Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dinastia Bratianu

Dinastia Bratianu

Ratings: (0)|Views: 1 |Likes:
Published by Andrei Lungu

More info:

Published by: Andrei Lungu on Oct 16, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/16/2013

pdf

text

original

 
Alex Mihai StoenescuDINASTIA BRÃTIANU
Roman foiletonGENERICPe fondul unei melodii populare descompuse, prelucrate doar pe tema principalã, în ton grav,apare din penumbrã dagherotipul unui tãran înstãrit. Poartã cojoc si opinci -Dincã Brãtianu.Aparatul urmãreste lent, pe rînd, chipul martial, mîna strînsã ferm pe chimirul lat, piciorul stîngîmpins înainte ca un semn al unei mari vointe, opinca. Apropiind imaginea pînã la texturafotografiei, din împletitura opincii se desprind si se contureazã în aur elementele componente ale blazonului familiei Brãtianu.DINASTIA BRÃTIANUAceeasi temã muzicalã, amplificatã dramatic.Seria portretelor in tondi. Numele personajelor - numele actorilor.EPISODUL PILOTParis, 1856La balul Primãriei Parisului, perechile de dansatori animau un salon luminat exuberant decandelabre din cristal. Se interpreta prin muzicã si joc o polcã abia compusã de un tînãr refugiatevreu, în mod ciudat, nimic din scena de petrecere tipic parizianã nu amintea de exod sau mãcar de tristele pãduri poloneze, în care cerbii mureau de urît, cu promoroacã pe coarne si noroi verde pe copite. Totul era vesel. Sau aproape totul, dacã nu observai într-un colt cu oglinzi si cu omãsutã imperialã scãpatã de la revolutie, un grup de tineri îmbrãcati modest, prin comparatie custrãlucirea acelui bal, dar totusi decent, curat si cu bun gust. Erau cunoscuti si de aceea aerul lor de conspiratori nu atrãgea atentia nimãnui, cãci nu se încheiase încã epoca nasterilor de natiuni.Europa se trezise dintr-o datã mamã, dupã violul prelungit al Revolutiei Franceze, urmat de cel alTerorii si de cel al Revolutiei din 1848. Acum, dupã ani întregi de greturi, o apucau contractiilecînd nimeni nu se astepta si dintr-o datã slobozea la viatã o natiune nouã. Chiar nimeni nu putea prevesti exact ce tarã se va naste si cîte vor mai iesi în lume dupã aceastã lungã lãuzie a bãtrîneivaci continentale. C. A. Rosetti era scund de staturã, adus putin de spate, dar vioi, jucîndu-siochii exoftal-mici cu aviditate peste salon. Scosese la intrare de pe brat banderola mare de doliu,dupã moartea celui din urmã copil, dar lãsase la vestã, pe sub hainã, o micã panglicã cenusie.Fratii stefan si Nicolae Golescu erau ceva mai înalti. stefan purta un costum gris-fer, iar Nicolaeera în uniformã de ofiter, o uniformã care aducea vizibil cu cea francezã, dar avea si elementedin echipamentul armatei tariste. Alãturi, pe un scaun-fotoliu stãtea Ion C. Brãtianu. îngîndurat siîntunecat, românul care predase drapelul patriei sale Primãriei Parisului la Revolutia din 1848 seînfãtisa ca un bãrbat frumos, dar nefericit. Discutia lor era întreruptã de cîte ori trecea cineva prinapropiere si se purta soptit, pe un ton misterios.ROSETTI: Mãcar unul dintre noi sã ajungã în tarã. Ar putea intra deghizat pe la una dintrecãtorile Carpatilor.sT. GOLESCU: Politia îl va prinde imediat, dragã Rosetti. stii cã ml se poate tine un secret laromâni. Va înfunda puscãria.ROSETTI: Nici asta n-ar fi rãu. Acolo sunt toti luptãtorii nostri, îi va contacta si îi va pregãti.Apoi, va gãsi un mijloc sã comunice afarã. NIC. GOLESCU: Dar afarã nu e nimeni. stefan are dreptate. Nu vom putea organiza miscarea pornind din închisori. E absurd.
 
ROSETTI: Populatia se va revolta cînd va afla cã patriotii sunt schingiuiti în catacombe. NIC. GOLESCU: Hai sã fim seriosi!ROSETTI: Vor cere eliberarea detinutilor. Noi vom împînzi ziarele Europei cu proteste.sT. GOLESCU: O facem si acum. Nu se uitã nimeni pe ele. Europa vrea sã vadã sînge. Netrebuie un mort celebru. NIC. GOLESCU: Un atentat. seful politiei sau comandantul Gãrzii.Dialogul este întrerupt de gazdã, sotia primarului Parisului.M-me METZ: Cum se face cã cei mai frumosi bãrbati nu danseazã? Doamnele suntnerãbdãtoare, domnule Golesco. NIC. GOLESCU: Este un bal minunat, doamnã. Dar românii asteaptã sã se încãlzeascã inimilefemeilor. Atunci vom ataca.M-me METZ: Oh! Românii nu se dezmint. Sper sã nu asteptati pînã luãm foc.DINASTIA BRÂTIANU NIC. GOLESCU (galant): Vom stinge orice pîrjol cu setea noastrã de iubire, doamnã Metz.Femeia rîde cochet si se îndepãrteazã. NIC. GOLESCU: Frumoasa femeie!ROSE1T1: Un atentat care nu scoate lumea pe strãzi este o stire de subsol. Noi avem nevoie deredesteptarea Problemei Orientului. NIC. GOLESCU: Dacã nu convingem loja masonicã, nu se miscã nimic.ROSETTI: Sã provocãm noi criza, sã redeschidem problema. NIC. GOLESCU: Pentru asta ne trebuie mase, oameni în miscare, tãrani.sT. GOLESCU: N-au cap. Cine vrei sã-i conducã?BRÃTIANU: Eu.în tot acest timp, Ion C. Brãtianu a stat pe fotoliul de lîngã ei, afisînd o figurã tristã, mãcinatã degînduri. Acum se ridicã.BRÃTIANU: Fratilor, mã frãmînt sã vã spun de cîteva zile si nu reusesc. Mai am cîteva luni detrãit.Prietenii rãmîn stupefiati o clipã. Se privesc si nu înteleg.BRÃTIANU: Sunt pe moarte. Nu mai e nici o scãpare.ROSETTI: Nu se poate.BRÃTIANU: Am consultat pe doctorul Galhau. Plãmînii sunt terminati. Trei-patru luni si gata.sT. GOLESCU (izbucnind într-un rîs fortat): Tu glumesti. E o pãcãlealã. NIC. GOLESCU: Eu nu cred în doctori.BRÃTIANU: Voi merge sã mor în tarã. Sultanul se va bucura si îmi va da dreptul sã intru.ROSETTI: Ioane, asta e o loviturã pentru toti. Spune-mi cã nu este adevãrat.BRÃTIANU: S-a sfîrsit si nu vreau sã mã plîngeti. Voi organiza eu revolta în tarã. N-au ce sã-mifacã. Doar sã-mi grãbeascã moartea într-o puscãrie umedã. NIC. GOLESCU: Parcã e un blestem. Mai întîi Bãlcescu, acum tu. Doamne!sT. GOLESCU: Uite-1 pe Cuza!Se apropie Al. I. Cuza în costum de searã, învîrte în mîini niste jetoane de casino. Salutã, apoi îisopteste lui Brãtianu la ureche. Se aude totusi: „Baronesa Kestner". BRÃTIANU: Iertati-mã o clipã. (Pleacã.) CEILALtI (se reped spre Cuza): Ai aflat? Brãtianu e pe moarteBrãtianu trece printr-un culoar elegant într-un salon de conversatie. Baroneasa Mathilde Kestner (23 de ani) îi sare în brate de cum intrã.MATHILDE: Jean, e cea mai fericitã zi din viata mea. Nu ghicesti de ce?
 
BRÃTIANU: Sunt obosit. Azi-noapte am lucrat mult.MATHILDE: Jean... Nu stiu cum sã-ti spun... Mã simt fericitã, nebunã, dezlãntuitã. Te iubescatît de mult.BRÃTIANU (încã distant): si eu te iubesc, Mathilde. Veselia ta mã face si pe mine fericit.MATHILDE: Hai, ghiceste!BRÃTIANU (dupã un moment de ezitare): Tatãl tãu te lasã sã mergi la Ems.MATHILDE: Nu. Mai încearcã.BRÃTIANU: Ãi fost primitã în suita împãrãtesei.MATHILDE: Nu, nu. Te gîndesti prea departe. Ceva, numai între noi.BRÃTIANU: Rãmîi singurã acasã noaptea asta.DINASTIA BRÃTIANUMATHILDE: Sunt însãrcinatã, Jean. Port copilul tãu. BRÃTIANU (lovit de veste): Ai spus pãrintilor tãi? MATHILDE: Doar mamei. E foarte îngrijoratã, dar mie nu îmi e teamã. Acum putem sã ne cãsãtorim.Granita de la Predeal, 1856Trãsura în care se întoarce acasã Ion C. Brãtianu (35 de ani) trece pe un drum pustiu de tarã. Ousoarã ceatã se ridicã din pãmînt, mai mult ca o dizolvare de rouã, pe mãsurã ce umbra noptii seretrage. Vãzutã din spate, trãsura poartã urmele prafului strîns pe cãile Europei. Un singur cufãr,mic, legat sus într-o parte, dezvãluie o revenire sãracã.Bãrbatul cãlãtoreste singur. Are un chip obosit, tras si imobil. Priveste înainte în gol. Aparitia saeste în contrapunct cu ce se întîmplase la Paris. A ales: si-a pãrãsit iubita însãrcinatã pentrumisiunea din tarã. în sfîrsit, întoarce capul spre fereastra din stînga a trãsurii si observã peisajulschimbat - lumina diminetii scaldã verdele pãdurii. Contemplatia sa e ruptã brusc de aparitia unuicãlãret în uniformã austriacã. Strigã ceva - poate Haiti, poateEristdai, poate un chiuit, apoidispare. Brãtianu îsi stã-pîneste emotia. Trãsura s-a oprit si el îsi face linistit o cruce. Vizitiulurcã pe copertinã si desface cufãrul. Vizitiul este Euge-niu Carada (20 de ani), un tînãr oltean deorigine francezã. Dat jos, cufãrul este rãscolit de grãniceri. Cãmãsi, ciorapi, gulere de schimb, oBiblie. O strãpung cu baionetele în cãutarea unor spatii ascunse. Brãtianu coboarã încet, fãrã nicio reactie. Predã pasaportul, privindu-1 de sus pe grãnicer. Acum, este rîndul trãsurii sã fiesfîsiate, strãpunse cu baionetele.Ochii românului ignorã totul pentru cã sunt deja atintiti în depãrtare. Face cîtiva pasi, în timp ceîn spatele sãu se aude agitatia pichetului. La marginea pãdurii, un tãran arã pe ambele pãrti alegranitei si cîntã. Pãsãrile trec în zbor dintr-o parte în alta. Doi cîini se joacã, se aleargã liberi.Cîntecul tãranului se amplificã si devine asurzitor în mintea lui Brãtianu.(Maica Maximila Brãtianu scapã din mîini o oalã mare de lut. Zgomotul este vîrful de stridentãal cîntului acelui tãran.)Remember. Mosia Tigveni, 1843 (alb-negru sau sepia)Strînsi în jurul patului de muribund al lui Dincã Brãtianu, copiii sãi: Maximila (29 de ani), Anica(34 de ani), Teodor (30 de ani), Dumitru (25 de ani), Ion (22 de ani) si preotul. Zgomotul oaleisparte 1-a trezit în sudori pe bãtrin.DINCÃ: Acolo, în pãdure, este averea noastrã.MAXIMILA (agitatã, gata sã izbucneascã în plîns): Noi n-avem avere, tatã.DINCÃ: Sã cãutati, sã umblati pe urmele mele. Am uitat locul.ANICA: Tatã, nu te obosi.DINCÃ: Cînd dãdeau turcii, îngropam tot.ANICA: Tatã, odihneste-te.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->