25

3.Proprietăţi ale obiectelor create în

AutoCAD. Pregătirea desenului.
Desene-şablon
3.1.Proprietăţi comune ale obiectelor din
desenele AutoCAD
Pentru a reda fidel varietatea obiectelor din lumea reală, AutoCAD
atribuie obiectelor virtuale din desene proprietăţi adecvate, care să le
confere un aspect realistic şi semnificaţii multiple de reprezentare
grafică. Cele mai importante proprietăţi comune ale obiectelor din
mediul AutoCAD sunt: tipul de linie, culoarea, layer-ul, lăţimea de linie.
Acestea sunt uşor accesibile fie prin comenzi specifice, fie din meniul
pull-down “Format” sau prin rubricile adecvate ale barei de
instrumente “Object properties” (fig. 3.1).

Controale Rubrica Rubrica Rubrica Rubrica

pentru lucrul pentru pentru pentru pentru
cu layere culoare tipul de lăţimea de stilul de

Figura 3.1 Bara de instrumente “Object properties” şi rubricile

ei

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea dese

26
3.2.Linii discontinue în desenele AutoCAD.
Comenzile LINETYPE şi LTSCALE
AutoCAD permite folosirea unei game largi de linii discontinue.
Modelele de linii discontinue sunt stocate în biblioteca proprie de linii,
adică într-un fişier de tip .lin. La începerea lucrului pe format în inch,
acesta este fişierul “acad.lin”, iar la începerea pe format metric,
fişierul-bibliotecă cu modele de linii discontinue este “acadiso.lin”. La
cererea utilizatorului, modelele de linie alese din bibliotecă se încarcă
în desenul curent. Comanda LINETYPE, prin opţiunea “Load”,
efectuează operaţia de încărcare în desen a liniilor specificate. Această
opţiune nu modifică în nici un fel linia curentă de desenare! Biblioteca
proprie AutoCAD include şi linii cu aspect complex, în zig-zag, cu
marcaje, cu şerpuiri, etc. În fig. 3.2 sunt prezentate câteva exemple.

Figura 3.2 Exemple de linii discontinue cu aspect complex din

biblioteca AutoCAD 2000
Liniile discontinue conţin un anumit model de linie, care se repetă
de câte ori este necesar, pe lungimea conturului respectiv (fig. 3.3). În
descrierea de bibliotecă, lungimea modelului de linie are o anumită
valoare, exprimată în unităţi de desenare. Această valoare poate fi
modificată de utilizator prin comanda LTSCALE, sau cu ajutorul casetei
pentru gestionarea liniilor discontinue. Modificarea poate fi globală,
pentru toate liniile discontinue din desen, sau individuală, pentru un
anumit obiect desenat cu linie discontinuă.
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 27

Lungimea modelului de
linie
Figura 3.3 Linie discontinuă în AutoCAD, cu evidenţierea
lungimii modelului de linie
Tipurile de linii discontinue din desen sunt manipulate prin
intermediul casetei “Linetype Manager” (fig. 3.4), apelabilă în mai
multe moduri: din meniul pull-down “Format”, linia Linetype…, sau
prin comanda LINETYPE, sau prin linia “Other…” din rubrica pentru
tipuri de linii a barei de instrumente “Object properties” (fig. 3.1).
Caseta “Linetype Manager” posedă numeroase opţiuni de vizualizare
integrală sau selectivă a liniilor de diferite tipuri încărcate în desen, cu
prezentarea opţională a detaliilor descriptive.
Pentru a asigura o viteză de lucru mare, se recomandă ca tipurile de
linii discontinue necesare în desen să fie încărcate în faza iniţială, de
pregătire a desenului.

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea dese

28
Figura 3.4 Caseta de gestionare a tipurilor de linii din AutoCAD
2000
Pe lângă liniile discontinue din bibliotecile proprii, AutoCAD 2000
oferă posibilitatea de a defini noi tipuri de linii discontinue, prin
comanda MKLTYPE (meniul pull-down “Express Tools”, încărcabil la
cerere prin comanda MENULOAD).

3.3.Culori în AutoCAD. Comanda COLOR

AutoCAD permite utilizarea a 256 de culori. Primele 7 sunt culorile
de bază:
1. Red (roşu) 5. Blue (albastru)
2. Yellow (galben) 6. Magenta (magenta)
3. Green (verde) 7. White (alb)
4. Cyan (cinabru)
Culorile pot fi identificate prin numărul alocat de program.
Culoarea implicită cu care lucrează AutoCAD este cea albă
(“white” în limba engleză). Dacă în configurarea zonei grafice de pe
monitor, s-a optat pentru fond deschis la culoare (alb, gri pal), liniile
implicite sunt afişate în culoare neagră, deşi culoarea AutoCAD rămâne
cea albă.
Folosirea culorilor în desenele AutoCAD nu este condiţionată în nici
un fel de prezenţa unui monitor color şi de numărul de culori admis de
sistemul de operare.
Utilizarea diferitelor culori în AutoCAD urmăreşte nu numai redarea
cât mai realistică a obiectelor, ci şi gruparea obiectelor din desen,
obiectele cu aceeaşi semnificaţie funcţională sau grafică putând să fie
reprezentate în aceeaşi culoare.
Culorile de lucru pot fi stabilite prin comanda COLOR, apelabilă şi
din meniul pull-down “Format”. Bara de instrumente “Object
properties” include de asemenea o rubrică de culoare (fig. 3.1) Linia
“Other…” a acestei rubrici activează caseta pentru culori.
Modificarea culorii curente are efect asupra următoarelor obiecte
create în desen, cele elaborate anterior păstrându-şi culoarea lor.
La plotarea desenelor, se poate opta pentru reproducerea culorilor
din desen, pentru transformarea lor în nuanţe de gri, sau pentru
înlocuirea culorii obiectului cu o altă culoare. Opţiunile menţionate sunt

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 29
exprimabile prin tabelul de alocare a peniţelor virtuale (vezi rubrica
“Plot style table” din panoul “Plot Device” al casetei de plotare).

3.4.Lăţimea liniei de desenare. Comanda

LWEIGHT
Pentru a reproduce obiecte având conturul lat, AutoCAD utilizează
proprietatea de lăţime de linie (“lineweight” în l. engl.). Teoretic,
AutoCAD poate atribui lăţime de linie aproape oricăror obiecte grafice;
fac excepţie textele scrise cu fonturi truetype, punctele şi solidele 2D.
În fig. 3.5 sunt prezentate câteva exemple de obiecte cu contururi şi
linii de diferite lăţimi.

Figura 3.5 Obiecte create cu diferite lăţimi ale liniei

Lăţimea de linie poate fi setată prin comanda LWEIGHT sau prin
intermediul barei de instrumente “Object properties”. Comanda
LWEIGHT este apelabilă şi din meniul pull-down “Format”, linia
“Lineweight…”. AutoCAD cunoaşte un anumit set de 28 de valori
pentru lăţimea de linie. Utilizatorul poate modfica o anumită valoare,
dar nu poate adăuga valori noi setului respectiv.

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea dese

30
Comanda LWEIGHT permite stabilirea unităţii de măsură pentru
lăţimea de linie: mm sau inch. Firma AutoDessk recomandă milimetrul,
care asigură o precizie mai bună.
O anumită valoare a lăţimii de linie este declarată ca fiind cea
implicită (“Default”) în desen. Uzual, aceasta este 0.25 mm. Comanda
LWEIGHT, prin caseta de dialog oferită (fig. 3.6), stabileşte valoarea în
pixeli prin care este afişată pe ecran lăţimea de linie implicită.

Figura 3.6 Caseta de dialog pentru lăţimi de linie

Bara de stare de la partea inferioară a ferestrei AutoCAD include un
buton pentru activarea/dezactivarea afişării pe ecran a lăţimii de linie.
Este recomandabil ca, pe timpul sesiunii de lucru, să se renunţe la
afişarea explicită pe ecran a acestei proprietăţi, deoarece, în cazul
existenţei mai multor contururi late, viteza de regenerare a desenului
scade mult. În faza finală, când desenul este finisat, afişarea poate fi
activată. Tipărirea la imprimantă sau plotter a lăţimii de linie nu
depinde în nici un fel de opţiunea de afişare pe ecran.
Pentru reprezentarea lăţimii obiectelor înguste NU se recomandă
utilizarea proprietăţii de lăţime de linie! În acest scop, este preferabilă
reprezentarea prin polilinie de o anumită lăţime!

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 31
La folosirea desenelor AutoCAD ca ilustraţii în texte, este de
asemenea preferabilă polilinia pentru linii late (vezi cap. 4, §4.2.2)!.
Recomandările anterioare se bazează pe faptul că AutoCAD afişează
o linie lată pe ecran prin numărul de pixeli stabiliţi, indiferent de
amplificarea imaginii. Aşadar, proprietatea de “lineweight” nu este
scalabilă, în timp ce lăţimea unei polilinii este afişată proporţional cu
factorul de amplificare a imaginii pe ecran.

3.5.Layer-e în AutoCAD
Una din facilităţile mult utilizate în AutoCAD este lucrul pe straturi.
Noţiunea de strat poartă denumirea de “layer” în limba engleză şi
este folosită ca atare, pentru fidelitate în limbaj. Proprietatea defineşte
o grupare logică a obiectelor şi este similară unei folii perfect
transparente, de grosime 0, pe care se crează părţi din desen. Prin
suprapunerea tuturor layer-elor din desen, se obţine desenul în
totalitate. Unul sau mai mute layer-e pot fi făcute nevizibile oricând, pe
orice durate de timp, în sesiunea de lucru, fără ca obiectele plasate în
aceste layer-e să fie şterse din desen. Pe lângă avantajul grupării
obiectelor din desen după semnificaţia, funcţia, aspectul lor, folosirea
layer-elor permite mărirea vitezei de desenare. Acele grupuri de
obiecte asupra cărora nu se lucrează o anumită perioadă, pot fi făcute
nevizibile, fie prin îngheţarea layer-ului (“Freeze”), fie prin dezactivarea
sa (“Off”). Obiectele dintr-un layer dezactivat sau îngheţat nu sunt
momentan vizibile. Pentru ca ele să devină vizibile, layer-ul în care se
găsesc trebuie să fie atât activ (“On”) cât şi topit (“Thaw”).
Un layer se identifică după un nume, pe care îl acordă utilizatorul la
crearea acestuia, şi care este unic.
Orice layer are asociate o culoare, un tip de linie implicit şi o lăţime
de linie implicită, proprietăţi care poartă denumirea de culoare, tip de
linie şi respectiv lăţime de linie “bylayer”. Programul asociază
automat unui nou layer culoarea “white”, linia continuă şi lăţimea de
linie implicită declarată în desen. Utilizatorul poate modifica aceste
proprietăţi, în orice moment al sesiunii de lucru. Pentru a fi alocată unui
layer, o linie discontinuă trebuie să fie încărcată în prealabil în desen
(vezi 3.2). Mai multe layer-e pot avea aceeaşi culoare şi/sau acelaşi
tip ori lăţime de linie “bylayer”.

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea dese

32
Pentru identificarea unitară a culorilor din desene, AutoCAD 2000
alocă numărul 256 pentru culoarea “bylayer”. Aceasta trebuie
înţeleasă ca o culoare logică.
În orice desen, programul introduce automat layer “0”. Acesta nu
poate fi redenumit şi nici şters din desen, dar i se pot modifica
proprietăţile de linie şi culoare (lucru nerecomandabil).
Fiecare nou element creat în desen este plasat în layer-ul curent.
Toate obiectele create într-un anumit layer vor avea culoarea, tipul de
linie şi lăţimea de linie asociate acestuia, dacă pentru proprietăţile
respective este stabilită valoarea “bylayer”.
Gruparea obiectelor în layer-e este la alegerea utilizatorului, dar se
recomandă să fie aplicată după criterii clare, judicios definite: aspect al
liniilor (continuitate, lăţime), rol funcţional, etc.
Pentru desenele tehnice de tip industrial, un set minimal de layer-e
ar include (tabelul 3.1):

Tabelul 3.1

Destinaţie Tip de linie “bylayer”

Muchii vizibile Linie continuă
Haşuri Linie continuă
Muchii fictive, linii de ruptură, fundul
filetului Linie continuă
Linie punct (familia
Linii de axă “dashdot”)
Linie întreruptă (familia
Muchii acoperite “hidden”)
Cote Linie continuă
Chenar, indicator Linie continuă
Capetele traseelor de secţionare,
Notaţii, tabele Linie continuă
Auxiliare (piese învecinate, piese în Linie două puncte (familia
mişcare) “divide”)

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 33
Construcţii ajutătoare (uzual, la
finalizarea desenului, aceste
construcţii devin nevizibile) Linie continuă

Pentru asigurarea unei viteze mari în lucru, se recomandă ca

definirea layer-elor să fie realizată la început, în faza de pregătire a
desenului, înainte de desenarea efectivă a obiectelor.
Toate layer-ele definite în desen se salvează odată cu acesta.
Definirea layer-elor noi, stabilirea şi modificarea proprietăţilor
layer-elor existente se realizează prin caseta “Layer Properties
Manager” (fig. 3.7), apelabilă din meniul pull-down “Format”, linia
“Layers…”, sau prin comenzile DDLMODES, ori LAYER. Caseta de
layer-e are acces direct şi la cea de operare cu linii discontinue.
Layer-ul curent este afişat pe bara de instrumente “Object
properties”.
Pentru a desena un obiect într-un anumit layer, layer-ul respectiv
trebuie să fie cel curent. Modificarea layer-ului curent este permisă de
toate casetele şi comenzile de manipulare a layer-elor. Utilizatorul
dispune şi de butoane adecvate pe barele de instrumente (fig. 3.8).
În afara proprietăţilor analizate, unui layer îi sunt atribuite şi alte
proprietăţi cum ar fi plotarea obiectelor pe care le conţine sau
ignorarea lor la plotare, vizibilitatea în diferite viewport-uri, blocarea la
editare, etc.

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea dese

34

Figura 3.7 Caseta pentru gestionarea proprietăţilor layer-elor

Modificarea explicită din
a AutoCAD 2000
lăţimii de linie
Modificarea explicită a
tipului de linie
Modificarea explicită a
culorii

Deschiderea listei rapide de layere

Deschiderea casetei “Layer
Properties Manager”
Layerul obiectului selectat devine
curent

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 35
Figura 3.8 Bara de instrumente “Object properties”, cu
facilităţile de manipulare a layer-elor
Semnificaţia simbolurilor vizuale din lista rapidă de layer-e este
următoarea (fig. 3.9):

Nume layer

Culoare asociată
Activarea/dezactivarea plotării layerului
Activarea/dezactivarea blocării la editare a obiectelor
din layerul respectiv
Topirea/îngheţarea layerului (vizibil / nevizibil)
Activarea/dezactivarea layerului (vizibil / nevizibil)

Figura 3.9 Semnificaţia simbolurilor vizuale din lista rapidă de

layer-e
Atenţie! O modificare explicită a proprietăţilor de linie (tip,
lăţime) şi culoare ale unui obiect anulează setarea acestora pe
“bylayer”, indiferent de layer-ul de creare! Proprietăţile
“bylayer” nu vor mai funcţiona!
Prin intermediul componentei “AutoCAD Design Center”,
prezentată într-un capitol viitor, tipurile de linii şi layer-ele dintr-un
desen pot fi transferate cu uşurinţă în oricare alt desen.

3.6.Desene-şablon (prototipuri)
Efectuarea în desen a tuturor operaţiilor pregătitoare consumă timp
şi are un aspect de rutină. În plus, este absolut necesar ca într-un
anumit grup de proiectare toţi proiectanţii să utilizeze aceleaşi
standarde de birou în realizarea desenelor. Din aceste motive, este
preferabil ca pregătirea desenului să fie realizată o singură dată,
pentru toţi utilizatorii, iar desenul astfel pregătit să fie salvat şi folosit
ca desen-şablon (denumit şi prototip).

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea dese

36
La începerea unui desen nou, va fi specificat şablonul dorit. Modul
de începere a sesiunii de lucru din caseta “Start Up” va viza în acest
caz opţiunea “Use a Template”.
Desenul-şablon implicit al programului este “acad.dwt” pentru
format în inch, respectiv “acadiso.dwt” pentru format în mm.
Definirea unui desen-şablon propriu cuprinde în general
următoarele operaţii:
1. Setarea limitelor desenului cu ajutorul comenzii LIMITS, dacă
acestea nu corespund, urmată de vizualizarea întregului desen,
pentru a avea la începerea lucrului, o imagine de ansamblu a
spaţiului de desenare: prin comanda ZOOM, opţiunea “All”;
2. Activarea ajutoarelor grafice necesare şi alegerea unor valori de
start potrivite cu dimensiunile elementelor desenate; ulterior
acestea pot fi modificate ori de câte ori este nevoie; cu ajutorul
casetei “Drafting Settings”;
3. Încărcarea în memorie a liniilor discontinue necesare în desen şi
stabilirea lungimii modelului de linie (dacă este cazul); prin
caseta “Linetype Manager”;
4. Crearea layer-elor necesare, cu stabilirea culorii, a tipului de linie
şi a lăţimii de linie pentru fiecare; prin caseta “Layer
Properties Manager”;
5. Stabilirea numărului de zecimale cu care se doreşte afişarea
coordonatelor pentru diferite puncte şi a distanţelor; prin caseta
“Drawing Units”;
6. Definirea unui stil de scriere sau chiar a mai multora, în funcţie
de necesităţi; cu ajutorul comenzii STYLE, şi al casetei “Text
Style”;
7. Definirea stilurilor de cotare necesare şi salvarea lor; prin caseta
“Dimension Style Manager”;
8. Trasarea chenarului, şi eventual a indicatorului; prin comanda
PLINE sau RECTANG, apoi prin comenzile LINE, TEXT /
DDATTDEF.
Depinzând de specificul desenului, pot fi efectuate şi alte operaţii
pregătitoare, sau pot fi eliminate unele din cele enumerate mai sus.
Desenul-şablon (prototipul) va fi salvat, spre a fi folosit ulterior, ca
bază a altor desene. Pentru ca prototipul să nu fie deteriorat prin
modificări accidentale, se recomandă ca fişierul ce îl cvonţine să fie
marcat “read only” (accesibil numai pentru citire).
Formatul de desen-şablon în AutoCAD 2000 este “*.dwt”.
Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi
 37
AutoCAD 2000 dispune de numeroase prototipuri de firmă,
denumite “Templates” gata pregătite pentru diferite formate, diferite
standarde naţionale (DIN, ANSI, JIS, etc.) ori internaţionale (ISO). Modul
de utilizare al acestora a fost prezentat în subcapitolul 1.4.
Casetele din fig. 3.10 a, b ilustrează modul de previzualizare şi
alegere a fişierului-şablon.
În fig. 3.11 este prezentat şablonul pentru format A3 tip ISO
(template “ISO A3”). Se poate observa existenţa indicatorului şi a
chenarului, precum şi prezenţa reperelor de format. Şablonul respectiv
prezintă două variante, diferind una de cealaltă prin stilul de plotare
asociat.

Figura 3.10 a Primul pas în alegerea unui şablon (Template)

pentru viitorul desen

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea dese

38

Figura 3.10 b Caseta de căutare / listare / selectare a

desenului-şablon în AutoCAD 2000

Figura 3.11 Şablonul pentru format A3 varianta ISO

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 39

3.Proprietăţi ale obiectelor create în AutoCAD. Pregătirea dese