că el e anume dascăl la şcoala de la Colţia,rîzînd atunci şi mai tare şi aruncînd şi cuceva în ei, pentru ca batjocura să fie deplinăşi sfîrşită. Rîseră deci, numai. Dar Marinloan, dascălul, nu le dădu atenţie. Culese untaler noroit cu Măria Tereza pe el, grăsanaaia, şi cîţiva sfanţi, numai că talerul eraciupit bine pe muchii şi asta îl amărî de tot.Ar fi vrut un taler din ăsta nou şi nu bontîncă, cu Franţiscus, noul împărat peste Austriişi alte ţări. Apoi îl scutură pe Armean, tre-zindu-1. Copiii rîseră iar, dar departe acum.Armeanul Zadic se trezi şi culese cîteva broaşte moleşite de căldură de pe el, apoi sesculă, dar nu ca oricare, ci mai întîi în patrulabe, şi stînd o vreme aşa, nici el nu ştia dece, doar stătea şi nu se gîndea la nimic înşanţul ăla puturos, apoi se culcă la loc. loanMarin, geograf adică, se gîndi la cît de maree lumea şi cît de puţin este el şi la sfîrşit.Cam cînd se gîndea la toate astea, cum elumea de necuprinsă şi el fiind nimic, ca unscuipat în apa asta puturoasă, Armeanul sesculă şi zise: — Hai, bre, că e tîrziu!Un soare verzui se aşternu peste ei.Armeanul Zadic ca un păsăroi slăbănog şimocirlit tot îşi făcu vînt şi se înălţă pesttîntîmplările acestei lumi şi de acolo spuse:
1.
Hai să mergem să ne înrolăm, bre, lavodă Ipsilanti ca să-i batem peturci, că o fişi asta ceva. Nu le e frică muscalilor,nu mi-efrică nici mie. Da' ţie ţi-e?
1.
Nu, da' de ce să-mi fie? spuse loanGeograful din mocirla lui. Nu mi-efrică nicide dracu! mai spuse şi îşi făcu ocrucerepede cu limba şi Armeanul Zadicscuipăîn vînt şi îşi făcu şi el o cruce culimba.Vîntul se prăvăli peste ei, înmiresmat,uscîndu-le hainele. Veni un cîine şi îi mirosio vreme, apoi dădu din coadă a prietenie şise tolăni lîngă ei. Armeanul Zadic se scotocio vreme şi cînd găsi ce căuta, un ban, îl dăducîinelui. Cîinele se ridică alene, mirosi banul,dădu iar din coadă şi pe urmă se aşeză.
1.
E prost, bre, cîinele ăsta, sau cedracu are? zise Armeanul Zadic.
1.
O f i ! zise loan, că de aia e cîine. Şiiar: Să mergem că s-a făcut timpul.Plecară într-o vreme şi cîinele pornidupă ei şi pe urmă înaintea lor, după cum ofi avut chef. —Asta, bre, parcă ar fi via lui Gheorghe
Leave a Comment