OAMENI SĂRMANI Roman
„Ce ţi-e şi cu povestitorii ăştia ! lucruri utile, plăcute, desfătătoare,
s
în vileag toate dedesubturile vieţii 1 opri să mai scrie!Treabă-i asta ? să vrei, te laşi furat de gînduri şi îţi intră în cap te miri ce bazaconii' i-aş opri să mai scrie! Uite-aşa,
foaA
opri cu desăvîrşire, şi pace bună!"
Prinţ V. Nepreţuita inea Varvara Alexeevna !Ieri am fost fericit, nespus de fericit, peste măsmi
t<
Măcar o dată în viaţă mi-ai dat ascultare, îndărătiţi zesc aşa, pe la opt seara(ştii şi dumneata, măictilî
lţ
mea : îmi place să trag un pui de isomn cîte un o slujbă), scot luminarea, pregătesc hârtia, îmi ascut
ridic întîmplător ochii şi... erede-mă, inima încept j \. mai-mai să-mi spargă pieptul! Va să zică, ai înţeles tL' dorul inimii mele! Colţişorul perdelei de la fereastv ^' îndoit şi prins de ghiveciul cu balsamine, chiar aşa,
t
\'făcut eu atunci să înţelegi ; şi numaideoît mi s-a A. l o clipă chipul la fereastră, mi s-a părut că şi dumi% !,,, minedin odăiţa dumitale şi că te gîndeşti la mine cult
\,
şi eu la dumneata, şi cît mi-a părut de rău, sufliţit
\s
ţi-am putut desluşi bine chipul drăgălaş ! Pe vrefHţ'\ şi eu de minune, draga mea. Bătrîneţe. haine grel_e,i|\ Uite, şiacum parcă-mi joacă toate înaintea ochiloi; L \]
(
. |! niţeluş seara, dacă scriu te miri ce acolo, diminei)),.,
\
B
J
roşiişi lăcrimează, de mi-e şi ruşine faţă de străini! t ^i'
1
dar în închipuirea mea tot ţi-am văzut zîmbetul lui*|. " meu,zîmbetul dumitale blînd şi dulce, şi inima acelaşi simţămînt ca atunci cînd te-am sărutat,
A 1
3 — Dostoievski,
Opere,
voî. I
minte oare ? Mi s-a părut chiar, sufleţelul meu, că m-ai ameninţat cu degetul. Aşa să fie, fetiţă neastîmpărată ?Să-mi scrii negreşit despre toate astea, şi cît mai pe larg, în scrisoarea dumitale.Ei, dar ce zici ce bine ne-am gîndit la istorioara asta cu per-deluţa, Varenka ? Drăguţ de tot, nu-i aşa ? Fie călucrez, fie că mă culc ori mă deştept din somn, ştiu că
şi
dumneata te gîn-deşti la mine, că nu m-ai uitat şi că eştisănătoasă şi plină de voie bună. De cobori perdeluţa, asta înseamnă : „Cu bine, Makar Alexeevici, e timpul să teculci!" Iar de-o ridici, înseamnă : „Bună dimineaţa, Makar Alexeevici, cum ai dormit ?"' Sau : „Cum o duci cusănătatea, Makar Alexeevici ? Cît despre mine, sînt bine sănătoasă, mulţumesc lui Dumnezeu !" Vezi şidumneata, sufleţelule, cît de bine e ticluit totul ! Nu ne trebuie nici scrisori ! E straşnic, nu-i aşa ? Şi cine ascornit-o ? Eu ! Ce zici, ce dibaci sînt în de-alde astea, Varvara Alexeevna ?Iţi aduc la cunoştinţă, măicuţă
2
dragă, Varvara Alexeevna, că în noaptea asta, împotriva tuturor aşteptărilor, amdormit tun, ceea ce m-a bucurat nespus ; pentru că, de obicei, cînd te muţi în casă nouă, nu prea dormi. Parcă nute simţi în apele tale ! Azi-dimineaţă m-am deşteptat voinic, sănătos, şoim, nu alta, de ţi-era mai mare dragul ! Şice dimineaţă frumoasă, măicuţă ! Am stat în faţa ferestrei deschise : soarele străluceşte, păsărelele ciripesc, aerule plin de miresmele primăverii, toată firea s-a înviorat — şi, bineînţeles, şi celelalte sînt aşa cum se cuvine, să fie primăvara. Am şi visat azi, cît se poate de frumos, şi toate visările mele au fost în legătură cu dumneata, Varenka.Te-am asemuit cu o păsăruică pogorîtă din cer întru mîngîierea oamenilor şi înfrumuseţarea firii. Şi îndată m-amgîndit că noi, oamenii, care trăim în griji şi zbucium, Varenka, ar trebui să in-yddiem fericirea senină
şi
nevinovată a păsărilor cerului şi... altele de felul acesta, adică vreau să zic că făceam asemuiri de-astea, mai pedeparte. Mai am şi o cărticică, Varenka, în care lucrurile de soiul acesta sînt descrise în amănunţime. Toate asteaţi le spun, măicuţă, ca să vezi că sînt pe lume vise şi vise. Acum, că-i primăvară şi gîndurile noastre-s plăcute,vii, bogate-n născociri, şi visările-s pline de duioşie, toate le vezi într-o lumină trandafirie. De aceea m-am şiapucat să ţi le scriu ; de altfel, drept să spun, le-am luat din carte ! Acolo, scriitorul îşi dezvăluie şi el aceeaşidorinţă şi scrie în versuri :
De ce nu-s pasăre, o pasăre de pradă-
...
34
ei,
i
şi aşa mai departe. Mai sînt acolo şi alte gînduri, fel de fel, dar să le lăsăm în plata Domnului! Spune-mi mai bine, unde mi-ai fost azi-dimineaţă, Varvara Alexeevna ? Eu încă nici nu mă pregăteam să mă duc la birou, cînddumneata, ca o adevărată păsăruică a primăverii, ţi-ai şi luat zborul din odăiţă şi ai trecut prin curte, plină de voie bună. Iţi închipui, cred, ce voios m-am simţit şi eu, privindu-te ! Ah, Varenka, Varenka ! Nu mai fi tristă !Lacrimile nu ajută la nimic ; asta o ştiu din cele îndurate de mine, măicuţă dragă. Acum te-ai liniştit doar, şi cusănătatea parcă stai mai bine. Dar cu Fedora dumitale cum te-mpaci ? Ce femeie de treabă ! Să-mi scrii neapărat,Varenka dragă, cum te^mpaci cu dînsa şi dacă eşti întru totul mulţumită ?! Că Fe* dorei, ştii... îi cam place să bombăne ; dar dumneata să n-o bagi în seamă, Varenka. Las-o în voia ei, că-i tare bună la suflet ! Ţi-am maiscris, Varenka, despre Tereza noastră de aici, care-i şi ea o femeie bună şi de nădejde. De-ai şti ce griji mi-amfăcut din pricina scrisorilor noastre ! Cum o sa ni le trimitem ? îmi ziceam eu. Şi uite că bunul Dumnezeu mi-ascos-o în cale — spre norocul nostru — pe Tereza, o femeie bună, blîndă şi tăcută. Dar proprietăreasa noastră elipsită de inimă, altfel nici nu pot să-i spun ! O munceşte toată ziua, de-i scoate sufletul!Vai, în ce vizuină am nimerit, Varvara Alexeevna ! Halal casă ! înainte vreme trăiam atît de singuratic, ştii şi
dumneata : linişte şi pace ! O muscă de se-ntîmpla să treacă în zbor, şi pe aceea o auzeam. Pe cînd aici — gălăgie, ceartă, scandal ! Stai, că nici nu ţi-am sp_iis_jncji de casă, cum sînt rînduite toate. In-chipuie-ţi uncoridor lung, întunecos de tot şi murdar. Pe dreapta — un perete fără nici o uşă ; ân schimb pe stînga, numai uşi,uşi şi iar uşi, ca la hotel, un şir întreg. Iar oamenii vin aici şi închiriază locuinţe alcătuite dintr-o singurăcămăruţă, în care stau cîte doi şi uneori cîte trei inşi. Cît despre buna rînduială — nici pomeneală. Cu adevăratarca lui Noe. Oamenii, de altfel, par a fi cumsecade : toţi cu carte, învăţaţi! E aici un slujbaş (are ceva, peundeva, din partea literaturii), se vede că-i tobă de carte! Iţi vorbeşte şi de Homer, şi de Brambeus
3
şi de alţiautori d-ăştia de-ai lor ; dar de cîte nu-ţi vorbeşte ! E deştept — foc ! Mai stau aici doi ofiţeri care joacă toatăziua cărţi, apoi un miciman şi un profesor englez. Stai puţin, măicuţă, că o să te fac să rîzi: o să ţi-i descriu înscrisoarea viitoare într-un fel satiric, adică aşa cum e fiecare, în amănunţime. Gazda noastră e o bătrână, puţintică la trup şi murdară ; umblă cît îi ziulica
3*
35
de mare în haîat şi papuci şi 6 ocârăşte pe Tereza. Eu locuiesc în bucătărie ; ba nu, dacă e să vorbim mai pedreptate, uite cum : ilîngă bucătărie mai este o odaie (trebuie să-ţi spun. că bucătăria noastră e curată, luminoasă,adică foarte bună) ; cămăruţa, ce-i drept, nu prea e mare : un colţişor, acolo, sau, mai bine zis, cum bucătăria emare şi are trei ferestre, am şi eu un perete despărţitor de-a lungul zidului celui scurt, şi uite-aşa se face încă oodăiţă, pe lîngă celelalte ; dar am loc de ajuns şi mă simt la largul meu, am şi fereastră, şi altele — într-un cuvînt,toate sînt cum nu se poate mai bine. Aşa e colţişorul meu ! Să nu-ţi închipui cumva, măicuţă, că aici e ceva lamijloc şi că cele ce ţi-am spus au şi un înţeles ascuns. Adică, uite, frate, stă în bucătărie ! Eu, ce-i drept, chiar căstau în acea încăpere, după o despărţitură, dar ce-i cu asta ? Sînt departe de toţi ceilalţi, şi-mi văd liniştit şi cum pot de-ale mele. Mi-am pus aici un pat, o masă, un scrin, două scaune, o icoană în perete... Sînt pe lumea asta şicase mai bune, nu zic ba, sînt poate unele chiar cu mult mai bune, dar lucrul cel mai de seamă e să te simţi bineîn ele, şi, crede-mă, numai pentru asta m-am mutat aici — pentru nimic altceva! Fereastra dumitale o am în faţă,de cealaltă parte a curţii, iar curtea e îngustă şi, cînd te zăresc uneori, măcar şi în treacăt, mi se însenineazăsufletul, amantul de mine ; ş-apoi este şi mai ieftină decît altele. Dintre toate odăile de aici, cea mai proastă costă35 de ruble de hîrtie, cu mîncare cu tot. Prea scump pentru mine ! Iar a mea mă costă 7 ruble de hîrtie, şi masa 5ruble de argint *, în total douăzeci şi patru ruble şi cincizeci de copeici. Altădată plăteam 30 de ruble în cap, însămă lipseam de multe : ceaiul, de pilda, nu-l beam chiar în fiecare zi. Acum îmi rămâne şi de ceai,
şi
de zahăr.Pentru că ştii, Varenka mea dragă, mi-e — cum să spun ? — ruşine să mi beau ceai; chiriaşii ceilalţi se vede cănu prea sînt la strîm-toare şi de aceea mi-e ruşine. Din pricina celorlalţi îl beau şi eu, Varenka, de_ocjiiijor, aşa,de bonton. Dacă ar fi după mine, mi-e totuna ; mă mulţumesc cu puţin. Mai adaugă la asta ceva bani de buzunar — cît de cît tot îţi trebuie — apoi o pereche de cizme, fie ele cît de proaste, haine... de unde să mai şi ră-mînă ?Iaca toată leafa mea. Nu cîrtesc, sînt mulţumit cu cît am.
* Prin anii
1840—1850, o rublă de argint valora 3 ruble şi 50 copeici de hîrtie (asignate).
îmi ajunge. De câţiva ani îmi ajunge leafa. Mai pică şi cîte o gratificaţie, din cînd în cînd. Şi acum, rămîi cu bine,îngeraşule ! Ţi-am cumpărat două ghivece cu balsamine şi o muşcată — costă o nimica toată. îţi place, poate, şirezeda ? Am văzut că aveau. Să-mi scrii neapărat, dar să-mi scrii cît se poate de amănunţit. Să nu care cumva să-ţi faci gînduri sau griji psnttu mine, că am închiriat o astfel de odaie. Mă simt bine aici şi numai asta m-a făcut soiau. Să ştii, măicuţă, că strîng ceva bănuţi : îi pun deoparte, aşa că nu duc lipsă de bani. Nu te uita, măicuţă, eă-s pricăjit, de-ţi pare că şi o muscă poate să-mi facă rău, dacă mă atinge cu aripa. Da de unde ! Eu îmi cunoscinteresul şi am o fire cum îi sade mai bine unui om cu suflet dîrz şi fără prihană. Rămîi cu bine, îngeraşul meu !M-am întins cu scrisoarea mea aproape pe două file şi trebuia de mult să plec la slujbă. îţi sărut degeţelele,măicuţă dragă, şi rămînAl dumitale preasupus servitor şi preacredincios prieten
Makar Devuşkin
4
P.S. Un lucru te rog : răspunde-mi, îngeraşule, cît se poate mai pe larg. îţi trimit, Varenka, o dată cu aceasta, unfunt de bomboane ; mănîncă-le sănătoasă, nu te supăra pentru darul meu şi — pentru numele lui Dumnezeu — nu fi îngrijorată din pricina mea. Şi acum, rămîi cu bine, măicuţă.8
aprilie
Mult stimate Makar Alexeevici!Să ştii că pînă la urmă o să mă supăr rău de tot pe dumneata, îţi dau cuvîntul, bunul meu Makar Alexeevici, că-mi vine greu să primesc darurile dumitale. Ştiu bine ce te costă aceste daruri, pentru care te lipseşti pînă şi delucrurile cele mai trebuincioase. De cîte ori trebuie să-ţi spun că n-am nevoie de nimic — înţelegi ? — şi că nusînt în stare să te răsplătesc nici pentru acele binefaceri cu care m-ai copleşit pînă acum. La ce bun ghivecele cuflori ? De balsamine nu zic, treacă-meargă; dar muşcata — pentru ce ? E de ajuns să scapi o singură vorbă penegîndite, cum a fost, de pildă, cu muşcata asta, că dumneata te şi repezi să cumperi ; spune drept, e scumpă,nu ? Dar ce flori minunate are ! Parcă ar fi nişte cruciuliţe roşii ca focul. Unde ai găsit o muşcată atît de frumoasă? Am aşezat-o pe prichiciul
3637
ferestrei drept în mijloc, unde se vede mai bine ; jos, pe podea, am să pun o bancă, iar pe bancă alte ghivece ;aşteaptă numai să mă îmbogăţesc şi eu un pic ! Fedora nu mai poate de bucurie : în cămăruţa noastră e ca în rai — curat, multă lumină ! Dar bomboanele pentru ce mi le-ai trimis ? Şi, crede-mă : de cum ţi-am citit scrisoarea,am ghicit pe loc că e ceva care nu merge la dumneata... Raiul, primăvara, miresmele, ciripitul păsărelelor... Ce-oîi asta, mi-am zis eu, oare n-or fi aici şi niscaiva versuri ? Drept să-ţi spun, din scrisoarea dumitale mai lipseaunumai versurile, Makar Alexeevici. Văd că ai de toate în ea : şi simţăminte duioase, şi visuri trandafirii !... Cîtdespre perdea — nici prin minte nu mi-a trecut ! Se vede că s-a agăţat întâmplător cînd am mutat ghivecele. Aşa,vezi ? Ca să te pedepsesc !Ah, Makar Alexeevici ! Orice-ai spune, orioît ai sta să-mi înşiri cîştigurile dumitale, ca să mă minţi şi să-rni arăţică le cheltuieşti numai pentru dumneata, să ştii că mie nu poţi să-mi ascunzi, să-mi tăinuieşti nimic. E limpede căte lipseşti, pentru mine, pînă şi de lucrurile cele mai trebuincioase. Uite, de pildă, ce te-a făcut să închiriezi oastfel de locuinţă ? Acolo n-ai linişte, toată lumea te supără, n-ai nici loc, şi nici nu te simţi la largul dumitale.Doar ştiu că-ţi place să fii singur, pe cînd aici, cine vrei şi cine nu vrei e în jurul dumitale ! Judecind după leafa pe care o primeşti, ai fi putut să trăieşti mult mai bine. Fedora zice că înainte stăteai neasemuit mai bine ca acum.Se poate oare să fi trăit toată viaţa de unul singur, în lipsuri, fără bucurii, fără o vorbă bună, de mîngîiere, mereuîn cîte o cămăruţă pe la străini ? De-ai şti ce rău îmi pare pentru dumneata, bunul meu prieten ! Cruţă-ţi măcar sănătatea ! îmi spui, de pildă, Makar Alexeevici, că-ţi slăbeşte vederea. Caută să nu mai scrii la lumina luminării; pentru ce so faci ? îmi închipui că, şi fără asta, şefii dumitale ştiu oîtă tragere de inimă ai pentru slujbă !încă o dată te rog să nu mai cheltuieşti atîţia bani pentru sufletul meu. Ştiu că ţii la mine, dar mai ştiu că nu eşti bogat... Astăzi m-am sculat şi eu plină de voioşie. Mi-era atît de bine ! Fedora trebăluia de multă vreme. Ştii cămi-a găsit şi mie de lucru ! îmi pare aşa de bine ! Am ieşit doar ca să cumpăr ceva ibrişin şi m^am apucatnumaidecît de cusut. Toată dimineaţa mi-am simţit sufletul uşor şi am fost nespus de veselă ! Acum însă m-aunăpădit iar gîndurile negre şi mă apasă urîtul.Doamne, oare ce mă aşteaptă de aici înainte, care mi-o fi soarta ? Greu îmi vine, mai ales că nu ştiu nimic, că n-am nicilin viitor, că nu pot nici măcar să-mi închipui ce-o sa mi se în-tîmple. Mi-e şi frică să-mi întorc privirile spretrecut. E atît de jalnic, că mi se rupe inima numai oînd mă gîndesc la el. Toată viaţa n-o să contenesc a mă plîngede oamenii haini care m-au nenorocit.Amurgeşte. E vremea să mă apuc de lucru. Aş fi vrut să-ţi scriu multe, dar n-am timp ; trebuie să isprăvescrepede lucrul şi dau zor. Fără îndoială că scrisorile sînt un lucru bun : parcă alungă un pic urîtul. Totuşi, de ce nuvrei să treci într-o zi pe la noi ? De ce, oare, Makar Alexeevici ? Acum sîntem la doi paşi de dumneata şi ştiu că,uneori, ai timp liber. Te rog să vii neapărat ! Am văzut-o pe Tereza dumitale : arăta atît de bolnavă ! Mi-a fosttare milă de ea ! I-am dat douăzeci de copeici. Da, era cît pe-aci să uit : scrie-mi neapărat totul, şi cît se poatemai pe larg, despre viaţa pe care o duci. Ce fel de oameni sînt în jurul dumitale ? Te înţelegi bine cu ei ? Ţin multsă ştiu toate astea ! Nu uita să mi le scrii, negreşit. Astăzi o să ridic anume colţul perdelei. Dar să te culci maidevreme ! Aseară am văzut pînă la miezul nopţii lumină în odaia dumitale. Şi acum, cu bine! Iar m-a cuprinsurîtul, şi plictiseala, şi tristeţea! Ce isă-i faci, se vede că aşa a fost să fie ziua de azi! Rămîi cu bine.A dumitale
Varvara Dobroselova
5
8 aprilie
Preastimată Varvara Alexeevna 1Ai dreptate, măicuţă, ai dreptate, draga mea! Se vede că aşa a. fost să fie ziua de azi pentru amărîtul de mine : ozi tristă ! Da ! Ţi-ai cam rîs de mine, bătrânul, Varvara Alexeevna ! De altfel, vina e a mea, numai a mea, şi întoate. La anii mei şi cu un singur smoc de păr în cap, nu trebuia să mă gîndesc la „amoruri" şi „echivocuri"... Şiaş vrea să mai spun, măicuţă, că uneori omul e tare ciudat, tare ciudat. Doamne, Maica Domnului, ce-i mai treceuneori prin minte să spună ! Şi ce iese din toate astea ? Ce se alege ? Nu se alege nimic şi iese o aiureală, să teferească Dumnezeu ! Eu, măicuţă, nu mă supăr, dar mi-e ciudă cînd îmi amintesc de toate astea, mi-e ciudă că ţi-am scris atît
3839
de înflorat şi atît de prosteşte. Pînâ şi la birou m-am dus astăzi înfoiat şi împăunat, atît îmi era de plină inima delumină ! Iar în sufletul meu era sărbătoare şi eraim vesel. M-am apucat cu toată sîrguinţa de hîrtiile mele... dar ce-a ieşit de aici ? Abia mai târziu, cînd mi-am mai venit în fire, toate tni-au părut iar cenuşii şi întunecate, ca deobicei. Aceleaşi pete de cerneală, aceleaşi mese cu hîrtii pe ele şi... la fel şi eu... acelaşi din totdeauna ! Cum amfost, aşa am rămas. Atunci, la ce bun să4 încalec pe Pegas ? Şi din ce mi-au venit toate astea ? Că a zîmbitsoarele printre nori şi cerul s-a făcut albastru ? Oare numai din pricina asta ? Şi-apoi, despre ce miresme poate fivorba, cînd în curtea noastră, pe sub ferestre, se întîmplă să fie de toate ! Se vede că mi s-a năzărit numai, din prostie. Ca să vezi că omul poate să se încurce uneori într-atîta în simţămintele lui, că îndrugă te miri cenăzdrăvănii! Asta se-ntîmplă numai şi numai cînd ai o inimă prea înflăcărată, prosteşte de înflăcărată ! Cînd afost să mă întorc acasă, n-am mers, ci m-am tîrît! Şi deodată, ca din senin, m-a apucat durerea de cap, asta-mimai lipsea. (M-o fi tras curentul la spate, cine ştie ?) De bucuros ce-am fost c-a venit primăvara, ieşisem, prostul
of 00
Feodor Mihailovici Dostoievski - Oameni Sarmani
360 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (2 Ratings) |
| Upload Date: | 07/23/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment