Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
14Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
PARTEA a 4-a

PARTEA a 4-a

Ratings:

4.5

(1)
|Views: 958|Likes:
Published by DeathRave

More info:

Published by: DeathRave on Jul 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

 
PARTEA a 4-a
 ANTROPOLOGIA CULTURALĂ ÎN SECOLUL XX 
CAPITOLUL I
 PARTICULARISMUL ISTORIC. PRÂNZ BOAS.
 Franz Boas
(1858 - 1942) s-a născut în Germania şi a fost de origine evreu. Şi-a făcut studiilela Heidelberg şi Bonn, fiind licenţiat în fizică şi geografie. Şi-a luat doctoratul la KieL în1881, având ca temă
Culoarea apei de mare.
Aplecat în Statele Unite în anul 1888, unde s-astabilit şi a devenit în 1892, cetăţean american. Prin contribuţiile lui teoretice şi metodologice, prin meritele lui instituţionale, prin charisma lui, a dominat antropologia culturală americană până la începutul celui de-al doilea război mondial. Margaret Mead a spus că Franz Boas afost acela care a făcut din antropologia culturală
o
ştiinţă. După spusele lui Ruth Benedict,Franz Boas a găsit antropologia culturală ca o colecţie de presupuneri întâmplătoare şi unteren propice pentru un iubitor romantic de lucruri primitive. El a lăsat-o ca o disciplină încare teoriile pot şi trebuie să fie testate. A militat pentru realizarea unei strânse colaborări întreuniversităţi, care să asigure calificarea academică a antropologilor de profesie, şi muzee,chemate să sponsorizeze cercetările pe teren şi publicaţiile, de la reviste şi până la cărţi. S-astabilit la New York, unde a predat la Columbia University, din 1896 şi până în 1936. A scris o jumătate de duzină de cărţi şi peste şapte sute de articole. Dintre lucrările iui menţionăm:
TheCentral 
Es/rimos
1
,
The Mlnd of Primitive
Mân"-,
 Anthropohgy and Modem Life
3
. Race, Language and 
Cu/fure
4
.Franz Boas a criticat metoda comparativă utilizată, de către evoiuţionişti, în abordările lor generafete. Aceştia urmăreau elaborarea unei scheme care să cuprindă întreaga omenire într-osingură formulă a dezvoltării. El a considerat că evoluţia uniliniară (susţinută, după credinţasa, de evoiuţionişti) a reprezentat un model inadecvat pentru
61
cunoaşterea diversităţii culturilor umane. Progresul nu urmează în mod necesar o secvenţă fixă şinu e întotdeauna unidirecţional, de la simplu la complex. Pentru Franz Boas importantă estemunca pe teren şi strângerea datelor. Pentru el, după cum spune Marvin Harris, ştiinţa este oîntreprindere sacră. Cei care se grăbesc să ajungă la concluzii fără să acorde o atenţie adecvatăfaptelor seamănă cu cei ce profanează un templu. Franz Boas nu a fost un generalist, ci un particularist. După părerea lui,
culturile specifice trebuie să fie studiate în contextul lor particular,istoric.
El a respins orice formă de determinism imaginabil. A pus mare preţ pe inducţie şiacumularea continuă a faptelor. Numai pe o asemenea bază se poate aştepta ajungerea ladescoperirea unor 
eventuale uniformităţi sau chiar legi.
O asemenea poziţie teoretică şi metodologică a deschis noi orizonturi dezvoltării antropologieiculturale. Ea nu mai era privită ca o schemă a unei teorii atotcuprinzătoare, ce oferea răspunsaproape tuturor problemelor referitoare la cultură. De acum, cultura se prezenta ca un domeniuimens de cercetare deschis unei mari armate de antropologi culturali, însă. dincolo de acestemerite incontestabile, pe care dacă nu le luăm în considerare, nu putem înţelege locul şi rolul luiFranz Boas în antropologia culturală, particularismul lui istoric a fost grevat de un spiritantiscientist, de sorginte neokantiană pe care nu-l putem trece cu vederea.O concluzie sintetică asupra particularismului istoric ne-o oferă Berthold Laufer: această teorie(particularismul istoric) consideră că cultura nu poate fi forţată să intre în haina strâmtă a nici uneiteorii, oricare ar fi ea, nici nu poate fi redusă la formule chimice sau matematice
5
. Natura nu arelegi; tot aşa nici cultura. Ea este vastă şi liberă ca oceanul, lovit cu valurile şi curenţii lui în toatedirecţiile. Tot ceea ce cercetătorul poate spera, este să studieze fiecare fenomen atât de exact pecât este posibil, în distribuţia lui geografică, în dezvoltarea lui istorică şi în relaţiile sau asociaţiileiui cu alte idei înrudite. Cu cât mai multe teorii vor fi abandonate, cu atât mai multe fapte vor fiobţinute, spre binele progresului antropologiei culturale.Un alt merit deosebit al lui Franz Boas a fost acela că el a pregătit o pleiadă de antropologiculturali care au ocupat un loc semnificativ
62
 
în evoluţia acestei discipline, în această ordine de idei menţionăm pe
 Alfred Kroeber 
(a predatla Berkeley),
 Robert Lowie (a
 predat tot la Berkeîey), Fay-Cooper Co/e (a predat la Chicago),
 Edward Sctpir (a
 predat la Chicago),
Melville Herskovitz (a
 predat la North-Western),
Margaret Mead 
şi
 Ruth Benedict 
(la care o să ne oprim ceva mai departe) şi mulţi alţii.
CAPITOLUL II
 STRUCTURALISMUL ŞI FUNCŢIONALISMUL BRITANIC 
a) Alfred Reginald Radcliffe-Brown
 Radcliffe-Brown
(1881 -1955) a fost licenţiat în antropologie, la Cambridge. în teoriile lui asuferit influenţa sociologului francez Emile Durkheim. A desfăşurat cercetări pe teren pe problematica relaţiilor de rudenie, în special în Australia, însă, meritele sale principale, caantropolog, pot fi constatate în domeniul teoretic. A fost profesor la universităţile din CapeTown şi Sidney. Din 1937 până în 1946 a predat la Oxford şi a ţinut lecţii la Chicago şi în alteuniversităţi de pe glob. Este considerat unul din cei mai mari antropologi culturali pe care i-aavut
Marea
Britanic.Poziţia lui se caracterizează prin opoziţia faţă de linia boasniană şi difuzionistă, A încercat săreînvie şi să susţină sphîtul ştiinţific în antropologia culturală. După părerea lui, antropologia boasiană, cu metodologia particularismului istoric, ne poate spune că a-mmite lucruri s-au petrecut, sau este posibil să se fi petrecut. Antropologia (pe care el o doreşte socială), cugeneralizările ei fundamentate pe inducţie, trebuie să ne spună cum şi
de ce
s-au
 petrecut 
lucrurile, adică în conformitate cu ce legi. El şi-a dorit ca antropologia culturală să fiecapabilă să explice diferenţele şi simiiarităţile sociale şi culturale, folosind şi respectândstandardele ştiinţei.Din punct de vedere teoretic şi metodologic, poziţia lui Radcliffe-Brown este structuraiist-funcţionalistă. Pentru a o caracteriza63este nevoie să specificăm conceptele de funcţie şi structură. El a plecat de la ideea lui £mileDurkheim, conform căreia structura socială este identică cu solidaritatea socială, iar funcţiaeste contribuţia adusă de o instituţie sau de un alt fapt social. Radcliffe-Brown a mers maideparte sub raport teoretic, apelând la conceptul mult mai general de sistem social, pe care 1-aînţeles ca pe o interdependenţă necesară sau o unitate între structura socială şi funcţionarea părţilor ei, fără care existenţa structurii este imposibilă. Aceasta înseamnă că toate părţilesistemului social acţionează împreună, ca nişte funcţii ce se află unele cu altele în armonie şiconsistenţă internă, adică fără să producă conflicte durabile ce să nu poată fi rezolvate saureglementate.Radcliffe-Brown a privit societatea ca pe un organism, ca pe un tot integrat, a cărui existenţădepinde de buna funcţionare a părţilor lui constitutive. Atenţia lui a fost îndreptată îndeterminarea funcţiei diferitelor elemente ale structurii sociale (grupuri, instituţii, acţiuni), lamenţinerea ordinii sociale, a echilibrului social. Sarcina antropologului cultural este, după părerea lui, aceea de a studia căile prin care obiceiurile şi credinţele (respectiv diferitelecomponente ale culturii) funcţionează în sensul rezolvării problemelor de menţinere asistemului. Doar îndeplinind o asemenea sarcină, antropologii pot pune pe baze ştiinţificestudiul comparativ, care trebuie să releve similarităţile şi diferenţele structural-funcţionale,mai degrabă decât a presupune anumite conexiuni istorice.Pentru a înţelege mai bine ideile lui Radcliffe-Brown este necesar să aducem în discuţie încădouă concepte, şi anume cel de sincronism şi cel de
diacronism.
Primul se refera îa acea perspectivă teoretică din antropologia culturală ce nu ia în considerare elementul timp şi care, prin urmare, este neinteresată de istorie. Cel de-al doilea se referă la perspectiva ce considerăcă timpul este important in studiile de antropologie culturală. Franz Boas nu a negat posibilitatea descoperirii unor regularităţi sincronice, dar a refuzat ideea existenţei uneiregularităţi diacronice. Radcliffe-Brown a susţinut posibilitatea şi necesitatea existenţei şi
 
descoperirii unor regularităţi, atât pe plan sincronic, cât şi pe plan diacronic. Mai mult decâtatât. în timp ce64Franz Boas a admis posibilitatea unor regularităţi sincronice, de tipul particularismului istoric,în ciuda unor regularităţi în istorie (în sens de succesiunea necesară a unor epoci istorice),Radcliffe-Brown a subliniat faptul că regularităţile sincronice sunt datorate regularităţilor diacronice din istorie. Dar legile visate de antropologul britanic nu şi-au făcut simţită prezenţaastfel încât să poată fi determinate. Totodată, el nu a putut să răspundă la o serie întreagă deîntrebări importante: de ce a apărut un oarecare element cultural (să spunem un obicei sau unmit); cum are loc efectiv schimbarea socială ?
b. Kaspar Bronislaw Malinowski
 Kaspar Bronislaw Malinowski
(1884 -1942) s-a născut în Polonia, la Cracovia, dintr-o familieînstărită de intelectuali (tatăl lui a fost un distins lingvist şi folclorist). A fost licenţiat în ştiinţeexacte, la universitatea din oraşul lui natal, unde, în 1908, şi-a susţinut şi doctoratul. Acontinuat studiile în psihologie la Leipzig, cu Wundt şi istoria economiei, cu Biicher. LaLondra a studiat la faimoasa
Şcoală de economie.
După ce s-a afirmat în antropologiaculturală şi a devenit o personalitate de mare prestigiu, a ţinut cursuri la Şcoala de economiedin Londra şi la Yale în S.U.A.
 Este considerat ca unul dintre fondatorii antropologieiculturale ştiimifice.
Bronislaw Malinowski este cunoscut în mod deosebit, aşa cum am arătat în partea a doua aacestei cărţi, pentru contribuţia şi exemplul personal aduse la fundamentarea metodologieispecifice antropologiei culturale, şi anume a muncii pe teren. Nu putem însă reduce valoarealui la aportul în domeniul metodologic şi să nu ţinem seama de locul şi rolul creaţiei lui pe plan teoretic, atât general cât şi particular, în mod esenţial, Bronislaw Malinowski este inclusd<= către istoricii antropologiei culturale în aceeaşi orientare teoretică integralistă, alături deRadcliffe-Brown. Există însă o deosebire extrem de importantă între cei doi. in timp ceRadcliffe-Brown a pus accentul pe explicarea culturii, pe subordonarea funcţiilor diferitelor elemente ale culturii unor structuri sociale şi culturale şi funcţionalismul lui a devenit unstructu-
65
ralism-funcţionalist, Bronislaw Malinowski a acordat atenţie decisivă funcţiilor diferitelor manifestări ale culturii din perspectiva satisfacerii nevoilor biologice şi psihologice aleoamenilor,
\arfunctionalismul lui s-a constituit ca un funcţionalism pur 
şi
 simplu.
în lucrările mai târzii ale lui Bronislaw Malinowski, în explicarea funcţiilor culturii, a făcutapel la nevoile individuale bio-psihologice. El a considerat că organismul social şi culturaltrebuie să satisfacă şapte nevoi de acest gen. Schema oferită de el stabileşte în principalnevoile de bază şi răspunsurile directe faţă de acestea:
Nevoile de bazăRăspunsurile directe
1. Nutriţie2. Reproducţie3. Confortul trupului4. Siguranţă5. Relaxare6. Mişcare7. CreştereComisariat Căsătorie şi familie Domiciliu şi îmbrăcăminte Protecţie şi apărare Sisteme de joacă şi odihnăActivităţi şi sisteme de comunicaţie Calificare şi ucenicie
Ducând analiza acestei probleme mai departe, Bronislaw Malinowski a ajuns la concluzia căexistă trei nivele de nevoi pe care toate culturile sunt chemate să ie realizeze:1. Să asigure satisfacerea nevoiJor biologice, cum ar fi
nevoia de alimente
şi
 procreare.2.
Să asigure satisfacerea nevoilor instrumentale, cum ar fi
nevoia de lege
si
educaţie.

Activity (14)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
blueicem liked this
blueicem liked this
Paul Munoz liked this
Orest liked this
olegl liked this
lumcrih1064 liked this
lumcrih1064 liked this
Roxana Mazilu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->