul al XIX-lea arăta că „(…) Va veni ziua aceea
când vom trăi ca cele două grupări imense Statele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Europei să-şi
dea mâna peste oceanul care le desparte (…)”.
Cu toate cele arătate, pentru ca să „gândească” în a pune în practică un proiect de unificare,
Europa a trebuit să treacă peste cele două războaie mondiale, în care a pierdut nu numai vieŃi
omeneşti, ci a suferit şi uriaşe pagube materiale, ajungând în final la spusele lui Aristide Briand, care,
într-un discurs din 1929, afirma: „Cred că între popoarele situate în acelaşi spaŃiu geografic, precum
cele din Europa, trebuie să existe un fel de legătură (…). Aceste popoare trebuie să aibă permanent
posibilitatea de a intra în contact, de a discuta, de a lua decizii comune, de a stabili relaŃii de solidaritate
care să le permită să facă faŃă în orice moment pericolelor care ar putea interveni oricând”.
După al doilea război mondial, primul pas concret pe calea unificării a fost făcut de Robert
Schuman, ministrul francez al Afacerilor Externe, care, în DeclaraŃia din 9 mai 1950, propunea
„plasarea ansamblului producŃiei franco-germane a cărbunelui şi oŃelului sub o Înaltă Autoritate
comună, într-o OrganizaŃie deschisă participării altor Ńări din Europa”. În acest fel, declara el, „va fi
realizată simplu şi rapid fuziunea intereselor indispensabile stabilirii unei comunităŃi economice şi va fi
administrat fermentul unei comunităŃi mai largi şi mai profunde între Ńări multă vreme dezbinate de
învrăjbiri sângeroase”. Totodată, se aprecia că, „prin punerea în comun a producŃiilor de bază şi
instituirea unei noi Înalte AutorităŃi, ale cărei decizii vor lega FranŃa, Germania şi celelalte Ńări care vor
adera la ea, această propunere va avea ca rezultat primele fundamente concrete ale unei FederaŃii
Europene, indispensabilă pentru menŃinerea păcii”. DeclaraŃia Schuman a stat la baza negocierilor ce
au luat startul la 10 iunie 1950, în capitala FranŃei şi, în final, la baza semnării, în anul 1951, a Tratatului
de la Paris (intrat în vigoare în 1952), tratat care a pus bazele primei ComunităŃi europene –
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO). Următorul pas este făcut în 1957, prin
constituirea altor două ComunităŃi, prin Tratatele de la Roma (intrate în vigoare în 1958). Este vorba de
Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau
EURATOM). Cele trei ComunităŃi europene au coexistat până în vara anului 2002 (23 iulie), dată la

93
care a ieşit din vigoare primul tratat comunitar – Tratatul de la Paris instituind CECO, încheiat pentru o
perioadă de 50 de ani. Potrivit Protocolului asupra consecinŃelor financiare ale încetării Tratatului
instituind CECO şi a Fondului de cercetare pentru cărbune şi oŃel, anexat Tratatului de constituire a
ComunităŃii Europene, „toate bunurile şi obligaŃiile CECO, aşa cum se găsesc ele la data de 23 iulie
2002, sunt transferate ComunităŃii Europene, începând cu data de 24 iulie 2002”.

PRIMII PAŞI SPRE CONSTITUłIE

Lungul proces de constituire a unei Europe unite a fost destul de anevoios, cunoscând chiar şi
unele perioade de stagnare, mai ales din punct de vedere politic. De la cele 6 state semnatare ale
celor trei tratate institutive – FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg –, ComunităŃile
europene au ajuns treptat la 9, 12, 15 şi, în sfârşit, la 25 de state membre începând cu 1 mai 2004 şi
stabilirea unor obiective pentru 2007, când alte state, printre care şi România, vor deveni membre ale
Uniunii Europene. Aderarea noilor state şi atingerea obiectivelor – mai întâi de natură economică şi
apoi politică – au impus însă şi revizuirea Tratatelor comunitare şi mai ales reformarea sistemului
instituŃional. În aceste condiŃii au fost adoptate, pe rând: Actul Unic European (AUE), intrat în vigoare în
1987; Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene, intrat în vigoare în 1993; Tratatul de la
Amsterdam, intrat în vigoare în 1999 şi, în sfârşit, Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001 şi
intrat în vigoare după circa 2 ani de dezbateri, din 1 februarie 2003.
Acest ultim tratat a avut menirea de a pregăti Uniunea Europeană atât din punct de vedere
instituŃional, cât şi legislativ, pentru a face faŃă unui număr aproape dublu de state membre. Totodată,
la finalul Tratatului de la Nisa a fost anexat un document care, putem spune, a marcat primul pas spre
o viitoare ConstituŃie Europeană. Nu este vorba de altceva decât de celebra DeclaraŃie de la Nisa
privind viitorul Uniunii Europene, care stabilea convocarea în 2004 a unei noi ConferinŃe, care să pună
în discuŃie alte probleme importante, precum: stabilirea şi menŃinerea unei mai precise delimitări a
competenŃelor între Uniunea Europeană şi statele membre, reflectând principiul subsidiarităŃii; statutul
Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Nisa, în acord cu Concluziile
Consiliului European de la Köln; o simplificare a Tratatelor, cu intenŃia de a le face mai clare şi mai uşor
de înŃeles; rolul parlamentelor naŃionale în arhitectura europeană. ReŃinând cele amintite, se
recunoştea, în acelaşi timp, nevoia de a îmbunătăŃi şi asigura în permanenŃă legitimitatea democratică
şi transparenŃa Uniunii şi a instituŃiilor sale, pentru a le apropia de cetăŃenii statelor membre.
DeclaraŃia privind viitorul Uniunii Europene exprimă intenŃia unei noi reforme de proporŃii. Dacă
avem în vedere şi declaraŃiile liderilor Uniunii, din perioada analizată (2000-2001), atunci gândul ne
zboară la ideea că reforma despre care vorbim ar putea include şi dotarea Uniunii Europene cu o
ConstituŃie. În acest sens, Preşedintele Parlamentului European, Nicole Fontaine, declara, cu ocazia
summitului de la Feira (Portugalia), în iunie 2000, că Uniunea Europeană trebuie să se doteze cu o
ConstituŃie şi să adopte o Cartă a drepturilor cetăŃenilor. Astfel, adresându-se şefilor de stat şi de
guvern ai Ńărilor membre ale UE, Nicole Fontaine şi-a exprimat speranŃa în privinŃa dotării Europei cu o
ConstituŃie, a cărei elaborare ar putea fi precedată de o restructurare şi o simplificare a tratatelor
adoptate până atunci. Premierul francez, Lionel Jospin a fost şi mai concis: „ConstituŃia ar determina
organizarea şi funcŃionarea instituŃiilor europene. Nu ar fi suficient, cu siguranŃă, să botezăm un nou
tratat cu numele de «ConstituŃie». Un asemenea text nu ar avea sens, decât dacă ar reprezenta
punctul final al unor reforme profunde, şi nu produsul unei simple rescrieri a tratatelor actuale. Este
important, de asemenea, ca acest demers constituŃional să exprime un act politic fundamental:
afirmarea unui proiect comun, expresia unei ambiŃii colective. Demersul va fi condus, în primul rând, de
către guvernele statelor membre ale Uniunii, dar va reprezenta şi contribuŃia cetăŃenilor. Carta
drepturilor fundamentale va constitui miezul ConstituŃiei. După modelul metodei de elaborare a Cartei,
pregătirea ConstituŃiei ar putea fi încredinŃată, la nivel european, unei ConvenŃii, reunind reprezentanŃii
diferiŃilor actori ai UE: statele membre, Parlamentele naŃionale, Parlamentul European, societatea
civilă. Deciziile finale ar reveni statelor şi ar fi ratificate de către popoare”.
În ceea ce priveşte o ConstituŃie a Europei (a unei Europe care să cuprindă, treptat, toate statele
europene, inclusiv pe cele mai puŃin dezvoltate din Europa Centrală şi de Est), unii specialişti, jurişti
sau politologi, s-au pronunŃat chiar şi în sensul a ceea ce ar trebui să cuprindă un asemenea
document. În acest sens putem exemplifica şi opiniile cunoscuŃilor specialişti români în domeniu,

94
Adrian Severin şi Gabriel Andreescu. S-a precizat, în această ordine de idei, că proiectul ConstituŃiei
Europene va trebui să definească, în prima parte, setul de valori comune menit să constituie reperele
unei Europe sociale, juste şi solidare, cultivând respectul diversităŃii şi egalitatea şanselor la nivel
individual şi de grup.
Această parte a ConstituŃiei Europene ar trebui să aibă ca nucleu principal Carta Drepturilor
Fundamentale, completată în domeniul drepturilor politice şi dezvoltată în privinŃa drepturilor sociale,
economice şi culturale. Totodată, s-a arătat că o a doua parte a ConstituŃiei va trebui să definească
principalele instituŃii europene:
– Un legislativ bicameral – un Parlament European ales direct şi un Senat European.
Parlamentul European va acoperi principala activitate legislativă la nivel federal. Senatul
European va lua decizii în legătură cu acele subiecte extrem de sensibile şi cu caracter vital pentru
statele federate, care se adoptă prin consens. Utilizarea consensului trebuie să fie transparentă. Atunci
când consensul a fost blocat de un singur stat, Senatul European poate decide cu majoritate calificată
depăşirea impasului prin recurgere la referendum în statul federal care şi-a exercitat dreptul de veto.
Având în vedere acest fel de competenŃe excepŃionale, ar urma ca membrii Senatului să fie şefii
statelor federale, aleşi prin vot universal şi direct.
– Un executiv cu puteri certe, dar limitate ca domenii de intervenŃie, controlat de legislativ.
– Sistemul judiciar ar urma să se compună dintr-o Curte Federală Supremă şi CurŃi federale
locale (funcŃionând la nivelul subiecŃilor federaŃiei), precum şi dintr-un sistem judiciar naŃional cu mai
multe trepte de jurisdicŃie. Pentru anumite cauze, cele doua sisteme s-ar întrepătrunde, urmând a se
deschide astfel un drept individual de recurs până la Curtea Federală Supremă.
– Un preşedinte al Europei între ale cărui atribuŃii să intre reprezentarea Uniunii.
Având în vedere toate aceste opinii, sau mai bine zis propuneri, dar mai ales având în vedere
faptul că, pornind tot de la nişte propuneri, s-a finalizat, în decembrie 2000, Carta Europeană a
Drepturilor Fundamentale, exista aproape o certitudine în ceea ce priveşte concretizarea, în curând, şi
a ideii unei ConstituŃii Europene, atât de necesară pentru buna organizare a Uniunii, dar şi pentru a uni
într-un document reglementările existente în acest moment la nivelul Uniunii Europene. Şi iată că, la
numai 3 ani de la primele idei despre o ConstituŃie europeană, proiectul a devenit realitate.

ÎNCEPUTUL LUCRĂRILOR
Uniunea Europeană a intrat într-o nouă etapă a evoluŃiei sale pe data de 28 februarie 2002, când
s-au deschis, la Bruxelles, lucrările ConvenŃiei privind viitorul Europei. După cum se stabilise încă din
2002, concluziile ConvenŃiei, a cărei activitate urma să se încheie în iunie 2003, „vor fi prezentate
ConferinŃei Interguvernamentale din 2004 şi vor servi la redactarea unui nou tratat al Uniunii sau,
poate, chiar a unei ConstituŃii Europene”. Decizia finală în acest sens trebuia să fie luată la nivel de şefi
de stat. Creată conform hotărârilor Consiliului European de la Laeken, din decembrie 2001, ConvenŃia
a fost alcătuită din 105 membri. Fiecare dintre cele 15 state membre ale UE în acea perioadă şi cele
13 Ńări candidate la aderare au desemnat câte un reprezentant din partea guvernelor şi, respectiv, câte
doi din partea parlamentelor naŃionale. Parlamentul European a fost reprezentat de 16 eurodeputaŃi,
iar Comisia Europeană, prin francezul Michel Barnier, comisar pentru probleme regionale, şi
portughezul Antonio Vitorino, comisar pentru afaceri interne. Forumul, având un prezidiu alcătuit din 12
membri – provenind în exclusivitate din statele Uniunii –, a fost condus de fostul şef de stat francez
Valery Giscard d'Estaing şi de doi vicepreşedinŃi – belgianul Jean-Luc Dehaene şi italianul Giuliano
Amato, ambii foşti prim-miniştri. FranŃa a fost cel mai bine reprezentată în ConvenŃie, cu 12 membri, în
timp ce Suedia, Grecia, Luxemburgul şi fiecare dintre cele 13 state candidate avea doar câte şase
membri (cifrele includ şi supleanŃii).
Principalele trei provocări cărora – potrivit documentului de la Laeken – va trebui să le facă faŃă
Europa de mâine sunt legate de apropierea mai mare dintre organismele comunitare şi cetăŃeni, de
asigurarea eficienŃei structurilor instituŃionale în contextul în care „Cei 15” vor deveni „Cei 27 sau 28” şi,
de asemenea, de impunerea Europei ca actor principal pe scena politică şi economică internaŃională.
Lucrările ConvenŃiei – care s-au bazat pe un amplu dialog cu societatea civilă – s-au axat pe
identificarea de soluŃii pentru o mai bună repartizare şi definire a competenŃelor Uniunii Europene,

95
pentru simplificarea instrumentelor comunitare (directive, decizii, avize, recomandări etc.), pentru
sporirea transparenŃei instituŃionale şi a democraŃiei la nivel european. În contextul amintit, dezideratul
a devenit realitate în a doua jumătate a anului 2003, când proiectul ConstituŃiei Europene a ajuns în
forma finală.

DEFINITIVAREA PROIECTULUI
Membrii ConvenŃiei Europene au definitivat, în prima jumătate a anului 2003, Proiectul de Tratat de
instituire a unei ConstituŃii pentru Europa. Astfel, Proiectul a fost adoptat prin consens de ConvenŃie la 13
iunie şi 10 iulie 2003, iar la 18 iulie 2003 a fost prezentat Preşedintelui Consiliului European de la Roma,
după ce, în urmă cu circa o lună, primele două părŃi ale Proiectului fuseseră prezentate în cadrul Consiliului
European de la Salonic, din 20 iunie 2003.
Preşedintele ConvenŃiei, Valery Giscard d’Estaing, a solicitat şefilor de stat şi de guvern din Ńările
Uniunii Europene să se străduiască să menŃină „intactă pe cât posibil” această formă finală. „Să nu
revenim înapoi la arbitraje căutate şi găsite” – a spus el, atrăgând atenŃia că orice schimbare ulterioară
va necesita noi negocieri, care vor prelungi procesul de adoptare a celui mai important document al
Uniunii Europene – ConstituŃia. „A schimba această ConstituŃie – a menŃionat el –, a modifica
echilibrele sale comportă riscul deformării ei şi implicit al dislocării muncii noastre de până acum (...),
iar opinia publică şi poate chiar şi istoricii vor spune că o formidabilă ocazie a fost ratată”.
APROBAREA CONSTITUłIEI
După o perioadă de stagnare, discuŃiile aprinse în ceea ce priveşte Proiectul de Tratat de
instituire a unei ConstituŃii pentru Europa s-au reluat energic în cursul anului 2004, îndeosebi după 1
mai 2004, când alte 10 state au devenit membre ale UE. De asemenea, un rol deosebit de important l-
a avut şi unda de şoc provocată de atacurile teroriste de la Madrid (Spania) din martie 2004,
evenimente care au determinat miniştrii de externe ai statelor membre ale UE să finalizeze, în cadrul
summitului de la Bruxelles, din 25-26 martie 2004, un Proiect de DeclaraŃie ce conŃine zece măsuri
pentru combaterea flagelului terorist, printre care numirea unui coordonator al luptei antiteroriste şi
adoptarea anticipată a Clauzei de solidaritate înscrisă în Proiectul de ConstituŃie, în baza căreia statele
UE îşi vor oferi reciproc asistenŃă, inclusiv prin mijloace militare, în caz de atac terorist.
Tot în cursul anului 2004, liderii Uniunii Europene au ajuns, în sfârşit, la un acord în ceea ce priveşte
ConstituŃia, şi astfel aceasta a fost aprobată în cadrul ConferinŃei Interguvernamentale din 18 iunie 2004.
29 OCTOMBRIE 2004 – UN MOMENT ISTORIC: SEMNAREA CONSTITUłIEI EUROPENE
La data de 29 octombrie 2004, unul dintre cele mai importante evenimente ale ultimelor decenii a
avut loc la Roma, prin semnarea Tratatului de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa. Liderii statelor
membre UE şi-au pus semnătura pe acest act într-o ceremonie ce a avut loc în acelaşi loc unde, în
urmă cu circa o jumătate de secol, fuseseră semnate celebrele Tratate de la Roma, instituind
Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom).
În 1957, în faŃa clădirii Palazzo dei Conservatori, doar şase steaguri erau înălŃate faŃă de cele 28
de acum – cele 25 ale actualelor state membre şi cele ale României, Bulgariei şi Turciei, ai căror lideri
au semnat şi ei documentul european. Liderii croaŃi au fost la rândul lor prezenŃi la ceremonie, dar nu
şi-au adăugat semnătura la şirul celorlalte.
Cu ocazia semnării, primul-ministru olandez, Jan Peter Balkenende, a cărui Ńară deŃinea preşedinŃia
Consiliului UE, a făcut o afirmaŃie care, probabil, va rămâne în istorie: „Semnăturile noastre nu
reprezintă o încheiere, ci un nou început”. Cuvintele liderului olandez sunt cât se poate de adevărate,
procesul de ratificare a ConstituŃiei anunŃându-se greu şi destul de problematic, cel puŃin 11 state
membre având programat un referendum pe această temă în următorii doi ani. Toate statele membre
ale UE trebuie să-şi dea acordul asupra acestui document pentru ca el să poată intra în vigoare. Fostul
şef al Comisiei Europene, Romano Prodi, a subliniat în luarea sa de cuvânt că textul constituŃional
european merge mai departe decât actualele tratate europene: „ConŃinutul inovator al drepturilor
sociale, care acum sunt recunoscute drept legislaŃie primară, şi noile clauze sociale introduse în
ConstituŃie reprezintă paşi clari făcuŃi înainte” La rândul său, primul-ministru italian, Silvio Berlusconi,
care a sperat că evenimentul din 29 octombrie 2004 va fi şi un triumf personal, a spus: „ConstituŃia nu
putea fi semnată nicăieri altundeva decât în Roma”, iar preşedintele italian, Carlo Azeglio Ciampi, a

96
salutat actul semnat ca pe „un moment de cotitură al istoriei umanităŃii”. Cu aceste aprecieri, cu care
suntem întrutotul de acord, încheiem şi noi acest studiu, cu specificaŃia că Istoria ConstituŃiei Europene
nu se încheie aici!

[paginile 333 - 342]

Subiecte pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

• Implicatiile aderarii Romaniei la UE in domeniul drepturilor omului
• Principalele etape ale Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa

APLICAłII

ExerciŃii rezolvate

27. Aderarea la Uniunea Europeana implica adaptari in organizarea interna si

functionarea puterilor publice. Nevoia de a garanta mai bine independenta justitiei
a fost identificata drept o problema deosebit de importanta in spiritul ideilor de la
Copenhaga, si anume:
a. Aplicarea dreptului comunitar este o misiune a jurisdictiilor nationale care sunt tinute sa
respectesuprematiei si a efectului direct
b. Judecatorii trebuie sa ajunga la decizii in caz de conflict intre dreptul national si dreptul
comunitar si trebuie sa il inlature de la aplicare pe cel dintai
c. Judecatorii nu pot ajunge, insa, sa condamne statul pentru incalcarea dreptului
comunitar
d. Judecatorii si procurorii trebuie sa fie bine instruiti si informati cu privire la dreptul
comunitar ca si asupra dreptului european al drepturilor omului
e. Pentru a reflecta principiul separatiei puterilor in stat si a asigura independenta justitiei,
alaturarea constitutionala intre judecatori si procurori trebuie eliminata

Raspuns corect: a,b,d,e

28. Lungul proces de constituire a unei Europe unite a fost destul de anevoios,
cunoscand adoptarea mai multor tratate:
a. Actul Unic European
b. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene
c. Tratatul de la Amsterdam
d. Eseu pentru pacea actuala si viitoare a Europei
e. Tratatul de la Nisa

Raspuns corect: a,b,c,e

97