6Viaţa lui Albius Tibullus este sumar cunoscută. In afara informaţiilor, sărace dealtfel, pe care poetul însuşi ni le dă în elegiilesale, avem foarte puţine date biografice. Despre data naşterii sale, nu există nici o informaţie precisă. Ea a fost stabilită, pe baza unor mărturii literare ale lui OVidiu
7
, în intervalul de timp cuprins între 69 î.e.n. data naşterii lui Gallus şi 47 î.e.n., datanaşterii lui Properţiu, fiind fixată de unii comentatori, cu aproximaţie, în 49—48 î.e.n. Nici asupra locului naşterii Iui Tibulnu există informaţii certe. Poetul evocă adesea, în elegiile sale, o proprietate, undeva în afara Romei, la ţară
8
, proprietate care,după informaţiile transmise de Horaţiu, se afla în regiunea pedană, între Tibur şi Preneste şi despre care se crede că ar fi loculnaşterii sale
9
. Printr-o conjectură fericită a unui pasaj corupt dintr-o
Vita Tibulli
anonimă, s-a identificat proprietatea lui Tibulşi, deci, locul naşterii sale, la
Gabii
1D
.
Aceleiaşi
Vita...
îi datorăm informaţia că poetul se trăgea dintr-o familie ce aparţineaordinului ecvestru. Domeniul familial a fost diminuat, probabil, în anul 41, î.e.n. cînd, după' bătălia de la Philippi, au fostdistribuite pămînturi veteranilor. Această împărţire a domeniilor i-a afectat, dealtfel, şi pe Vergiliu, Horaţiu şi Properţiu.Despre familia sa, Tibul ne-a lăsat, de asemenea, puţine informaţii. El nu-1 aminteşte niciodată pe tatăl; său, pe care, se presupune, 1-a pierdut de timpuriu. Doar mama şi sora sa, care, se crede, i-au supravieţuit, sînt amintite o singură dată
11
.Tibul a avut, probabil, o copilărie fericită, la ţară, pe domeniul strămoşesc, fiind crescut de marna sa, care a vegheat şi asupraeducaţiei sale. Deşi nu avem informaţii asupra naturii instrucţiei sale, putem presupune, bazîndu-ne pe argumentele operei, — faptul că, încă din primel-e elegii-, el scrie 'într-o limbă aleasă şi că este un iscusit metrician, cît-şi acela că familiaritatea faţăde scriitorii greci este o dovadă că le.ştia limba — că Tibul a primit, la Roma, o educaţie serioasă, rezervată tinerilor defamilie bună.
■Şi despre portretul lui Tibur avem doar date sumare. Poetul însuşi nu ne dă decît un detaliu nesemnificativ, într-un contextsubiectiv. Opera sa a contribuit din plin la imaginea pe care postumitatea şi-a făcut-o despre el : un tînăr'de o sănătateşubredă, sentimental, senzual, melancolic, obsedat de ideea morţii şi a
7
dsmnării şi risipitor cu averea părintească, pe care ar fi cheltuit-o în afaceri amoroase. Dar acestea nu sînt decît exagerări al,efaptului că poetul însuşi se plînge o dată de o boală, îşi imaginează propriile funeralii, mărturiseşte că zace din cauza iubiriişi că, ia porunca iubitei, este gata să scoată la mezat casa şi averea părintească. Horaţiu însă ni-1 prezintă pe Tibul, nu fărăironie, dacă într-adevăr la el se referă
Ep. I, 4
şi
O. I, 33 ;
înzestrat cu toate calităţile pe care şi le poate rîvni un tînăr :frumuseţe, vigoare a trupului şi putere a minţii, sensibilitate şi capacitatea de a o exfwima. favoare, faimă, bogăţii şi artade a se bucura de ele şi, în plus, darul de a aprecia obiectiv şi cinstit opere literare, spirit meditativ, iubitor de natură şi preocupat de probleme filosofico-morale. In consens,
Vita Tibulli
anonimă ni-1 arată ca pe un tînăr „cavaler roman(al regelui ?), de o frumuseţe aleasă, care are o grijă deosebită faţă de sine şi de împodobirea propriei persoane, prietendevotat al lui Messalla Corvinus, oratorul, şi însoţitor al acestuia în războiul contra aquitanilor, distins cu ordinemilitare, obţinind, după judecata multora, locul de frunte între elegiaci, autor şi al unor scurte, dar utile, epistole dedragoste."Di» momentul în care Tibul începe să scrie, principalele etape ale vieţii sale sînt deduse, în lipsa izvoarelor documentare, dinoperă. De acum, viaţa sa, militară şi privată, se împleteşte cu destinul prietenului şi protectorului său. Marcus Vale-riusMessalla Corvinus
12
, căruia Tibul i-a acordat o prietenie demnă, sinceră, devotată, elogiindu-1, fără a-1 adula, urmîndu-1, fărăa i se supune orbeşte, respectîndu-i acţiunile, modul de gîn-dire şi gustul, dar păstrîndu-şi libertatea de acţiune şi puterea de judecată.Prima elegie scrisă de Tibul. I, 10, datează, foarte probabil, de la fmele lui 31 sau din 30 î.e.n. In ea, se plînge că este con-strîns să participe la războaie-:
nune ad bella trahor.
Deşi nu ne dă nici un indiciu asupra războaielor la care este tîrît,mulţumi-du-se ca, pe fundalul tematic al elogiului păcii şi iubirii, să condamne atrocităţile războiului, e foarte posibil ca el săse refere Ia expediţia lui Messalla în Aquitania. întors din această campanie, la Roma, o cunoaşte pe plebeiană
Planta,
personaj destul de misterios, pe care Tifeul ne-o prezintă într-o legătură nedefinită cu un bărbat, pe care-1 numeşte cînd
vir,
cînd
coniunx.
Pe aceasta, sub pseudonimul
Delia
(după unii, cognomenul Dianei, după alţii, avîndu-şi originea în grecescul
delos,
corespondentul8latinescului
planus),
o va cînta în cartea I a elegiilor sale. In-tîiul rod al acestei iubiri, căreia Tibul i se dedică cu toată ar-doarea tinereţii sale, este elegia I, 2, scrisă, probabil, la începutul lui 29 î.e.n. Această elegie ni-I arată pe Tibul preocupat într-a-tit cu învingerea vigilenţei paznicilor, pe care un bărbat (soţ?) precaut peste măsură, poate şi din cauză că bănuia idila ce seînfiripase între cei doi, i-a pus soţiei sale, încît, avind ca argument participarea la expediţia din Galia, refuză pentru moment,a-1 urma pe Messalla în expediţia din Orient. In cele din urmă cedează şi, în 29, se îndreaptă spre Grecia, unde intenţiona să-1 întîlnească pe Messalla, pe coasta Mării Egee, pentru a pleca împreună cu el şi cu a sa
cohors praetoria,
în campania dinOrient. Cade însă bolnav şi este nevoit să se oprească în insula Corcyra. Aici, pe pămînturi feace, sub ameninţarea morţii,scrie elegia I, 3, una dintre cele mai frumoase poezii pe care ni le-a transmis antichitatea.întors, în acelaşi an, din Corcyra la Roma, o reîntîlneşte pe Delia şi compune elegia I, 1, vis al unei vieţii fericite, alături dealeasa inimii sale. O ceartă,
discidium,
generată de faptul că Delia, înduplecată, poate, de sfaturile unei
lena
(codoaşă), se lasăatrasă de cadourile unui amant mai bogat,
dives amator,
întrerupe această idilă şi îl aruncă pe pătimaşul îndrăgostit în aven-tura legăturii cu Marathus. Zbuciumata perioadă 29-26 î.e.n., marcată de încercările disperate de a o recîştiga pe Delia, cumstau mărturie elegiile I, 5 şi 6, si de nefericita legătură cu Marathus, din care s-au născut elegiile I, 4, 8 şi 9, cunoaşte şi uninterval de linişte. Este etapa 27-26, cînd, probabil, cu ocazia primei aniversări a lui Messalla, care a urmat celebrăriitriumfului său, la 7 Kal. Oct, 27, scrie elegia I, 7, în care elogiază cariera plină de glorie a prietenului şi patronului său.Publicarea, în anul 26 sau, cel mai tîrziu, în 25 î.e.n., a cărţii întîi a elegiilor, adaugă faimei, de mult dobîndite în cercurileliterare, gloria recunoaşterii publice.In perioada 26/25 — 18 î.e.n., Tibul compune elegiile cuprinse în cartea a doua şi cîteva elegii din cartea a treia care îi sîntatribuite. începutul acestei perioade este unul de calm sufletesc. Retras pe domeniul său, scrie elegia II, 1, în care, pe fundalulunei serbări agreste, cîntă plăcerile vieţii rustice. Reîntors la Roma, celebrează, în II, 2, aniversarea amicului său, Cornutus,şi, î
n
II, 5, intrarea lui Messalinus. fiul lui Messalla, m nndul quindecimvirilor interpreţi ai cărţilor sibiline. Acum,
Leave a Comment