Calamiti ale secolului al XX-lea: foametea care a devastat Moldova n 1946-1947 de Florian Banu

Un dicton medieval spune ca, adesea, "dupa razboi invinsul plange iar invingatorul e ruinat". Situatia Romaniei

dupa cel de-al doilea razboi mondial ilustra pe deplin acest lucru. Incheind razboiul in tabara invingatorilor, Romania nu avea nici un motiv sa se felicite. In ciuda armistitiului incheiat in septembrie 1944 si a eforturilor uriase facute pentru infrangerea Reich-ului, Romania era considerata tara invinsa si se afla sub una din cele mai aspre regimuri de ocupatie militara din istoria sa. Prima zona a Romaniei care s-a confruntat cu "omul nou" sovietic a fost Moldova. Ca urmare, in primavara anului 1945, aici tifosul facea ravagii si numeroase familii nu mancau decat o data la doua zile, nereusind ca de sarbatorile Pastelui sa aiba macar malai pentru o mamaliga. Armata Rosie a jefuit intinse zone ale tarii, dupa care a urmat spolierea oficiala a Romaniei prin indeplinirea prevederilor Conventiei de Armistitiu. Pentru satisfacerea necesitatilor Armatei Rosii, Romania livrase pana la 31 mai 1945 urmatoarele cantitati de alimente: 15.357 vagoane de cereale si derivate, 10.407 vagoane de leguminoase si zarzavat, 1.885 vagoane de carne, 387 vagoane de conserve de carne, 163 vagoane de grasimi, 124 vagoane de produse lactate, 88 vagoane de peste, 27 vagoane cu delicatese si 20 vagoane cu fructe si derivate. Pentru executarea art. 11 din Conventia de Armistitiu Romania mai livrase, in acelasi interval, 34.988 vagoane de cereale precum si 8.662 bucati vite. In afara de livrarile si restituirile facute de Romania in baza art. 10, 11 si 12 ale Conventiei de Armistitiu, cantitati importante de bunuri au fost ridicate de Armata Rosie si scoase din tara. Trupele rusesti au fost surprinse de abundenta de alimente din Romania si rapoartele trimise la Moscova descriau tara ca pe una in care curge laptele si mierea si, ca urmare, pretentiile sovietice au devenit, treptat, exorbitante. Din cauza livrarilor importante pentru intretinerea armatei sovietice si pentru indeplinirea conditiilor armistitiului, populatia civila din Romania nu mai primea paine, in iunie 1945, decat una-doua zile pe saptamana. Prelevarilor de enorme cantitati de alimente din Romania li s-au adaugat efectele reformei agrare din martie 1945. Aceasta a produs o dezorganizare a muncilor agricole, intinse suprafete de teren ramanand necultivate. Lipsa animalelor de tractiune si a tractoarelor confiscate de rusi a ingreunat si mai mult muncile agricole. Acestor factori li s-a adaugat o severa seceta, astfel ca in vara anului 1945 se estima ca recolta de grau va fi sub 20% dintr-o recolta normala. Dificultatile care se anuntau insurmontabile in toamna anului 1945 au putut fi depasite, totusi, prin micsorarea pretentiilor rusesti si chiar prin acordarea de catre U.R.S.S. a unui "ajutor" constand in 15.000 vagoane de porumb si 15 000 vagoane de grau, in urma vizitei lui Petru Groza la Moscova intre 4-13 septembrie. Gestul de "caritate" al Moscovei nu era motivat atat de grija fata de situatia alimentara a romanilor, cat de preocuparea pentru consolidarea pozitiei guvernului Groza, confruntat cu greva regala. Spectrul foametei a ramas cat se poate de amenintator pentru romani. In sedinta Comitetului Central al P.C.R. din 25 ianuarie 1946, reprezentantul Regionalei "Dunarea de Jos", vorbind despre situatia alimentara a zonei, mentiona: "Seceta de anul trecut a facut ca aceste judete, chiar cele excedentare altadata, prin respectarea Armistitiului, sa duca nevoie mare, in special de porumb. Covurlui este in imposibilitatea de a da paine regulat. La 10-12 zile da odata paine, din cauza lipsei de cereale".

Venirea primaverii anului 1946 a adus in sufletele romanilor o raza de speranta socotind ca noua recolta va ameliora situatia deosebit de grea in care se afla cea mai mare parte a populatiei. Din pacate, perspectivele unei recolte promitatoare au fost anulate de una din cele mai prelungite perioade de seceta care au lovit vreodata Romania. In lunile iunie-iulie numerosi tarani, intr-o incercare disperata de a obtine o recolta cat de mica, au arat suprafetele cu cerealele arse de seceta si au insamantat din nou, folosind si ultimele rezerve de samanta. Spre disperarea populatiei, seceta a continuat cu aceeasi intensitate iar in august 1946 incep sa fie raportate primele cazuri de moarte prin infometare, mai ales in randul copiilor. Situatia devenise atat de grava incat comunistii incep sa se preocupe de gasirea unor cai de rezolvare, cu atat mai mult cu cat alegerile programate pentru toamna lui 1946 se apropiau. In sedinta de analiza a activitatii organizatiilor de masa din 15 august 1946 a fost discutata situatia judetelor din Moldova lovita de seceta. Cele mai afectate erau judetele Iasi, Falciu si Vaslui. In aceste regiuni populatia rurala locuia in mare parte in bordeie, intinse zone erau minate si lipseau cu desavarsire alimentele. Ca urmare a acestei situatii, s-au facut propuneri de scoatere a copiilor din aceste zone si cazarea lor in camine sau la familii din regiuni neafectate de seceta, trimiterea de urgenta a unor cantitati de alimente in judetele cele mai afectate, interzicerea fabricarii chiflelor si a covrigilor precum si masuri impotriva speculantilor de vite. Acestia, profitand de lipsa de nutret pentru animale si de disperarea oamenilor infometati, cumparau vitele la preturi de nimic sau faceau troc, oferind un kilogram de grau pentru kilogramul de carne. Transpunerea in practica a masurilor preconizate s-a facut cu multa greutate din cauza birocratiei si a haosului din tara astfel ca, spre sfarsitul lunii august 1946, situatia din zonele secetoase capata accente tot mai tragice. In 31 august a avut loc o sedinta plenara a C.C. al P.C.R. in care a fost analizata situatia. Dintr-un total de 17.000 vagoane de cereale programate a fi colectate fusesera adunate doar 5.000 de vagoane, iar in cele 14 judete lovite de seceta ajunsesera, ca ajutoare, doar 80 de vagoane, cantitate insuficienta si pentru un singur judet, asa cum era nevoit sa o recunoasca chiar Teohari Georgescu. Prefectul comunist din Tutova anunta: "Suntem luati cu asalt. Mai putem face insa un efort, putem tine oamenii inca o saptamana-doua sa se alimenteze cu verdeturi dar peste doua saptamani nu-i mai putem tine pe oameni si va puteti inchipui in starea aceasta de lucruri, in starea aceasta de spirit a unei populatii flaminde, cum poate (sic!) sa-si faca locul elementele reactionare cu propaganda lor". Grija pentru efectele politice ale secetei era mult mai evidenta decat grija pentru soarta oamenilor. De altfel, toate masurile luate in vederea combaterii foametei erau analizate prin prisma efectelor politice pe care le vor produce. Vasile Luca propunea "sa li se lase muncitorilor ratia de paine si in general salariatilor pana la un anumit grad iar restul, burghezilor, sa li se reduca ratia de paine la 100 de grame pentru ca ei au mai multe posibilitati si risipesc", neuitand sa adauge: "desigur, toate acestea trebuie legate cu alegerile: iata democratia ce face si iata reactiunea ce a facut in situatii grele. Reactiunea i-a impuscat gramada pe flamanzi si democratia ii ajuta". Teohari Georgescu intrevedea si el avantajele ce se pot obtine din situatia de criza alimentara: "Trebuie sa vedem, tovarasi, ca prin ajutorarea acestor regiuni, prin dezvoltarea spiritului de solidaritate a intregului nostru popor pentru ajutarea celor loviti, vom putea in preajma alegerilor sa creem o atmosfera de incredere in regim, in guvern". La propunerea facuta de un membru al C.C. de a folosi rechizitiile cu forta, apeland la jandarmi, Miron Constantinescu i-a replicat sec: "Dupa alegeri". Cu repercusiuni politice se dovedeau a fi si unele masuri luate impotriva speculantilor. Filiala din Tg. Neamt a P.C.R. era subventionata din plin de unii afaceristi verosi iar acestia au refuzat sa mai dea bani dupa ce, in urma unor perchezitii, le-au fost confiscate importante cantitati de cereale dosite. Lipsa alimentelor a provocat o crestere rapida a preturilor. Un kilogram de orez, care costa in iunie 4.200 de lei, ajunsese in octombrie la 20.000 lei, faina alba de la 340 lei la 7.800 lei iar grisul de la 240 lei crescuse la 7.800 lei/kg. In aceste conditii, chiar putinele cereale care ajungeau in judetele deficitare erau inaccesibile oamenilor de rand. Functionarii, cadrele didactice si taranii erau extrem de ingrijorati de cresterea preturilor. Pentru ca un taran sa-si poata cumpara o pereche de ghete trebuia sa vanda cca. 300 kg. de grau. In acelasi timp, un invatator castiga intre 60.000 si 90.000 de lei pe luna, fapt ce ii determina pe multi sa abandoneze catedrele pentru munci fizice: incarcat vagoane cu lemne sau munca in caramidarii, unde se plateau 8.500-9.000 lei/ zi, incercand astfel sa-si asigure alimentele necesare supravietuirii. In luna septembrie 1946 devenise evident ca Romania va fi nevoita sa importe cereale pentru a putea depasi criza alimentara. Datele statistice sintetizate atat de Ministerul Agriculturii cat si de Subsecretariatul de Stat al Aprovizionarii aratau ca nu poate fi asigurata hrana populatiei decat pe sase luni incepand din iulie. Potrivit unui Buletin Informativ redactat de Sectia Economica a C.C. al P.C.R., recolta de porumb era estimata la maxim 100.000 de vagoane in vreme ce necesarul minim era calculat la 260.000 de vagoane. Recolta de floarea soarelui

era de doar 5.000 vagoane fata de o recolta normala ce oferea 30.000 de vagoane. In ciuda dificultatilor prin care trecea tara, livrarile de cereale catre URSS reprezentau o preocupare esentiala pentru autoritatile romanesti. Pana la sfarsitul lunii septembrie fusesera livrate judetelor deficitare o cantitate de 21.390 tone de cereale, in vreme ce in Uniunea Sovietica fusesera expediate 26.665 tone. La 1 septembrie a fost infiintat "Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase (C.A.R.S.) ca re isi propunea sa sprijine actiunile guvernului si sa intreprinda si o actiune proprie de mobilizare a cetatenilor pentru ajutorarea regiunilor amenintate de foamete. Pentru o actiune unitara, in a doua jumatate a lunii septembrie, s-a constituit o comisie interministeriala pe langa Ministerul Agriculturii si Domeniilor, sub presedintia lui Traian Savulescu, comisie avand caracter de comandament unic si care avea ca misiune identificarea mijloacelor de depasire a crizei. Necesitatea inceperii unor tratative comerciale pentru importul unor cantitati de cereale devenea tot mai evidenta dar factorii de decizie guvernamentali inca ezitau din diverse considerente ideologice dar si de natura economica. Pana la jumatatea lunii octombrie nu se realizase decat un acord romano-bulgar pentru importul a 1.000 vagoane de grau si se acordase Companiei Mediteraneene din Bucuresti o autorizatie de import pentru 1.000 vagoane de porumb din Argentina, cu plata in franci elvetieni. Data fiind lipsa totala de devize, statul roman trebuia sa incerce sa obtina cerealele pe credit, intrucat conducerea Bancii Nationale a Romaniei ezita sa apeleze la stocul de aur. In vreme ce conducerea tarii era prinsa in probleme de campanie electorala si de evaluare a impactului politic ce lar avea importul de cereale din Occident, populatia trecea prin dificultati alimentare tot mai mari. Pana in perioada alegerilor populatia a putut fi amagita de autoritatile locale ca guvernul se ingrijeste de soarta ei si ca mari transporturi de cereale se indreapta spre zonele afectate de seceta. Depasirea momentului alegerilor si apropierea rapida a iernii fara ca promisele ajutoare sa apara i-au facut pe oameni sa-si piarda increderea in promisiunile guvernamentale. In aceste conditii, o buna parte a populatiei a incetat sa mai astepte ajutorul guvernului si s-a indreptat pe cont propriu spre judetele excedentare pentru a-si procura cereale. Zonele vizate de cei plecati sa se aprovizioneze erau indeosebi Bihorul, Banatul si Oltenia. Garile din Oradea, Arad, Timisoara, Craiova, Rosiorii de Vede s-au vazut spre sfarsitul lunii noiembrie si inceputul lunii decembrie 1946 asaltate de asa zisii "traistari" oameni veniti cu traista dupa o bruma de alimente. Acest exod in masa a ingrijorat autoritatile comuniste deoarece "de aceasta situatie au inceput sa profite membrii partidelor din opozitie care in mod fatis provoaca populatia la acte de nesupunere, manifestari rasiale in scopul de a discredita guvernul si regimul democratic". Situatia populatiei din Moldova devenise de nesuportat. In decembrie 1946, Inspectoratul de Jandarmi Suceava raporta ca, din cauza lipsei cerealelor, o parte din populatie se "hraneste" cu apa si sare. In judetul Dorohoi, din totalul de 45 de comune, in 39 dintre ele populatia se confrunta cu mari lipsuri. In comune precum Crasnaleuca, Cotusca, Radauti, Borzesti, Avrameni, oamenii nu mancau decat o data pe zi. Din judetul Botosani plecasera din cauza foametei 136 de familii intregi precum si numerosi capi de familie. Legiunea de Jandarmi Bacau raporta in 30 decembrie 1946: "sunt foarte dese cazurile cand sunt vazute pe ulitele satului femei cu copii in brate plangand de foame si locuitori adunandu-se in fata primariilor si cerand sa se aduca grau si porumb ca mor de foame". In aceeasi perioada, Legiunea de Jandarmi Falciu anunta ca taranii si-au pierdut si ultima farama de incredere in guvern si ca sunt foarte probabile miscari de revolta si devastari si avertiza ca "cu putinele forte ale Jandarmeriei si Politiei locale nu se vor putea opri masele indarjite si salbaticite de foame". Starea de spirit era similara si in Vaslui. In numeroase comune proportia celor lipsiti complet de hrana crescuse de la 50% la 85% si, ca urmare, furturile savarsite de populatia infometata se inmultisera considerabil. Autoritatile comunicau Bucurestiului ca mortalitatea ia proportii ingrijoratoare si ca se asteapta din zi in zi la acte de nesupunere si violente. Situatia nu era mai buna nici in judetele afectate de seceta din Muntenia. In comuna Movilita- Ilfov, 40% din populatie era in situatia de a muri de foame la inceputul lunii decembrie 1946, fiind deja inregistrate noua cazuri de moarte prin infometare. Legiunea de Jandarmi Buzau raporta ca, pana la 1 ianuarie 1947, s-au inregistrat 400 cazuri mortale din cauza foamei si mentiona ca, dupa unele informatii, numarul mortilor ar fi mai mare dar medicii prefera sa treaca in acte drept cauza a mortii frigul. Se mentiona ca in regiunile de munte, precum in comuna Basca Chiojdului, sunt locuitori care ling sare si beau apa pentru a-si prelungi zilele. Principala grija a autoritatilor in lunile decembrie 1946 si ianuarie 1947 nu era cum sa se asigure aprovizionarea ritmica si consistenta a regiunilor infometate, ci cum sa-i impiedice pe oameni sa mai plece dupa alimente in zonele

excedentare. In regiunile secetoase au fost puse la dispozitia statiilor C.F.R. garzi de jandarmi care sa impiedice imbarcarea locuitorilor in trenuri si deplasarea lor spre regiunile cu excedent de cereale. Inspectoratul de Jandarmi Galati raporta la 1 decembrie 1946 instalarea de garzi in statiile Galati, Braila, Focsani, Barlad, Tecuci, Ramnicu Sarat si Marasesti. Aceste masuri s-au dovedit ineficiente in fata populatiei disperata de foame, care a continuat sa ia cu asalt trenurile catre vestul tarii nesovaind sa atace chiar garzile. Ministerul Afacerilor Interne a fost nevoit sa emita ordinul nr. 46.300 din 17 ianuarie 1947, prin care se prevedea prezentarea obligatorie la casele de bilete C.F.R. a unui certificat de calatorie eliberat de sefii circumscriptiilor de politie din capitala, de chestori in municipii si resedinte de judet, de sefii comisariatelor in celelalte orase si de sefii posturilor de jandarmi din comunele rurale. In plus, fiecare tren personal de pe liniile de mare trafic trebuia sa fie insotit de o garda formata din 50 de jandarmi sub comanda unui ofiter. Totodata, tarifele trenurilor de calatori au fost triplate la inceputul lunii ianuarie 1947. In acest timp situatia din Moldova devenea catastrofala. Pana in ianuarie populatia ce locuia de-a lungul Prutului se mai hranise cu ciulini de balta iar cei din apropierea padurilor mancau ghinda, dar si aceste "alimente" se terminasera. Legiunea de Jandarmi Falciu raporta in 7 ianuarie ca in comunele din zona "se vad oameni lipsiti de vlaga care abia isi mai pot duce picioarele, poticnindu-se la fiecare pas". In comuna Hoceni mai multe familii isi astamparau foamea mancand huma, iar in comuna Duda un locuitor a fost gasit mort de foame in locuinta alaturi de o opinca pe care o mancase pe jumatate. Inspectoratul de Jandarmi Iasi anunta ca, in cazul ca nu se imbunatatesc transporturile de cereale, populatia de pe teritoriul inspectoratului risca sa moara de foame in proportie de 65-75%. Pe teritoriul judetului Vaslui populatia manca la doua-trei zile o zeama din turte de floareasoarelui, terci de tarate si faina de ghinda. Pe fondul acestor suferinte cumplite ale majoritatii populatiei o mana de afaceristi fara scrupule nu au ezitat sa faca avere speculand lipsurile celorlalti. Intrucat o mare parte din negustorii care se ocupau cu specula de cereale erau evrei, Jandarmeria si Politia anuntau cu ingrijorare o crestere a antisemitismului. In 13 ianuarie, Inspectoratul de Jandarmi Iasi remarca faptul ca "spiritul antisemit creste pe zi ce trece in randurile taranilor datorita faptului ca negustorii evrei au acaparat la preturi mici cereale pe care le speculeaza fara nici o teama. Printre locuitori se discuta ca evreii sunt aprovizionati cu de toate si in special cu grau si porumb datorita faptului ca la Serviciile Economice Judetene si la cele ale oraselor de resedinta majoritatea functionarilor sunt evrei". Aparitia acestui curent antisemit a fost favorizata si de rezultatele unor razii si controale la diferiti negustori unde erau depistate mari cantitati de alimente detinute ilegal, iar ponderea evreilor in randul contravenientilor era foarte mare. Chiar Ana Pauker era acuzata de moldovenii infometati ca "i-a indus in eroare cu ocazia alegerilor si a sustras din lucrurile destinate Moldovei si le-a trimis in Palestina". Nu e mai putin adevarat ca nici inaltii functionari romani din Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Economiei Nationale nu si-au facut procese de constiinta din a face avere profitand de criza alimentara. Seful Legatiei romane din Buenos Aires, Sergiu Dimitriu, a mediat in toamna anului 1946 incheierea unui contract prin care Romania cumpara 30.000 vagoane de porumb din Argentina aranjand si un contract cu o societate de transporturi pentru a livra porumbul la Constanta. Din preturile percepute, mai mari decat cele mondiale, statul roman pierdea nu mai putin de 4.000.000 dolari iar transporturile au intarziat pana in luna mai 1947. Situatia deosebit de grea prin care trecea o buna parte din populatia Romaniei a sensibilizat opinia publica internationala si, ca urmare, au inceput sa fie trimise transporturi masive de ajutoare constand din alimente, medicamente, haine. Crucea Rosie Americana a alocat pentru Romania un buget de 3.000.000 dolari. Diferite societati de asistenta din Elvetia, Vatican, Suedia, Irlanda, Anglia au trimis ajutoare si reprezentanti. In numeroase localitati au fost deschise cantine de catre C.A.R.S., dar intr-o maniera jalnica: cele mai multe functionau in aer liber, un cazan pus pe foc si in jurul lui oameni inghetati, goi si desculti, asteptandu-si resemnati portia care, cel mai adesea, era puternic diluata prin grija bucatarilor. Chiar si ajutoarele venite din strainatate au fost un motiv de dihonie intre Crucea Rosie Romana, care nu era controlata inca de comunisti, si C.A.R.S.-ul obedient puterii comuniste. O mare problema era distribuirea ajutoarelor trimise de "imperialistii anglo-americani". Vasile Luca a tinut sa-i instruiasca personal in acest sens pe membrii C.A.R.S.: "(") trebuie sa spunem fiecarui taran ca ciocolata aceasta de acolo e una dar cand cerem grau nu ni se da, cauta sa ne infometeze si sa cumpere constiinta lui impotriva democratiei si a guvernului cu ciocolata". O piedica importanta in ajutorarea eficienta a regiunilor afectate a constituit-o vesnica birocratie romaneasca. Ministerul de Finante a tergiversat la nesfarsit scutirea de taxe a alimentelor cumparate de C.A.R.S. De exemplu, din suma de doua miliarde cheltuita de C.A.R.S. pentru a cumpara magiun, peste jumatate o reprezentau taxele. Si

transporturile de ajutoare erau supuse taxelor si impozitelor, la fel cu orice transport comercial. Toate tarile prin care au trecut ajutoarele umanitare au dat gratuitate la transport si scutire de taxe, astfel ca la granita Romaniei acestea nu erau grevate de nici o obligatie. In schimb, Caile Ferate Romane percepeau pana la 80 milioane de lei pentru un vagon preluat de Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase (C.A.R.S.) sau de Crucea Rosie din Romania. Venirea primaverii a insemnat o oarecare usurare a situatiei alimentare. Totusi, foamea era atat de mare incat s-au semnalat cazuri in care taranii au consumat graul trimis pentru insamantari chiar daca acesta fusese stropit cu petrol. Consumul de ierburi, muguri de pomi si chiar radacini nu a reusit sa asigure necesarul de calorii pentru o populatie ce traversase o iarna cumplita, astfel ca numarul deceselor prin inanitie creste din nou in lunile aprilie si mai. In comuna Malusteni din judetul Covurlui 80% din populatie a supravietuit doar datorita scoicilor din Prut consumate fierte, fara paine sau mamaliga. In iunie 1947 situatia alimentara se mentinea destul de dificila, dupa cum reiese dintr-un raport al Legiunii de Jandarmi Bucuresti, care mentiona ca in comuna Dudesti-Cioplea o familie compusa dintr-o mama cu sase copii se hranea cu vrejuri de dovleac fierte, iar o alta familie traia doar cu coji de cartofi coapte pe foc facut in tizic. Noua recolta a permis revenirea la o alimentatie cat de cat normala si romanii, invatati din plin cu greutatile, si-au reluat eforturile pentru a face fata despagubirilor de razboi si diferitelor servituti impuse de Moscova si de liderii comunisti de la Bucuresti. Am incercat realizarea unei treceri in revista a cauzelor care au dus la instalarea foametei intr-o tara renumita pentru belsugul roadelor sale si am insistat asupra formelor atroce pe care le-a atins foametea mai ales in timpul iernii 1946-1947. De asemenea, am considerat utila prezentarea unora din actiunile initiate de autoritati pentru a combate foametea, actiuni destul de anemice si prost chibzuite urmand ca adancirea cercetarilor de arhiva sa ne lamureasca daca aceasta ineficienta a fost premeditata sau a fost doar rodul incapacitatii, nepasarii si lacomiei care caracteriza o buna parte din clasa conducatoare romaneasca. Am intreprins acest demers intrucat consideram ca aspectele referitoare la perioadele de cumpana ale urgisitului secol XX trebuie tratate nu doar din punct de vedere politic si militar, ci si din punct de vedere social-economic, pentru a avea o imagine adecvata a epocii si pentru a intelege mecanismele profunde ale transformarilor de durata. Sub acest aspect credem ca numeroase evenimente ale secolului trecut trebuie reanalizate, nu in perspectiva unei rescrieri permanente a istoriei, ci pentru o reconstituire cat mai fidela a trecutului, cu luminile si umbrele sale. Florian BANU. Sursa.miscarea.net

EXPERIENE CARCERALE IN ROMNIA COMUNIST (I)

- INTERVIU CU ADRIAN LUPESCU S-a nscut la 18 Ianuarie 1925, in Brila. Nationalitatea: romn. Religia: ortodox. Studii: Politehnica Bucuresti. Profesie: sublocotenent de marin. A fost arestat pe 2 iunie 1948 sub acuzatia de activitate politic antistatal si condamnat la sase ani de detentie. A executat pedeapsa in nchisorile Jilava, Pitesti, Gherla, Aiud si la Canal. La data interviului locuia in Brila. Interviu realizat de Adrian Sandu la 15 Aprilie 2007. Transcrierea, tehnoredactarea si editarea interviului - Adrian Sandu. Interviul se afl la A10-IICCR, avnd cota 64. -n ce conditii ati fost arestat, v mai amintiti? n '48 terminasem facultatea si am fost arestat... Asta a fost toat chestia... -Descrieti putin momentul arestrii. In momentul arestrii eram la Bucuresti, in cminul studentesc la care sedeam; era cminul Brigzii Brila, pentru c faculttile erau mprtite si pe brigzi zonale, judetene. V dau exemplu: erau hoteluri nationalizate si, chiar in spatele hotelului Opera, acolo era, in dosul Cismigiului. E un hotelas drgut, asa, pe colt. Si acolo eram trei brigzi Brila, Clrasi si Dolj. Structura acestor brigzi era ca a brigzilor de munc voluntar. Smbta se faceau cursuri si duminica dimineata se mergea la santicrele Apaca, care erau santiere de munc voluntar ale brigzilor de tineret, care erau si la facultti. Si mergeam la aceste munci "voluntare". -Si pe ce motiv v-au arestat ? Pi, pe motive de activitate politic interzis. Atunci nu erau partide oficiale, erau doar neoficiale... De fapt, nici nu erau partide, sau cel putin al nostru nu era partid, c era o miscare : Miscarea Legionar. Si acolo eram toti cei

care am fost arestati. Si ne-a luat ntr-o singur sear... Arestrile au nceput din 15 mai 1948 si, pe msur ce fceau cercetrile, depistau noi filiere. "Uite, Po litehnica are si la hotelul Opera"..., unde eram noi. Si luau si de acolo. Ca era de ajuns ca unul s scrie ceva... si din fiecare declaratie din asta rezulta un nume si o adres. Pac ! Si de la nou nume si nou adrese apreau alte nume si alte adrese... sta era lantul care nu se mai termina... -V mai amintiti data exact cnd ati fost arestat ? Da, pe 2 iulie 1948. -Si dup arestare v-au dus la anchet ? Nu... Eu eram si militar, eram sublocotenent de marin, aspirant cum se spunea atunci, si primele dou zile am fost tinut la nchisoarea Armatei, care era la Uranus, si dup aia am fost vrsat la Ministerul de Interne, la subsolul 4. Stiti unde e Ministerul de Interne? Are etajele superioare si subsolul, tot cu etaje. Si tiu minte c eu am fost la minus 4 -Cum a fost ancheta ? Ancheta a fost foarte usoar, pentru c, din punct de vedere al datelor, adica nu se urmrea atunci intrarea in amnunte, se urmrea s obtin nume, oameni. Cu ct erau mai multi oameni, cu atta era mai bine pentru ei. -V mai amintiti cine v-a anchetat ? Parc unu' Stnescu, da' nu, nu sunt sigur... n orice caz, in documente apar... Daca as sta s reiau toate documentele, ar aprea... -Cte zile a tinut ancheta ? O sptmn, iar dup aceea, ceea ce a durat mai mult, a fost perioada de detentie anteproces, care am fcut-o la Jilava. Aia a durat pn in februarie '49, cnd a avut loc procesul. Asa era sistemul atuncea : asteptau si, cu care mai picau si de acolo si de acolo, mai fceau un lot. Si lotul trebuia s fie ct mai num eros. Al nostru n-a fost, numeros... Adic a fost numeros lotul "Politehnica", dar ei l-au mprtit pe felii, si noi am fost Facultatea de Electromecanic, zece insi, c asa am aprut la proces. Ulterior, aceast mprtire a fost dat peste cap de realitti, ca Facultatea de Electromecanic n-a avut numai zece insi, c a avut o sut si ceva, da' pe parcurs au fost nghititi in alte loturi.,.. -Povestiti putin despre perioada petrecut la Jilava nainte de proces. A fost o perioad grea, in care totul era supus bunului plac... Desi existau reguli si un regulament al detentiei, totusi cel care fcea legea era comandantul. Noi l-am avut pe Moromote... Pe urm, comandantii care erau dintre gradati, c si Moromete era gradat, toti acesti comandanti an fost nlocuiti cu comandanti politici. Adic peste tot exista o nlocuire automat a cadrelor, numite cu cadre politice. Eu am nimerit tocmai in perioada aia. Si asta nu se petrecea numai in puscrii, c se petrecea peste tot. Directorii erau nlocuiti cu oameni pol itici... -Descrieti viata de acolo, de la Jilava. Viata de acolo nu era roz, pentru c Jilava este un fort. Nu stiu, da' probabil c stiti Capitala, pe timpul domnitorului Carol I, a fost aprat de 14 forturi, iar Jilava era fortul numrul 13. Aceste forturi erau spate in pmnt si existau sisteme de camere de munitii, camere in care trebuiau s stea ostasii, nu de detentie. De fapt, Jilava fusese ales mai demult ca nchisoare si pe el s-a brodat acest sistem de detentie. Deci, a fost foarte greu, pentru c alea erau conditiile in care puteai s tii mii de detinuti, ntr-un fort in care celulele erau toate sub pmnt. La suprafata pmntului era zero si totul era sub pmnt. Nu se vedea nimic... Ici si colea erau santuri, unde apreau gurile de tun... sta era fortul... Conditiile de viat erau foarte grele. n primul rnd c erai sub pmnt, sub nivelul zero. Cmpia dimprejurul Bucurestiului nu este o cmpie nalt, este o cmpie care contine ap... vorbind din punct de vedere geologic, cu straturi de sol nepermeabil... Era foarte mult loess, dar erau si locuri permeabile... Jilava a fost grea din punctul de vedere al conditiilor de trai, pentru c dou erau elementele care fceau viata extraordinar de grea : numrul detinutilor care erau in aceste celule, c se ajungea in anumite momente si la 400 de persoane ntr-o camer care nu putea s ia mai mult de o sut... Iar, din punct de vedere al existentei..., v gnditi..., a tri sub pmnt nu este o plcere. Adica s triesti sub nivelul zero, far aer, far lumin... -Dumneavoastr in ce camer erati ? Camera numrul 14. Am fost la un moment dat acolo 120, dar, la un moment dat, in acelasi tip de camera, in camera de triaj de la intrare si iesire au fost 400. Intr-o camera in care normal nu puteau s stea m ai mult de o sut. Acuma fac o divagatie : in aceste camere au stat la un moment dat si cei din loturile politice anterioare, c n -a fost o chestiune nou folosirea Jilavei, a fost o chestiune veche. De mult era folosit ca depozit al acestui minister mamut, care era si atuncea Ministerul de Interne. -Ct timp ati stat la Jilava ? Sapte luni. Din februarie, dup proces ne-au mutat, pentru c ei aveau interesul s elibereze camerele de acolo, c veneau alte loturi si alte loturi... Si, in februarie '49, ni s-a fcut procesul si imediat dup proces am fost dusi la Pitesti, pentru c Pitestiul a fost desemnat sau ales, respectiv, ca depozit pentru studenti... Adic, respectiv, ei, in

gndirea lor, au vrut s separe aceste loturi pe profesiuni... Si au fost munc itori la Aiud, studenti la Pitesti, elevi la Trgsor. -De ce afi fost acuzat in proces ? Articolul 297, partea 3, care nsemna activitate politic antistatal, dusmnoas regimului care era la putere... Si am primit fiecare cte sase ani. -Si dup proces ati ajuns la Pitesti... Da, dup proces ne-a dus la Pitesti... Am ajuns imediat... Si am stat acolo doi ani si jumtate. Si de la Pitesti ne -a dus la Canal, si o parte din noi i-a ndreptat spre Gherla, c asa a fost planificat. -Descrieti, v rog frumos, situatia de la Pitesti. Era foarte grea, din toate punctele de vedere... Din punct de vedere al detentiei in sine, pentru c era o supraaglomerare, din punct de vedere al alimentatiei... c era... nu deficitar, era subnutritiv. Era o alimentatie care nu ndeplinea conditiile de calorii, de substante nutritive. n jur de 1 200 de calorii pe zi si substante nutritive aproape zero... lucru care a dus la o cdere, nu brusc, dar lent, din punct de vedere fizic, a tuturor. Pentru ca nu poate un organism s reziste in aceste conditii... Sunt unele organisme mai bine fcute, mai vnjoase..., dar v gnditi c noi eram studenti, nu eram nc cliti, nu aveam forta s rezistm... -Care erau relatiile cu ceilalti detinuti ? Relatiile au fost destul de bune, din toate punctele de vedere, pentru ca nu existau animozitti... Nu se pune : problema ce esti din punct de vedere al originii sau din punct de vedere politic. Unii erau studenti legionari, unii erau trnisti, altii liberali... majoritatea ns din punct de vedere strict al proportiei, cam 80% erau legionari... Toat nchisoarea..., da' nu numai nchisoarea, c, in toate nchisorile..., sta a fost elementul preponderent, 80% legionari. -Cine a fost comandant de penitenciar n acesti doi ani petrecuti la Pitesti ? Am avut nti pe unul Dumitrescu, care era civil... Adic noi am intrat acolo pe structura existent. Pe urm a primit grad si a devenit locotenent-major. -Si dup Pitesti ati fost trimis la Gherla ? n ce perioad ati stat la Gherla ? '49-'51. Si de la Gherla ne-au dus la Canal si de acolo la Aiud. sta a fost periplul. Era simplu, nu era complicat. -Si att la Gherla, ct si la Aiud conditiile erau aceleasi ? Mai mult chiar... respectiv, fiecare cuta s adauge conditiilor generale un strop de personalitate. C unul avea idei mai nstrusnice, respectiv, si alea erau transpuse in practic. Si unii comandanti au fost mai violenti. Eu nu am avut parte de violentele care au fost in alt parte. De exemplu, si la Aiud si Gherla... Desi am fost si eu la Gherla, dar am fost dup perioada grea... Stiti, fiecare detentie are perioade mai dulci si perioade mai dure. Eu s -a nimenit s fiu ntr-o perioad mai putin dur. -Intlniri cu tortionari celebri ati avut ? Da, da... A fost perioada respectiv de la Gherla. De la Pitesti, pe o parte din noi i-a dus la Aiud, pe o parte la Gherla. Si la Gherla am czut chiar in camerele de detentie unde erau si guvernau tocmai tortionarii celebri : Turcanu, Popa, Puscasu. Astea sunt numele care le retin... Puscasu a fost condamnat la moarte si executat. Turcanu la fel,a fost condamnat la moarte si executat... -Descrieti putin conditiile detentiei mpreun cu acestia. Era ntr-o noapte, la Gherla... si, respectiv, eram toti rspnditi, c numrul de detinuti ntr -o camer, asa-zis de demascare, era cam proportional, s fie egal. Cati erau din noul comitet de demascri s fie cam egal cu cti sunt ceilalti, care trebuiau sa intre in demascri, adic s mnnce btaie... Ah, a doua sear, dup ce s -a facut aceasta schimbare pe camere, c dura putin, n-a fost foarte usor. Si chiar Turcanu te lua si te nominaliza. Tu, treci acolo ! Tu, treci acolo ! Tu, treci acolo ! " Adic, respectiv, eram circa 30-40 care nu ne fcusem asa-zisele demascri si care trebuia s intrm la roata din punct de vedere al btii, al molestrii... Si asta era o conditie. -Mai exact, dumneavoastr ce tratamente v-a aplicat Turcanu ? Btaia ! Btaia ! Btaie cu bucti de lemn. Erau picioarele de la asa zisele priciuri, care sunt niste paturi din lemn, cu niste picioare... Si picioarele lea au fost transfori in bte. -Pe dumneavoastr ct timp v-a btut ? 40 de zile. n total 40 de zile... A mai fost cnd... astzi nu mncai btaiaia, dar mncai btaie a doua zi, a treia zi... timp de 40 de zile. Cu piciorul de pat... Si, pe msura ce stteai in aceast detentie si asteptare si mncai btaie si cutare..., in acelasi timp se refacea ntreaga ta biografie, tu o refaceai, in scris, pe niste foi de hartie: asa-zisele demascri. Demascri era titulatura, dar ele erau niste autobiografii n care povesteai de cnd te -ai nscut pn in momentul respectiv, cnd erai acolo. Si toate astea treceau prin fata unor oameni care erau foarte bine pusi la punct din punct de vedere al datelor. Aicea era toat chestiunea... Adic, respectiv, nu puteai s gresesti si s spui: pe 6 februarie, subsemnatul am dus-o bine, c eram liber, m plimbam"... nu, pentru c exista aceast coordonare, care o facea cineva, cred c din conducerea penitenciarului respectiv, un locotenent sau cineva politic,

care avea capul foarte bine pus la punct si care stia in ce perioad ce ai fcut... ncepea s-i cunoasc pe oameni si stia... In perioada respectiv, sta a fost acolo, sta a fost acolo si orice ncercare a ta de a te muta pozitie dect cea real in care ai fost... era sortit esecului. -Dar directivele, cu btile acestea administrate de Turcanu, de la cine veneau? Comenzile pe care le aplica Turcanu, cred..., eu nu am fost niciodat la aceste convorbiri..., cred c erau urmare a discutiilor sale cu colectivele de conducere a acestor demascri, c -asa le spunea, demascri. Si erau de dou genuri : demascri interioare, adic din detentie, si demascri exterioare. De fapt, cele mai importante nu erau demascrile interioare ; lea erau doar un motiv s te prind c nu ai spus adevrul, pentru c in interior, fiind mai multi, si sta stia de momentul sta, si sta stia de momentul llalt, si sta stia... Si dac cele trei date, ale lui xl, x2 si x3, nu coincideau... nseamn c sau x1 sau x2 sau 0 a mintit. Si se depista foarte usor cine a mintit. Adic eu vorbesc matematic... din punctul meu de vedere... Era foarte usor in privinta asta. Si aceste foi cu demascrile mergeau si erau citite, probabil, de ctre mai multi. Si oricine din stia, din cei mari, din locotenenti, din personalul care conducea aceste anchete, dac vedea c exist o nesincron izare ntre data respectiv care o pui tu acolo... pe data de... ne-a dus la plimbare" si pe data respectiv nu putea s te duc la plimbare, pentru c tocmai atuncea ntregul lot in care erai si tu era la btaie... era un neadevr, si atuncea te lua c de ce ai mintit, de ce n-ai spus adevrul... si mncai iar btaie. Erau niste chestiuni foarte bine ncrngate, din punctul sta de vedere, nct n-aveai cum s gresesti... Adic nu puteai s gresesti pentru c te prindea imediat... -Si de la Gherla ati plecat la Canal... Da. La Canal, unde a fost perioada cea mai plcut dintr-un anumit punct de vedere... n sensul c am scpat de una din marile racili care ne tinea... foametea. Canalul a fost mai deschis din punct de vedere al mncrii, adic, respectiv, al mesei servite... De fapt, nu masa in sine conta, ci numrul de calorii, c asta conteaz din punctul de vedere al existentei, cu ct caloriile sunt mai substantiale..., cu att poti s triesti mai mult. Mai bine nu... c, chiar dac ti d calorii cu polonicul, dac ti le d si cu btaie... atuncea natural c nu e bine... Acolo am trit si cea mai grea zi din cei cinci ani de puscrie care i-am fcut. Eram in Balta Brilei in 9 februarie 1963 si se anuntase c Dunrea amenint cu ruperea digului. Si-atunci, ntr-o sear, dup ce am servit masa, ne-a scos pe platou in colonie acolo, ne-a adunat pe toti..., gardienii mbrcati cu sube, cu pslari, cu cciuli, iar noi in ce-aveam, cu zeghele lea prin care btea vntu', fr nici un obstacol... Ne -a ncolonat si ne-a scos s crm fascine1) s protejm digu'. stea erau niste maldre de nuiele din salcie, lungi cam de sapte -opt metri, legate cu srm. Le crm, le punem la picioru' pantei digului si puneam pmnt peste ele, ca s nu rup apa digu'... Era un viscol... Cum s zic ? Ca de februarie... Venea ploaie stropi si cu nisip, intra in obraz ca acele... Noi aveam ncltmintea luat de la armat : bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, iesea pe alt parte, mai cdeau tlpile... Mergeai cu picioru' gol pe pmnt. Gropile care le facusem de luasem pmnt pentru dig erau acum pline cu ap si nu mai stiai... Cdeai in cte-o groap de-aia, i trgeai si pe-ilanti dup tine, c eram trei la fiecare fascin din asta, doi la capete si unu' la mijloc... Eram exact ca porcii cnd se-nmolesc... Si pn dimineata ne-au tinut acolo... Gardienii s-au schimbat din dou-n dou ore, ca s nu le fie frig, iar noi am stat de seara pn dimineata, astfel nct marea majoritate ne-am mbolnvit... A doua zi, ne-a lsat o juma' de zi si dup-masa ne-au scos iar la munc... Dar zi de groaz pot s spun c-a fost asta, de fapt, noaptea de 9 spre 10 februarie... -V mai amintiti cum a fost cu eliberarea ? In sase ani de zile lucrurile se nvechiser deja..., adic intraser pe un fgas al lor. Dup Canal ne-a dus napoi la Aiud, unde am mai stat opt luni de zile. Gndirea lor a fost foarte bun din punctul sta de vedere. C, dac plecai acas imediat dup Canal, cu anumite date..., dar asa, dup opt luni de zile, nu mai stiai nimic ce a rmas acolo si, respectiv, nu aveai cum s stii, dect din ultimul loc de detentie. Or, Aiudul fiind o nchisoare cu celular, respectiv cu camere, se pierdea stiinta despre ntreg, respectiv despre Canal, pentru c despre Canal stia toat lumea, c trise mai liber acolo, pe cand dincoace la Aiud, fiecare tria in cercul lui de sase, opt, zece persoane... Aiudul era o nchisoare celular, de detentie cu camere. -V multumesc pentru interviu si pentru timpul acordat. N-aveti pentru ce. Eu mi-am fcut datoria... Eu v multumesc. 1). Fescin, conform DEX, mnunchi de nuiele sau de ramuri subtiri, legat din loc in loc cu srm, uneori umplut cu piatr, moloz sau pmnt, folosit la ntrirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor in r egiunile mlstinoase si la alte lucrri fcute in terenurile desfundate. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Ed. Polirom, 2007. Sursa.miscarea.net

COLECTIVIZAREA N VRANCEA

[Pasi n zpad. Bocanci grei care calc pmntul. Nu pentru o lopat de rumen pine, Nu pentru ptule, nu pentru pogoane, Ci pentru vzduhul tu liber de mine, Ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Pentru sngele neamului tu curs prin santuri, Pentru cntecul tu tintuit in piroane, Pentru lacrima soarelui tu pus in lanturi, Ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!" Arhiv. Sesiunea MAN din Aprilie 1962] Comentariu: n anul 1962, procesul cooperativizrii agriculturii era practic ncheiat. n fata celor dousprezece mii de trani invitati s participe la sesiunea extraordinar a Marii Adunri Nationale din Aprilie 1962, Nicolae Ceausescu a atribuit partidului, activistilor si, meritul acestei istorice transformri. ntr -o msur foarte nsemnat, meritul i se datora. Putini stiu azi care au fost responsabilittile personale ale lui Nicolae Ceausescu in cruciada colectivizrii. Crtile, filmele, ziarele de partid, emisiumle de televiziune, volumele omagiale, biografiile confectionate pentru Occident, poemele punesciene l-au asemuit cu Moise, cel care a condus poporul ctre pmntul fgduintei, al bunstrii si al independentei. [Troita din comuna Rstoaca. Numele celor nou trani impuscati n 4 decembrie 1957.] Vrancea era ultima redut in calea colectivizrii. S-au dat ani de nchisoare prin aplicarea articolului 209 din Codul Penal, in perioada 1948-1962, si cu toate mijloacele de constrngere, cote, impozite, confiscri de avere, impuneri ilegale, rechizitii fortate, tranii nu acceptau colectiva. In Vrancea s -a manifestat cu fort comunismul de rzboi, comunismul care opera cu tancuri si tunuri pentru a convinge tranii. Era, sfrsitul deceniului sase; transeele si cazematele, vorbind despre luptele de la Mrsti, Mrsesti si Oituz, ne duc spre un teritoriu in care structurile colectiviste nu pot trece. Practic, Partidul Comunist a supravegheat cooperativizarca cu arma n mn. ntr-un instructaj elaborat de Directia General a Poporului, in iulie 1950 se cerea ca lucrtorii de Securitate s rspuml direct de adunarea cotelor, de colectri si inscrieri. Instructiunile precizau: dac vreun chiabur face agitatie, poate fi mpuscat acolo, pe loc. Ceea ce trupele de Securitate au si executat in sirul de sate vrncene Rstoaca, Vadu Rosca, Brsesti. Fat de asa -zisa chiaburime, nu se stabilise nc cine era tran nstrit, cine era mijlocas si cine era chiabur. Linia partidului se pronunta clar, mai nti pentru ngrdire economic si apoi pentru lichidarea chiaburimii. De altfel, comunistii rusi artaser, nc din anul 1930, ce nseamn deculacizare; cuvntul vine de la culacchiabur, si colectivizare imediat total. Toate propriettile trnesti - pmnt, vie, material agricol, unelte, animale - sunt declarate proprietatea statului. Pentru a nfrnge rezistenta satului rus, Stalin a deportat cincisprezece milioane de trani. n Vrancca, colectivizarea fortat s-a declansat n anul 1957. La nceput, echipe de treizecipatruzeci de indivizi umblau, din cas in cas, cu lmuritul. Dac lmuritul nu ddea rezultate, urmau btile, amenintrile, arestrile. Numrul cel mai mare de arestri din Vrancea n perioada 1949-1955 l-a furnizat trnimea. Acuzati de sabotaj economic, de fapt pentru neputinta de a plti cotele, taranii primeau ani grei de nchisoare. Pozitia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, exprimat la o plenar a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romn din marte 1959, suna cinic: S le lum pmnturile n asa fel nct s nu nsemne o nationalizare, dar s nu le dam prea mult, s le dam si lor ceva bani ca s aib de o tigar. Bato zele si tractoarele de la chiaburi trebuie luate la pretul fierului vechi." Victor Frunz, in Istoria stalinismului, defineste aceast natur a politicii fat de trnime: "Numai conjuncturile au

obligat atunci partidul s dea prioritate la nceput unor forme politice, altminteri mpletirea ntre terorism si politic ajunsese la un moment dat s fie att de strns nct s se si confunde. Teroare, represiune, crim. Iat ce a nsernnat colectivizarea in Vrancea." [Comuna Rstoaca] Oamenii sunt sraci aici, la Rstoaca; dup ani de nchisoare, putini an reusit s-si refac avutul confiscat, s-si dobndeasc casele, pmnturile. Adus la sap de lemn, de o politic potrivnic omului, tranul vrncean si-a pus in ram odoarele de pret care i-au fost nimicite timp de attea decenii: caii, vitele, tot ceea ce fcea odinioar sfintenia, mndria si frumusetea unei gospodrii de rzesi. [Arhiv. Jurnalele de actualitti ale anilor '60: Ce greu le-a fost pn s se hotrasc... Drumul artat de partid era prea nou, si calea ntre el si ceea ce lsaserti voi prea mare. Era vorba de o alt viat, o viat pe care voi nici nu ati fi putut -o visa. Si aceast viat era parca adunat ntr-un singur cuvnt: colectiv. Laolalt stpni. Si cnd cuvntul "srac" a fost inlocuit cu "colectivist", colectivistii ncepuser asaltul mpotriva satului sarac. Un grup de trani, fosti detinuti politici din satul Rastoaca: Eu m numesc Miu Corneliu; eu am avut condamnare cincisprezece ani de munc silnic." Sunt Florea Vasile, am fost condamnat la optsprczecc ani." Miu G. Gheorghe, condamnat douzeci de ani, acte de teroare contra sigurantei statului." Besleag Vasile, cincisprezecc ani, tot la fel." Marcu Ion, douazece de ani, tot la fel, acceasi..." ,,Marian Gheorghe, douazeci de ani." Miu D. Soare zece ani am avut condamnare." Alt tran, condamnat douzeci de ani, acte de teroare contra ornduirii sociale." Miu D. Vasile, condamnat douzeci de ani detentie grea, temnit grea." Chitu Ilie, condamnat douzeci de ani pentru acte de teroare mpotriva securittii statului." Miu D. Gheorghe, douzeci de ani condamnat." Lazr D. Dumitru, optsprezece ani condamnat, tot cu acte de teroare contra sigurantei statului," "Ma numesc Lazr V. Marin, condamnat douzeci de ani munc silnic, confiscarea averii pentru acte de teroare contra ornduirii sociale."] [Arhiv. Filme de propaganda pentru colectivizare: ,,Cte ndoieli individualiste, ct frmmtare transpirat a trebuit s depaseasc tranul pn s ias din buctica lui de teren, si s decid s se uneasc mpreun cu ceilalti, s-si aduc plugul pe care l ciocnise, de mic copil, bouleanul pe care l asistase la ftare. La tot ce credeati ca inseamn a fi stpn in casa lui, i se prop uneau solutii

noi. Filozofia lui, instinctual conservatoare, de om nselat de zeci si sute de ori, ca s nu mai vorbim de reactiunca reactivat pe aceast tem ntre 1948 si 1962, totul se opunea."] Care a fost realitatea colectivizrii, spun mrturiile: Miu M. Gheorghe: Prima zi, atunci, a fost o Duminic; in Duminica aia a venit Securitatea, umbla cu masinile pe drum, si nu a facut nimic, erau astupati securistii cu prelate, si ai nostri ieseau cu cutitele la ei la masin... Pn la urm le-a oprit drumul, nu a mai vrut s le mai dea drumul s mai circule pe sosea, era o nunt atunci, nu aveai voie s stai pe loc; si noaptea a ncercuit satul. In puterea noptii... domne, de unde si pn unde? Lunea a fost liniste, nu a venit Lunea nimeni peste noi, si Luni noaptea a ncercuit satul, cu tancuri, cu tunuri, ca pe front. A ncercuit satul si nu a mai dat voie s mai ias nimeni din comun, si nici s intre nimeni. Si a arestat, si ne -a oprit patruzeci de insi, cum ne-a oprit. Pentru pmnt am fost, nu am vrut s dam pmntul, s intrm in CAP. Pentru pmnt si acum luptm, ca s ne lum drepturile. Asta e situatia, domnule. Nu stiu de unde pleac, ca nu putem s intrm in drepturile pmntului. Lazr D. Dumitru: in 1957, pe 14 Noiembrie, au sosit o sut douzeci de insi, in dou masini, care stia au debarcat la sfatul popular, si acolo s-au orgarizat: care merge nspre Trtan si Rstoaca; dintre care erau nou straini si unul din sat, in fiecare echip. Si au durat aceste echipe sase zile, timp de o sptmn aici in comun. Dintre care, in timpul sta, oamenii stiind ca veneau cu ciomege, cu sila... fortat, dac ntlnea o femeie pe strad, o fcea fortat s pun degetul. O fcea fortat, c lua sapte lei de cerere. Dac venea acas, iar la fel, fortau; lu a femeia, dar la fel, femeia spunea: Domne, astept s vin brbatul, s ntreb si eu brbatul. Nu conta, btaie, s treac fortat. ntre care, in mijlocul satului, Mitic Postolache, femeia nscuse atunci, si brbatul ei era dus la Focsani, era ntr-o miercuri asta. Brbatul su nu a fost acas, si era femeia, femeia cu copilul nscut atunci, s -l mbrace, a luat femeia de pr, cu copilul de pe prisp, cum e prispa afar, a trt -o in bttur si o tra cum tragi tu o obial si cu copilul in brate, si-o btea. Chitu M. Ilie: Eu, singur, am trimis femeia de acas, aveam un copil, o fetit de un an si opt luni, zic: ia fata, si du -te la tac-tu; stai acolo pn o trece vpaia asta. Am stat vreo trei-patru zile singur acas; nu mncam, nu nimica... cnd nu e femeia acas: i trimit femeii rspuns, s vin acas. La colt la Ursu, ctiva insi au tbrt pe ea, i -a azvrlit copilul jos din brate si i-a pus degetul fortat pe cerere. Cnd am vzut asta, m -am tulburat, doamn. Am crpit vreo ctiva si s-au mprstiat. Si treaba asta a mers pn in 12 Ianuarie. n 12 Ianuarie, au fost organizati s comaseze terenurile Rstocii, si noi am prins firul. Lucia Hossu Longin: Ce nseamn sa comaseze terenul? Tranii: S-l ia, s-l bage in colectiv, grmad. L. H. L.: Ct nsemna acest teren? Tranii: O mie si ceva de hectare, dou mii de hectare. C. M. I.: Si noi am prins firul ce vrea s fac ei; si ne-am adunat la Putna aici, la Podul Putnei. La Podul Putnei a venit primarul: Ma, oameni buni, a vrut s calmeze tre aba, ca nu-i nimic, c o fi, c o mprti; m, uite ce e: dac nu este nimic, mergi la sat si ne dati cerenle. Era inginerul Gianu de la Galati. Era inginerul Ionescu de la Bucuresti, s asiste la comasarea asta, la srbtoarea asta care vrea s o fac ei . I-am luat de pe drum, i-am gsit la cooperativ, i-am luat de pe drum, i-am bgat in convoi, la Sfatul Popular. Mi, oameni buni, c alegeti-v presedintele dintre voi, ca nu stiu ce, socoteli, facet dou colective sau trei, cte vreti voi... Nimic, bt aie; devastat Sfatul Popular complet, am scos toat arhiva in centrul soselei, cererile le-am dat foc, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, care erau pe pereti, jos toti. M. C.: Ne-au bgat la dub, la ora sase dimineata, si ne-au dus direct la Galati; la Galati au tras duba cu spatele; douzeci, dar el a venit mai trziu, nu te-a prins pe tine, ca el a plecat ntr-o comun aici, a zis c o s scape, dar nu a scpat..., dup ce ne-a dus la Galati acolo, ne-a bgat cu duba cu spatele in us, ne-a pus cciulile pe ochi, ne-a dat cte un pumn in cap la fiecare si ne-a bgat la cte o gheret pe fiecare, si ne-a fcut perchezitie: ne-a tiat nasturii de la haine, ne-a luat snurul la bocanci, ne-a luat cojoacele, ce am avut pe noi, hainele, si ne-a bgat doar in flanel, in celul, fiecare cte unul sau doi in celul, dar eu am fost singur. Multi care au fost cte doi, cte

trei... ne-au tinut acolo cinci, sase zile, ca nu ne-a ntrebat nimeni; stiau ceea ce stiau. Dup vreo cinci zile vine un caraliu din sta care ti da ochelari, ochelari far vedere, negri, te lua de brat si te suia la anchet. La ancheta te lua la intrebri: Ce ai vrut s faci, cum s-a petrecut treaba acolo? Noi, eu in special, spuneam adevrul, si ei nu vroiau s nteleag. Nu, banditule, spune cum s-a ntmplat! Si au inceput cu bti, pumni in stomac, pe sub falci; nu mai tinea cont, ddea aici la ceaf, vedeai stele verzi, albastre si in tot felul. Vedea c nu scoate nimic, te lua caraliul, ti punea ochelari in ochi si te bga napoi la celul. Pe urm scotea pe altii, si asa a mers dou luni de zile. C. M. I.: Domne, m-ai luat, m-ai condamnat, mi-ai dat douzeci de ani, mi-ai confiscat, am avut si eu un bou si o vac la jug, boul mi l-ai confiscat; nici azi nu s-a recuperat treaba asta. Altceva, dac tu m-ai arestat pe mine si mi dai o suta de grame de pine pe zi aici... ne scotea la perchezitie, cu pieile goale, ntr-un salon lung; ciorapii, izmenele, chilotii, cmsile si asa mai departe. A ajuns pn acolo, ne-a bgat degetul in fund, dar... zice: Vezi, m, c in gur are ceva, si-ti bga degetul in gur. Asta e umanitate? (Plnge.) [Din jurnalele de actualitti ale anilor 1960: Au fost si cazuri cnd oamenilor li s-a vorbit rstit; s-au petrecut si ilegalitti ascunse opiniei publice. Cte unii am semnat pur si simplu de fric.] C. M. I.: Ne bga sub pat, ne punea s ne facem excrementele in castroane, si ne chema de pe dedesubt: cutu, cutu, cutu... si ne mncam noi excrementele noastre. Umanitate este asta? Si acum au fugit in Turcia, in Grecia... o s-i gsim, doamn, nu anul sta, la anul. L. H. L.: Pe cine vreti sa gasiti? Raspuns: Fratii Somlea (ofiteri politici la Penitenciarul din Gherla). C. M. I.: Plutonierul Bodea m-a bagat douazeci si ceva de zile la izolare pentru c a gsit un geam scris, s-mi fac si eu ocupatie, s nu nnebunesc. Zice: Unde esti, ma? Stteam pe wc. De aici pna disear nu iesi! Asa mi -a fcut un cerc plutonierul Bodea (n.a. - arat cercul din jurul lui). S nu iesi din cercul sta! Cu o sut grame de p ine la doua zile la izolare, doamn, si seara se declansa un pat din perete. Este scris numele meu acolo. Vreau s vizitez si eu Gherla o data... L. H. L.: La Gherla ati fost? C. M. I.: La Gherla, da. Besleag Vasile: Eram zece mii in 1959. Ne scotea de bgam alimentele pe sectie, si numram pinile; pinea era mprtit in douzeci si patru. Stiam, avem attea sute de pini, cte douzeci si patru, si dup pavilionul nou erau cinci mii, si cinci mii erau in pavilionul vechi. L. H. L.: Cti erau trani, din cei zece mii? B. V.: Toti erau trani, majoritatea erau trani, cu problema agriculturii atunci, cu colectivizarea, contrarevolutionari. Ei ne-au fcut acte de teroare contra ornduirii sociale, ca s ne poat ncadra, s ne pedepseasc, cu pede pse rnari. C. M. I.: Altceva. M-a tinut trei luni legat la butuc, cu Farcani Valeriu din Brisoru -Huedin, dascl. Asta era condamnat la moarte. Mi, ce s fie cu mine, cu sta condamnat la moarte? Uitati -v, doamn, piciorul meu. (n.a. arat rani cicatrizate la picior.) Se cunoaste? Butucul era asa bgat in ciment, si avea dousprezece lanturi pe el. Dac erai condamnat mai greu acolo, doisprezece insi lega, dar eu am fost numai cu sta. Si stteam amndoi pe butucul la, apa jos era de un deget. Cnd am iesit de acolo, tlpile de la bocanci mi-au czut jos. Pielea mea, ziceai ca sunt un morun de balt de peste, asa se fcuse. Pentru ce? Lazr Vasile: Numai pe btaie ne-a tinut dou luni de zile... care ne-a btut. Fceam o dat, dac ne scotea la anchet o dat ziua, de dou ori noaptea, dac ne scotea de doua ori noaptea, o data ziua. Si uite asa, ne -a frecat

pn s spunem adevrul. Si adevrul, ce s spun? Am fost acolo. Si au spus ca de ce ne -am dus si am cerut cererile napoi lui Cotig Ion, primarul. A fost contra, si de colea a fost altul in urm, Vasile Chirea, si ne -a confiscat la tot. A spus ca a venit Ceausescu si a spus: Care or fi vinovati vor fi luati cu capul si mpuscati. Si el a plecat la Bucuresti. Pe noi ne-a nchis pe toti si ne-a condamnat la Galati. Ct au vrut ei. La Galati am stat sase luni de zile, ne-au pus lanturi la picioare, de alea cum sunt la animale, groase ca degetul, cum ar fi de remorci. Mai ceva ca la anirnale. Si ne-a luat si ne-a dus in Gherla. Si in Gherla ne-a tinut dou zile n lanturi; sub pat, ca nu aveam unde ne culca, in pat, unde s te culci mpiedicat de picioare? Si dup aia ne -a scos unul cte unul, si tiam noi zalele de la picioare, ca erau fcute cum e potcovita, brtar, si aici fier de zece, nituit, s i acolo s-a spart si mozaic si tot... Lazr V. Marian: Pe mine m-a luat la trei sptmni dup ce a arestat primul lot care a nconjurat comuna, ca s -a spus treaba asta, a venit chiar Ceausescu, a venit personal in comun si a spus: Vor fi pedepsiti chi ar si cu moartea, chiar si capul li-l vom lua. [Arhiv. Din jurnalele de actualitti ale anilor 1960: Deseori, in mprejurri deosebit de grele, in orice caz, pretutindeni pe unde l-au purtat rspunderile, conducerea partidului, si in contact direct cu tranii, tovarsul Nicolae Ceausescu a militat cu fermitate, cu un curaj izvort din adncul convingerilor sale pentru respectarea liberului consimtmnt, pentru nscrieri strict democratic obtinute, convins ca, nici politic, nici economic, nu se poate ac tiona eficace, fara o optiune liber, singura care oblig ntradevr la eficacitate, optiunea liber pe care a socotit-o dintotdeauna, dreptul taranului romn.] L. H. L.: Spuneti-ne, ne intereseaz in mod deosebit, de asta suntem in Vrancea, fenomeul de rezistent din Vrancea. Cum v explicati dumneavoastr c aici mpotrivirea in fata colectivizrii a fost att de rnasiv, fat de alte zone ale trii, in care totusi satele au fost supuse. Cum v explicati? L. V. M.: Vrancea niciodat au a fost clcat si nici nu va fi. Din 1950, s-a rsculat de sus, de la Brsesti, si a ajuns pn la Focsani. Fiindc noi ne tragem din rzesi, nu am vrut s dam pmntul cu forta la CAP. Nu am vrut s m trec, nu am dect dou hectare eu si cu sotia, nu am vrut s-l trec cu forta, fiindc am fost obligati, ca au venit cu cutitul in sal, cu ghioag, in curte... mi-a btut si sotia... eu sunt vecin cu Miu. Am stat o sptmn fugar pe camp; nu putem s stam din cauz ca veneau in curte cte doisprezece -cincisprezece nu te ntreba. "D-i btaie...." Dintre ia care au fost, ca se cunoaste si acum, au fost securisti, agenti de securitate, muncitori, golani alesi, adusi, pltiti, arta c el e securist, pistol pe dedesubt, sul si asa mai departe, erau pregtiti pentru btaie. Nu te ntreba. Te treci? Nu. Si d-i btaie. Asa a fost, doamn, asa s-a petrecut. La noi, Vrancea nu a fost niciodat ngenuncheat din mosi strmosi, rzesii lui Stefan cel Mare. Noi suntem oleac mai departe de Suraia, Vadu Rosca vorbeste... adic suntem oleac nclciti, c suntern aici cu Muntenia vecini, nu vorbim cu si", dar noi nu am cedat, nu am vrut s ne trecem, obligatoriu nu am vrut s ne trecem in CAP. Indiferernt ce se ntmpl. Si am fost luat. Cnd m-a arestat, sotia mai avea o lun si jumtate pn s nasc. Care biat l am azi de douzeci si opt de ani, si l-am gsit de sase ani jumatate cand am venit. Nu stia s-mi zic tat. C. M. L: Tatl meu a luptat la Mrsesti si statul l-a mproprietrit cu cteva hectare de pmnt. Mi-a dat si mie o jumtate din pmnt. Am avut-o plantat cu vie; cnd sa o culeg si eu, al patrulea an m -a bgat n puscrie. Mi-a confiscat via. Cnd am venit acas la vreo sase ani, mi-a defrisat-o. Si m duc la domnul Floric si zic: Domne, dmi si mie asta, de un... mcar, s fac si eu focul, s ies din iarn. Mars din fata mea, criminalule! Nu ne -om ntlni noi vreodat pe ici, pe colea? E la frm la Floresti acum... Nu ne-om ntlni noi oare ntre patru ochi asa? [Alti trani: Mai avem putin si suntem gata. Ne ducem.] M. C.: Pmntul nostru este n IAS si nu avem de unde s-l lum, dou sute de hectare care ne lipsesc pe comun ca s dm la oameni. Dar acum, ca s ne ducem, s ne cerem niste drepturi, nu ni se d, ne amn din zi n zi. Ne ducem de dou ori pe sptmn, noi ne ducem la prefectur... si mai veniti, s vedem ce solutii gsim", si nu stiu ce solutii s gseasc si ne amn din zi in zi. Acum spun: cic da, s lum din IAS, dar s lum nti de la Gologanu, s-l dm nti IAS-ului, s facem schimb. L. H. L.: Dvs. vreti pmntul dvs., nu pmnt la schimb. M. C.: Nu, domne, Pmntul nostru, ca-i al nostru. Perimetrul comunei. Noi cerem pmntul nostru care este, noi

nu avem nevoie de alt pmnt; al nostru aici a fost si de aici l lum. C. M. L: Discutia este pentru ce am suferit eu, domne! Ne-au pus minile pe mas asa, uitati-v la minile mele, uitati cu ct este mai scurt degetul sta dect sta; si din dou ghioage s -au facut palmele mele asa... si nu m-a lsat, a dat pn cnd a plesnit. Pi, pot s uit eu asa ceva? Aici a cangrenat degetul sta, si a czut jos buricul degetului. Pentru ce? Pentru mostenirile pe care le am de la tata, si tata a luptat pe front, i-a btut pe nemti la Mrsesti, pentru pmntul sta. Si nu-l dau niciodat. L. H. L.: Pai, nu mai aveti ce s dati, c l-au luat... C. M. I.: Dar l lum noi napoi iar. Nici nu m gndesc. [Arhiv. Din Jurnalele de Actualitti ale antior '60: Sase mii cinci sute de hectare cstigate pentru agricultur. Iat ce srbtores c muncitorii santierului de ndiguire Brila-Dunre-Siret. Ministrul adjunct al Agriculturii, Nicolae Ceausescu, felicit pe muncitori pentru aceast realizare.] C. M. I.: Am fost btut in piept, mi-a rupt clavicula asta, la gt aici. Am vrsat snge... in Galati. S v spun colegii mei... Au spus ca din cauza noastra nu se poate colectiviza judetul Vrancea. Comentariu - [Imagini din Rstoaca, azi] Am revenit, dup treisprezece ani in aceste asezri de pe malul Putnei. Tranul ca un brad, Chitu M. Il ie, nu mai e in viat. Doar casa lui, dup inundatii, s-a lsat putin pe o parte, si mai ales dup ce si-a pierdut stpnii. Chitu a murit mult prea devreme, de ciroza hepatic pe care o contractase n Zarca Gherlei. Nu si -a luat napoi nici tot pmntul confiscat de comunisti. Dup el, la un an, sotia i este lovit de o masin in fata portii. Cele dou fete ale lui Chitu au prsit Rstoaca, satul n care triser attea nenorociri. Au vndut si au plecat. Tranul semet care promitea s sece Putna, cu cei care i-au furat avutul si tineretea, nu a mai apucat s se tin de cuvnt. Peste Rstoaca si Vadul Rosca, acolo unde trupele lui Ceausescu au tras in 1957 ca pe front, cincizeci de ani mai trziu, in 2005, s-a abtut urgia apelor. Casele au fost maturate; tranii au rmas din nou sraci, zdrobiti de durere, in cutarea unor noi orizonturi. Adevrati proletari agricoli. Lng comuna Vulturul, Guvernul Romniei si oameni cu sufletul mare le-au construit adposturi. Un alt sat se naste; abia acum se rnduiesc. De Paste, vor srbtori nvierea Domnului ntr-o noua biserica. n centrul satului se afl casa lui Dumnezeu, in constructie deocamdat. Pentru c dintotdeauna viata unei comunitti rurale se centreaz pe sfnta biseric ocrotitoare, iubitoare si puternic. Va opri Dumnezeu rul care i-a npstuit pe tranii vrnceni decenii de-a rndul? Le va da mngicrea si imbrbtarea de care au atta nevoie? [Arhiv - Portret Nicolae Ceausescu Sef al Directiei Superioare Politice a Armatei si adjunct al Ministrului Fortelor Armate in anii 1950, generalul Nicolae Ceausescu a condus personal razboiul mpotriva tranilor din Vrancea. Aici a fost recunoscut de cei care btuti, secerati, asteptau s vin partidul ca s li se hotrasc soarta. Insotit de o echip de securisti si procurori, Ceausescu a ntrebat, fat n fat cu autorii rzmeritei din Vadu Rosca, dac este cineva rnit dintre soldati, dar mortii si rnitii erau numai in tabra tranilor.] Tran rnit: Sapte gloante am avut aici, si dou in picior. [Comuna Vadu Rosca] Nitu V. Stan (unul dintre capii revoltei tranilor din satul Vadu Rosca, noiembrie -decembrie 1957): Nu am dormit acas, dormeam ntr-o lizier de salcmi cu un vecin aici, era 4 decembrie si era frig; aveam niste haine pe noi, ne am pus si noi ntr-o lizier, nici in cas nu ne-am mai dus. Ne-am culcat pe la patru dimineat. Pe la vreo sase, sapte, in zorii zilei, auzim un huruit, asa ca pe front, nchis. Mi, ce se aude oare? Un huruit de masini grele, utilaj greu. Am stat noi, nu se vedea nimic; cnd aproape de zori asa, la cinci sute de metri, cam sapte-opt sute de metri,

se vedea ceva, parc ziceam ca e lup; venea, se oprea, venea, se oprea, dar la dormea mai greu. Mi, Nicolae, ies cu arma. De ce? B, bieti, e greu de noi; e, s vezi tu ce vine acus... i spui. Ia uite colo pe sosea, uite ct vine, uite ct vine. Nu a durat zece minute, a venit o grup de soldati cu un militian in frunte, pe aici prin pdure. Eu ma duc pe aici, dar de acum poporul s-a alarnnat. Imediat la clopot, si in timp de cinci minute s-au umplut iar toate soselele. Cnd am venit, ma duc acolo, grupa aceea de sase-sapte militari rnergea in flanc asa, si ne-am nsirat si noi in flanc asa. ia strigau napoi, noi strigam napoi! Nu le-am dat voie, recunosc, c poate am fost si vinovat ntrun fel: pe aici nu se trece, chiar asa am spus. Ei, oameni buni, asteptati Crciunul... pe aici nu se trece, nu primim nici armat, nu primim... s -a ntors, domne, a facut o curb expre, noi am venit in sat; cat am venit de la o sut de metri, din pdure, aici in sat a venit batalionul, masinile; mitraliera pe cabin, acum vd, oameni postati linistiti, noi i avem in fat, dati drumul la armat! Nu dm drumul nimic, aici in sat ne baricadm. N-am dat, ne-am opus; nu am deschis drumul. A nceput s trag: gloante oarbe; dar cnd a nceput s trag, venea asa o flacr... asa faceam toti. Tineretul era asa mai obraznic. Hai pe ei ca nu au gloante, au nceput s zvrle cu pietre. N-aveam alt arm. A azvrlit cu pietre oleac. Cnd a nceput s trag, cdea ca grul; asa cdea, si n dreapta, si in stnga. Cum e domnul Cotonanu aici, asa era si stnga. Pe dreapta mea l-a mpuscat aici (n.a. - mijlocul fruntii), mort, pe stnga l-a mpuscat ct de aici in televizorul la, si a czut asa... (n.a. - pe spate). L. H. L.: Pe cine a mpuscat? N. V. S.: Pai, l-a mpuscat in masin, cum l cheam, Crciun Dumitru. Nu-s veri, numai asa s-au numit: Crciun Stroe si Crciun Dumitru. sta, Crciun Stroe, a czut mortal, Crciun Dumitru numai aici (zona abdomenului). M arde, m arde. M duc la Stroe, Stroe era negru si rcia; cu fata n jos. sta e mort. Uitasem de ia ca trage, nu mai tineam cont. L-am luat pe la, curaj sau minte nu am mai avut, nu mai stiam ce era acolo. Cnd m uit ncolo, alt biat. De acuma rcnea ca in iad. Unul tipa ca l-a mpuscat, altul ca l-a mpuscat pe vru-su, altul ca e rnit... L. H. L.: Au tras fr somatie? N. V S.: Fr. Fr somatie au tras; de acuma trgeau in plin. Si noroc c am avut cazemata n spate si ne-am retras; l-am luat pe la in spate si m-am retras in cazemat; cnd m -am dat in dosul cazematei, aici sreau pietre cum vine grindina aceea in cazemat, dar dac nu era cazemata aceea cred c zob ne fcea pe toti. Si dac nu aveam cazemata in spate, poate ne omora pe toti, pe toti ne omora atunci, dar am mai scpat o parte. L -am luat pe la, l-am salvat, am venit acas, nu era nimeni, nevasta si copiii, aveam patru copii sub sapte ani, cel mai mare avea vreo sapte ani, cel rnai mic avea vreo sapte luni. Nu aveam nici fotografii, c nu aveam fotografii... nimic nu a lsat. Si am fugit tocmai in partea cealalt a satului, unde era familia acolo asezat. Am trecut, cnd am trecut de aici, am trecut hatasul, venea armata in salturi. L. H. L.: Asupra unui sat cu patru sute de suflete, asa un asediu? N. V S.: Pe trei linii venea, plus pusca mitralier care trgea ncontinuu. Clopotul trgea; masinile se opriser la pod acolo, ne baricada, si clopotul trgea. La un timp a stat clopotul, dar a stat clopotul dup ce a retezat clopotnita; mitraliera a tras continuu. Si un biat care a scpat din armat atunci, care a fcut armat la Securitate, el a tras clopotul, si dac l-a mpuscat tot pe aici prin stomac, cnd a retezat clopotnita, el s-a scos la curea, si tot mai btea acolo. Si acum trieste biatul acela de sapte ani acolo, in clopotnit, pe la nu l-a atins deloc; cum a stat biatul acolo... s-a suit securistul... L. H. L.: Clopotarul Ienut? N. V. S.: Ienut, da. Acela l-a gsit mpuscat acolo si el ddea cu securea, si i-a pus pistolul in cap si l-a trntit jos. Toat armata se apropia, de acum avea dou-trei sute de metri ca s intre in sat. Dar cu trsturi, nu am fost prin rzboi, atunci eram mic. Dar exact cum povesteau fratii mei pe linia nti, asa era pericolul. Eu atunci mi-am luat un copil in brate, pe gt, aici, aveam un copil de doi ani si unul de sapte luni, si unul cu picioarele in buzunar; adic pe la de pe gt l-am bgat cu picioarele in buzunar. Si pe cel mititel de sapt e luni l-am luat in brate, cu haina. Cnd am iesit din curte, la vreo cincizeci de metri, trei ostasi, mitraliera, cinele lup; m-a luat de cnd m-a vzut, de la cincizeci de metri, asa m-a luat: ntoarce capul, ia-o stnga, uite asa m-a purtat; cum mergeam, asa purta mitraliera, pn cnd m-a trecut. Am ajuns iar la pod, tot la fel m-a luat, llalt: la dreapta, la stnga, capul in colo,

nu te uita, trag, trag! Si asa m-a dus pn acas. Acas, eu eram mbrcat in hain, aveam copilul de sapte ani in hain, el a rasturnat... nu mai pot. (Plnge.) Aici aveam un pat, mi-a rsturnat copilul dup haina... Ia-ti buletinul! Nu am mai apucat zice nimic; dar nainte de a veni acas, ne-am adunat copiii din sat cu toti, cu familia; l de sapte ani mergea naintea mea. La o distant de aici de cinci sute de rnetri, un cettean din sat, si cu doi ofiteri, mergea in mijloc, si probabil c la m -a spus: sta este Nitu Stan. M cuta, stiam c m cuta. Nu mi-a spus nimic, dar ia cnd m -a dat, ca veneam cu ialanti, ia m-a lsat, m-a dat in primire la stialanti; si m -a ntrebat: Cum te numesti? Nitu Vasile Stan. n numele legii, esti arestat! Si s-a pus unul ntr-o parte cu pistolul... eram si cu copiii in brace: doi, unul in spate, unul in brate. la mare, de sapte ani, nu a mai putut, a fugit nainte; a venit pn aici la monument. Aici la monument, era numai snge mult, mult, mult, ct e casa asta de gros... mncau cinii, porcii si pe lng sngele acela erau furci, topoare, pari, tot strns grmad asa. Bietul stiind c la e mort si vznd caine acolo, a inceput sa tipe iar, si fugea napoi, la mine. Acum, la mine fugea c vedea pistoalele aici, nainte fugea, vedea snge, zicea ca sunt ia morti. Si uite asa facea, cum fuge un cine care-i izgonit de colo-colo si tipa. N. V S.: Eu nu puteam s l tin dect pe acela mai blnd: vino la nenea, ca nu ti face nimic si l -am luat de mn si l-am trecut de sngele la si am venit acas m-au rsturnat copilul si m -a arestat si plecat am fost, doi ani si jumatate nici un fel de vorbitor, nici un fel de scrisoare. L. H. L.: Cti au arestat din comuna dumneavoastr? N. V S.: Atunci, in timpul acela m-au dus la scoal... L. H. L.: nti v-au dus la scoal. N. V S.: La scoal, aici. La scoal, cnd m -am dus eu la ora 4, era lume de jur-mprejur, pentru ca scoala este mare, clasa este mare, era lume de jur-mprejur cu fata la perete, m-a dus in centru, acolo era o mas de ofiteri si era un civil, nu foarte nalt, mbrcat in negru si cu un papion la gt si m -a ntrebat: Cum te numesti? Nitu Vasile Stan. F-i perchezitie. Atunci am auzit c acela era Nicolae Ceausescu, era secretarul lui Dej. la m -a intrebat. L. H. L.: L-ati recunoscut ca fiind Nicolae Ceausescu? N. V S.: Da cum s nu. L-am vzut pe urm, dup aceea, c el era, atunci nu stiam precis, pentru c l-am vzut prima oar in fat. L. H. L.: Deci el era comandantul? N. V. S.: El era acolo civil, singurul civil pe care l-am vzut ntre toat armata aceea. L. H. L.: In aceast cas, cnd ati venit din nchisoare, cti ani ati stat cu chirie? N. V S.: Pn in '70? L. H. L.: In casa dumneavoastr? N. V S.: Aici stteam, ntr-o odaie, dar plteam chirie. L. H. L.: Cui plteati chirie? N. V S.: La CAP, o doamn venea. L. H. L.: Dar nu era casa dumneavoastr? N. V S.: Casa mea era, dar dac nu mai era a mea, ci a statului... L. H. L.: Si statul v-a dat napoi chiria pe care v-a luat-o.

N. V S.: Nu, nimic, nu spune nimic. L. H. L.: V-au confiscat atunci acte, cas, avere... N. V S.: A confiscat tot: cas, avere, cal, pmnt, tot, tot, tot. L. H. L.: Nu am gsit aici, in cas, nici mcar o fotografie de cnd erati tanar. Ce nu au confiscat ei, au luat apele. N. V S.: Au luat apele, si dac a fost grdinit de copii, care cum a intrat, n u s-a mai tinut cont ca s pstreze o fotografie de a mea sau un act, nu mai este... Comentariu: Nitu Stan a trecut de saptezeci si cinci de ani, casa lui, cu apa pn dincolo de ferestre, a rmas in picioare la inundatii. Tot ceea ce avea adunat nuntru s-a frmat. La vrsta lui, a luat-o de la nceput. Cnd st pe banc cu bietii si nepoti, isi aminteste, ca si cnd ar fi fost ieri, de mcelul din 1957. Pmntul l -a primit napoi in frme, dou hectare de pdure nc nu i s-au retrocedat, vitele, utilajele, inventarul agricol nici o urm. Statul roman a reparat multe rani, numai cele adnci ale tranului nu i -au interesat dup 1989 pe comunistii care si-au zis democrati. Iliescu i-a amgit cu legea 18, vorba lui Dej: "S le lum pmnturile in asa fel nct s nu nsemne o nationalizare, dar s nu le dam prea mult, s le dam si lor ceva bani, ca s aib de o tigar." Asa e, cum a zis tovarasul Dej, si astzi. Pensiile celor care au muncit la CAP, timp de treizeci de ani, sunt de opt sute de mii de l ei, adic echivalentul a douzeci de pachete de tigri. Sursa.miscarea.net

AMINTIRI DIN GULAG de Vasile Tepordei

Am fost arestat de la locuinta mea din Bucuresti n dupa-amiaza zilei de 28 Octombrie 1948 si am fost dus n arestul Prefecturii politiei Capitalei. Inchisoarea era imaginea reala a iadului. Tot ceea ce este mai degradant, mai pervers, mai sub orice critica este n nchisoare. In fiecare dimineata erau transportati cu duba prefecturii la tribunal "criminalii" de razboi. Acestia, n marea lor majoritate, erau batrni, neputinciosi, fiind dusi de brat de catre altii mai tineri. Imi amintesc ca filosoful Ion Petrovici, de la Iasi, fala filosofilor din toata tara, ajunsese aproape orb. Ii dadeam zahar cubic, pe care l cumparam la negru. Spunea ca-i face bine. Mai era generalul Radu Rosetti, fostul ministru al nvatamntului, grav bolnav de prostata. Se zbatea n niste chinuri groaznice. Delincventii de drept comun nsa primeau pachete n fiecare Duminica, pe cnd intelectualii, conform dispozitiilor lui Teohari Georgescu, ministru de interne, trebuiau exterminati prin foamete si mizerie. Devenisera toti acestia niste umbre: fetele galbene, ochii dusi n fundul capului, pielea zbrcita, distrofici n ultimul grad. Abia si mpleticeau picioarele. De mncare, nu mai vorbim. Cte o strachina cu supa de cartofi sau mazare, fara lingura, o sorbeai si ti astmparai foamea. Peste o ora, ti era iar foame. Pinea era insuficienta si de proasta calitate. Se dormea pe un fel de paturi de beton. Te culcai ncaltat si mbracat. Macar frigul nu te chinuia. Cnd ne scoteau ntr-un fel de maidan, ca sa ne distribuie asa-zisa mncare, era vai si amar. Cei de drept comun se nghesuiau n fata, te mbnceau, ti luau rndul, iar gardienii nu vedeau si nu auzeau. Erau multi turnatori, care te trageau de limba si te provocau sa le spui de ce esti retinut aici. Adesea ti blestemai ziua cnd te-ai nascut. Aici era iadul adevarat, descris de attia mnuitori ai condeiului. Si iata ca, n asteptarea noastra sa ne vina raspunsul Ministerului de justitie, la propunerea acuzatorului public Vladescu, n ziua de 13 Ianuarie 1949 suntem urcati ntr-o duba hidoasa si transportati la Vacaresti. Primirea ne-au facut-o gardienii, cu njuraturi si mbrnceli. Impreuna cu parintele Rosca Sergiu, am fost condusi la infirmeria nchisorii, unde erau asa-zisii criminali de razboi. Am gasit pe generalul Iacobici, fost sef al Marelui Stat Major si ministru de razboi, pe fostul ministru al economiei nationale, Potopeanu, si pe Atta Constantinescu, fiul lui Constantinescu-Porcu, fost ministru, pe colonelul Popescu Cetate, fost presedinte al Tribunalului Militar din Craiova, care o judecase pe Ana Pauker, pe colonelul Caracas, fost comandant al legiunii de jandarmi Lapusna. Imi amintesc de Atta Constantinescu, care suferea de foame. Implora sa i se dea supliment. Slabise asa de tare nct hainele i atrnau pe corp ca pe o prajina. Asistenta medicala era foarte defectuoasa. Medicii raspuneau aproape totdeauna ca nu au medicamente. Cei mai

grav bolnavi erau ridicati si dusi n saloanele de urgenta. In infirmeria Vacaresti am gasit o situatie noua: detinutii posedau Noul Testament, desigur n mod clandestin. Noi, cei doi preoti, citeam n fiecare zi evanghelia respectiva si o comentam. Organizam discutii apologetice, cerute de catre unii dintre internatii politic. Se punea problema existentei lui Dumnezeu. Participau la discutii foarte multi frati de izolare. Erau ingineri, profesori, ofiteri, magistrati, care dovedeau o solida cultura teologica. Afara de discutiile teologice se angajau si discutii patriotice. Imi amintesc de povestirile generalului Iacobici, fost ofiter n armata austro-ungara. Ne povestea ca atunci cnd s-a pus problema unirii Ardealului cu tara-mama, el era cu doi colegi ofiteri superiori: un austriac si un ungur. S-au despartit frateste si au trecut fiecare n armata neamului sau. In timp ce austriactul si maghiarul erau indispusi si tristi, romnul era n culmea fericirii. Desi facuse armata n statul austro-ungar, el ramasese romn pna n strafundul sufletului sau. Tot n nchisoarea Vacaresti am ntlnit pe preotii Dumitru Argint si Nica Tuta, pe atunci arhidiaconi la Catedrala Patriarhala. De la 14 Ianuarie la 2 Februarie 1949, ct am stat la Vacaresti, am putut cunoaste ndeaproape pe marii romni: generalul Iacobici, academician si prof. universitar Ion Petrovici, colonel Popescu Cetate, general Olimpiu Stavrat, fost guvernator al Basarabiei etc. Atitudinea lor de fiecare zi confirma o educatie solida si o admirabila tinuta morala si patriotica. Toate povestirile lor inspirau respect si admiratie. Oamenii aratau ca n preocuparile lor profesionale erau condusi de dorinta si hotarrea de a-si iubi patria. Toti erau preocupati de soarta sotiilor si a copiilor. Aproape nimeni nu se gndea numai la soarta lui. Isi dadeau seama ca erau izolati de societatea care se schimbase radical sub imperiul conceptiei Rasaritului. Se judecau procese la Tribunalul Poporului si toate confirmau ca, odata ajuns la Vacaresti, nu mai ai sanse de scapare. Destinul ti era hotart: exterminarea. Dupa 2 Februarie 1949, cnd am fost ridicat de la Vacaresti si predat rusilor, familia mea m considera mort. Sapte ani nu am scris nimic. Sergiu Rosca cerea mereu sa fie judecat, deoarece dosarul nostru comun fusese predat rusilor si parintele Rosca nu avea nici un fel de dosar. Cnd l aduceau la Tribunal, el se adresa presedintelui si cerea sa fie judecat. Totodata, el facea cunoscut ca dosarul nostru comun a fost expediat, cu mine, peste granita. Sotia mea si rudele care au asistat la proces si dadeau seama ca eu sunt pe alte meleaguri. Despartirea de parintele Rosca a fost dramatica. Eram ca doi frati. Ne rnduiam si citeam zilnic evanghelia respectiva facnd comentariile necesare. Toti internatii din infirmeria Vacaresti cunosteau continutul dosarului nostru si toti asteptau sa ne vada ncadrati n aceeasi cauza antistalinismul. Cnd colo, n ziua de 2 Februarie sunt strigat de gardianul de serviciu, si mi spune sa iau toate lucrurile si sa-l urmez. Eram nedumerit. Ne-am mbratisat si am plecat n necunoscut. Ce se va ntmpla cu mine nu stiam. Am fost urcat ntr-un Jep si dus din nou la sediul Securitatii din calea Rahovei. M-au cobort si m-au ncarcerat din nou ntr-o celula. La 3 Februarie 1949 am fost dus la directorul nchisorii, care mi-a spus ca sunt eliberat. M-a pus sa semnez ca am primit totul de la nchisoare si ca nu am nici o pretentie fata de ei. Am multumit si cu bagajul n spinare am cobort n strada. M-am pomenit ca sunt nsotit de un plutonier pe care l chema Moraru. Am mers mpreuna pna la poarta bisericii Domnita Balasa, vizavi de Tribunalul Mare. Vad ca se opreste o masina si sunt invitat sa urc n ea, motivnd ca voi fi dus spre casa. Unul dintre cei doi cu masina m-a njurat ruseste si m-a fortat sa intru. Moraru, deci, fusese agentul de predare a mea catre reprezentantii sovietici. Astfel "preluat" de pe strada, am fost dus la Constanta, la nchisoarea si tribunalul sovietic de aici. Am fost judecat pe 9 Iunie 1949 de sovietici si condamnat la munca silnica pe viata. Fusesem acuzat pentru articolele antistaliniste publicate la nceputul razboiului si pentru faptul ca nu vroiam sa recunosc ca exista o "natie moldoveneasca". La 9 Octombrie 1949, mpreuna cu alti detinuti, am fost mbarcati ntr-un tren si am luat calea suferintelor n lagarele rusesti. Cteva luni am stat n nchisoarea de tranzit din Dnepropetrovsk. Eram extrem de slabit. Am fost ajutat sa ma ntremez de o doctorita, Zaiteva. La ndemnul ei am scris la cteva manastiri din Basarabia si, de acolo, am primit pachete cu alimente si fructe. In cartea mea i pomenesc pe toti acei inimosi crestini care m-au ajutat sa revin la viata. In nchisoare erau detinuti de diferite culte. Acestia se organizau n grupe separate si faceau rugaciuni, att seara ct si dimineata. Noi, romnii, n numar de vreo douazeci, ne rugam n limba noastra n mod regulat. La fel, unitii ucraineni din apus, catolicii si ortodocsii rusi. Administratia nchisorii nu era n masura sa opreasca rugaciunea. Toti traiau cu speranta ca va muri Stalin si ca urmasii lui vor amnistia milioanele de detinuti.

Patru luni ct am stat la Dnepropetrovsk am vazut attea suferinte, attia oameni distrusi, care fiind cu gndul la sotiile si copiii lor deveneau pur si simplu neoameni. Nu vedeai o fata vesela, un zmbet, n-auzeai o gluma, nimic ce poate relaxa. Singuri blatnoii [hotii] erau n apele lor. Ei declarau ca nchisoarea este casa lor parinteasca ("rodnoi dom"). Cnd primea un "fraier" pachet, blatnoii l obligau sa-l mparta cu ei. Cel putin jumatate din pachet i-l luau hotii. Era obligat sa-l dea cu mna lui. Daca nu dadea, i se lua totul. Administratia nu intervenea. Facea impresia ca era un jaf conventional, ca unii gardieni nu erau straini de jafurile blatnoilor. In ziua de 1 Martie 1950 am fost mbarcati n vagoane "stolpin" si dirijati spre Harkov. Doctorita Zaiteva, nainte de plecare, m-a chemat n ambulatoriul respectiv si mi-a spus confidential ca ne trimit n regiunea Sverdlovsk din Urali. Destinatia era localitatea Azanka, raionul Tavda, regiunea Sverdlovsk. Acolo se prelucreaza lemnul adunat din taiga. Deci, va fi o clima mai dulce dect la Polul Nord. Vagoanele "stolpin" erau special amenajate ca sa nu se poata evada. Intr-un compartiment erau paisprezece locuri. Etajul I si II aveau cte patru locuri. Cnd erau detinuti mai multi, nghesuiau si bagau cte douazeci de persoane. Usile se ncuiau, iar n locul geamurilor erau niste gratii de fier. Insotitorii se plimbau tot timpul pe culoare si nu admiteau convorbiri si nici miscari suspecte. Toata atentia lor era ndreptata spre a observa daca nu-i vreo tentativa de evadare. Mncarea ne-o dadeau rece: pinea neagra ca pamntul si peste sarat. Apa ne-o serveau nsotitorii cnd doreau ei. In vagonul nostru era o asistenta medicala, care trebuia sa ne dea ajutor n caz de nevoie. Erau cazuri cnd unii mureau. Mai ales cardiacii. Erau scosi imediat si predati la prima statie. Din Dnepropetrovsk am plecat noaptea. Tot noaptea am ajuns la Harkov. Din gara ne-au urcat n dubele nchisorii si ne-au transportat spre destinatie. Aici am fost repartizati prin celule, cte doi-trei. In nchisoarea de tranzit de la Harkov am ntlnit pe profesorul de muzica Usanevici, de la Soroca, care a murit mai apoi, n anul 1956, dupa amnistierea lui Hrusciov, n nchisoarea din Vacaresti. Am stat la Harkov putin. Conditiunile erau aceleasi: grele si amare. Tratamentul era groaznic. Am mai ntlnit aici un preot ortodox ucrainean si mai multi diplomati polonezi, arestati la Varsovia dupa 1945. Fusesera tinuti n lagarele sudice iar acum erau condusi spre marea nchisoarea moscovita "Krasnaia Pres". Aici am ntlnit pe locotenent-colonelul Jitianu, de la Focsani. Fusese prizonier de razboi si pentru ca refuzase sa se nroleze n diviziile "Tudor Vladimirescu" si "Horea, Closca si Crisan" fusese condamnat la 25 de ani si acum era condus spre Nord. La Harkov am mai ntlnit un fost ofiter NKVD, condamnat si el. Cnd m-a vazut mbracat n preot s-a culcat lnga mine si mi-a marturisit tot romanul vietii sale. Era cabardin din Caucaz. Fusese maior NKVD-ist. Dupa anul 1945 fusese trimis n Franta pentru repatrierea emigrantilor rusi albi, al caror numar era considerabil. Avea n grija sa un arondisment (raion) din Paris. Venise de la Moscova narmat cu literatura de propaganda, bine ticluita, pentru ademenirea rusilor albi si repatrierea lor. Adunase carti, n care erau tiparite decrete de legi, ce glasuiau ca U.R.S.S. a suprimat toate legiuirile din trecut referitoare la situatia e migrantilor. Se iart totul si celor ce se repatriaz li se restituie toate bunurile avute nainte de revolutia din 1917. Totul era o farsa. "Noi stiam adevarul, dar trebuia sa mintim si sa sustinem cele enuntate n decretele tiparite si distribuite pe gratis solicitantilor", spunea maiorul. Dupa ce i treceau n tabele de repatriere, erau urcati pe vapoare si expediati spre Feodosia (Crimeea). De aici erau urcati n trenuri si trimisi direct n Siberia. Erau condamnati la cte 10 ani. Procesele se judecau la Feodosia. "Intr-una din zile si amintea maiorul s-a prezentat la mine o tnara rusoaica de o frumusete rara. Era nascuta n Franta. Parintii ei erau batrni, avusesera n Moscova un cvartal de case si o fabrica. Citind decretele care le garantau restituirea bunurilor au hotrat sa se repatrieze. Pe tnara o chema Tamara. Mi s-a facut mila de ea. E drept ca-mi cazuse cu tronc la inima. Era prea frumoasa si gingasa ca sa ma ndur s-o trimit n Siberia. I-am spus sa astepte pna termin cu ceilalti si la urma voi rezolva si cazul ei. Am invitat-o la un restaurant, pe contul meu, si n timpul mesei i-am explicat ce o asteapta daca se repatriaza. I-am propus sa ne casatorim si sa fugim n America. Eram hotart. Eram satul de minciuni si de teatrul pe care-l jucam. Am condus-o acasa si i-am repetat propunerea mea. I-am dat adresa parintilor mei din Caucaz si i-am spus ca nu stau nici o clipa la ndoiala. Ne casatorim si fugim n America. N-am dormit toata noaptea. A doua zi, Tamara mea s-a dus la comandamentul nostru de repatrieri si m-a denuntat. Inainte de a se duce la comandament, mi-a dat telefon spunndu-mi ca mai mult crede n decretele publicate dect n cuvntul meu. Imediat am fost arestat, urcat n avion, trimis la Moscova, unde am fost condamnat pentru nalta tradare la 25 de ani de munca silnica. Tamara, mpreuna cu parintii ei s-au repatriat. Cum era de asteptat, a ajuns n Siberia cu 10 ani n spinare. Att ea ct si parintii ei. De acolo a reusit sa scrie parintilor mei o scrisoare n care si blestema soarta, cerndu-si pe aceasta cale iertare. Dar totul era zadarnic.

Din tot ceea ce v-am povestit cred ca ati nteles ca nu exista pe fata pamntului un regim mai crud ca cel sovietic. Nimeni nu-i n stare sa minta n asa hal cum mint ei. Il zapacesc pe om de nu mai crede adevarul, ci minciuna. Cazul Tamarei nu-i singurul. Au fost si sunt mii si sute de mii. Eu ma simt om numai de cnd am ajuns n nchisoare. Aici nu mai sunt obligat sa mint si veti ntlni multi ca mine, caci traim n regimul diabolic al minciunii staliniste". La Vorkuta, nu am renuntat la a ne ruga lui Dumnezeu, chiar daca sufeream grele pedepse pentru aceasta. In fiecare Duminica si sarbatoare faceau rugaciuni la care luau parte si credinciosi laici. Eu, fiind singurul preot ortodox, faceam slujba mpreuna cu romnii basarabeni, bucovineni, ardeleni, moldoveni si regateni, la care luau parte si ortodocsii rusi si ucraineni. Preoti catolici oficiau "messa" lor si i mpartaseau pe credinciosii lor. Noi nu puteam oficia liturghia, caci nu aveam antimense. Dupa ce am luat legatura cu manastirile din Basarabia, ni se trimitea n pachete mpartasania pentru bolnavi. Procuram stafide de la detinutii gruzini si alti caucazieni si faceam vin. Astfel puteam mpartasi si pe credinciosii ortodocsi. Cnd se descoperea ca practicam rugaciuni n comun, eram ncarcerati si ni se micsorau ratiile de mncare, se oprea corespondenta celor de pe teritoriul U.R.S.S., pachetele si alte avantaje. Lupta antireligioasa se ducea de catre administratia lagarului ntr-un tempo accelerat. Norocul nostru era ca turnatorii fiind demascati, i ocoleam ca sa nu afle de adunarile noastre. Goana dupa credinciosi se facea mai ales cu ocazia sarbatorilor de Craciun si de Pasti. In lagarul de la mina 29 era si un grup de romni din cele sapte sate din Ucraina subcarpatica, rupte de la Maramures. Acestia apartineau sectei martorii lui Iehova si erau izolati de restul romnilor. Cu ocazia sarbatorilor nationale, tot n secret, organizam comemorari de ordin national. Desi procentul romnilor, n raport cu al ucrainenilor, rusilor si nemtilor, era mic, noi totusi nu lasam sa treaca nici un eveniment din istoria tarii si a bisericii noastre pe care sa nu-l comemoram. Ne adunam la cte un romn, ntr-o baraca si acolo, stnd pe paturi, ne faceam datoria. Totdeauna ncepeam cu rugaciunea. Taranii basarabeni si bucovineni, care formau majoritatea romnilor, luau parte activa la toate comemorarile noastre. Impartasania o faceam individual si n mare secret. Impartaseam romni, rusi si ucraineni ortodocsi. La mina 29 era un preot lipovan (de credinta veche), de prin tarile baltice, care visa mereu sa se elibereze si sa vina n Dobrogea noastra, unde stia ca sunt multi de ai lor. In lupta pentru derutarea autoritatilor, detinutii inventau fel de fel de metode. Cartile de rugaciuni erau confiscate fara mila. Se faceau perchezitii saptamnale si tot cea ce gaseau, ca material religios, confiscau si ardeau. Inventasem o metoda pe care n-o stiau nici politrucii, nici turnatorii lor. Sub saltele erau scnduri. Caraliii, cnd faceau perchezitia, ridicau saltelele. Scndurile nsa, nu. Atunci am batut cte doua chingi de cauciuc n partea de dedesupt a scndurii si fixam acolo cartile de rugaciuni. Am pastrat un Noul Testament, un Ceaslov si o Carte de rugaciuni pna m-am eliberat, fara a fi descoperite. Cu ocazia Sfintelor Pasti din 1954 a sosit un pachet cu alimente pe numele meu. Era din Calarasii Basarabiei. Postarita m-a chemat si m-a ntrebat de la cine primesc pachete. I-am raspuns ca mie mi trimit pachete diferiti credinciosi, dar nu-i tin minte pe toti. "Pe Lungu l stii?" ma ntreaba postarita. "Eu stiu mai multi Lungu, dar nu stiu care o fi de data asta". Ea ma ntreaba: "Pe Lungu Nicolae din Calarasi Moldova l cunosti?" "Da", i raspund eu si desface pachetul. Deasupra era o scrisoare cu litere latine. Era un scris frumos. Ca sa nu mai cheme translator, mi ceru sa-i traduc eu continutul. Scrisoarea ncepea asa: "Draga parinte Vasile, n preajma Sfintelor Sarbatori ti trimit cte ceva din bunatatile produse de binecuvntatul pamnt al Basarabiei noastre. Sa stii ca noi traim ca n rai. Mncati din putinul nostru dar si dati slava lui Dumnezeu. N. Lungu". Asa de frumos era scrisul nct a impresionato pe postarita rusoaica. I-am dat si ei o bucata de slanina, de brnza si cteva mere domnesti. A multumit si mi-a dat pachetul fara a-l controla pna la fund. In baraca ma asteptau fratii romni, cu care totdeauna mparteam darurile. Am pus totul pe masa si ne-am mpartasit din cele trimise de Lungu. Eu nsa habar naveam cine-i el. Am aflat mai trziu ca era un calugar de la manastirea Hrjauca, caruia parintele Gheorghe Plamadeala din Calarasi i dadea pachetul si el mi-l expedia. Dupa ce am mpartit darurile din pachet, am gasit pe fund, un borcan cu miere. Baietii din schimbul II, care n timpul mpartirii darurilor se odihneau, au aparut sa ia si ei parte la mpartasanie. Am destupat atunci borcanul cu miere si am nceput sa le torn pe pine. Observ spre fundul borcanului un capat de sfoara. "Ce neglijenta si din partea acestui Lungu? Sa lasi sfoara n miere. Pacat". Am scurs toata mierea si cnd am tras sfoara am vazut ca pe fundul borcanului era ceva nvelit n hrtie de pergament. Desfac hrtia si n mijloc gasesc o scrisoare tot asa de artistica ca si cea citita postaritei. In aceeasi scrisoare erau si 300 de ruble. De data aceasta, Lungu scria: "Draga parinte Vasile, nu te potrivi la scrisoarea prima. Acolo-i minciuna tot. Adevarul este ca la noi i iad. Deportarile si foametea ne distrug. Rugam pe bunul Dumnezeu sa ne ajute sa scapam la limpezis. Rugati-va pentru noi. Lungu". Dupa aceasta am mai primit pachete asemanatoare de la parintele Mihail Spinei din Boldurestii Lapusnei, de la parintele Teoctist Procopan din Moldova-Orhei, de la consateanul meu, nvatatorul Miron Balan, din Crpestii

nasterii mele, precum si de la alti frati basarabeni care aflasera de soarta mea. Multi mi scriau n genul lui Lungu. In orice situatie s-ar gasi omul si framnta mintea si cauta sa gaseasca mijlocul pentru a comunica anumite lucruri fara a putea fi descoperiti de agentii NKVD-ului. Pr. Vasile Tepordei. Sursa.miscarea.net din 06 decembrie 2008

"AMINTIRI DIN INCHISOARE" - REVOLTA DELA GHERLA* de Nicolae Dima

Marea camer ce purta nr. 87 si unde eram aglomerati acum, era situat pe latura mic dinspre oras a cldirii principale a penitenciarului Gherla. Cele opt ferestre ale camerei aveau gratii si obloane si erau orientate trei spre Zarc si cinci spre curtea interioar. Cndva mai fuseser cteva ferestre spre oras, dar acum erau zidite. Printre crmizile dintre gratii am spat cteva guri prin care reuseam s vedem zidul nchisorii, o mica parte a orasului, Somesul, cteva dealuri si uneori chiar oameni liberi. Tot pe aici era si cimitirul nchisorii, cu gropi comune si morminte fr cruci. Cu ocazia reorganizrii ne-am rentalnit in camera cteva prieteni din Aiud, Timisoara ori chiar Gherla. Am cutat s ne grupm si s ne simtim mai bine, dar era greu in noua atmosfer care curnd a devenit ncrcat. Spre norocul nostru, noua ncpere avea si o anex, camera 86, care avea chiuvet cu ap curent si W.C. cu scurgere ceea ce ne usura substantial existenta si fcea aglomeratia mai usor de suportat. ncepuse ns s se nclzeasc si simteam cldura sufocant. Gherla este asezat ntr'o cldare depresionar natural, cu o slab circulatie atmosferic si fr curenti, lucru care pe msur ce se nclzea l simteai si mai tare. Concomitent se simtea si lipsa de ap. Apa curent curgea rar si fiind foarte slcie era nepotabil. Apa de but se aducea in butoaie de la distant si ni se ddea cu raba. Au izbucnit chiar certuri provocate de cei cteva care aveau cam si si pstrau o mica rezerv de ap, considerat de ceilalti nereglementar. Desemenea, paturi nu erau pentru toti, dar ne obisnuisem s dormim cte doi in pat. In atmosfera eterogen si disarmonic, nu se putea vorbi de o unitate. Se formaser mai multe grupuri, pe afinitti si preocupari, iar convietuirea a devenit coincident. Am ncercat s refacem o atmosfer de Aiud cu povesriri si poezii, dar am reusit numai pn la un punct. Prin desele perchezitii si reorganizri pierdusem cea mai mare parte din materialele noastre att de greu procurate si, odat cu ele, o parte din entuziasm. Majoritatea detinutilor erau tineri sub 25 de ani cu condamnri mici. Erau ns oameni hotrti si multi dintre ei dovediser mult curaj in actiunile ntreprinse. Cei mai muti dintre noi eram Romni, dar era si un nsemnat grup de Unguri. Intre ei era un profesor de universirar de la Cluj, care le tinea prelegeri despre asa zisele drepturi ale Ungariei asupra Ardealului. Unii dintre ei erau aroganti si obraznici si dac adugm c Ungurii au dat cel mai mare numr de informatori in nchisoare romne, fr s-i blamez pe toti cu aceast ocazie, se va ntelege c nu-i simpatizam de loc. De altfel discutiile si nentelegerile cu ei, ajunseser aprinse si chiar explosive. Am cutat s pstrm calmul. Nu era usor de loc, mai ales c viata era din ce in ce mai grea. Foame, aglomeratie, cldur, rapoarte de pedeaps si pe deasupra nentelegerile cu Ungurii. Sub noi era camera 59, la fel de mare si cu 114 detinuti, nmormntati in ea. Intre ei era si Virgil, cu care adesea vorbeam la calorifer ori fereastr. Si ei erau tot tineri si de aceeasi compozitie ca noi si de fapt cu ei ne ntelegeam cel mai bine. Lateral era o camer mai mica, cu detinuti mai in vrst condamnati penru organizatii, si unde deasemenea cunosteam cteva persoane printre care cel mai bine pe b trnul nostru prieten Nea Stelic. Ne-am grupat pe prietenii, consumnd mpreun cea mai mare parte din timp. Din grup fcea parte Scurtu, cunoscut din Aiud, Nicusor si Ionel prieteni nc de la Timisoara, Dinut si alti ctiva bieti cunoscuti la Gherla . Soarta ne-a adunat, ne-a lovit si ne-a mprstiat cu o brutalitate de nenchipuit. Unul dintre cei mai activi dintre noi era Scurtu. Pe cnd eram mpreun in fabric la Aiud, a fost luat pentru un supliment de anchet si apoi adus direct aici. Inrit de regim si clit in nchisoare, era hotrt s scape de comunism cu orice pret. A doua oar cnd a ncercat s fug a ajuns in Jugoslavia si a cerut sprijinul autorittilor necunoscnd perfidia titoist. A fost extrdat si condamnat din nou. Este unul dintre putinii oameni care a reusit s evadeze, pe cnd era la stuf in Delt. A trecut not n Basarabia cu speranta de a -si pierde urma pentru ca apoi s apuce pe drumul lumii libere. Cnd a evadat a trecut printre cartusele automatelor si de fapt a fost considerat

necat in apele Dunrii. A fost prins de Rusi dup dou sptmni si bine nteles extrdat. Au urmat lanturi, torturi la securitate si o recondamnare de 10 ani si sase luni. A avut taria si rezistenta s incerce si a patra oar si dup lungi peripetii si greutti a ajuns nsfrsit la Viena. Aici l-am ntlnit, dezmgit si trist, in lagrul de la Traiskirchen, prin Octombrie 1968. Noi suntem desprtiti de occidentali printr'o cortina de fier. Occidentalii sunt ns desprtiti de noi printr'o cortin de ignorant. Lui Gheorghe Scurtu, un tip care si-a manifestat sentimentele romnesti si anticomuniste in cea mai expresiv form, autorittile austriece i-au refuzat azilul politic, motivnd c la ei trecerea ilegal de frontier nu este infractiune politic. Nu sunt singurii netoti care gndesc asa. S nu dea Domnul trebuiasc s se refugieze si ei intr'o zi. Vor ntelege atunci ct de politic este acest gest. Inc de pe atunci Gic se plimba prin camer, facndu -si planuri de evadare in timp ce Nicusor, cel de invidiat, mai continua s nvete care ceva. Ionel, tanar talentat si cu multe calitti, ncepuse s compuna poezii. Unele dintre poemele lui, lirice si filozofice acelasi timp, erau nc de atunci apreciate. Dinut se alaturase recent grupu lui. Era un biat fin si educat ce mistuia cu pasiune poeziile creiate in nchisoare. Pcat c in formarea lor, el si noii arestati nu au gsit conditiile pe care le-am gsit noi la Aiud. Ct am stat in aceast camer, viata nu a intrat in ceea ce s'ar fi putut numi normal. A fost nc din prima zi un infern si infern a rmas pn la sfrsit. Cel mai suprtor era grupul de iredentisti maghiari a cror comportare a depsit orice limit de bun simt. S'au declansat mai multe certuri cu ei, uneori greu potolite, dar reactia noastr romneasc si tinereasc, ascutit de foame si rapoartele de pedeaps ce nu mai conteneau, i -a pus cu regularitate la punct. De cteva ori ns in urma discutiilor dintre noi au intervenit paznicii, care anchetnd turntorii si Ungurii, au fcut rapoarte care s'au soldat cu pedespirea multora dintre noi. Incidentele fceau acum parte din atmosfera camerei, ne obisnuisem oarecum cu ele, ceea ce ne lovea ns din ce in ce mai ru, era regimul sever impus de administratie. Si in acelasi timp lipsa oricrei sperante. Eram in cutarea unui nou echilibru, a unor noi puncte de reper in rezistenta noastr. Luna Iunie era din ce in ce mai clduroas, foamea fr de sfrsit, apa insuficient si discutii ntre noi si cu administratia, zilnice. In loc de ap si mncare primeam noui rapoarte de pedepsire. Si deodat in aceast atmosfer ncrcat veni si cea mai nedorit surpriz. In ziua de 14 Iunie 1958 toti cei 115 detinuti ai camerei am fost ncuiati timp de aproape patru ore in dou camer e de la parter. In lipsa noastr, camera anex care era prevzut cu chiuvet si W.C. cu scurgere a fost izolat prin zidirea complet a usii. In compensatie ni s'au adus dou hrdae mari pentru necesitti si din primele minute am simtit acut lipsa de aer si imediat mirosul. Am nceput s discutm aprins dndu-ne seama c de-acum nssi sntatea si existenta ne erau in pericol. Tocmai vroiam s batem la us pentru a ncerca o ameliorate, cnd usa se deschise lsnd s intre pe locotenentul Istrate si sergentul major Crciu. Au zbierat s se fac liniste si au citit o list de vreo zece persoane cu rapoarte recente de izolare provocate de discutiile cu Ungurii si turntorii, pedepse care tocmai trebuiau s inaugureze o nou celul de pedeaps. Imediat ce termin lista, am ncercat s ducem tratative civilizate cu locotenentul dar acesta, in loc s ne asculte plngerile, urla ct l tinea gura. Ordon ca cei pedepsiti s ias imediat afar. Cei ce trebuiau scosi la pedeaps acum erau putini, dar rapoarte aveam multi. Am refuzat s iesim la izolare, cernd insistent mbunttirea conditiilor din camer. Locotenentul a njurat, a amenintat si la refuzul nostru a plecat dup garda de interventie. Dup plecarea lui au urmat cteva momente de derut, apoi s'au aprins discutii agitate cu multe ntrebri si exclamatii, cu putine rspunsuri. - Nu! Nu mergem la izolare!, am hotrt cei recent pedepsiti. S facem grev! au intervenit altii. S ne dea conditii umane de existent. S chemm comandantul! au nceput s spun altii. Apoi discutiile s'au canalizat in jurul hrdaelor pentru necesitti. Si nu stiu cine si cum le-a mpins pe amndou drept in us. Se nfierbntaser in noi foamea, suferinta si mizerii adunate in luni si ani de ntemnitare. Cnd a nceput s s e aud tropitul grzii pe coridoare eram la cea mai sensibil ncordare. Hrmlaia general era acum toat numai de fraze scurte ca ordinele de lupt. - Sa ripostm. S facem ceea, au fost printre ultimele chemri auzite si imediat cteva dintre noi a mpins masa si un pat, blocnd usa cu ele. De fapt, aceasta a fost scnteia. Dup ea nimic nu s'a mai putut opri. Desi s'a continuat

cu sovial, lipsind un plan de actiune, scopuri clare si conductori, totusi oricine isi putea da seama chiar si ntr'o fractiune de secund, ca eram in fata unor evenimente neobisnuite. Bnci, mese saltele, paturi metalice si toate obiectele la ndemn au fost aruncate in us, formnd o adevrat si impenetrabil baricad. Foarte curnd s'au conturat ctiva bieti mai cu initiativ care treptat au preluat conducerea dnd din ce in ce mai precis tonul actiunilor ulterioare. Organizatorul principal a rmas ns foamea si mizeria ce se adunaser zilnic in noi. Aspectul camerei s'a transforma inimaginabil de repede si odat cu el spiritele noastre O sut de oameni mpreun pot face minuni. - S ni se respecte drepturile de detinuti si o nou saltea sbura spre us. S ni se dea pachete si scrisori, replicau altii cat i tinea gura, aruncnd mpreuna un pat spre usa. Ne-am trezit ntr'o camer ce semna a camp de btile, a cetate devastat, in care fiecare soldat nvingtor face ce vrea, fr s mai asculte de ordine. De la nceput Ungurii si turntorii s'au dat la parte nevrnd s participe la protestul nostru. Unii dintre ei chiar ne-au amenintat c vor spune administratie tot ce s'a ntmplat in camer, dac nu ncetm imediat. Luati prin surprindere pe la spate de acesti mizerabili care pe tot parcursul nchisorii au provocat attea suferinte, spiritele s'au ncins si mai ru. Multi dintre noi suferiser si aveam rapoarte din cauza unora dintre ei. In hrmlaia care crestea, s'a aprins si scandalul cu ei si imediat s'a ncins btaia. Unii nc baricadau usa in asteptarea grzii, iar altii i ncinseser in btaie pe turntori in frunre cu Ptrana, care provocase mult suferint. In cteva minute ne am vrsat pe ei tot focul ce-l purtam administratiei. Apoi i-am aruncat pe toti in ceea ce numeam catacomb, un fel de anticamer ngust si ntunecoas ce se csca lng zidul din spre oras. In aceeasi catacomb s'au retras si toti lasii din camer, in frunte cu Ungurii, care nu au vrut s fie solidari cu cauza noastr, desi toti sufeream de aceeasi mizerie. Furtuna declansat in camer a separat repede pleava de gru. Usa o ba ricadesem, iar pe lasi si tovarsi i izolasem. Se ridic problema: Ce mai facem acum? Rspunsul veni ns repede: Nu ne vom opri din protest pn nu ni se vor respecta drepturile de detinuti. Si pentruc mai rmsese ceva de fcut, Scurtu trecu iar la actiune. Se repezi la o fereastr si cu ajutorul spontan al celor de lng el, smulse si asvrli din fereastr primul oblon. In minutul urmtor au zburat si celelalte sapte, si in fata gratiilor pentru prima oar libere de obloane, ne -am adunat toti cei aproape 100 de revoltati. Am nceput prin a striga in cor dintr'o sut de piepturi, drepturile de care de ani de zile eram privati. - Vrem scrisori. Vrem s fim tratati ca oameni. Vrem regim omenesc de viat. Vrem legturi cu familiile noastre. Si pe msur ce strigam si mai mult, vocile noastre erau si mai unite, rsunnd ca un tunet ntre zidurile puscriei. Tot in cor am cerut s vin procurorul general s ducem tratative, anuntnd c nu mai discutm cu nimeni din administratie. In intervalele strigtelor noastre era o tcere mormntal. La nceput, celelalte camere au fost stupefiate. Nu le venea s cread ca posibil manifestatia noastr. Pentru o clip, noi tinerii am reaprins fclia rezistentei. Revolta noastr a izbucnit cu o patim fr precedent in vreo nchisoare din tar. Intr'o clip de tcere l-am auzit pe Virgil de dedesubt: - Gic, Ionele, ce se ntmpl acolo? Revolt Virgile, a rspuns cineva si apoi toti deodat: Revolt contra criminalilor care vor s ne extermine in nchisori. Au urmat murmure in alte camere si Virgil a fost primul care a azvrlit oblonul din fereastr, ct mai departe in curte s-l vad toat lumea. Am rspuns toti cu un ura puternic. Imediat czu alt oblon din fereastra unei camere vecine si o voce aproape plngnd strig din rsputeri: Copiii mei, copiii mei, or s v omoare criminalii! Era Nea Stelic, btrnul nostru orieten. Noi am continuat urletele cerndu -ne dreptul la o viat uman, la legturi cu familiile, strignd s vie procurorul general. Intre timp garda ncercase in zadar s debloche usa. Acum suna alarma mare fr oprire, la care toti detinutii trebuiau s se ntind pe burt la dusumea. In acelasi timp detinutii de drept comun care deserveau nchisoarea, au fost repede nchisi si neasteptat de repede ntreaga buctrie lu foc. In timp ce noi continuam s ne scandm drepturile, soldatii de securitate narmati cu mitraliere au ocupat zidurile nchisorii cam atunci cnd fumul compact rezultat dela incendiul buctriei ajunsese in dreptul ferestrelor noastre. Am crezut c vor s ne asfixieze cu gaze si am nceput s urlm si mai tare. Intreaga nchisoare a intrat in panic si soc. Urlete acompaniate acum si de strigtele altor camere, s'au fcut repede auzite in oras. In jurul nchisorii lumea a iesit din case. Au nceput s se adune in grupuri si s se agite. Au fost ns repede mprstiati si nchisi in casele lor de batalionul de securitate deplasat n cea mai mare viteza dela Cluj la Gherla. Ceata artificial a fost repede imprastiat in ora s si tancurile diviziei blindate dela Cluj au aprut sub zidurile nchisorii, in scop de a preveni interventia lumii din afar ori eventuala fortare dinuntru.

Focul si fumul de la buctrie cresteau si odat cu ele urletele noastre. Criminalii vor s ne ucid. Nedistrus prin nfometare si mbolnvire si acum vor ne ard. Si iar: Vrem dreptul la viat uman! S ni se respecte drepturile de detinuti politici! S vie procurorul general! Au venit pompierii ncercnd s sting focal. Au potolit putin buctria spre surprinderea noastr care tot nu stiam precis ce se ntmpl acolo, apoi s'au urcat la etaj si au instalat furtunurile ntr'o celul vecin nou de unde au nceput s arunce un potop de ap peste noi. Suvoaiele ascutite de ap, ne -au lovit ca schijele. Din fericire pentru noi, care deabia acuma ne-am dat seama de originea focului, buctria s'a aprins pentru a doua oar, iar pompierii din nou s'au dus s o sting. Iar ne-am adunat la ferestre si iar am nceput scandarea lozincilor. Insfrsit au stins definitiv focul si fumul s'a mprstiat. Puteam vedea acum zecile de mitraliere de pe ziduri, ndreptate spre noi, blindatele din afara zidurilor si sutele de militari acoperiti cu msti de gaze si narmati pn in dinti ca in timp de rzboi. In curtea principal nu se simtea nici o miscare, dar de pe la colturi eram permanent spionati. Toti detinutii din camerele depe fata opus nou erau ntinsi pe burt si nu stiau ce se ntmpl. In celelalte pavilioane situatia era la fel. Numai in camerele cu ferestre spre curtile de plimbare ale pavilionului central, detinutii stiau oarecum despre ce este vorba si asteptau cu sufletul la gur desfsurarea evenimentelor. In acest timp, prin apeluri repetate, am cerut celorlalti s arunce obloanele dela ferestre si s se alture revoltei noastre pentru drepturi. Primii le aruncaser de-acum! Au zburat pe rnd obloanele camerei 37 etajul 2, ale camerei 52 etaj 3, ale camerei 42 etaj 2, apos obloanele camerelor mici si rnd pe rnd aproape toate obloanele pavilionului. Fiecare oblon azvrlit era salutat cu strigte de bucurie din mii de piepturi. Actionam cu un entuziasm de nedescris sub impulsul eliberrii de o clip din imperiul satanic al opresiunii comuniste. Eram constienti de valul criminal de teroare care va urma dar triam clipa eliberrii visat de ani de zile. Bucuria era fr margini. Obloane aruncate, ovatiuni generate, zmbete, mbrtisri, extaz dup o lung perioad de agonie. Una din camerele vecine nu a raspuns apelului nostru repetat, si de abia dup multe luni ne-am lmurit ce se ntmplase. Fuseser scosi la baie unde i-a surprins revolta noastra. Au stat acolo o zi si o noapte pe burt, desbrcati, cu apa si spunul pe ei. Intre timp, au nceput s se arate in curte gardienii. Pe fiecare i primeam cu huiduieli si strigte acuzatoare. Am cerut in cor s fie trasi la rspundere criminalii din administratie in frunte cu comandantul Goiciu, loctiitorul politic Vomir, ajutorul de comandant Istrate care provocase incidentul initial, cpitanul Dimis, plutonierii frati Somlea, Crciu si multi alti criminali. Pe la orele cinci dup amiaz s'au ivit primele semne evidente de interventie violenta. Se luase legtura direct cu Ministerul Afacerilor Interne din Bucuresti. Se operaser ntriri masive. Ofiteri superiori de securitate si chiar de militie, se deplasaser cu avionul direct de la Bucuresti, si acum erau la fata locului. Pentru prima oar in mijlocul curtii a aprut un cpitan procuror cu o ntreag suit de ofiteri. Am nceput s tacem treptat, iar in momentul in care a fcut semn c vrea s vorbesc, linistea a fost total. Cpitanul a ntrebat atunci ce vrem, iar rspunsul a venit prompt: Vrem ni se respecte drepturile pe care toti detinutii din trile civilizate le au Pentru aceasta nu m ai stm de vorb dect cu procurorul general. Cpitanul a replicat c procurorul republicii nu se poate deplasa la cererea oricui, dar l-a mputernicit pe el s trateze cu noi. Multi detinuti condamnati de tribunalul militar Cluj, au recunoscut in cpitan un criminal odios care in calitate de procuror ceruse tribunalului ani grei de nchisoare iar pentru multi Romani obtinuse condamnarea la moarte. Nu aveam ce trata cu asemenea bestie, care de altfel nu reprezenta nimic n ierarhia comunista. In consecint am refuzat orice discutie cu el, scandnd in continuare s vin procurorul general. Nici dela acesta nu ne asteptam la nimic, dar se deslntuise in noi acea revolt fr margini si vroiam sa mergem pn la capt. Cpitanul a ridicat iar mna si cnd s'a fcut iar liniste a urlat: - In numele republicii v somez s ncetati cu porcria aceasta, altfel voi lua imediat msuri drastice. Ultimele cuvinte i-au fost acoperite de tunetul strigtelor noastre si de acuzele si huiduielile tuturor. S'au retras toti si la numai cteva minute au aprut iar clii, narmati parc de rzboi. Au intrat in pavilionul central si multi dintre ei s'au oprit pe etajul nostru in dreptul camerei pe care o baricadasem. Au ncercat s deschid usa si s forteze baricada, dar nu au reusit. Strigtele noastre de protest au crescut si mai mult. Bnuiam ce se va ntmpla dar nu ne mai puteam opri. Si pe urm vroiam s stie toat Gherla, toat tara, cum se poart criminalii din securitate cu detinutii politici. Pe msur ce clii de afar fortau baricada obiect cu obiect, noi aruncam alte lucruri peste ea, retrgndu -ne in

partea opus usii, vrnd s mai trim cteva clipe de independent. Cnd clii au reusit s produc o bres in baricad, au si introdus teava unei mitraliere prin ea. Primele rafale au czut ca un trsnet ntre noi si odat cu ele au czut jos primii rniti. Am srit toti pe burt si desi focul a continuat mult, datorit unghiului tevii mitralierii, nici unul dintre noi nu a mai fost atins. Efectul produs de primele rafale a fost indiscutabil mai socant asupra celorlalte camere, dect asupra noastr. Noi eram prea nfierbntati ca s mai simtim teroarea focului de mitralier. Cel mai dezastruos efect l-au avut mpuscturile asupra detinutilor din celulele situate pe partea dinuntru a cldirii, dar opus nou. Aceste celule erau separate de ale noastre prin niste lungi coridoare situate la marginea unui gol interior de 2-3 nivele, gol de o rezonant abisal. Majoritatea dintre acesti detinuti erau oameni in vrst si cu condamnri mari. Cei mai multi dintre ei fcuseser deja 5-10 ani de nchisoare si supravietuiser crimelor dela Pitesti, Aiud, Gherla si Canal. Erau veteranii, crema si floarea Romniei de alt dat, acum mbatrniti si exterminati in aceast nchisoare. Inc dela nceput fuseser obligati s stea ntinsi pe burt sub supravegherea direct si brutal a paznicilor si ofiterilor care la intervale regulate le deschideau vizetele spre a -i controla. Multi dintre ei si vzuser familia si camarazii mpuscati de securitate prin munti si sate, iar unii dintre ei fuseser adusi la Gherla direct din prizonierat din fundul Siberiei. Ii cunosteau bine pe comunisti si-i stiau de ce erau in stare. Acesti oameni au crezut ca o noua reeducare a nceput, dar mai bes tial ca oricare alta pn acum. Cnd au auzit rafalele de mitralier unii dintre ei au albit instantaneu. S'au lmurit c era cu mult mai ru. Ani de zile securitatea a ntretinut o psihoz general de teroare, amenintndu-ne c ntr'o zi vor pune mitralierele pe noi, c nu meritm dect gloante, ca s nu mai trim de poman pe seama poporului muncitor. Unii s'au gndit c sunt evenimente speciale externe, poate chiar rzboi, si comunistii fug din fata armatelor eliberatoare si in graba lor ne execut. Rafalele de mitralier rsunau continuu iar vizete se deschideau ritmic. Multi au fost siguri c detinutii sunt executati pe rnd camer cu camer prin vizeta usii. Ctiva au nebunit ntre dou rafale de mitraliera. Noi, cu gloantele zburnd pe deasupra capetelor, pierdusem orice notiune de timp. Traiam nclestarea cu sufletul la gur. Ne-a cuprins in cele din urm groaza. Unii dintre noi au rmas ani de zile cu aceast groaza ntiprit pe fete si in suflet. Trs pe burt si pe coate ne-am ascuns lng ferestre si sub baricad, in unghiul mort al tevii mitraliera. Aici am stat grmad unul peste altul in timp ce paznicii mutau violent baricada pies cu pies, sub protectia gloantelor celor ce acuma trgeau direct prin usa deschis. Cu timpul si-au fcut un coridor prin care au naintat spre noi scotnd urlete demente. Duhneau a butur aveau fetele descompuse si injectate de ur si de vodca. Li se dduser cantitti mari de alcool pentru a le stimula curajul si atasamentul la regim. S'au npustit apoi ca niste bestii, cu cismele si armele asupra noastra lovindu-ne cineste, la ntmplare. Aceasta a durat nsa putin deoarece imediat si-au pus in aplicatie planul de rzbunare, dinainte stabilit. Ne-au smuls unul cte unul din mijlocul camerei. Afar pe coridor, pe pasarel, ca si pn la parter, ne asteptau clii beti si turbati de ura, narmati cu automate, ciomege, picioare metalice dar si orice alte obiecte grele gsite la ntmplare. Nu am vrut s iesim din camer dar ne-au lovit pn la snge si lesin, npustindu-se in noi cu zeci si sute de lovituri. Ne-au izbit si btut pe tot parcursul pn la parter. Ne-au lovit in cap si coaste, in fat si picioare si ori unde nimerea ura neagr si alcoolul din ei. Am trecut printre ei ca pe timpuri, Romanii, sub furcile caudine. Am naintat ncet unul dup altul sub dansul macabru al btelor. Comandantul Goiciu, acum mort, fie-i trna de plumb, conducea operatia de pe plasa de srm a etajului trei. Ddea ordine si urla ca un dement, njurnd ca pe timpuri cnd fus ese un vagabond de mahala la Galati si activa ilegal in partid. Chiar lng el activa Bob, solid si bine legat ca un taur. Isi suflecase mnecile si manevra, rnjind, o bt cat el de mare. Bob era sanitarul nchisorii si acum si fcea singur pacienti. Avea o mn sigur si lovea cu precizie in cap. Cine a fost lovit de el, a trebuit s -l viziteze si mai trziu, la infirmerie. Si-au fcut cinii datoria vitejeste. Curgea sngele siroaie iar scrile alunecau din cauza lui. M'am mirat atunci de unde mai aveam atta snge, c nu se mai vedea dect snge, rni deschise si oameni cznd si ridicndu[se. Primeai o bt in fat, te retrgeai si te lovea cel din spate cu patul armei. Te fereai, si te lovea cineva in picioare. Cdeai jos si erai pocnit in coaste. Apoi te rsturnai si alunecai mai multe trepte pe sngele ce se prelingea peste tot. Nici un tablou vreodat pictat, nu a exprimat mai mult groaz si infern ca ceea ce se citea atunci pe fetele tuturor. Snge, vnti, capete sparte, rni deschise, vaiete si urlete de ur si revolt. Mini care vroiau s pareze loviturile, gesturi nelogice si disperate si in fine unii dintre noi resemnati ori traumatizati refuznd s se mai protejeze in vreun fel oarecare. Totul era plin de snge, iar hainele si prul ne erau nclite. Bestiile icneau obosite lovind surd. Ca orice cli, erau si ei ptati de sngele nostru.

Cnd toti cei 115 detinuti am ajuns la parter, aici deja se formase o grmad de snge nchegat si buctele de carne rupte din trupurile noastre. Era de acum seara. Nu ne mai puteam tine pe picioare. Am fost ncuiati in celulele de pedeaps de la parter, unde ne-am prbusit jos imediat. Aici am stat pn a doua zi, dar toat noaptea au intrat peste noi bestiile inarmate, clcndu -ne in cisme si lovindune cu violent la ntmplare. A doua zi primii au fost scosi cei cu rapoarte de izolare, btuti iar, legati in lanturi si nchisi in camere de pedeaps. Apoi au fost scosi turntorii la anchet care bine nteles au spus administradei tot ce stiau. Cum ns camera fusese destul de recent format nici ei nu cunosteau prea multe nume. In plus, pe cea mai mare durat a revoltei, ei fusesera izolati in catacomb. In consecint nu i -au putut turna pe cei ce fuseser in realitate cei mai activi, ci numai cei cu care avuseser conflicte personale. Nimeni nu verificat declaratiile lor nici atunci si nici mai trziu. Dupa aceasta o bun parte dintre noi au fost legati in lanturi si asa nsngerati si desfigurati de bti au fost repartizati prin alte camere spre a fi de exemplu altora. Inainte de a fi bgati in alte camere, au mai fost odat btuti pentru ca sngele s fie proaspt pe ei. Cei rmasi mpreun am fost dusi napoi in camer, tot sub ciomegr, de data aceasta de jos in sus pe drumul de ntoarcere. Camera arta acum ca un camp de lupt, dup rzboi. Tavanul si peretii erau ciuruiti de gloante. Pe jos era apa aruncat de pompieri, snge si funingine, zdrente de haine, rupturi de pturi, paie si saltele, plutind peste tot. Sub loviturile altor ciomege am nceput s facem ordine att ct se putea. Ani de zile tavanul si peretii au fost special lsati nereparati spre a se intimida si teroriza cu ei. 14 Iunie a fost ziua respingerii totale, poate pentru ultima oar, a opresiumi comuniste. A fost crucial pe ntru existenta detinutilor si nchisorilor comuniste, dar nu a fost de loc cauzal. Dup ea a nceput cea de doua perioad de teroare in penitenciarele reseriste. De fapt, teroarea se pregtea la M.A.I. Noi i si simtisem primele efecte cu mult nainte. Revolta noastr a fost numai un pretext in declansarea ei. In zadar unii detinuti superficiali au condamnat-o, considernd-o cauzal. Nu cred c se potriveste s mai spun c peste timp ne -am revenit la viata normal, pentruc de acum nainte normalul va fi cu totul diferit. Pedepse, btaie zilnic devenit mai trziu reglementar, alarm cu stat zile ntregi pe burt si multe zile fr mncare. La o lun a urmat procesul. Organizare cu acte de teroare. Nu s'a fcut nici o anchet, nu a fost nici un avocat. Au fost recondamnati 20 de detinuti dintre noi si 2 din alte camere. Printre ei erau cei turnati de informator si cei care in ultimele zile aveau rni nc deschise, dovad dup prerea administratiei c fuseser activi in timpul revoltei. Majoritatea celor in cauz erau tineri Romni plus 2-3 Nemti care dela nceput ni se alturaser. Un singur Ungur a fost condamnat, pe nedrept de altfel. El a luat cinci ani de nchisoare, cea mai mic pedeaps a ntregului proces. Tribunalul militar de la Cluj s'a deplasat in incinta nchisorii si a judecat direct dup gratii. Cele mai multe condamnri au fost ntre 10 si 20 de ani. Ionel fusese arestat si condamnat la trei ani, cu doi ani si jumtate in urm, cnd nu mplinise nc 17 ani. Acum primise 13 ani de condamnare in plus. Un alt biat trebuia s se libereze a doua zi dup revolt, iar altul la o sptmn. Amndoi au fost recondamnati la 10 ani fiecare. A urmat o adevrat perioad de exterminare. Dinut, rnit de cartuse a czut definitiv. Nu mult dup acee a a murit. Un Romn si un biat deosebit, cruia, ca multor altora, trebuie s-i pstrm mereu o lumnare crestineasc aprins si un moment de reculegere. Dumnezeu s-i ierte. S'au format apoi echipe speciale de btusi dintre gardieni, care deasemenea ne bteau dup program zilnic. Teroarea declansat in puscrii ns coincidea cu terorizarea ntregii trnimi afar, si cu declansarea ultimei perioade criminale de colectivizare a agriculturii. Aceasta a dus la un nou val de arestri masive n toat tara, in special de trani care se opuneau colectivizrii si curnd nchisorile s'au umplut iar pn la refuz, ca pe timpurile normale de pe vremea lui Stalin. In ctiva ani, teroarea si exterminarea au mers progresiv, atingnd vechea glorie din 1947 -1954. Revolta din Gherla a fost tinut secret de securitate si este aproape necunoscut lumii. La Gherla, tineret nchisorii a scris o pagin in istoria rezistentei romnesti. Ne-am fcut datoria asa cum gndeam pe timpurile acelea. Gestul nostru de opunere si protest s'a nscris perfect in rezistenta anticomunist a ntregii natiuni romnesti. * Capitol reconstituit cu ajutorul prietenului meu Gh. Scurtu, unul dintre animatorii revoltei.

Nicolae DIMA Fragment din vol. "Amintiri din nchisoare", Bibl. Asoc. Cult. Romne, Canada, 1974. Sursa.miscarea.net din 06 decembrie 2008

MARTURII DIN TEMNITELE COMUNISTE de Nicolae Roca

"De ce ne-am oprit aici?", ne ntrebam. Nimeni nu tia. Din indiscreia gardianului ef al dubei aflasem c eram trai pe o linie moart a staiei Chitila. De cteva ore pstram acea neneleas imobilitate. n ajun, de diminea, legai de picioare cte doi ntr-un lan, traversam Aiudul pentru a ne mbarca n acel nencptor vagon. Eram ngrmdii n el 42 de legionari. Toat averea noastr, o rani cu boarfe. Mncarea pentru drum ni se proporionase n penitenciarul Aiud i era compus din 2 kg de cartofi fieri i ½ kg de ceap crud. Aceste bunti trebuia s ne nele foamea pn la Suceava, noua reedin gratuit ce ne-o punea la dispoziie guvernul rii noastre. Iar acuma, dup aproape 30 de ore de drum, ne aflam staionai pe o linie moart din apropierea Bucuretiului. Cartofii i ceapa dispruser demult, cci ce nsemnau 2 kg de cartofi fieri pentru foamea noastr permanent? n stomacurile noastre umflate ca un cimpoi se zbenguiau simptomele dureroase ale excelentelor bucate ce le mncasem cu o zi mai nainte. Ceap i cartofi fieri. Tot ceea ce poate fi mai dezastruos pentru nite organisme slbite i lihnite de foame. Aa c voiajul nostru se transformase repede ntr -un chin, pe care ncetineala cu care se mica duba aceea l nrutea mereu. Crampele i zvrcolirile mruntaielor noastre se proiectau pe feele livide ale tuturor. Un anumit col al dubei -pe care-l botezasem "primvara etern"- era solicitat cu struin, cu inevitabila deranjare a prietenului de care erai legat i deci trebuia s te urmeze, cu inevitabila ncurctur de lanuri cu alte perechi pe care -cum graba era ntotdeauna mare- trebuia s le tragi dup tine la locul cu pricina. Numai dup aceea ne puteam gndi la descurcarea acelor blestemate unelte de pucrie, operaie deloc uoar, innd seama de spaiul restrns al compartimentului nostru, de numrul mare de persoane ce-l ocupau i mai ales de faptul c singurele capete libere ale lanurilor cu care eram legai, eram noi. Operaia terminat, ciclul se repeta cu o regularitate enervant. Pentru cei ce n-au cunoscut voiajul cu duba pe cile ferate vom ncerca schiarea acelei pucrii ambulante. A se imagina un vagon puin mai lung dect unul de marf i mult mai scurt dect unul de cltori, desprit transversal n trei compartimente. Compartimentul din mijloc, comunicat cu exteriorul printr-o u n permanen deschis, era destinat efului dubei i ajutorului su. Celelalte dou apartamente adiacente acestuia, comunicate prin cte o u n permanen ncuiat cu cel al pzitorilor, erau domeniile exclusive ale deinuilor. Fiecare era dotat cu trei rnduri de bnci, cu cte o fereastr ngrtuit de aa form nct permitea numai o aerisire relativ i tot o relativ orientare n timp, zi sau noapte, i cu scaunul din colul "primverii eterne". n fiecare din aceste ncperi rezervate deinuilor ncpeau ntre 15-20 de persoane i dac erau nghesuite intrau pn la 25-30 de indivizi. De data aceasta ns eram nghesuii acolo 42 de oameni. Cellalt compartiment era neocupat. Am atras atenia efului gardian asupra acestei anomalii. Dup spusele lui ns, reieea c trebuie s mai mba rce pe traseu nite femei, tot deinute, pentru a fi transportate la o nchisoare din Bucovina . Fiind vorba de sexul slab am acceptat fr proteste incomoditile n care voiajam. Dar, fapt curios, pn la Suceava nu a aprut nici o femeie. Aa c n compartimentul nostru voiajam claie peste grmad, n timp ce cellalt era complet liber. Curioziti administrative, ar gndi cititorii notri naivi. Ordine stricte de a ne ngreuia sub toate aspectele viaa, i aa destul de grea, de a ne umili sub povara unor arbitrariti insolente, gndim noi, i suntem siguri de o bun interpretare. Dar cine eram noi? O ceat de oameni slbii de necazuri, cu sufletele nnegurate de nedrepti. Fiecare avea muli ani de condamnri n spinare, cci justiia romn, i n special cea militar, care ne judeca, era foarte darnic sub acest aspect. Motivele? Dar ce importan mai aveau motivele pe atunci? Unul sau altul se gseau. Cu logic sau fr ea. Importantul, esenialul era condamnarea. Era singurul criteriu juridic, cci prigoana se dezlnuise din nou crunt, ntr -o dement zvrcolire de ur. Pe pia apruse o stupid crulie oficial, intitulat perfid "Pe marginea rpastiei". Pentru a se justifica apariia acestei cri se comdamnau cu miile tinerii romni de ambele sexe i din toate categoriile sociale. nc odat politica intern romn se repeta cu aceeai bestialitate caracteristic numai ei.

i totui purtam o vin. Pe aceasta nu voia ns s o recunoasc deschis administraia noastr, ci ddea btlia pe alte ci lturalnice, ntortochiate i subtile. Era o vin permanent n viaa noastr. O purtam cu noi de muli ani prin toate circumstanele bune sau rele (mai mult rele dect bune). Era vina de a fi legionari, de a fi rmas leali crezului nostru. Restul ce se spune erau acuzaii stupide, fr sens i complet n afar de adevr : naziti, roii, criminali, rebeli, hoi de castravei murai i alte epitete, unele mai nstrunice dect altele. Erau nite acuzaii ridicole i cinice cu care oficialitile noastre ncercau si justifice actele brutale. Ne omorser cu miile ca ntr-un blci nebun de snge i cu o brutalitate nentrecut, poate, nici de actualii cutropitori ai rii, ns criminalii eram tot noi. Dou accidente tragice, regretabile, n viaa noastr i transformaser pe ei, pe clii tineretului romn, n feroci acuzatori. Rebeliunea o provocaser tot ei, cci juridicete Statul de atunci, cel puin de fapt, dac nu era de drept nu se ajunsese nc la eleciuni libere i asta nu din cauza noastr - era Statul Naional Legionar. Ne acuzau pe noi de rebeliune. Revenea deci, absurd, c noi ne rsculasem contra noastr nine... Hoi de castravei murai? Ei care jefuiser Romnia ntreag ca o band organizat de rufctori, ne acuzau pe noi de hoii. i cum nu se putea lega de finanele publice mnuite de noi, cci acolo era controlabil afirmaia, inventar istoria ridicol a castraveilor murai i alte asemntoare. I-a crezut cineva? Cei de bun credin desigur c nu. Iar pentru cei de rea credin de ce mai erau necesare acele srmane justificri? Voiau s creeze confuzii n massa simpl? Acesta i numai acesta era motivul principal. mi aduc aminte de nceputul rzboiului cu Ruii. Primii care au fost arestai cu gloata i bgai n lagre de concentrare au fost legionarii. Acei pe care nici justiia, cu toat arbitrareitatea ei, nu -i putuse condamna, erau bgai acuma n lagre, insinundu-se perfid un mijloc de precauie. De ce? Pentru a nu trece la inamic ? Pentru a nu provoca acte de trdare n favoarea bolevicilor? Ce sinistr fars ! Ct murdrie, ct cinism diabolic n aceste suflete perverse, care erau conductorii rii noastre ! Rzboiul cu Rusia comunist era n realitate rzboiul nostru. l ncepusem cu 20 de ani mai nainte, cnd Cpitanul, mpreun cu o ceat de nebuni idealiti a ridicat steagul acestui rzboi. A fost el, cel care a stvlit drumul infiltraiei comuniste la noi n ar ntr-un moment cnd oficialitatea noastr, din laitate sau tembelism, i deschidea porile Romniei. i tot noi ne gseam printre ultimii nebuni ce, pe malurile Oderului i n inima Germaniei, ne-am mpotrivit pn n ultimul moment, fr sperane, invaziei noilor barbari. Cei ce n 1941 ne bgaser n lagre pentru a nu colabora cu comunitii deschiseser nc odat, i definitiv acum, drumul spre inima rii a hoardelor asiatice, consumnd marea trdare pe care -o urmreau de ani de zile. Dar tot noi eram socotii de aceste cercuri meschine trdtorii de ar. Muli dintre noi au purtat i dincolo de moarte, nfipt n piepturile lor reci, aceast infam acuzaie. Cnd politica romneasc era anti german, noi eram acuzai de nazism. Cnd aceast politic, n desele ei virajuri, era anti -rus, ne transformam automat, ca mpini de un resort nzdrvan, n comuniti. i n felul acesta eram n permanent stare de trdare fa de ar, fa de politica neleapt a marilor notri demnitari. Este curios, n adevr, a urmri cum am fost noi stigmatizai de publicistica romn, att cea oficial ct i cea oficioas. nainte de rzboi, pe vremea politicii beneiene a lui Titulescu, eram catalogai ca feroci naziti. n timpul rzboiului, cnd tot castelul politicii pro-aliate a czut la pmnt, aa cum anunase Corneliu Codreanu i Romnia s-a aliniat politicii germane pentru a se apra de ruii hrprei, am devenit comuniti periculoi. Dup rzboi, i numai pentru c marele nvingtor a fost comunismul, am revenit att n ar ct i n exil, la starea de nazism. Coincidena face ns ca n lovitura de St at de la 21 ianuarie 1941, ceea ce se numete rebeliunea legionar, nazismul german s ajute banda cealalt, banda lor, iar puinii legionari ce au fugit n Germania pentru a scpa de persecuia lui Antonescu, au fost bgai n lagre acolo. Curios, nu? Dar decena nu a fost niciodat partea tare a politicii noastre contemporane. Acesta a fost marele delict al Legiunii ! Delictul de iubire de ar. Delictul de a fi intuit, cu intuiia marilor profei, pericolul ce amenina fiina neamului nostru. Delictul de a fi ncercat nebunete, cu fore plpnde nc, s mpiedecm destrmarea Romniei. Nu am putut-o realiza. Coaliia urii ce-a urlat n jurul nostru, a fost mai puternic. Istoria ns ne-a dat dreptate. i din nenorocire cu ct se scurge timpul cu att a ne-o ntrete i mai mult. Suntem i astzi primii care s plngem proporiile colosale ale acestei drepti pe care am avut-o n interpretarea evenimentelor politice ce se desfurau n jurul nostru E prea trziu ns pentru deschideri de procese. Ele se vor deschide odat n ar de ctre cei minii i nelai. Istoria nu se scrie dect cu adevruri. Adevrata istorie.

Din aceast cauz cltoream noi cu duba spre temnia din Suceava, frni de oboseal, cu membrele nepenite de nemicare i flmnzi mori. Rzbii de somn dormeam n picioare rezemai de un perete sau de alt camarad, ce rezista pn la amorirea complet somnul de cteva minute al prietenului su. Timpul ni se fcea tot mai greu i acea blestemat dub ncremenise acolo, pe o linie moart a staiei Chitila. Numai spre sear s-a pus din nou n micare, agat de un tren oarecare i a luat drumul spre pmnturile Moldovei. Nu se vedea pe unde treceam, ns bnuiam importana grilor prin zgomotul lor caracteristic. Ascultam cu nostalgie, ntr-o religioas tcere, forfoteala vesel a cltorilor, strigtele vnztorilor ambulani, sau cte un rs cristalin de fat. Dincolo de vagonul nostru viaa i urma cursul ei normal. Ce puin ne desprea de ea i de departe eram totui de ea ! i noi eram setoi de via, cci din cupa ei nu apucasem nc s sorbim. Unora de-abia le mijea mustaa -ce crime grozave puteau svri aceti copii pentru a justifica locul ce-l ocupau n duba aceea ? Alii erau n toat puterea vrstei i erau destui i din aceia pe tmplele crora se zrea drumul parcurs pn atunci. Fiecare n parte nchidea n el un univers ntreg de iluzii, de aspiraii, de responsabiliti sufocate toate fr mil de pereii nencptorului nostru vagon. Dup plecarea din acele staii pstram mult timp o duioas tcere. Fiecare, retras n el, pleca ntr -un lung voiaj, liber acum, spre lumea amintirilor lui: spre casa i prinii lui, srmani btrni cu sufletele mpinjenite de team i lacrimile dorului n ochi; spre fata blaie de care se desprise, parc era ieri, la colul de lng grdina public; spre soiile i copiii rmai singuri n csua din trgul cu tei pe strad. Ce-or fi fcnd ei? Cum vor fi trind? Desigur c sufer, cu gndurile spre cei dragi pe care destinul i -a smuls crud, purtndu-i prin lumi de idealuri nemplinite. ncet, ncet, se revenea la realitatea trist a vagonului nostru. Prea c i durerile ne mai slbiser, doar foamea i arta colii din ce n ce cu mai mult furie. Dar aceasta era prietena noastr, fidela noastr prieten, ce nu ne mai prsise din ziua cnd am fost arestai . . . ncepeau s se nchege frnturi de discuii. Curnd tema principal a fost nchisoarea de la Suceava i directorul ei, Mnaru. Un nujme cunoscut n istoria suferinelor tineretului romn. Acest om se distinsese n prigoana trecut, faimoasa prigoan a lui Carol i acoliii lui, prin cruzimea cu care trata deinuii politici. Pe vremea aceea era directorul nchisorii din Chiinu. Celor ce au trecut pe acolo le rmsese adnc gravat n carne bestialitatea acestui om. Schingiuirile la care au fost supui legionarii acolo erau de -a dreptul nspimnttoare. Rafinamentul diabolic cu care-i pregtea Mnaru marile lui inchiziii definea perfect tristul personaj. mi povestise un prieten de suferine multe scene de acolo, ce preau ireale prin brutalitatea lor. Aa de exemplu, unui legionar legat de mini i de picioare, i se introduce var nestins n cizme i apoi ap. Cnd s-a trezit din lein i s-a desclat, rmseser lipite de nclminte fii de piele. i cte alte cruzimi asemntoare ! n timpul guvernrii legionare fusese arestat mpreun cu ali civa din marii notri torionari. Dus la Prefectura Poliiei din Bucureti, individul acesta are o atitudine dezgusttoare. Trndu-se n genunchi n faa fiecruia, plngea, cernd iertare. Vina nu era a lui, ci a lui Gavril Marinescu care ddea aceste ordine. Scrbii de atta laitate, camarazii notri, printre care i civa ce trecuser prin abatorul de la Chiinu, l pune s spele duumelele Prefecturii, i-l elibereaz. Acuma, odat cu nceperea noii prigoane a lui Antonescu, Mnaru revine la forma-i obinuit. Iertarea neo pltea acuma cu vrf i ndesat. Suceava, cu Mnaru n fruntea ei, se transformase ntr -un loc unde suferinele legionarilor ajunseser la paroxism. Desigur c ordinele erau severe n toate nchisorile din Romnia unde se aflau legionarii. Provocrile, umilinele, maltratrile erau comune n toate. Ceea ce se urmrea era distrugerea noastr su b orice form : moral i fizic. Petrescu, faimosul colonel de justiie Petrescu, ajuns astzi general i procuror n toate procesele din ar, inclusiv al lui Antonescu, era marele dirijor, ca Director General al nchisorilor, al acestei sinistre orchestre. (De cte ori nu l-am auzit eu nsumi pe acest personaj, n discursurile pe care ni le inea cnd venea n inspecii pe la diferitele nchisori pe unde m aflam, acuzndu -ne de comunism !) . Ei numeau aceasta reeducare. Prima faz era constrngerea pent ru a ne desolidariza de conducerea Micrii. A doua, distrugerea pur i simplu. Nu au realizat nici una nici alta. nc odat puterea noastr de rezisten le-a dejucat planurile. Spuneam mai sus c obiectivul final era distrugerea noastr, pentru c cei puini -eu am cunoscut numai 15-20, dar i acetia legionari dubioi- care au ncercat aceast prim

faz a desolidarizrii, cu sperana c vor fi pui curnd n libertate, aa cum se promitea, nu au realizat nimica. Ba din contra, li s-a nrutit situaia. Au fost separai numaidect de grupul legionar integru i amestecai cu deinuii de drept comun, duceau viaa mizer a acestora. Contactul cu noi le fusese interzis, de team c-i vom atrage napoi. Cu sufletele prbuite, fr bucuria unor mari chemri, aceti prieteni nu mai tiau de ce fac via de nchisoare. Mai trziu, muli dintre ei au plecat pe front, ntr -o formul ingenioas de reeducare ce se numea acum batalioanele de la Srata, ei ns, acei srmani camarazi ce se desprinseser de tulpin, au rmas mai departe n nchisoare. Opera guvernului se terminase. Nu, viaa legionarilor n nchisorile din Romnia nu a fost deloc uoar. Suceava ns le ntrecea pe toate. Suceava era un caz special. Un caz patologic. Cazul Mnaru. Iar noi alergam acum prin noaptea friguroas de Martie spre domeniile acestei strpituri umane. De-abia a treia zi seara, de la mbarcarea noastr la Aiud, ajungem la Suceava. Voiajul s -a terminat. Pe feele fiecruia se citea epuizarea total. Singura iluzie ce-o mai purtam n noi era un pat n care s ne ntindem oasele chinuite. Vagonul celular a fost tras pe o linie moart i n lumina unor puternice reflectoare s -a nceput debarcarea deinuilor. ntr-un careu format mprejurul vagonului ateptau gardienii cu armele ncrcate. Cine oare s-ar fi gndit la fug n momentele acelea ? Sau mai bine spus, chiar dac s -ar fi gndit, cine ar fi putut-o realiza n condiiile de extenuare total n care ne aflam. Operaia debarcrii nu era uoar nici ea. Tras pe linie moart, distana ntre singura treapt a dubei i pmnt era destul de mare. nlnuii cte doi cum eram i trebuind s coborm numai cte unul -nepermind ua celularului ieirea dect sub forma aceasta- debarcarea nostr devenea o adevrat problem. Prima treapt se cobora bine. Cnd ns s se sar pe pmnt de pe aceasta, inevitabil, cel ce te urma nlnuit cu tine i sleit de puteri, se prbuea, spre veselia gardienilor. in minte c un camarad i-a spart capul acolo, ntr-o piatr coluroas de pe marginea liniei ferate. Cei ce coborau n continuare, vznd greutile i pentru a evita cderile, coborau cu mai mult pruden. Se vede ns c pe gardieni i distra nespus necazurile i oboseala noastr, cci primei perechi care ncearc s ntrebuineze metoda unor micri mai lente i armonizate pentru a permite camaradului nlnuit s se mite mai uor, i se strig de jos : "Coboar b mai repede, ce, vrei s stm aici toat noaptea?" "Dumneata nu vezi c nu se poate altfel?" , ncerc s se justifice c el interpelat. "Cine te-a nvat, b, s rspunzi unui "Domn gardian"? Se ezecut (sic) ce spune el i nu se discut. Las c te-nv eu disciplina !" Ne-am uitat la cel ce vorbea. Un om de talie potrivit, ndesat. Cizme lustruite bine i nasturi lucito ri pe piept. O atitudine marial ce-ar fi invidiat-o chiar i un general de armate. Individul avea trsturi comune, mai mult suave dect dure. Ochi albatri, limpezi, aproape candizi. Un om n alt circumstan ar fi prut normal, chiar un om bun. Ce enorm diferen ntre nfiarea exterioar i caracterul su brutal ! Omuleul acela ne-a turburat viaa timp de 9 luni n penitenciarul Suceava. Era Primul-gardian al Sucevei. Am cutreierat multe nchisori din ar i am cunoscut muli gardieni. Specimen e de toate soiurile, de toate caracterele ca i n viaa normal. Am ntlnit i oameni admirabili, oameni care nelegeau nedreptatea ce ni se fcea, care ncercau s ndulceasc puin, prin purtarea lor uman, viaa i aa destul de grea a deinuilor. Unii chiar te ajutau cum puteau i pe ascuns, fie cu o igar vrt prin vizeta uii, fie cu o tire mbucurtoare sau cu o vorb bun n momente de deprimare, fie numai cu o privire cald de om, expresie a unui suflet n care, n ciuda meseriei ingrate pe care-o aveau, nu se ucisese nc omenia romnului. Am ntlnit deasemeni i specimene abrutizate, oameni din care, dac a existat cndva, zburase orice sentiment uman, orice nuan de compasiune n faa suferinelor altora. Aceti oameni erau plaga

nchisorilor. Aveau ordine drastice i le executau ntocmai, dup msura sufletului lor mic, sau chiar le exagerau pentru a place superiorilor lor. Voniuc, cci acesta era numele primului-gardian, i ntrecea pe toi. Voniuc era canalia personificat. O bestie cu chip de om, pe care suferina altora l amuza. mpreun cu Mnaru formau o pereche ideal pentru a crea i a scormoni n suferinele oamenilor. Mnaru i dduse mn liber n tratarea deinuilor legionari i Voniuc se ntrecea pe el n fiecare zi, spre plcerea superiorului. Fusese i el la Chiinu. Biet gardian pe vremea aceea, a fcut serios coala lui Mnaru, care descoperindu-i "calitile", l ia pe lng el. Va trece apoi cu Mnaru prin toate nchisorile unde era destinat acesta ca director, i face referate bune i, cteva luni nainte de sosirea noastr n Suceava, obine avansarea lui la postul de prim -gardian. Suceava avea de acum alt stpn. Mnaru putea fi linitit. Opera lui, chinuirea deinuilor legionari, va fi continuat cu vigoar e. Prin nchisoare Voniuc umbla ca un coco. Gardienii l temeau, tiindu-l omul de ncredere al directorului. Se ntreceau care mai de care n a ne face viaa imposibil, pentru a place acestui individ. Cei ce schiau o atitudine mai uman n contactul cu noi, legionarii, erau destinai la posturi de importan secundar. Pentru celular numise numai oameni duri ca efi de secie. Aa, de exemplu, n secia n care se gsea celula mea, strjuia Pintiuc. O namil de om, cu o frunte de dou degete i falca inferioar ieit n afar. Cu ochii turburi, mereu ncruntat, avea un aspect sinistru. O singur dat l -am vzut rznd, cnd un camarad, pentru a se distra, i spusese c, e un brbat bine, care desigur place femeilor. Cnd se decreta operaia "cazinca" -pe care cititorii o vor cunoate n curnd- era acest gardian mpreun cu Martiniuc, eful de secie de la etajul I, nsrcinai cu executarea, cci o executau cu toat fora i rutatea lor. Toi acetia se nvrteau ca nite titirezi n jurul lui Voniuc. De multe ori ne amuzam -era singura distracie de acolo- privindu-l pe prim ntre gardienii lui. Prea un Stat Major n regul, ptruns de marea responsabilitate ce aveau. Se jucau aa de frumos de-a oamenii mari, c ne provocau veselia. Cu aceti oameni trebuia s convieuim i nu era deloc uor. Voniuc i ncuraja n actele lor arbitrare. El nsui i petrecea toat ziua pe culoarele celularului instigndu-i n a ne provoca. Prin vorbe, prin gesturi, prin prostia lor de multe ori. Chiar Voniuc ntrebuina sistemul, cci orice reaciune din partea noastr i ddea motivul pentru a suprima corespondena, puinele pachete ce se puteau primi, vizitele, plimbarea regulamentar, etc. Acesta era omul. Dar nu sufeream numai noi de pe urma sufletului nchircit al acestui individ. Mai sufereau i familiile noastre, cnd, foarte rar, puteau s ne viziteze. Nu tiu ce prostii le spunea acest om, ns dup feele preocupate pe care le aveau, dup sfaturile ngrijorate ce ncercau s ne dea, deducem c Voniuc vorbise cu ei. Voniuc le insinuase anumite pericole iminente ce planau peste viaa noastr dac suntem refractari "reeducrii" lor, etc, etc. Omul se amuza probabil, scormonind n suferinele acelor fiine ce nu aveau alt vin dect acela de a fi familiile noastre. i cu toate ncercrile noastre, dup aceea, de a-i liniti, de a le explica mainaiunile administraiei, plecau de acolo cu teama strecurat n suflet. Lungile perioade de nepermitere a corespondenei, restituirea pachetelor, etc. adnceau suferina familiilor noastre. Voi povesti, cu riscul de a m ntinde prea mult (dar din Suceava se pot povesti attea) un fapt concret petrecut acolo pentru a scoate mai bine n eviden figura acestei elev al lui Mnaru. Unui camarad i muri pe vremea cnd se gsea la Suceava, tatl. O telegram de acas ncerca s-i anune tristul eveniment. Voniuc ns nu i-o d, cci prietenul nostru era pedepsit cu incomunicarea, lucru foarte curent la nchisoareadin Suceava. Mama lui neprimind nici un rspuns, pleac s vad ce s-a ntmplat. Prevztoare, trece prin Bucureti, solicit i obine cu chiu cu vai autorizaie de vizit i sosete la Suceava s-i vad biatul. Voniuc o pune i pe ea la curent cu starea de permanent neascultare a deinutului respectiv i gravele pericole prin care trece viaa lui dac nu se face "biat bun". Biata femeie plngea n tcere. O nou team se strecura n ea. Groaza morii care -o ncercase de curnd o npdete din nou. Voniuc impasibil, (i dac vedeai faa aceea aproape inocent nu puteai

bnui perfidia personajului) i semna veninul su. l rodea aceast vizit. Autorizaia era n regul. El ns i avea socotelile lui cu deinutul n chestie. Acuma i va arta el cine este primul -gardian Voniuc. i prepar diabolic urmtoarea fars. Administraia nchisorii i nchisoarea propru -zis se aflau n aceeai cldire. Se ptrundea din una n alta printr-un culoar obstrucionat de o u grea de lemn. Voniuc o lsase pe doamna respectiv n spatele acestei ui i cheam pe camaradul nostru n faa ei, unde atepta Voniuc. Toat convorbirea dintre ei a fost ascultat perfect de mama lui deinutului. Cu un zmbet de auto-satisfacie Primul ntreab: "Ei, ai de gnd s te faci om de treab?" Cum tia c slbiciunea lui Voniuc era s fac discursuri proaste, prietenul nostru nu-i rspunse. "Ce, nu vrei s-mi rspunzi ? Te crezi detept?" "Uite ce, domnule Prim, muzica asta o cunoteam de mult vreme. Dac numai pentru asta m -ai chemat, pierzi vremea degeaba." "Vezi ? Nu te schimbi. Eu i vreau numai binele. mi pare ru de tine, c tu nu eti ca alii. (Trucul acesta l ntrebuia cu fiecare). ti c am ordine drastice pentru voi. V-am spus de attea ori c de nu v bgai minile n cap va fi ru de voi. De tine-mi pare ru. tiu c m uri, dar eu execut ordinile care-mi vin. Nu v dai seama ce v ateapt. Nu v este mil de familiile voastre cel puin? Cu o singur isclitur poi fi pus n libertate. tii, eu i voi pune un referat bun pe cerere. (Era vorba de formula rul de desolidarizare de conducerea legionar ce se gsea tiprit i rspndit prin toate nchisorile din ar). "E tot ceeace voiai s-mi spui? Pot s plec?" "Stai puin, (acuma ncepea marele joc), dac i-a spune c ai o vizit? Hm, ce zici? Dac i-a spune c i-a venit mama la vorbitor, tot aa mi-ai rspunde? Eu pot s-i dau aceast vizit sau nu. Uite, dac-mi promii c te vei face om de treab…" "De ce umbli cu fleacuri, dle Prim? Ce dracu, doar ne cunoatem, rspunse camaradul nostru c are ntrezri un simplu antaj n toat discuia gardianului, pi nu mama, Dumnezeu din cer s vin i d -ta nu vei putea face armonic din mine. Nu vezi c e prostie goal ceeace ncerci d -ta?" "Ce b, m faci pe mine prost? Eu sunt primul-gardian aici. Eu pot s-i uurez viaa, dar i s te distrug, etc.etc. "Uite ce e, (camaradul nostru ncepu s se enerveze) d-ta poi face multe acum i poi s spui i mai multe dect poi face. Dar viaa nu se va opri aici n porcria voastr de nchisoare. Mine voi putea face i eu cte ceva i te asigur c nu e fanfaronad goal ca a dumitale." n momentul acela, lovitur de teatru, poarta se deschide mpins de un gardian ce intra i un moment, prietenul i zri mama ndoliat, livid i cu faa scldat n lacrimi. "Ce b? M amenini tu pe mine? i voi face proces. Te voi condamna. Aici i vor putrezi oasele! Ducei -l de aici! La celul! Te-nv eu minte! Asasinilor! Bandiilor!…" urla primul-gardian, n timp ce camaradul ncadrat de dou namile, ncovoiat de ndoial i cu sufletul ca o ran deschis se ndrepta nuc spre celula lui. "Mama n doliu? Doamne, ce s-a ntmplat afar? Cine a murit? Sora lui? Nu se poate. Era tnr, mai mic dect el. Nu, nu poate fi ea! Tatl? Nu poate fi nici el. n nici un caz nu poate fi el, cci cu cine rmne familia? i totui cineva din familie a murit, dar cine? Doamne, de ce nu ne aperi de loviturile pe la spate?… Nu-i ddu seama c era n celul dect n mom entul cnd poarta s-a nchis cu zgomot n spatele lui. Voniuc avea acum motiv pentru anularea vizitei: ameninarea superiorului, art. X din codul penal al nchisorilor.

Mama camaradului nostru a plecat distrus din Suceava. Venise din alt margine a r ii pentru a-i vedea singurul fiu. Venise s-i plng pe umrul lui vduvia timpurie. nfruntase incomoditile unui voiaj lung cu trenul n timp de rzboi i se ntorcea mai trist, mai ndurerat, mai chinuit nc de cum venise. La Bucureti s-a plns la Direcia General a Penitenciarelor care-i dduse autorizaia. Lui Voniuc ns nu i s-a ntmplat nimic. Guvernul avea nevoie de astfel de oameni. Trebuia s jucm pe srm ca nite maimue, aa cum voiau ei. Dup mult timp, cnd Mnaru a plecat de la Direcia nchisorii Suceava i s-a reluat corespondena permis cu casa a putut afla prietenul nostru adevrata cauz a doliului mamei sale. Mult timp se zvrcolise singur n celula lui cu ntrebarea dureroas nfipt n creier, "Cine a murit?" Era tatl su. Acesta era profilul moral al acestui individ. Vzndu-l acolo, n faa vagonului, ano ca un berbec, nu bnuiam de ce poate fi capabil acest specimen uman. Debarcarea din vagonul-dub terminat, lum drumul nchisorii. Forele noastre erau slabe, aa c imprimau mersului nostru un ritm mai lent, spre enervarea gardienilor notri. Tot drumul nu am ascultat dect ameninrile lui Voniuc. i ntr-adevr i le-a pus n practic apoi. i cum le-a mai pus ! Eram n Suceava. Capitala lui tefan cel Mare, cuib de mreie a istoriei romneti. O strbteam acum n noaptea friguroas, cu zgomotul monoton al lanurilor ce le tram greoi pe strzile desfundate. Visasem renvierea spiritului Sucevei eterne peste toat ara, iar acuma ne ntorceam nvini, lega i de picioare ca borfaii de rnd i mnai din spate de armele ncrcate ale frailor notri. nchisoarea aezat la marginea oraului avea o faim neagr n lumea deinuilor. Cei de drept comun o botezaser de mult "mormntul fr cruce". Ca toate temniele, edificii ce nu exceleaz prin frumuseea lor, nchisoarea Sucevei se ridica trist i solitar n mijlocul unei curi mprejmuite cu ziduri nalte de piatr. Cldit ca o cutie cu forme rigide i fr nici-o preocupare estetic, temnia din Suceava avea un aspect posomort i deprimant. Numai vznd-o din afar i te nspimnta. Zidurile negrite de vremuri i roase de stihii erau strpunse din loc n loc de ferestrele ngrtuite cu drugi de fier, ca nite ochi lugubrii ce proiectau n afar tristeea vieii ce se scurgea n interiorul ei. O apariie dramatic, fr sens real parc, acolo pe dealurile senine ale Sucevei. ntre zidurile acelea apstoare, o lume aparte, o lume desprins de lume, lncezea ncet ; nite fiine stranii, cu obraji ofilii, cu mersuri trgnate, ieite din timp, cu slabe plpiri de via n ochii ntunecai erau locuitorii acestui "mormnt fr cruce". Interiorul nchisorii era deasemeni deprimant. Culoarele ntortochiate, nguste i ntunecoase, fumurii, cci varul nu trecea prin nchisoarea Suceava, erau complet izolate unul de altul. Lespezi grele de piatr, nngrite n fiecare zi cu pcur - singurul desinfectant ce-l aveam acolo - trezeau sub paii notri ecouri sinistre, sparte de pereii groi. Cteva ui de fier semnalau ncperile deinuilor. n contrast cu alte nchisori unde etajele erau desprite prin plase de srm, dnd astfel culoarului o oarecare atmosfer de via, de familiaritate chiar, platforme grele de piatr i ele -totul era piatr masiv n Suceavadespreau i separau etajele acesteia. n forma aceasta izolarea era total, iar singurtatea lua dimensiuni dureroase. Fiecare culoar era o unitate separat, forma o nchisoare aparte. Nu exista practic posibilitate de contact ntre ele, nu se puteau transmite tiri de la una la alta i de multe ori erau supuse la regimuri diferite, depinznd de buna sau reaua dispoziie a gardienilor efi de secie. n subsolul mucegit erpuiau alte culoare. Acolo era instalat buctria i magazia de alimente n c are, spuneau deinuii de drept comun care se ocupau cu buctria, abundau obolanii. Iar ntr -un col i complet separat zcea faimoasa "Cazinc". Aceasta era un fel de cuc n perete, mai scund dect nlimea unui om iar limea i adncimea nu ntreceau pe aceea a unei persoane. Ousa de fier ngust o separa de culoar. Era locul de inchiziie al nchisorii sucevene. Cred c foarte puini legionari n-au cunoscut trista "Cazinc". Unii au trecut de nenumrate ori prin ea cci Voniuc o utiliza cu regularitate. Motive gsea el destule, cci provocrile deliberate ale acestei bestii cu chip de om te fceau s-i pierzi controlul nervilor i scandalul era gata. Cazinca i nghiea apoi prada. Cu corpul ndoit n form dureroas, cu genunchii nfipi n u i cu spinarea aezat de zidul acestei cuti, orice micare era imposibil. n puine ore amorirea era total.

Iar seara, dup nchiderea regulamentar a celularului, urma invariabil sesiunea de btaie, cnd, deinutul complet amorit nu mai riposta n nici un fel. Nici for s strige nu mai avea. Prin ua deschis a Cazincei curgeau pumni grei n pntecele i pieptul celui pedepsit. De cap nu se atingeau niciodat ca s nu lase urme. Pintiuc i Martiniuc erau maetrii executani. Pedepsitul, cnd nu leina, putea doar s njure slab i s scuipe aceste bestii. i tergeau linitii saliva de pe fe i continuau mai departe operaia. Apoi se ncuia din nou cuca i pn seara urmtoare se aternea linitea cea mai adnc. Raia de mncare n astfel de cazuri era redus la o bucat de pine sau mmlig i o can cu ap. Aa se petrecea n Cazinca o zi, dou sau chiar trei, depinznd de toanele executanilor, de existena, la rnd, a altor cazuri sau de rezistena deinutului. Procesul de ncarcerare n Cazinc era ingenios i el. Se scotea respectivul pedepsit din celula lui sub un pretext oarecare. Fie o formalitate ce trebuia s o fac la cancelarie, fie anunarea unei vizite, fie pretextul unei schimbri de celul, etc. n forma aceasta camarazii lui nu aflau ce se petrecea n subsolul ntunecos dect dup ce actul de cruzime se consuma, fiind povestitorul cel n cauz. mi amintesc de un caz, dintre multele cazuri petrecute la Suceava. Unui camarad, macedonen, tare ca un taur, i se anun mutarea n alt nchisoare. Omul rsufl uurat. S-a terminat pentru el comarul Sucevei. i adun la repezeal puinele-i bagaje i-i ia rmas bun de la camarazi, crora le-a putut anuna evenimentul fericit. Cu cteva zile mai nainte avusese un conflict cu primul-gardian, pe care a lipsit puin ca s nu-l trzneasc n cap cu pumnul lui greu. n loc de transportare la alt nchisoare ns, ajunge la Cazinca. Trei zile i trei nopi consecutive a fost chinuit barbar n acea cuc. A fost perioada cea mai lung p e care a putut-o suporta cineva la Cazimca. Scos de acolo n stare de aproape incontien, a fost nchis o sptmn ntr -o celul izolat pentru a se repune pe picioare. Cnd a aprut din nou n lumea noastr, numai atunci am aflat adevrul. i l invidiam c scpase de Suceava lui Mnaru i Voniuc !! n zilele urmtoare ns, primul -gardian l evita n mod prudent. Cazinca a avut influene nefaste pentru muli din camarazii notri. Acolo ntre acei tragici perei muli dintre noi i-au lsat fii din sntatea lor. Urcnd atunci n noapte drumul nchisorii ignoram aceste detalii ale Sucevei pe care le vom descoperi cu timpul, din plin. Coloana noastr ptrunde, n sfrit, pe poarta grea ce s -a deschis cu lenevie. Eram deja nuntru. Eram pensionarii nchisorii Suceava. Aliniai pe un culoar obscur, luminat numai de nite opaiuri fumegnde ce desenau pe perei nite stranii umbre juctoare, ateptam extenuai nceperea formalitilor de ncarcerare. Ni s-au scos lanurile. Ce uurare ! Majoritatea aveam glezna roas pn la snge de veriga ce-o triam de trei zile dup noi. Dar bucuria a fost de scurt durat, cci pretextnd ora trzie -era mult dup miezul nopii- percheziia regulamentar nu se putea face. "Domnii gardieni" erau obosii. A trebuit s ne dezbrcm, rmnnd numai n cma i indispensabili, ni s-au intuit din nou fiarele la picioare nu tiu de ce, cci eram ntre zidurile nchisorii- i am fost condui, aa dezbrcai, ntr-o camer comun. n forma aceasta Voniuc i punea n practic ameninrile de pe drum. Nici unul dintre noi nu mai putea reaciona. Eram prea obosii pentru a schia cel mai mic gest de protest. Camera unde am fost aezai avea un prici mare de-a lungul unui perete ntreg, fcut din scnduri i acoperit cu nite rogojini. Drept nvelitoare numai acoperiul, cci eram la ultimul etaj. Am pus rogojinile pe jos pe lespede i ne -am aezat fiecare cum am putut : n pat pe scndurile goale iar jos pe rogojinile ngheate de rceala pietrei. Pe noi aveam doar cmaa i indispensabilii. Frigul era groaznic. Prin numrul nostru cutam s-i atenum furia, strngndu-ne unii n alii. Nu puteam vorbi, cci strngeam flcile pentru a mpiedeca dansul nebun al dinilor. Drept mncare ni s-a adus la prnz un terci de mlai. Nu ne puteau oferi altceva deoarece, sosind trziu, nu eram bgai n porie pn n ziua urmtoare. Din bunvoina domnului director ns -aa ne-a spus Voniuc- ni se preparase special acest suculent prnz. Terciul nu era bun, avea miros de mucegai, dar reprezenta ceva cald n stomacurile noastre. De percheziia lucrurilor i definitivarea strii noastre n penitenciar, nici vorb ns. Nu avea ordin . . .. nu aveau timp . . . Aa ni se rspundea invariabil la ntrebrile noastre. Trei zile a durat stare a aceasta. Dezbrcai, legai de picioare i claie peste grmad n camera aceea, fcea aceasta parte din opera de reeducare ce se ncerca cu noi. Iar cnd, n sfrit, ni s -a fcut percheziia am rmas cu aproape nimic din aa de puinele noastre lucruri. O cma n dungi reprezenta Garda de Fier. Un pulover de culoare

verzuie sau chiar albastr reprezenta verdele legionar i era confiscat. O hain mototolit n careuri purta pe ea semnul fatidic pentru ei, iar batistele a cror dungi marginale se ncruciau la coluri erau corpuri interzise. Majoritatea dintre noi purtam deja hainele vrgate ale deinuilor. L-am ntrebat pe primulgardian -cci el conducea operaia i fcea recunoaterea corpurilor delicte ale boarfelor noastre - cum se explic c nu se confiscau i aceste haine, deoarece purtau dungi mult mai pronunate dect srmanele noastre cmi? "S nu m-nvei tu p mine regulamentul nchisorii", fu rspunsul su. n sfrit ni s-au scos definitiv i fiarele, ne-au fcut fiele de ncarcerare cu amprentele digitale ale fiecruia i am fost repartizai pe diferite culoare. Unii au fost bgai n camere comune -aveau condamnri uoare- iar alii n celule individuale. Celula noastr era trist. La fel ca toate celulele din lume. Dar aceasta prea i mai trist nc. Patru pai n lung, un pas i jumtate n lat erau dimensiunile ei. Lespezile de piatr de pe jos pe care n fiecare diminea trebuia s le ungem cu pcur -aa era regulamentul- desprindeau un miros greu, ameitor. Pereii fumurii erau plini de inscripii spate n ei de toate generaiile de deinui care au trecut pe aici. Multe inimi strpunse de sulie, multe inscripii plngree i multe pornografii deasemenea erau zgriate pe aceti perei. O u de fier, ncuiat cu o cheie ct toate zilele ce atrna la brul gardianului de secie, o unea cu culoarul. Opus uii i destul de sus pentru a nu avea acces la ea, strpungea zidul gros o fereastr cu zbrele ruginite. Geamurile mate de murdrie fuseser cndva vopsite cu alb. De -a lungul unui perete zcea, obosit de btrnee, un pat de fier ce cndva fusese vopsit. Salteaua de paie ce de mult se transformase n pleav, fcea nite curioase protuberane destul de incomode cnd te ntindeai pe ea. Mai exista i o ptur aspr mai mic dect cele obinuite, aa c dac ncercai s-i acoperi pieptul se dezgoleau picioarele i invers. Singura form acceptabil de a te pzi contra frigului era s -i aduci genunchii la gur, cci numai aa ptura penitenciarului realiza integral acoperirea cor pului. n colul de lng u domnea hrdul att de temut de pudicitatea noilor condamnai. i nimic mai mult, cci n celul nu aveai dreptul s ii nimica. Vesela noastr particular rmsese la magazie mpreun cu celelalte obiecte confiscate. Se repartizau, att la prnz ct i seara, cele trebuincioase : o strachin de pmnt i o lingur de lemn, amndou proprietatea nchisorii. Dup ntrebuinarea lor se scoteau afar, se adunau de ctre ordonana de drept comun i tot el le spla. Apoi le repartiza din nou pe culoare lng ua fiecruia, ateptnd ntrebuinarea urmtoare. Acest sistem absurd, pe care nu -l mai ntlnisem la alte nchisori pe unde am colindat, constituia un adevrat calvar pentru noi. Niciodat nu tiai cine a mncat nainte din strachina respectiv, mai ales c erau acolo i destui deinui de drept comun -indivizi de toate categoriile- . Scrba cu care ne mncam poriile de ciorb era permanent. Noroc c mncarea nefiind deloc gras, splatul strachinilor era uurat. Mai greu era cu lingurile de lemn, care purtau obraznic de evident urmele ntrebuinrilor anterioare. Soluionasem ns repede i problema aceasta. Pur i simplu, nu le ntrebuinam. Ne sorbeam ciorba noastr direct din strachin ca pe un ceai, de care, de altfel, nu se diferea dect prin mirosul ei dezgusttor. Cri, hrtie sau creion nu se pomeneau acolo. in minte c dup cteva zile de la ncarcerarea noastr, i-am cerut gardianului Biblia ce-mi fusese oprit la magazie cu lucrurile confiscate. S-a uitat la mine cu curiozitate, cum te uii la o fiin stranie, din alt lume. Prea speriat de ndrzneala mea. Carte n celul ? Asta nu se mai pomenise n Suceava. (Mult mai trziu, dup plecarea lui Mnaru, mi -am putut recpta Biblia). Aa c ziua ntreag ne-o petreceam ntre aceti strmi perei fr a putea face nimica care s ne sustrag atmosferei apstoare ce domnea nuntru. Singurtatea cpta astfel aspecte dureroase n celula Sucevei. Eram sculai cu regularitate la 4 i jumtate - 5 dimineaa pentru a ne lua poria de terci nesrat, care constituia micul nostru dejun cotidian. Se ntindea lung dup aceea ateptarea mesei de prnz. Opt ore de ateptare, cu stomacurile goale, cu gndurile goale, cu sensul existenei noastre acolo mai gol nc de orice coninut. Opt ore ntregi plimbndu-ne cu ochii pe pereii nnegrii i goi, cu aceeai pat de cer posomort ce se prelingea n celul prin ochiul ferestrei deschise. Aceste opt ore erau tot attea eterniti. Ce greu trecea timpul la nchisoarea din Suceava ! Prea c se distrez nebunatic, trecnd prin culoarele i celulele noastre n ritmul unui melc somnoros. Singurele puncte de reper n jurul crora ni se nvrtea toat viaa erau numai prnzul, plimbarea de o or dup mas (cnd nu era

suprimat de capricioii administraiei nchisorii) i cina. ntre ele se ntindea chinuitor nimicul. Ateptarea. O lung i dureroas ateptare, fr coninut, fr o ceva determinant. Nu puteam gusta din voluptatea ei, cci n Suceava ea nu avea obiect, nu se concretiza n nimic. Un nimic chinuitor, nbuitor. Fiecare fibr a crnii, fiecare firior plpnd al nervilor notri se dispersau, se scufundau n acest nimic haotic. Ne strivea, ne pierdeam n el. Noi nine deveneam un nimic n care numai foamea noastr, numai d urerile reumatismelor noastre, sau scrpinrile noastre erau expresii tangibile de via. i aceasta ceas dup ceas, zi dup zi, luni ntregi. Totui ncercam s nu ne lsm copleii, s dm btlia acestei atmosfere distrugtoare. Ore ntregi ne refceam viaa din crmpeie de amintiri. Luam cte o problem i ncercam dezvoltarea ei logic, ntr -o imaginar convorbire cu noi nine. n fiecare zi ne impuneam aceast disciplin mintal, ca un ultim remediu ce ne sttea la ndemn pentru a nu ne prbui. Iar cnd nu ne puteam gndi, ne rugam. Ne rugam de multe ori pe zi. De cte ori simeam slbindu-ne forele, de cte ori simeam gndurile nclcindu-ni-se grotesc unele n altele, ne rugam. Rugciunea ne fcea un mare bine. Se liniteau zbuciumrile sufletului, ni se limpezeau iari gndurile noastre. Iar cnd nu ne mai puteam nici mcar ruga, cci erau zile cnd nervii notri slbii i excitai nu ne mai permiteau nici cea mai mic concentrare, ne plimbam prin celul n sus i-n jos, numrnd paii cu glas tare pentru a omor ecoul lor trezit de lespezile de piatr, ecou ce ne irita i mai mult nervii. Patru pai n sus, patru pai n jos. De cte ori nu am ajuns cu numrtoarea lor la 10 i 15.000 de pai, fcui acolo n spaiul de trei metri ai celule i mele. Cnd totul se nvrtea n jurul nostru, cdeam pe paturi i dac adormeam ameii cteva minute ni se prea o mare realizare. De asemeni ne fcea un mare bine ora de plimbare regulamentr, cnd nu ni se anula din diferite considerente. Micndu-ne n cerc, la doi metri distan unul de altul, ne umpleam plmnii de aerul curat al dealurilor sucevene, nelam vigilena gardianului pzitor i mai prin semne, mai prin oapte abia perceptibile, schimbam impresii ntre noi, ne strecuram nouti aflate, ne ncurajam reciproc. ntlnirile noasrtre, chiar aa, tacite, ne provocau o relaxare general a nervilor, o pace intern plcut. Nu mai erai singur. Alturi de tine alte fiine de care te lega aceleai idealuri, cu aceleai gnduri i aceleai druiri sufereau aceleai lovituri infame pentru credina lor. Suferina noastr cpta proporii, se sublima, se proiecta n sus ca un grandios monument cldit zi de zi din trudele tuturor. Nu mai eram singuri. Eram un tot, un tot organic pe care nu-l va putea distruge acea coaliie a urii care zbiera frenetic i hmesit n jurul nostru. Jocul pasiunilor lor mrunte nu se va putea realiza. Ei ne loveau infam, cu laitate disperat, noi priveam rugul martirilor notri, puneam temelie cu suferinele proprii i ne ru gam lui Dumnezeu. Eram mai tari dect ei. ntotdeauna am fost mai tari dect ei. Niciodat nu am simit cu intensitatea cu care am simit-o n Suceava, comunitatea de gnduri, de nzuine i de destin a noastr, a tuturor legionarilor. Ne ntorceam n celulele noastre linitii. Acolo reluam lupta cu golul ce ne nconjura i voia s ne distrug. Rezistam. Trebuia s rezistm. Aveam suficient tensiune intern pentru a putea rezista. Mnaru i ai lui i ddeau seama de marele efect ce-l avea asupra noastr plimbarea regulamentar. De aceea ncerca s o limiteze ct mai mult. Toate motivele erau speculate n acest sens. mi aduc aminte de un camarad cruia i se intui fereastra n cuie i i s-a anulat total plimbarea. Motivul ? Cum de nu ! Fiind njurat n mod murdar de un gardian i-a aruncat acestuia blidul cu ciorb ce tocmai l primise n cap. Dup sesiunea regulamentar de la Cazinca a fost aruncat n celula lui. 40 de zile a trit acest om singur, ntre cei patru perei goi, fr s-i poat aerisi camera, fr s-i poat scutura ptura, fr s poat vedea pe nimeni, dect figura sinistr a clului su. A rezistat ns disperat ncercrilor de anihilare. Cnd, dup plecarea lui Mnaru, a fost scos afar, pea printre noi tcut, cu privirile pierdute. Nimeni nu a fost capabil s-l fac s vorbeasc n primele zile. ncet, ncet i reveni ns i ne povestea ce groaznice senzaii de destrmare a fiinei lui a simit n tot acest timp. n ceea ce privete alimentaia, era i ea special, cci Mnaru imprimase amprenta specificului su n toate aspectele vieii deinuilor din Suceava. Terciul de mlai, n care mlaiul se manifesta doar prin culoarea glbuie ce-o ddea acelei ape cldue i prin gustul de mucegai ce nu-l prsea niciodat, constituia masa de diminea. Ciorba de toate zilele era cea de sfecl. Ciorb de sfecl la prnz, ciorb de sfecl, seara. Gustul ei nu excita deloc apetitul. mi amintesc de primele zile ale mele n Suveava cnd, cu toat foamea mea, cu toat grozava mea foame, mi-a fost imposibil s gust cel puin faimoasa ciorb de sfecl. M limitam la boul de mmlig cenuie i cleioas ce-i lsa toat ziua un gust amrui

n gur. i majoritatea camarazilor fceau ca mine. A trebuit ns s-mi nfrng scrba, cci nevoia unui aliment se fcea tot mai mult necesar. Sorbind pentru prima oar acea zeam roiatic am simit o sudoare rece npdindu-mi tot corpul. Aceast sudoare mi-a revenit regulat, de cte ori muiam buzele n ciorba de sfecl din Suceava. De multe ori ns, fie c nu se gseau sfecle pe pia, fie c preul lor nu se acomoda cu srmana noastr alocaie de deinut politic, sfecla se nlocuia cu borhot. n apropierea Sucevei se afla o mare fabric de zahr aa c subministrarea acestui reziduu era asigurat permanent i, probabil, la un pre interesant pentru administraie. Se fierbea borhotul puin n ap, se aduga puin verdea pe deasupra i ciorba noastr era gata. n astfel de ocazii porcii tuturor gardienilor fceau banchet. De multe ori ciorba noastr se prepera nesrat, lund un gust i mai ngrozitor. Alte ori se prepara cu raia ntreit de sare, transformnd nenorocita de ciorb ntr -o saramur ce ne ardea buzele. Cum aceste accidente se ntmplau destul de des, intenionalitatea era vdit. De dou ori pe sptmn ni se schimba meniul : joia i duminica. Joia se obinuia o ciorb de fasole sau cartofi, iar duminica de arpaca cu carne. n ce privete ciorba de joi, niciodat nu eram siguri de compoziia ei. Ne distram de multe ori, ncercnd n timpul plimbrii s descoperim compoziia ciorbei noastre. Unii spuneau c a fost fasole, alii susineau c era de cartofi i rare ori se ajungea la unitate de criterii. Faptul este uor de explicat. Mncrile se preparau cu raii mult inferioare celor regulamentare -i n asta Mnaru nu prea fcea caz de regulament- iar buctarii, deinui de drept comun, la mprirea ciorbei n hrdaiele respective, ne scoteau nou, deinuilor politici, zeama de deasupra iar restul l trimiteau prietenilor lor. N o fceau din rea credin. i rodea i pe ei aceeai teribil foame, foamea din Suceava. Iar ciorba de duminic era un dezastru. Singura zi din sptmn cnd n programul alimentaiei noastre ar fi trebuit s intre proteinele provenite din carne. De cte ori ns, eu personal cel puin, am vzut ceva asemntor a carne prin farfuria mea, era aceasta sau o bucat de bojoc, sau de burt, mai tare dect talpa, sau un osicior de care atrnau nc disperate cteva firioare zdrenroase de carne. Numai de dou ori pe sptmn ni se ddea pine. O pinioar ct un pumn de pitic. Disprea cu o rapiditate de nluc i era singurul moment cnd simeam o relativ satisfacere a apetitului nostru slbatic. Restul zilelor ne mulumeam cu mmliga. Nu tiu din ce era fcut ns ave a o culoare tuciurie i mult timp dup terminarea mesei noastre o simeam nc n stomacuri ca pe un bulgre ce rezista digestiei. Mncam aezai pe pat, cu mmliga pe un genunchi i strachina cu zeam pe altul. Mncam repede, ca ntr-o corvoad obligatorie i neplcut de care vrei s scapi ct mai curnd. La toate acestea se mai adugau i mizeriile inerente unei nchisori din Romnia. n special ne descompunea lipsa total de igien. Gngnii nedorite, suprtoare, scrboase i fcuser adevrate cuiburi pe corpurile noastre, iar numrul lor nspimnttor era n cretere progresiv. Din orice parte a corpului, la orice or din zi sau din noapte puteam scoate de pe noi specimene dezgusttoare i bine crescute. Erau, mpreun cu ploniele, singurele fiine care triau bine n nchisoarea din Suceava. Le omoram mereu, dar nu le puteam rzbi. Toate msurile pe care le lua administraia nchisorii era tundera prului, ungerea lui cu gaz i gurirea pielii cu anti-tifice. Baie nu am fcut dect de dou ori n tot timpul perioadei Mnaru, iar insecticidele erau lucruri necunoscute n Suceava. Aa s-a scurs viaa noastr n acea nchisoare pn cnd, ntr -o zi, am fost adunai toi n curtea nchisorii, unde Mnaru voia s ne vorbeasc. Ce mai voia oare omul acesta s ne mai spun ? Ne mai inuse cteva discursuri i-i cunoteam sloganele enervante. De data asta ns era ceva special. Era discursul de desprire. Mnaru pleca din Suceava pentru a nvenina viaa altora n alte nchisori. ncercnd s justifice viaa grea mpus nou prin ordinele primite de la Centru, aveam impresia c acest individ crud insinua un alibiu pentru o eventual zi de mine. Ne uitam cu scrb la el. O scrb imens ca n faa unei trtoare pe care o simi atingndu-i pielea. Stteam acolo, n faa lui, ca nite schelete pe care atrnau grotesc hainele vrgate de pucrie. Un front ntreg de schelete din care numai ochii emanau sclipri de via, iar el, aceast brut care ne adusese n aceast situaie, impasibil i la, ncerca s se justifice, s se scuze cu formula ordinelor primite. Cnd la sfritul discursului a ncercat s -i ia rmas bun, o tcere profund a fost rspunsul frontului nostru. Cel ce a venit dup Mnaru la direcia nchisorii era complet opusul celui ce a plecat. i-a dat seama numaidect de situaia noastr i prima msur pe care a luat-o a fost s ne lase toat ziua n curte, n

aer curat, n btaia soarelui. Ne gseam cu toii ntr-o stare de anemie pronunat. mbunti numaidect mncarea i a ordonat o asisten medical serioas. A permis corespondena cu familiile i au nceput s soseasc pachete cu alimente. ncet, ncet am intrat ntr -un fel de convalescen. Civa au fost trimii repede la penitenciarul-spital din Braov. n plmnii lor, experiena Mnaru a lsat urme dezastruoase. Acest om, pentru care recunotina noastr va fi permanent, nu a rmas mult la direcia penitenciarului din Suceava. Cteva luni mai trziu a fost transferat la alt nchisoare numai de deinui de drept comun. Colonelul Petrescu aflase de bunvoina directorului fa de suferinele i necesitile noastre. Se zvonea c Voniuc fcuse nenumrate denunuri. Dar eu nu mai eram la Suceava, cci ntr-o zi , nlnuit din nou, mpreun cu ali camarazi strbteam din nou Suceava, transferai la alte temnie din ar, spre alte experiene pe care guvernul romn le fcea cu noi, legionarii. Aici sfrete povestea Sucevei, acel "mormnt fr cruce". Multor cititori li se va prea neverosimil. Mie chiar, cu toate c trit, mi se pare astzi neverosimil, mi se pare un comar. i totui e o frntur numai dintr-o mare realitate. Realitatea suferinelor legionarilor n temniele romneti unde erau aruncai de administraia rii pentru a nu-i turbura guvernarea cu imperativele romneti pe care le propunea Micarea Legionar. Pentru muli dintre noi, pe lng timpul pierdut acolo cnd puteam fi mai folositori neamului nostru ce se afla n rzboi, a mai nsemnat i lsarea de fii din sntatea noastr pe culoarele negrite ale acelei sinistre nchisori. Barcelona, Spania, Iulie 1957 sursa.miscarea.net

Ultimul martor al Marelui Rzboi: Cum m simt la 110 ani? Ca la 109!

Autor: Ionu Stnescu
ISTORIE. Conflagraia de la nceputul secolului trecut mai are un singur martor n via : o btrnic britanic, n vrst de 110 ani, care i-a ngropat soul acum 41 de ani i creia toamna lui 1918 i-a lsat cele mai cele mai frumoase amintiri din via. ntrebat cum se simte la vrsta de 110 ani, femeia a rspuns simplu: Ca i atunci cnd aveam 109.

Dup ce sptmna trecut a murit ultimul combatant din Primului Rzboi Mondial - Claude Stanley Choules (19012011) - Florence Green (110 ani), o voluntar din Norfolk, este unicul supravie uitor al conflictului armat dintre 1914 i 1918. Dei a fost doar membr a Women Royal Air Force(WRAF) un corp auxuliar de femei, destinat s suplineasc mna de lucru a brbailor plecai pe front, Green e considerat veteran de rzboi. Presa englez a nceput s-i fac vizite abia din 2008, fiindc doar n urm cu trei ani a fost descoperit faptul c vrstnica e o supravieuitoare a Primului Rzboi Mondial. Un cercettor n domeniul geriatriei a dat peste fi a ei de rzboi, la Arhivele Naionale Britanice. Dosarul era clasat sub numele de dinainte de cstorie al btrnei, Florence Patterson. Bombardamentele cu flori i crbuni

Florence Green s-a nscut la Londra i avea 17 ani cnd s-a nrolat n Women Royal Air Force, la sfritul verii lui 1918. Pe 11 noiembrie 1918 ultima zi a rzboiului lucra la baza Royal Air Force din Marham. i amintete c aviaia britanic a srbtorit capitularea Germaniei bombardnd cu flori aerodromul apropiat din Narborough, iar pilo ii din Narborough, n semn de ripost, s-au ridicat la cer pentru a bombarda cu saci de crbune pistele aceluia i aeroport. Pe 20 februarie 2011, cnd a mplinit 110 ani, btrnica a fost omagiant de For ele Aeriene Britanice, militarii vizitnd-o acas i aducndu-i un tort. ntrebat cum se simte la aceast vrst, Florence Green nu le -a dat satisfacie curioilor: Ca i atunci cnd aveam 109 ani. Super-centenara triete alturi de fiica sa, o venerabil i foarte sprinten doamn, n vrst de 89 de ani. Mai are al i doi copii i e bunica a apte nepoi. Florence Green s-a cstorit n 1920, cnd avea 19 ani, cu un hamal care lucra la calea ferat i pe care-l chema Walter. Hamalul a mai trit 50 de ani de la cununie. Din 1970, adic de 41 de ani, Florence Green e vduv. Istoria Women Royal Air Force WRAF-ul a fost fondat cu doar cteva luni nainte ca Florence Green s se nroleze. Misiunea ini ial a acestui corp auxiliar de personal a fost s pun la dispozi ie armatei mecanici de sex feminin, astfel nct ntreaga for de lucru brbteasc s poat fi trimis n lupta direct cu germanii. WRAF-ul s-a bucurat de un neateptat success, foarte multe femei britanice oferindu-i serviciile pentru posturi de oferi, mecanici i alte meserii pe care starea de asediu a rzboiului le lsase neacoperite. Din cauza faptului c rzboiul era o mainrie care se hrnea cu brbai i muli tineri au sfrit n Frana sau Egipt, apruse o mare criz de for masculin de lucru, a spus Sebastian Cox, eful departamentului istoric al RAF, pentru cotidianul britanic The Independent. Femeile cu serviciu nu erau un lucru la fel de firesc pe ct e acum. Reprezentau un mic procent din populaia activ. () RAF-ul avea nevoie de femei pentru slujbe care, n mod normal, trebuiau fcute de brbai. Avioanele de atunci, jucrii din perspectiva prezentului Pentru Florence Green, dezechilibrul demografic nu i fcea simit dramatismul: Erau zeci de piloi cu care mi ddeam ntlnire, a spus ea ntr-un interviu acordat n 2008. Am avut ocazia s zbor, dar mi-a fost team. Munceam n fiecare or a zilei, dar aveam foarte muli prieteni n cadrul bazei i ne distram grozav n timpul nostru liber. Din multe puncte de vedere, acelea au fost cele mai frumoase clipe ale vie ii mele. Baza din Marham a RAF - unde a lucrat Florence Green - a fost foarte activ n timpul Primului Rzboi Mondial, importana ei crescnd pe msur ce tehnica rzboiului aerian avansa. Astzi, RAF Marham este una dintre bazele folosite de avioanele de lupt Tornadoes, aparate rodate pe fronturile din Irak i din Afganistan. n comparaie cu tehnica de lupt de azi, avioanele de la 1918 par opere ale aeromodelismului. Nu aveai curajul s te urci n ele i s decolezi dac btea vntul prea tare, a explicat Sebastian Cox, pentru The Independent. Contracandidaii lui Florence Green, mori lunile trecute Pn la sfritul lunii februarie, n afara lui Claude Stanley Choules, Florence Green a mai avut un rival la statutul de cel mai longeviv supravieuitor al Primului Rzboi Mondial: un ofer pe ambulan american, Frank Buckles, nscut pe 1 februarie 1901 i decedat pe 27 februarie 2011. Diferena de vrst dintre Florence Green i Claude Stanley Choules era de doar de 11 zile, brbatul fiind nscut pe 3 martie 1910. Choules a decedat pe 5 mai 2011.