167

14.6.Generarea suprafeţelor 3D
Una din formele generale de suprafaţe spaţiale din mediul AutoCAD
este “3dmesh”. Suprafaţa constă dintr-o reţea spaţială de faţete
plane, distribuite după două direcţii orecare. Densitatea reţelei este
dată de numărul M şi N de vertexuri (vârfuri) pe fiecare din cele două
direcţii.
Utilitatea suprafeţelor 3dmesh este remarcabilă în modelarea
obiectelor cu formă spaţială complicată şi dificil de definit analitic:
caroserii, carcase de aparatură electrică şi electrocasnică, carene de
nave, aripi şi fuselaje de avioane, forme de relief terestre, etc.
Suprafeţele 3dmesh sunt deschise, închise pe o direcţie, sau pe
ambele direcţii de generare (fig. 14.36 a, b, c, d).
N
a)
M

b) c)

d)
Figura 14.36 Suprafaţă 3dmesh cu 4x3 puncte de definiţie: a)
deschisă pe ambele direcţii de generare; b) închisă pe direcţia
M; c) închisă pe direcţia N; d) închisă pe ambele direcţii
Comenzile pentru crearea suprafeţelor 3D au alocată o bară de
instrumente proprie, denumită “Surfaces” (fig. 14.37).

Figura 14.37 Bara de instrumente “Surfaces”

14.6.1.Suprafaţe 3dmesh de formă generală. Comanda
3DMESH
Comanda 3DMESH crează suprafeţe spaţiale prin specificarea
14.Crearea şi editarea obiectelor tridimensionale
168
numărului de vertexuri pe fiecare din cele două direcţii de generare şi a
poziţiei vertexurilor. Numărul maxim de vertexuri este de 256 pe
fiecare direcţie. În cazul suprafeţelor 3dmesh definite prin multe
vertexuri, introducerea vertexurilor punct cu punct este anevoioasă.
Este mai eficientă scrierea coordonatelor fiecărui punct într-un fişier
script (“*.scr”) şi executarea acestuia prin comanda SCRIPT. (vezi şi
cap. 20).
Pe muchiile unei suprafeţe 3dmesh pot fi aplicate modurile osnap
specifice segmentelor.
14.6.2.Suprafeţe 3dmesh de formă particulară. Comenzile
REVSURF, RULESURF, TABSURF, EDGESURF
Pentru suprafeţe 3dmesh de forme particulare, frecvent utilizate în
desene, sunt create comenzi speciale de desenare. Suprafeţele
aproximează forme spaţiale continue. Două variabile de sistem,
SURFTAB1 şi SURFTAB2, controlează numărul de faţete generate pe
direcţia M şi respectiv N. Modul de lucru al variabilei SURFTAB2
depinde şi de tipul elementului din definiţie (linie, arc, polilinie, etc.).
Valori mai mari pentru cele două variabile cresc densitatea faţetelor
din 3dmesh. Valorile iniţiale ale variabilelor sunt 6 şi 6.
Comanda REVSURF crează suprafeţe 3dmesh care aproximează
suprafeţele de revoluţie obţinute prin rotirea unui contur plan în jurul
unei axe (fig. 14.38). Rotirea se produce într-un plan perpendicular pe
axa de revoluţie. Spre deosebire de solidele de revoluţie, suprafeţele
generate astfel necesită definirea axei printr-un obiect real din desen,
dar acceptă intersectarea conturului de definiţie cu axa de revoluţie.
a) b)

dir. M dir. N

Figura 14.38 Suprafaţă generată prin comanda REVSURF:

a) elemente de definiţie; b) suprafaţa generată, pe un unghi de
2100, cu variabilele SURFTAB1=12 şi SURFTAB2=10

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 169
Comanda REVSURF comunică valorile curente pentru variabilele
SURFTAB1 şi SURFTAB2, solicită obiectele de definiţie, apoi unghiul
de start şi unghiul de rotaţie. Variabila SURFTAB1 acţionează circular,
de-a lungul traiectoriei. Variabila SURFTAB2 acţionează de-a lugul
curbei de definiţie (în combinaţie cu tipul acestei curbe). Dacă rotaţia
se realizează pe 3600, suprafaţa este închisă pe direcţia M
(fig. 14.39 a). Când curba de definiţie este închisă (cerc, elipsă, polilinie
închisă), suprafaţa rezultată este închisă pe direcţia N (fig. 14.39 b).
a) b)

Figura 14.39 Suprafeţe de revoluţie închise: a) pe ambele

direcţii; b) pe direcţia N
Comanda RULESURF generează o suprafaţă 3dmesh care
aproximează o suprafaţă rulată (riglată). Suprafaţa rezultă prin
alunecarea unei drepte ce se sprijină cu capetele pe două curbe de-a
lungul acestor curbe (fig. 14.40). Variabila de sistem SURFTAB1
controlează numărul de faţete generate de-a lungul curbelor de
definiţie. Variabila SURFTAB2 este automat stabilită la 2.

a) b)

Figura 14.40 Suprafaţă rulată generată: a) pe curbe închise; b)

pe curbe deschise
Cele două curbe directoare trebuie să fie ambele deschise sau
ambele închise. Una din ele poate degenera într-un punct, caz în care
se obţine o suprafaţă conică de tip general (fig. 14.41).

14.Crearea şi editarea obiectelor tridimensionale

170

Figura 14.41 Suprafeţe rulate pentru cazul când una din

curbele de definiţie este un punct
În cazul curbelor directoare deschise, forma suprafeţei rulate
depinde de capetele spre care se selectează aceste curbe (fig. 14.42).

Figura 14.42 Forma suprafeţelor rulate, în funcţie de punctele

de selectare a curbelor de definiţie
Comanda TABSURF generează o suprafaţă tabulată, rezultată prin
deplasarea unui vector de-a lungul unei traiectorii plane, vectorul
rămânând tot timpul paralel cu el însuşi (fig. 14.43). Traiectoria poate fi
o curbă închisă sau deschisă. Variabila SURFTAB1 defineşte numărul
de faţete de-a lungul curbei, iar variabila SURFTAB2 devine automat
egală cu 2.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 171
Figura14.43 Suprafeţe tabulate generate pe diferite curbe
directoare
Comanda EDGESURF crează reţele 3dmesh de formă mai
complicată, care aproximează suprafeţe Coons. Aceste suprafeţe sunt
mărginite de 4 curbe ce se ating două câte două pe capete (fig. 14.44).
Curbele de margine pot fi orice curbe spaţiale. Prima curbă selectată
determină direcţia M de generare (cu variabila asociată SURFTAB1).
Cele două curbe care o ating pe prima definesc direcţia N de generare
(cu variabila asociatăSURFTAB2).

curba 2 curba 4

curba 1 curba 3

Figura 14.44 Suprafaţă generată prin comanda EDGESURF

14.6.3.Suprafeţe 3dmesh predefinite
Pentru a reda suprafeţe spaţiale de forme regulate, AutoCAD oferă
pe bara de instrumente “Surfaces” o serie de butoane adecvate.
Acestea permit construcţia următoarelor suprafeţe: paralelipiped,
pană, piramidă, con, sferă, semisferă cu concavitatea în sus sau în jos,
tor. Construcţia piramidei include şi crearea unui trunchi de piramidă,
iar a conului pe cea a trunchiului de con şi a cilindrului. Acestea au fost
primele obiecte 3D construite în mediul AutoCAD şi au apărut la
versiunea R10, ca şi opţiuni ale comenzii 3D. Comanda există şi acum,
în versiunea 2000, dar are mai mult un rol istoric.
14.6.4.Faţete 3D. Comanda 3DFACE
Cea mai simplă suprafaţă spaţială este faţeta 3D, creată de
comanda 3DFACE. Comanda generează un obiect simplu de forma
unui patrulater spaţial (fig. 14.45). Sunt solicitate poziţiile vârfurilor,
programul unindu-le în ordinea indicată. Comanda permite crearea a
oricât de multe astfel de obiecte, vârfurile 3 şi 4 ale faţetei actuale

14.Crearea şi editarea obiectelor tridimensionale

172
devenind vârfurile 1 şi 2 ale celei care urmează. Un răspuns nul pentru
cel de-al patrulea vârf conduce la crearea unui triunghi.
Muchiile unei faţete 3D pot fi invizibile. Opţiunea “Invisible”
trebuie introdusă înaintea coordonatelor primului vârf al muchiei în
cauză. 3
Y 4

1
X
Z 2

Figura 14.45 Faţetă 3D creată prin comanda 3DFACE

14.6.5.Grosimea, ca a treia dimensiune a obiectelor în
AutoCAD
Una din proprietăţile generale ale obiectelor grafice din desenele
AutoCAD este grosimea (“Thickness” în limba engleză). Aceasta este
dimensiunea unui obiect pe direcţia Z proprie, numită şi direcţie de
extrudare. Prin atribuirea unei grosimi de valoare diferită de 0,
numeroase obiecte din desen pot dobândi aspect spaţial (fig. 14.46).
Proprietatea de grosime este prima tentativă de a a conferi a treia
dimensiune obiectelor din desenele AutoCAD.
Un obiect are grosime constantă. Obiectele solide, suprafeţele
spaţiale, haşurile, cotele, obiectele negrafice (layer-ele, viewport-urile)
nu pot dobândi grosime.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 173
Figura 14.46 Obiecte cu grosime zero, respectiv diferită de
zero într-un desen AutoCAD

14.7.Editarea suprafeţelor 3D. Comanda PEDIT

Comanda PEDIT, utilizată în editarea poliliniilor, permite şi editarea
suprafeţelor de tip 3dmesh. Comanda poate să închidă sau să deschidă
o astfel de suprafaţă pe oricare din cele două direcţii de generare.
Vertexurile sunt deplasabile în orice altă poziţie din spaţiu. Reţeaua
poligonală ce descrie suprafaţa poate fi interpolată prin suprafeţe
spline cuadratice, cubice, Bézier.

14.8.Editări globale în 3D
Pentru a dezvolta facilităţile de lucru prezentate în grafica 2D,
mediul AutoCAD include şi comenzi de editare adaptate spaţiului
tridimensional. Acestea se referă la crearea unor obiecte noi pe baza
celor existente deja, sau la modificarea obiectelor existente.
Elementele de referinţă în raport cu care se realizează astfel de editări
se transformă corespunzător: punctul din plan devine axă, axa din plan
devine plan. Comenzile de acest tip pot fi tastate, sau selectate din
meniul pull-down “Modify” linia 3D Operation.
14.8.1.Oglindirea obiectelor în spaţiul tridimensional.
Comanda MIRROR3D
În spaţiul tridimensional, operaţia de oglindire se realizează în
raport cu un plan. Comanda MIRROR3D solicită obiectele supuse
oglindirii şi apoi definirea planului de oglindire (fig. 14.47). Acesta
poate fi planul unui obiect din desen (cerc, arc, elipsă, polilinie 2D,
etc.), ultimul plan definit pentru o operaţie similară, un plan definit prin
semiaxa sa OZ+, un plan paralel cu cel al vederii curente, un plan
paralel cu unul din planele XY, YZ, ZX, sau un plan definit dinamic, prin
trei puncte. Ultima cerinţă a comenzii MIRROR3D se referă la
păstrarea setului de obiecte originale sau renunţarea la acesta.
Obiect
original
Planul de oglindire

14.Crearea şi editarea obiectelor tridimensionale

Axa Z a planului faţă
de care se realizează
oglindirea
Primul punct Al doilea punct
indicat indicat
Obiect rezultat după
oglindire
174

Figura 14.47 a Oglindirea în raport cu un plan

14.8.2.Multiplicarea obiectelor în spaţiul tridimensional.
Comanda 3DARRAY
Multiplicarea unor obiecte în spaţiul tridimensional se realizează
prin comanda 3DARRAY. Comanda dispune de două moduri de lucru:
rectangular, când multiplicarea se realizează în rânduri, coloane şi
nivele (“rows”, “columns”, “levels” în limba engleză), şi polar, când
multiplicarea se realizează în jurul unei axe.
În multiplicarea rectangulară spaţială (fig.14.48), rândurile sunt
paralele cu axa X curentă, coloanele cu axa Y, iar nivelele cu axa Z.
Comanda solicită selectarea setului de obiecte supus multiplicării,
numărul de rânduri, de coloane şi de nivele şi distanţa dintre fiecare
din ele.

Obiect
multiplicat

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 175
Figura 14.48 Multiplicarea rectangulară a unui obiect cu
ajutorul comenzii 3DARRAY, în 3 rânduri, 4 coloane şi 3 nivele
Multiplicarea polară se realizează în jurul unei axe, precizate prin
două puncte ale sale. Axa nu trebuie să existe ca element desenat.
Operaţia decurge similar cu cea din plan, doar că planul în care se
desfăşoară este unul oarecare şi nu planul curent XY.
14.8.3.Rotirea obiectelor în spaţiul tridimensional.
Comanda ROTATE3D
Comanda ROTATE3D realizează rotirea unui set de obiecte în jurul
unei axe. Operaţia este similară cu rotirea în plan , numai că de data
aceasta planul este unul oarecare şi nu planul curent XY. Planul de
rotaţie este perpendicular pe axa de rotaţie definită. Specificarea axei
se realizează prin diferite metode: indicând două puncte ale acesteia,
sau un obiect adecvat, ca paralelă la una din axele X, Y, Z printr-un
anumit punct al spaţiului, ca perpendiculară pe planul vederii curente.
Rezultatul comenzii ROTATE3D este acelaşi cu al secvenţei:
definirea unui UCS corespunzător, având planul XY perpendicular pe
axa de rotaţie, şi apoi aplicarea comenzii ROTATE cu unghiul adecvat,
în jurul unui punct de pe axa de rotaţie.
14.8.4.Teşirea şi racordarea muchiilor în spaţiul 3D
Particularităţi de aplicare a comenzilor FILLET şi
CHAMFER
Comanda FILLET poate fi utilizată şi în spaţiul tridimensional, între
obiecte coplanare care nu aparţin planului curent XY. AutoCAD
determină planul lor comun şi apoi aplică operaţia de racordare a
contururilor selectate în acest plan (fig. 14.49).

14.Crearea şi editarea obiectelor tridimensionale

176
Figura 14.49 Aplicarea comenzii FILLET pe două obiecte
coplanare nesituate în planul XY al sistemului curent de
coordonate
Comanda FILLET poate fi aplicată şi pe obiecte solide. În acest caz
are rolul de a rotunji muchiile (fig. 14.50). Aplicarea este posibilă pe
muchiile aceluiaşi solid, nefiind admisă realizarea unei racordări între
obiecte solide distincte. La selectarea unui solid, opţiunile comenzii
FILLET se modifică adecvat: Select an edge or [Chain/Radius]. Se
poate astfel selecta succesiv fiecare muchie din setul supus rotunjirii,
sau se poate opta pentru Chain, spre a indica un lanţ de muchii.

Figura 14.50 Aplicarea comenzii FILLET pe un obiect solid

În funcţie de natura muchiei selectate, rotunjirea se realizează cu
îndepărtare de material, pe muchii exterioare, respectiv cu adaos de
material pe muchii intermediare.
Comanda CHAMFER poate fi aplicată pe muchiile unui obiect solid
(fig. 14.51), dar nu şi între solide diferite. Comanda îşi adaptează
opţiunile pentru lucrul în 3D. În prima fază, se solicită suprafaţa în
raport cu care se realizează teşirea, apoi cele două distanţe de teşire,
şi, în al treilea pas, se cere precizarea muchiei care va fi teşită. Prin
opţiunea “Loop”, pot fi indicate toate muchiile unui contur închis.
Teşirea se poate realiza cu adaos de material, dacă se aplică pe muchii
intermediare, sau cu îndepărtare de material, dacă se aplică pe muchii
exterioare.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 177

Figura 14.51 Aplicarea comenzii CHAMFER pe un obiect solid

14.8.5.TRIM şi EXTEND în spaţiul tridimensional
Comenzile TRIM şi EXTEND utilizează ca referinţă punctul de
intersecţie dintre obiectul limitator şi cel asupra căruia se operează,
retezând sau extinzându-l pe acesta din urmă până în punctul de
intersecţie. În spaţiul tridimensional, poate fi vorba de o intersecţie
reală, între cele două obiecte, sau de o intersecţie aparentă, pe planul
vederii curente, sau de cea a proiecţiilor celor două obiecte pe un plan.
Opţiunea “Project” permite alegerea sistemului de proiecţie dorit.
Alternativa “None” impune intersectarea reală a obiectelor în spaţiul
3D. Alternativa “Ucs” ia în considerare intersectarea proiecţiilor celor
două obiecte pe planul curent XY. Alternativa “View” operează în
raport cu proiecţiile obiectelor pe planul vederii curente.
Elementele limitatoare pot fi polilinii 2D sau 3D, arce, cercuri,
elipse, segmente, semidrepte, linii infinite, curbe spline, texte, regiuni.
Nu se pot utiliza însă muchiile obiectelor solide sau ale suprafeţelor 3D.
În fig. 14.52 a, este redat un exemplu privind diferitele opţiuni de
proiecţie în comenzile TRIM şi EXTEND. Sunt considerate două
obiecte, un cerc în planul XY şi un segment de dreaptă vertical,
perpendicular deci pe planul XY, în interiorul cercului. Cele două
obiecte nu se intersectează în spaţiul 3D. Aplicarea variantei “None” a
modului de proiecţie nu modifică în nici un fel obiectele prin TRIM sau
EXTEND. Nici varianta “Ucs” nu produce modificări, deoarece
proiecţiile celor două elemente pe planul XY nu se intersectează. Pe
vederea izometrică de SE din dreapta-jos se poate aplica varianta
14.Crearea şi editarea obiectelor tridimensionale
178
“View”. În fig. 14.52 b este exemplificată aplicarea comenzii TRIM cu
modul de proiecţie “View” pentru această vedere. Linia pare retezată
până la cerc. În fig. 14.52 c se aplică comanda EXTEND pe aceleaşi
obiecte originale, cu opţiunea de proiecţie “View” pe vederea spaţială
oarecare din dreapta-sus. Linia pare că atinge cercul.

Figura 14.52 Opţiuni de proiecţie în aplicarea comenzilor TRIM

şi EXTEND în spaţiul 3D; obiecte originale: cerc în planul XY şi
dreaptă verticală

Figura 14.52 b Aplicarea comenzii TRIM cu modul de proiecţie

“View” pe vederea izometrică de SE din dreapta-jos

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

 179
Figura 14.52 c Aplicarea comenzii EXTEND pe obiectele din
cazul a), cu opţiunea de proiecţie “View” pentru vederea
spaţială din dreapta-sus

14.Crearea şi editarea obiectelor tridimensionale