Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
7Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ratacire Pe Taramul Tristetii-Shauna Michaels Doc

Ratacire Pe Taramul Tristetii-Shauna Michaels Doc

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 833 |Likes:
Published by screloza786
doc
doc

More info:

Published by: screloza786 on Oct 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/16/2014

pdf

text

original

 
Ratacire pe taramul tristetii-Shauna Michaels
Capitolul 1
 — 
M-am întors, mătuşă Mary!Nan Durrant îşi sprijini bicicleta de unadintre coloanele rotunjite care propteaucopertina de la intrarea în fosta casă parohialăşi urcă treptele în fugă.
 — 
Ai cumpărat carnea de vită, don’şoară? Ocoamă roşcată, ciufulită îşi făcu apariţia pe uşaverde din capătul holului.
 — 
Iartă-mă, Rose. Nan scutură din cap.Măcelarul n-avea o bucată destul de mare, aşacă am luat o pulpă de miel.
 — Mielul e foarte bun pentru noi. Rose îi luă coşul dinmână, ne
 încrezătoare. Da’ nu-ş’ dacă va fi pegustul cuiva de la Londra. Încruntarea îngrijorată o făcea să pară mai grosolană, iarcurentul nu-i ajuta cu nimic aspectul ciufulit.Probabil o fi obişnuit să mănânce înrestaurante şic, declară ea vag, unde toatemâncărurile au nume străine.— Şi de fapt capeţi o musaca de cartofi lapreţ astronomic, râse Nan. Ei bine, chiar dacănu-i place, o să trebuiască să se declaremulţumit cu mielul, spuse ea hotărât. Nu-ţiface griji, Rose. Dacă acest Keir Raven e
 
obişnuit cu restaurantele, legumele proaspetede grădină o să însemne o variaţie plăcută.Deşi tinerii doctori nu prea mănâncă înasemenea locuri. Experienţa mea spune că deobicei se mulţumesc cu o tigaie. Ah, am vorbitca mătuşa Mary. Scârţâitul inconfundabil alsofalei din salon demonstra că cineva tocmaise ridicase de pe pernele confortabile. Mă ducsă-i dau vestea despre carne.
 — 
Dar, don’şoară, făcu Rose semnemisterioase spre uşa salonului, doamna Graynu e… Al naibii ceainic! Dinspre bucătărie seauzea un şuierat ascuţit şi orice ar fi vrut săspună Rose fu definitiv pierdut, în vreme ceroşcata se repezea spre uşa verde, în ajutorulceainicului aflat la ananghie.
 — 
Sărmana Rose! Nan zâmbi ca pentru sineşi se întoarse. Femeia abia se obişnuise cu JohnBarclay, fostul asistent al unchiului. Fusese untânăr tăcut, simplu, de-al casei, plăcut, care seintegrase uşor în atmosfera familială acăminului doctorului şi care câştigase urgentinima Rosei, datorită plăcerii nedisimulate cucare savura cana de cacao fierbinte lăsată pesobă pentru el, după câte o vizită în miez denoapte. Toţi se întristaseră la plecarea lui John,deşi se bucurau că prinsese acea ocazie despecializare.
 — 
Sper că următorul va fi la fel de modest şi înfometat ca John, când şi-a făcut apariţia
 
prima oară, spuse Nan cu voce tare, pentruurechea încă invizibilei Mary Gray. Uşasalonului era larg deschisă şi probabil că auziseschimbul de cuvinte dintre ea şi Rose. Oricum,o să vedem noi deseară – ah! Se întrerupse înprag şi rămase cu ochii pe bărbatul înalt, cupăr negru, care o privea niţel încurcat.— Îl căutaţi pe unchiul Oliver – pe doctorulGray, voiam să spun? întrebă ea. Cabinetuleste după colţul casei. Uşa galbenă, cu firmă.Se opri, conştientă că mersul pe bicicletăavusese asupra părului ei blond acelaşi efectca şi curentul din casă asupra claiei Rosei.Ridică o mână să-şi aranjeze coafura, dar olăsă să cadă la loc, iritată de lucirea amuzată aochilor negri care o priveau de la înălţime, desub sprâncenele la fel de închise la culoare caşi părul îngrijit pieptănat, foarte diferit de încâlceala din capul ei.— Îl caut pe doctorul Gray, dar nu în calitatede pacient. Şi mi-e foame, într-adevăr. Zâmbi,expunându-şi dinţii albi şi egali şi adăugă: amajuns ceva mai devreme. Am profitat de oocazie. Sper că nu reprezintă un inconvenient?Expresia amuzată dispăru, fiind înlocuită de ouşoară îngrijorare, provocată de uimirea ceapăruse în ochii ei căprui-deschis.
 — 
Doar n-oi fi – înghiţi în sec – doar nu eştiKeir Raven? N-avea cum să fie, sau se înşela? în primul rând, părea mult mai matur. De fapt,

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
b_jeanina liked this
Gyna Neagu added this note
multumesc!
Gyna Neagu liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
npirlic liked this
gabi_s123 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->