Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care veţi judeca, cu aceea veţi fi judecaţi (Mt. 7,1).Doamne, dă-ne să nu-i judecăm pe vii, şi cu atât mai puţin pe morţi. Tu, ca Făcător şi Legiuitor, eştisingurul Judecător drept al viilor şi al morţilor. Iar nouă dă-ne să ne osândim cu asprime pe noi înşine şisă cerem pentru cei adormiţi iertarea şi lăsarea păcatelor de voie şi fără voie. Îngrozitor, neînchipuit de stricată e firea omenească cu păcatele de tot felul, despre care şi a vorbi ţi seface ruşine, şi te doare, şi te înspăimântă. Noi, preoţii, duhovnicii, ştim acest lucru mai bine decâtoricine, mai ales aceia dintre noi care prin apropierea şi blândeţea lor duhovnicească şi împreună-pătimirea lor faţă de bolile duhovniceşti ale fiilor lor duhovniceşti au meritat încrederea acestora. O, cebolnavi sunt cu păcatele aceste suflete simple, sincere de păcătoşi şi de păcătoase şi câtă nevoie au de împreună-pătimirea noastră, de sfat, de tămăduire şi de milostivirea lui Dumnezeu! Nu este necuviinţăpăcătoasă şi urâciune a păcatului în care să nu cadă omul. Cutare păcătos sau cutare păcătoasă s-au împreura: cu toţi apropiaţii, cu oamenii cu care se aflau în cele mai strânse legături de rudenie, cu toateanimalele de casa: cu pisici, cu câini, cu porci... Dumnezeul meu! Ce este aceasta ? Până unde a căzutomul! Şi asta fac oamenii simpli. Iar cei învăţaţi şi educaţi, bogaţi, nobili, cad şi mai rău oi toată educaţialor, bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea (Rom. 1,27). Iar unii împăraţi păgâni din vechime erau împătimiţi de băieţeii frumoşi şi cu aceştia îşi satisfăceau pornirea trupească. Acelaşi lucru îl făceau şiunii funcţionari sus-puşi...Izbăveşte-mă de sporirea (pospeşenie) cea diavolească" (din rugăciunile de dimineaţă). Se grăbeşte, segrăbeşte (speşit) diavolul şi neîncetat caută să-1 vâneze pe om ca să îl piardă pe vecie, iar oameniidormitează, stau degeaba şi dorm în deşertăciunea lor cea lumească, în împă-timirile lor de agonisită, deplăcerile pântecelui, de curvie, de jocuri (teatru şi cărţi), de modă, de literatură, de somn şi de tot felul -pier cu miile, ca muştele. Grăbiţi-vă, deci, grăbiţi-vă, creştinilor, să vă mântuiţi sufletele până ce estevreme, până când Domnul mai aşteaptă şi îndelung rabdă, până când nu s-a zăvorât uşa împărăţiei. Auvenit fecioarele cele nebune, zicând: Doamne, Doamne, des-chide-ne nouă. Iar El, răspunzând, a zis:amin zic vouă, nu vă cunosc pre voi (Mt. 25,11-12). Dar cum Se grăbeşte Domnul să-i mântuiască pecredincioşi, pe cei ce au luare-aminte şi sunt pregătiţi ! In fiecare ceas, în fiecare clipă Se grăbeşte şitrimite tot ajutorul. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. în locul păşunii, acolo m-a sălăşluit, la apaodihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a întors. Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii, pentru numele Său (Ps.22,1-3)
.
Dacă ţarul sau orice cârmuire îndeobşte, fie ea lumească sau duhovnicească, greşesc în multe privinţe şicalcă legea din slăbiciune de conştiinţă sau din lipsă de caracter, nu îi dispreţui, nu îi defăima, ci roagă-teDomnului pentru ei ca să tămăduiască cele neputincioase şi să plinească cele cu lipsă (vezi rugăciunea lahirotonie), căci fără Dumnezeu nu putem face nici un lucru cu adevărat bun şi folositor.Vrăjmaşul nu doarme: ziua şi noaptea, în vis şi aievea ne atrage la păcat şi hrăneşte în sufletul nostru totfelul de patimi pierzătoare de suflet. Priveghează, omule, răstigneşte patimile - mai ales lăcomiapântecelui şi toate păcatele trupeşti...Creştinilor, mai ales celor ortodocşi, care păzesc şi ţin întru curăţie dogmele credinţei lor, li s-au dat de laDumnezeu atâtea bunătăţi şi puteri spre mântuire, atât de multe taine dumnezeieşti li s-au descoperit,
Leave a Comment