Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
50Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
TUDOR OCTAVIAN - Scurte Povestiri

TUDOR OCTAVIAN - Scurte Povestiri

Ratings:

4.33

(3)
|Views: 7,467|Likes:
Published by Laura
Biografia spectaculoasă a lui Tudor Octavian – absolvent de liceu militar, apoi exmatriculat dintr-o şcoală pentru ofiţeri de aviaţie, practică felurite meserii (lăcătuş, tâmplar) înainte de a face studii de arhitectură şi filologie – este pe măsura literaturii sale antedecembriste prea puţin cunoscută. Tudor Octavian a debutat în 1968 cu un volum de Povestiri diferite prezentat de Adrian Marino, apoi a publicat nu mai puţin de opt romane (de recomandat Noiembrie viteză, 1975), şase volume de povestiri (Istoria unui obiect perfect apărut în 1981 este tot ce-a scris mai bun) şi patru monografii şi volume de artă, printre care cel puţin Pictori români uitaţi (2004) este o contribuţie fundamentală. Antologia Proşti, dar mulţi (Curtea Veche, 2003) dă, de altfel, măsura talentului lui Tudor Octavian pe care doar prejudecăţile criticii l-au ţinut departe de luminile primei scene literare.

Publicarea în 1990 a antologiei de pamflete în două volume, Tratat de înjurături, a marcat şi momentul unei schimbări semnificative în scrisul lui Tudor Octavian, care a început să caute în concizie adevărata poetică. Autorul deplângea, într-un interviu, faptul că ne complacem în a fi o „naţie de romancieri”. Probabil şi ca efect al unor frustrări cauzate de critica literară, scriitorul a ales să scrie proză scurtă pentru publicul larg. Adică, pentru acel tip de cititor care nu-şi permite lecturi lungi, complicate, istovitoare, care caută „concentrate” de literatură, esenţializate, cu efect imediat. Nuvelele se transformă, astfel, în povestiri de o pagină, în schiţe şi chiar în subiecte de câteva rânduri. Ion Simuţ l-a şi numit „un extremist al prozei scurte”, formulând foarte exact noul mecanism al scrisului lui Tudor Octavian: „Cititorului de la ziar trebuie să-i spui ceva semnificativ şi răscolitor despre ceea ce-l doare sau preocupă pe el. Povestirile lui au acest dar al explorărilor sau inciziilor rapide şi zguduitoare în mediile sociale imediate. Alterările fizice sau morale, individuale sau colective sunt prinse în veritabile instantanee cinematografice, decupaje memorabile din realitate... Cele mai multe ilustrează un insectar de moravuri şi caractere. Însă Tudor Octavian nu e un moralist, ci un observator realist, satiric adesea, dar discret în atitudine”. O spune undeva, într-o formulare indirectă, autorul însuşi: „Snoavele sunt istorioare cu miez de comedie, care ar putea deveni orice, chiar şi romane, dacă nu s-ar mulţumi cu statutul de anecdote”. Întrebat cum de are atâtea de povestit, scriitorul mărturiseşte că la noi “subiectele îi caută, presate de timp, pe ziarişti şi pe scriitori”.

Majoritatea povestirilor foarte scurte, a “întâmplărilor” (corespondent al momentelor caragielene) şi a însemnărilor de subiecte sunt străbătute de un filon social semnificativ pentru postcomunismul românesc. Nişte “chinezării” sociale, haiku-uri antropologice în proză. Parafrazându-l pe Caragiale, putem spune că Tudor Octavian ,,aude enorm şi simte monstruos”. Strada şi oamenii, lumea însăşi este extrem de generoasă pentru un scriitor care şi-a dezvoltat un acut simţ al percepţiei realităţii. Întâmplările din viaţa lui Vasile B. vorbesc - s-o spunem pe şleau - despre prostie şi despre diversele ei forme. Fin observator, scriitorul brăilean înregistrează cu detaşare situaţii, dialoguri şi detalii pe care le povesteşte cu calm, învăţându-ne subtil cum să ne bucurăm de spectacolul tragi-comic al lumii în care trăim cu toţii. ,,Balcanic”, adică palavragiu, cârcotaş, mediocru, indolent, ridicol, puţin ,,sucit” şi capabil de a formula esenţialul în axiome burleşti, Vasile B. este urmaşul cu acte în regulă al lui Mitică de acum un secol, erou comun al eternei ,,comedii umane”, pe care îl întâlnim zi de zi, pe stradă sau în tramvai. Perioada de pitorească tranziţie, de amuzantă confuzie, de relativizare a adevărurilor şi valorilor şi de contrariere a multor obişnuinţe îl constrânge la situaţii cărora le face faţă într-un mod familiar şi rizibil deopotriv
Biografia spectaculoasă a lui Tudor Octavian – absolvent de liceu militar, apoi exmatriculat dintr-o şcoală pentru ofiţeri de aviaţie, practică felurite meserii (lăcătuş, tâmplar) înainte de a face studii de arhitectură şi filologie – este pe măsura literaturii sale antedecembriste prea puţin cunoscută. Tudor Octavian a debutat în 1968 cu un volum de Povestiri diferite prezentat de Adrian Marino, apoi a publicat nu mai puţin de opt romane (de recomandat Noiembrie viteză, 1975), şase volume de povestiri (Istoria unui obiect perfect apărut în 1981 este tot ce-a scris mai bun) şi patru monografii şi volume de artă, printre care cel puţin Pictori români uitaţi (2004) este o contribuţie fundamentală. Antologia Proşti, dar mulţi (Curtea Veche, 2003) dă, de altfel, măsura talentului lui Tudor Octavian pe care doar prejudecăţile criticii l-au ţinut departe de luminile primei scene literare.

Publicarea în 1990 a antologiei de pamflete în două volume, Tratat de înjurături, a marcat şi momentul unei schimbări semnificative în scrisul lui Tudor Octavian, care a început să caute în concizie adevărata poetică. Autorul deplângea, într-un interviu, faptul că ne complacem în a fi o „naţie de romancieri”. Probabil şi ca efect al unor frustrări cauzate de critica literară, scriitorul a ales să scrie proză scurtă pentru publicul larg. Adică, pentru acel tip de cititor care nu-şi permite lecturi lungi, complicate, istovitoare, care caută „concentrate” de literatură, esenţializate, cu efect imediat. Nuvelele se transformă, astfel, în povestiri de o pagină, în schiţe şi chiar în subiecte de câteva rânduri. Ion Simuţ l-a şi numit „un extremist al prozei scurte”, formulând foarte exact noul mecanism al scrisului lui Tudor Octavian: „Cititorului de la ziar trebuie să-i spui ceva semnificativ şi răscolitor despre ceea ce-l doare sau preocupă pe el. Povestirile lui au acest dar al explorărilor sau inciziilor rapide şi zguduitoare în mediile sociale imediate. Alterările fizice sau morale, individuale sau colective sunt prinse în veritabile instantanee cinematografice, decupaje memorabile din realitate... Cele mai multe ilustrează un insectar de moravuri şi caractere. Însă Tudor Octavian nu e un moralist, ci un observator realist, satiric adesea, dar discret în atitudine”. O spune undeva, într-o formulare indirectă, autorul însuşi: „Snoavele sunt istorioare cu miez de comedie, care ar putea deveni orice, chiar şi romane, dacă nu s-ar mulţumi cu statutul de anecdote”. Întrebat cum de are atâtea de povestit, scriitorul mărturiseşte că la noi “subiectele îi caută, presate de timp, pe ziarişti şi pe scriitori”.

Majoritatea povestirilor foarte scurte, a “întâmplărilor” (corespondent al momentelor caragielene) şi a însemnărilor de subiecte sunt străbătute de un filon social semnificativ pentru postcomunismul românesc. Nişte “chinezării” sociale, haiku-uri antropologice în proză. Parafrazându-l pe Caragiale, putem spune că Tudor Octavian ,,aude enorm şi simte monstruos”. Strada şi oamenii, lumea însăşi este extrem de generoasă pentru un scriitor care şi-a dezvoltat un acut simţ al percepţiei realităţii. Întâmplările din viaţa lui Vasile B. vorbesc - s-o spunem pe şleau - despre prostie şi despre diversele ei forme. Fin observator, scriitorul brăilean înregistrează cu detaşare situaţii, dialoguri şi detalii pe care le povesteşte cu calm, învăţându-ne subtil cum să ne bucurăm de spectacolul tragi-comic al lumii în care trăim cu toţii. ,,Balcanic”, adică palavragiu, cârcotaş, mediocru, indolent, ridicol, puţin ,,sucit” şi capabil de a formula esenţialul în axiome burleşti, Vasile B. este urmaşul cu acte în regulă al lui Mitică de acum un secol, erou comun al eternei ,,comedii umane”, pe care îl întâlnim zi de zi, pe stradă sau în tramvai. Perioada de pitorească tranziţie, de amuzantă confuzie, de relativizare a adevărurilor şi valorilor şi de contrariere a multor obişnuinţe îl constrânge la situaţii cărora le face faţă într-un mod familiar şi rizibil deopotriv

More info:

Published by: Laura on Jul 22, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/24/2013

pdf

text

original

 
4
 
TUDOR OCTAVIAN
– Povestiri foarte scurte. Întîmpl
ă
ri interesante din via
ţ
a lui Vasile B. Caiet cu subiecte.
Editura LiterNet 20052
3
 Redactor: Geta Rossier grossier@liternet.ro Corectura: Corina Ungureanu cungureanu@liternet.ro Geta Rossier –grossier@liternet.ro Coperta: Iulia Cojocariu icojocariu@liternet.ro,  Text: © 2005 Tudor Octavian. Toate drepturile rezervate.Imagini: © 2005 Gustav Klimt 
Edi
ţ
ia pe hîrtie a acestui volum a ap
ă
rut la Editura Curtea Veche, 2004. (ISBN 973-669-052-0)
 © 2005 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader.Este permis
ă
desc
ă
rcarea liber
ă
, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuit
ă
a c
ă
r
ţ
iiprin intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni f
ă
r
ă
acordul prealabil, în scris,al Editurii LiterNet sînt interzise
ş
i se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor
ş
i drepturileconexe, în vigoare.ISBN: 973-7893-07-7Editura LiterNethttp://editura.liternet.rooffice@liternet.ro 

Activity (50)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Dragos Radu liked this
Dragos Radu liked this
Ionescu Bogdan liked this
Sabina Mitrea liked this
Sabina Mitrea liked this
Sabina Mitrea liked this
Sabina Mitrea liked this
Ilinca Tuvene liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->