..t""H-.d.

~-

'iA.CIREA PE MARE

Din toata multimea de vase troiene, Enea puse mana pe douazeci de corabii si gramadi in ele pe fugarii care-l urmau, impreuna cu statuile zeilor si cu odoare cate au mai putut lua din Troia. Ei trecura marea si se oprira In indIa d~icurg. Enea se grabi sa adune crengi ca sa inalte un rug, ar III fiecare crenguta ruptadin copaci ta~neau picaturi mari de sange si gemete de durere se auzeau din toata padurea. Uimirea sigroaza ii cuprinse pc toti, iar din pamant se auzi un glas adanc, - Vai, Enea, de ce ma chinuiesti? Nu-mi mai rupe bratele durcroase! Mai bine fugi din locurile acestea primejdioase, unde prictenia aduce moarte! Eu sunt Polidor, fiullui Priam. Tata m-a "Ius cu averi nemasurate la curtea prietenului sau Licurg.tDar dura cad ere a Troiei, vazand acesta ca nimeni nu-i va mai cere o .oteala de faptele sale, ill-a ucis si a pus stapanire pe averi. I .stcmata sete de aur, la cate crime nu impinge ea sufletele mcnilor! Dupa ee m-a ucis, regele a infipt pe mormantul meu Imlure de sageti de otel, care au incoltit. Copacii acestia pe ii vezi au rasarit dill bratele mele. lroienii ridicara un rug ill cinstea lui Polidor si plecara inade a mai da cu ochii de locuitorii acelui tinut. Ei se urcara lrrlbii si plutira pana in inswa Delos1-. unde se afla vestitul III al zeului Apolon. Ene;rngenunche in fata templului si oracolul~ mai bine sa urmeze troienii. Oracolul
mHO:

Vitcaza semintie troiana, pamantul care a dat nastere straI lai te va primi cudrag In sanul lui. i inii uimiti se intrebau care va fi fost pamantul stramoIII Anchise talmaci astfel oracolul:
141

- Insula Creta a dat nastere lui Teucru, parintele parintilor nostri. Acolo sa mergem! Si ei plecara bucurosi la Creta, crezand ca acolo e capatul S.L1- ferintelor, Cum ajunsera, se apucara sa-si dureze lacasuri trainice, caci .insula era pustie. Troienii cultivau pamantul si asteptau roadele-i bogate, cand intre ei se ivi ciuma ucigasa. Seceta si foamea ii tineau tovarasie. Deznadejdea Ii vaprinse pe troieni si Enea gandea sa se intoarca la oracol, <;:all1.t-in mijlocul noptii i s aratara intr-un vis stralucitor penatii, sufletele stramo~ilor, care vorbira astfel: "7 - Apolon va. porunceste prin gura no astra sa nu va opriti in insula atat de mica, desi, e drept, de aici au venit pe lume cele frumoase rnestesuguri si cultul zeilor mari! Trebuie sa ajunge Hesperia faimoasa prin curajul fiilor ei si prin rodnicia parl1an Ea se numeste astazi Italia, dupa numele capeteniei sale, I Zeii va vor rasplati indeaJuns pentru suferintele voastre. Troienii plecara in zori spre Italia, dar in mijlocul m~ nor vinetiu se lasa deasupra lor. Corabiile razletite de va pierdura una de alta in intuneric. Fulgerele strabateau no p~oaia ~da'pe oa~eni ~i-iJngl~eta de ~rig: ~linu~ eel m carmaci.jiierdu ~J el drumul ~l nu mal stia unde se afla, astfel prin intuneric doua zile si doua nopti. -Abia in ziu se zarira de departe niste insule. Ei trasera panza de pe si se asezara la lopeti, poposind in insulele Strofade, sAI roaselor Harpii, Troienii gasira pe tarm 0 mu tune d mosi si mari, pe care-i prinsera si-i taiara, incepand un pat. Oar abia se asezara ei pe brazde cu fripturile eald ea harpiile se napustira asupra lor, vajaind in vazdul de otel. Ele smulgeau camea din mainile troienilor, si 0 stricau cu mirosullor nesuferit. Niciodata m i scosdin infern mai uricioase chipuri. Ele avea eioare, dar erau galbene de foame si cu burtile n Mainile lor erau inarmate cu gheare taioase, Zad teau troienii cu annele, caci penele for erau t i zand troienii ca e cu neputinta a ramane acol , ~i se urcara in corabii. Cocotata pe un copac, mare dintre harpii.ji blestema spaimantator: - Nu v-a ajuns ca ne-ati taiat boii, voiti noi? Cutezati sa ridicati annele impotriva n indrazneala. Voi, care nazuiti acum spr

---=-

lesne acolo! Sa infruntati mii de necazuri, iar vanturile dusmanoase sa nu va dea ragaz! c nd yeti intra intr-un port italic, unde . va veti dura cetatea.-sa treceti printr-o foamete atM de mare, de . sa va roadeti ~i 'l1-tsele! . Infricoseji de blestem si scarbiti de murdaria harpiilor, troieriii parasiua insula. Poposira abia in portul Chaonia, unde aflara pe.... Helel1111S, fiul lui Pr:ia},!,:l"~ .. ~_tiflea darul profetiei de la zei. El scapase din Troia ~l U0..Wlea peste cetati grecesti'" Mai auzira troienii ca Andromaca, vaduva mareluiliec.1ox-; se afla si ea aici. Enea pomi indata spre cetatea lui Helenus, iar pe drum intalni pe Andromaca, aducand jertfe lui Hector. Cand Andromaca zari pe Enea in vestminte troiene, crezu 'ca are 0 nalucire ~i lesina. Apoi, desteptandu-se, intreba: - Esti tu cu adevarat, Enea, sau' ma inseala ochii? Iar daca esti 0 umbra, de ce nu l-ai adus si pe Hector cu tine? Vorbind, ea suspina zdrobita de durere. - Nu te indoi, Andromaca, zise el, sunt Enea si traiesc. Dar ce s-a intarnplat cu tine? Te stiam cununata cu Pirus. . - Fericite au fost troiencele arse pe rugul biruitoruluil Ele nu au indurat batjocura de a fi trase la sorti intre osteni, nici de a fi III e roabe in casa invingatorilor. Pe mine m-au purtat pe toate rniirile. Dar acum, toti troienii care traim sub obladuirea lui HeI nus multumim zeilor in fiecare zi. Nu sfarsi Andromaca de vorbit, cand se ivi ~i Helenus, incontrut de multime. EI se bucura desosirea troienilor ~i-i primi ca niste frati. Masera acolo troienii cateva zile, pan~ cand Enea, land ca pe mare alearga un vant prielnic,il intreba: Tu, Helenus, cunosti vointa zeilor; spune-mi, ce trebuie sa "pre a ajunge in Italia? '. Fara indoiala, raspunse He1enus, tu cutreieri marile cu voia lor si ci imi ingaduie sa-ti destainuiesc unele fapte. Pe altele \1 lc pot spune inca. Vei ajunge in Italia, la capatul cii:liitoriei 'and langa albia unui rau vei gasi intr-o dumbrava 0 namila 10:1 Ia alba la care vor suge deodata treizeci de purcelusi Nil te teme ca va trebui sa rozi din lemnul mesei! Te va Apolon sa trecicu usurinta blestemul harpiei. Nu te opri 11 insulele apropiate, caci toate sunt pline de greci dusma. nd vei ajunge in dreptul Siciliei, ocoleste-o mai bine deli .. j prin stramtoarea ce-o desparte de Italia! Aid pamant odata legat, dar un cutremurmare a sapat 0 prapastie 143

142

'.
luta apoi de ape. Acolo si-au facut culcusul doua groazei, de care nimer/t ,J)U se poate feri: .cila si . Mai bine ocoleste- Sicilia, cate e de mare! Nu uita Insa, , nu pierde nici un prilej ;a inalti jertfe.Junonei, care te urcste cu ura ei, cum a urmarit si cetatea noastra! Cumvei ajunge in Italia, du-te la Q.J.Jlle si opreste-te l~ p~$te~'a SibiLe' care scrie proorocirile ei pe fru"Uz~~~<J,.s!i va deslu$Cfu-trrfe'"tain de care eu nu am voie sa-ti vorbesc. A";~";>. .r' -../ Helenus se intoarse la ai sai si le porunci sa U1TI,ple corabii troienilor cu hrana si vin, cu aur si argint, cu fildes si vase scu pe, cu armele Iui Pirus, cu cai, calauze si vaslasi cati lips corabiilor lui Enea. An'dromaca aduse si ea Iui Julus-Asc daruri de pret, zicandu-i: =Ia de Ia mine, drag copiI; daruri lucrate de mana mea, din urma daruri pe care Ie primesti de la ai tail Tu imi ami de copilul meu Astianax, pe care grecii l-au aruncat de p tereze si care iti seman a atat de mult. - Cu. to ate necazurile voastre, ii zise Enea, ce fericiti s voi, care atiajuns la capatul ratacirilor! Dar noi, cave mai atata de cutreierat, cand ne vom opri oare ca sa inalta Troie? 0 vom inalta vreodata? Troienii plecara in toiul noptii, iar cand stelele inc paleasca, ei zarira de departe pamantul dori t. Cu totii s toata puterea: .Jtalia, Italia!" Vantul ii duse in dreptul plu al Minervei. Pe tarmul care era foarte aproape, t zura patru cai albi care pasteau si Anchise rosti cu m - Pamantu; Italiei ne intampina eu razboi. Caii arat cand sunt inhamati asculta de frau, deci pot fi si aduedt, Troienii .trecura mai departe pe langa Tarent, v Etnei cu puhoaie de flacari, apoi auzira mugetul s apei care clocotea aburind. Anchise ridica mana ~i s - lata, Caribda! S-o ocolirn! Carmaciul Palinurus, in fruntea convoiului departandu-se de .Scila si de Caribda. Desi crau saltau corabiile in vazduh, apoi le scufundau niti, troienii aruncara lopetile pe fundul COI' dintara vanturilor si valurilor. Pe neasteptat intr-un-port linistit, in fata vulcanului, Etna nice ruini si arunca nori negri de [urn, eon Dupa explozii cu pietre, lava se rostogol zicea ca sub muntelc Etna se zvarcoleste din vechi timpuri gigantul Enceladc pc care Jupiter l-a ars cu trasnetele sale. EI arundCaTn g;:i"rfi fladiri pe hornul vulcanului. Cand uriasul se intoarce pe cealalta parte, pamantul se ciitremura si .bubuiturile se aud din departare. Troienii, aflati acum in Sicilia, la poalele vulcanului, de cum se trezira dimineata dadura cu ochii de oaratare omeneasca, slaba, rau imbracata, care intindea mainile spre ei. Era un om, murdar cum nu se poate inchipui, barbos, cu spini in vestmantul sfasiat. Troienii i1 chemara in mij locul lor, iarel se apropie temator si incepu a vorbi repede, ca unul care se temea sa nu-l ajunga cineva din urma. - Sunt grec, nu aveti de cat sa ma ucideti daca vreti. Vai, nu . va dati seama pe ee tariimuri primejdioase va aflati: aici locuies- ' te neamul fioros al ciclopilor. Cu trei luni mai inainte, a trecut pe aici Ulise care i-a scos ochiullui ~ cu un par inrosit in foe. La plecare, pe mine m-a uitat aici. De trei luni traiesc ascuns in buruieni ori.in pesterile fiarelor. Mereu aud pamantul duduind de pasii eelor ~decic1opi. Ma hranesc cu ghinda si buruieni, coame si tot ce pot roade cu dintii. Dar voi, nefericitilor, ce stati aici si v-ati legat corabiile de aceasta insula? Dezlegati odaodgoanele ~i fugiti cat mai e vremel . Troienii mai stateau la indoiala daca sa-I creada ori nu, caci I~i aminteau mereu de Sinon $1 de Ulise, cand deodata, sus pe munte, se ivi ciclopul orb cuoile sale. El simti miscarea corabiilor ~i incepu a urla de se cutremurau tarmurileItaliei; ecoul vencu inapoi de la poalele Etnei. Troienii dezlegara indata odgoaielc si se departara, privind ingroziti la neamul ciclopilor insiIi pe tall]:l, asemenea unei paduri de stejari inalti. Enea nu mai opri corabiile pana la ~~; unde domnea . iunul A..~~. Regele Aceste ii primi pe ai sai cum nu se putea IIi bine. Dar Enea avu de infruntat aici 0 mare durere, pierzand htHriinul Anchise. , ' l Ic la Dreppna, dupa inmormantare, troienii pornira iarasi ltalia si erau acum aproape de !arp1. . ur Junona din Olimp zareste leganandu-se pe marea lina hiilc troiene sosite In pragul Italiei, Pie eat ura ea de mult pe IIi, tot pe atata indragea cetatea africana Cartagina, si-ar fi o faca stapana lumii, Si GU atftt mai mult ura ea pe troieni, ;/1 stia ca din nearnul troian se va naste intr-o zi 0 mliidita VII diidima din temelii iubita ei Cartaginal Zarind flota sar-

la

144

145

;.

adanc~, umpluta apoi de ape. Acolo si-au taCU! culcusul doua fapturi ale groazei, de care nimer.s ,1)U se poate feri: Scila si C~bj~. Mai bine ocoleste- Sicilia, cate u de mare! Nu urta insa, Enea, nu pierde nici un prilej sa inalti jertfe Junonei care te urmareste cu ura ei, cum a urmarit ~icetatea noastral Cum vei ajunge in Italia, du-te lacume si opreste-te la estera Sibile' care scrie proorocirile ei pe fruuz~J~i!i va deslu~imu te tain de care eu nu am voie sa-ti vorbesc. ~aJ" / .He.lenus se intoarse la ai sai si le porunei sa umpleeorabii troienilor cu hrana si vin, cu aur si argint, cu fildes si vase sc pe, _c~.armel.e Iui Pirus; cu cai, calauze si vaslasi cati lips corabiilor Iui Enea. An'tlromaca aduse si ea lui Julus-Asc daruri de pret, zicandu-i: . - Ia de la mine, drag copil, daruri lucrate de mana mea, dm urma daruri pe care le primesti de la ai tail Tu imi ami de copilul meu Astianax, pe care grecii l-a~ aruncat de p tereze si care iti semana atat de mult. , .,- Cu. to~te. necazurile voastre, ii zise Enea, ce fericiti VaI, care ati-ajuns la capatul ratacirilor: Dar noi, care m atat~ de cutreierat, cand ne vom opri oare ca sa ina1t Troie? 0 vom inalta vreodata? ' Troienii plecara in toiul noptii, iar cand stelele in paleasca, ei zarira de departe pamantul dorit. Cu totii s toata puterea: .Jtalia, Italia!" Vantul ii duse in dreptul plu al Minervei, Pe tarmul careera foarte aproapc, zura patru cai albi care pasteau si Anchise rosti cu - Pamantul Italiei ne intampina cu razboi. Caii ara carid sunt inhamati asculta de frau, deci pot fi si adu -Troieniitrecura mai departe pe langa Tarent, V . Etnei cu puhoaie de flacari, apoi auzira mugetul apeicare clocotea aburind, Anchise ridica mana ,i - lata Caribdal S-o ocolim! Carmaciul Palinurus, in fruntea convoiului departandu-se de 'Scila si de Caribda. Desi cr saltau corabiile in vazduh, apoi Ie scufundau .niti, troienii aruneara Iopetile pe fundul din tara vanturilor si valurilor. Pe neast pt intr-un-port linistit, in fata vulcanului. Etn nice, ruini si arunca nori negri de furn, CCltlU'~11 Dupa explozii cu pietre, lava se rostog
144

zicea ca sub muntclc Etna se zvarcoleste din vechi timpuri gigantul Enceladc pc carc Jupiter l-a ars cu trasnetele sale. El aruncii din gura fliicari pe homul vulcanului. Cand uriasul se intoarce pe cealalta parte, pamantul se cutremura si bubuiturile se aud din departare. Troienii, aflati acum in Sicilia, la 'poalele vulcanului, de cum se trezira dimineata dadura cu ochii de oaratare omeneasca, slaba, diu imbracata, care intindea mainile spre ei. Era un om, murdar oum nu se poate inchipui, barbos, cu spini in vestmantul sfasiat. Troienii II chemara in mijlocul lor, iarel se apropie temator si incepu a vorbi repede, ca unul care se temea sa nu-l ajunga cineva din urma. - Sunt grec, nu aveti decat sa ma ucideti daca vreti. Vai, nu va dati seama pe ee taramuri primejdioase va aflati: aici locuies- ' te neamul fioros al ciclopilor. Cu trei luni mai inainte, a trecut pe aici Ulise care i-a scos ochiullui ~ cu un par inrosit in' foe. La plecare, pe mine m-a uitat aiei. De trei luni traiesc aseuns in buruieni ori in pesterile fiarelor. Mereu aud pamantul duduind de pasii celor 0 suta de .ciclopi. Ma hranesc en ghinda si buruieni, coame si ~ot roade cu dintii. Dar voi, nefericitilor, ce stati aiei si v-ati legat corabiile de aceasta insula? Dezlegati odaIn odgoanele ~i fugiti cat mai e vreme! ' Troienii mai stateau la indoiala daca sa-I creada orinu, caci I~i aminteau mereu de Sinon si de Ulise, cand deodata, sus pe munte, se ivi ciclopul orb cu oile sale. El simti miscarea corabiilor si incepu a urla de se cutremurau tarmurile Italiei; ecoul vea lnapoi de la poalele Etnei. Troienii dezlegara indata odgoalc si se departara, privind ingroziti la neamul ciclopilor insiIi pe !an]l, asemenea unei paduri de stejari inalti. Imea nu mai opri corabiile pana la Dre . unde dornnea IwmlNest . Regele Aceste ii primi pe ai sai cum nu se putea I bine. Dar Enea avu de infruntat aici 0 mare durere, pierzand II tranul Anchise. , . ' De la Drepana, dupa inmormantare, troienii pornira iarasi ltalia ~i erau acum aproape de !iil1ll. ur Junona din Olimp zareste leganandu-se pe mare a lina Iii lc troiene sosite in pragul Italiei. Pe cat UTaea de mult pe Ill. tot pe atata indragea cetatea africana Cartagina, si-ar fi o Cadi stapana lumii. $1 cu <ita! mai mult ura ea pe troieni, stia ca dinneamul troian se va naste intr-o zi 0 mliidita , dfirama din ternelii iubita ei Cartaginal Zarind flota sar145

guitoare care se apropia de telul dorit Junona si zise: "Oare sa 'nu fiu eu in stare sa ispravesc cu eel dib IDl'J.-atroian?'Sa-rni uit razbunarea? Tocmai eu, sotia lui Jupiter, sa ma las invinsa de un popor sortit ~a piara?" . M~iI~oasa peste masura, zeita alerga la regele Eol care tinea if.1la~tu:i :vanturil~ salbatice din rasarit si apu , din-ln'iazan~apte ~l miazazi. Cu toiagul in maini, el Ie potoleste avantul care ar rasturna lumea de-ar fi lasate in voia lor. . - Rege ~l vanturilor, ii spuse Junona, tu, Eolus, caruia parin tele zeilor dat cumpanirea linistii si a furtunilor, priveste c~ dul de corabn care se indreapta netulburate catre tarmul Itali Da~a iti a~uci amint~ ca. prin mine ai patruns la ospetele zeit nu ~n~~dUlu.no~munton sa ma infrunte! Rastoarna si impra corabiile troienilorl Eu nu te voi lasa nerasplatit. Cea mai moasa zeita din cortegiul meu va fi sotia ta. - Tu ai dreptul sa poruncesti, iar eu datoria sa ascult zeita. Marea va fi mormantul troienilor. ' Eolus izbeste cu lancea pantecele muntelui in care se zv lese vanturile. El ii gaureste coasta, iar vanturile izbu afar~, imprastiindu-se pe mare si ridicand talazuri palla 1 ~anna~n stnga, odgoanele trosnesc, intinse peste masur rn negn inturreca vederea muritorilor, iar din ceruri se a buitul fulgerelor. Moartea inconjura corabiile iar En mainile spre cer, fericind pe cei care au murit cu glori 1 EI ve.de corabiile sale izbite de stanci, ori intepenite lopetile frante in mana vaslasilor. 0 corabie se invarti i~l v~rtej, ap?i Junedi repede la fund. Deasupra V ridica oameni ~l anne, scanduri si comori aduse din va. corabii se desfac din legaturi si se vede cum ap prIll crapaturile largi. . . Zeul Neptun-Poseidon din adanc simti zgom tare din inaltirnile marii, Marele.zeu se ridica d si, privind in departare, vazu prapadul corabiil zeul ca sora sa neimpacata se rafuiestc din n cherna la sine vanturile neastamparate si I stri - Cum ati cutezat lara de voia mea saPieriti din cale-mi si spuneti lui Eolus u stapani, ci numai unul, care poarta trid nt II. Neptun desprinse cu tridcntul con biil Ele plutesc una dupa alta sprc Carta tin

p-~

potoleste, iar Neptun, buciuindu-sicaii, coboara din nou in imparatia lui de clestar. ..._ . Enea, cu sapte corabii, grabeste acum sa ajunga la !ann~1 Africii, unde-l impinsese furtuna. Troienii intrara intr-un port linistit, atat de pasnic, incfit corabiile stateau langa tarm tara sa le mai lege cu funii. Langa malul marii aflara unizvor de apa dulce curgand dintr-o pestera, adevarat dar pentru corabierii insetati. Troienii aprinsera fowl din vreascuri uscate, izbind cu amnarul de otel in piatra de cremene. Ei scoase~a din ca1e1e corabiilor graul udat de ploaie si-l macinara intre pietre, dupa ce l-au uscat la foe. In vremea aceasta, Enea se urea pe 0 standi inalta si cauta cu ochii vreo asezare omeneasca, dar nu zari altceva dedit un mare card de cerbi. EI se lua dupa ei cu arcul si ucise sapte cerbi frumosi, cateunul de fiecare corabie. Marinarii dusera cerbii la corabii si intinsera un ospat cu came fripta si vin din belsug. Ei ar fi petrecut bucurosi, dad nu s-ar fi intristat de soarta celor pierduti pe furtuna.

146