RAPORT

Privind Cercetările Speciale în domeniul Strategiilor

Electorale

PROGRAM INFORMATIC DE EVALUARE A

POTENŢIALULUI ELECTORAL AL
CANDIDAŢILOR
(„PIEPEC”)

Cap. I Introducere

1.1.Obiective Generale

Dezbaterile politice privind modificarea sistemului electoral actual şi

introducerea votului „uninominal” impun schimbarea radicală a strategiilor
electorale, bazată pe cunoaşterea şi folosirea unor metode ştiinţifice de stabilire
a „ portretului robot” a candidatului cu cele mai mari şanse de succes în
contextul desfăşurării unor alegeri, în sistemul votului uninominal.
În ipoteza modificării actualului tip de vot, pe bază de liste, clasa politică
va fi confruntată cu o importantă sfidare, căreia trebuie să îi facă faţă cu succes,
altfel ea va fi pulverizată de pe scena politică: accesul în sfera de vârf a puterii a
unor personalităţi fără calităţi sau aptitudini politice, dar cu mare priză la public,
având celebritate, notorietate şi popularitate.
De aceea, studiul de faţă, rezultat al unor cercetări laborioase, sistematice
şi competente, propune conducerile partidelor politice un instrument inedit de
lucru, ce poate fi folosit în vederea optimizării strategiilor lor electorale, la
viitoarele alegeri.
Chiar şi în ipoteza nemodificării actualului sistem electoral, rezultatele
acestui studiu pot fi folosite de către utilizatori pentru ca, în fazele superioare ale
confruntărilor electorale, de tip „ challenge round” („runda finală”) să le dea
posibilitatea identificării, selecţionării şi pregătirii acelor candidaţi cu cele mai
mari şanse de reuşită.
Totodată, staff-ul electoral al oricărui partid va putea cunoaşte în mod
precis care este potenţialul charismatic al propriilor lor candidaţi, în comparaţie
cu cel al adversarilor lor. Având în vedere aceste rezultate, nucleul de conducere
al campaniei electorale va decide ce candidat va fi ales, pregătit şi prezentat

1
electoratului, precum şi cum anume va fi optimizată strategia în contextul
confruntărilor decisive, de tip „ face to face” (unu la unu, faţă în faţă).

Cap. II Metodologie

2.1. Stabilirea temei şi a obiectului Program de Evaluare („PIEPEC”)

• Tema:
- cunoaşterea cu grad înalt de exactitate a
„şanselor de succes” ale unui posibil candidat,
pe baza unor criterii ştiinţifice şi obiective de
apreciere a trăsăturilor fizionomice de „tip
charismatic”.
• Obiectul:
- stabilirea „tipului ideal de candidat”, având cele
mai mari şanse de succes în cadrul viitorului
scrutin electoral.

2.2. Definirea conceptelor

În elaborarea acestui studiu au fost utilizate concepte specifice unor

domenii ştiinţifice cum ar fi: psihologia, sociologia, politologia,
imagologia etc. Ele fructifică în mod inedit rezultatele unor cercetări
privind „bioritmul”, „memoria afectivă”, „imaginea subliminală” ş.a.
În paralel, au fost utilizate următorii termeni specifici, pe care îi
vom defini după cum urmează:
a) „Indice de Compatibilitate Electorală” (Ice): raportul
dintre „Tipul Ideal de Candidat (Tic)” (acesta are
valoarea 1) şi „Performanţa Electorală a Candidatul
Propus (Pcp)”, unde Performanţa Electorală a
Candidatului Propus (Pcp) este 33%, 66% sau 99%, în
funcţie de numărul de valori pozitive pe care le are
bioritmul individual cu 10 zile înainte de data alegerilor. ;
Ice= Tic/Pcp sau Ice= 1/Pcp
b) „Maxim de performanţă electorală” (Mpe); este
intervalul de zile în care maximele celor trei bioritmuri
individuale (intelectual, fizic şi emoţional) se apropie cel
mai mult de data desfăşurării alegerilor.
c) „Indicator charismatic” (Ich) se calculează după
formula: Ich= Gaf x Na, unde Gaf reprezintă „Gradul de

2
 asemănare fizică” (Gaf) a Candidatului propus (Cp) cu
portretul unei Personalităţi charismatice (Pc) iar (Na)
reprezintă numărul total de personalităţi cu care
Candidatul propus are un grad de asemănare mai mare de
50 %.
d) „ Nota de evaluare electorală” (Nee) a candidatului
propus este dată de formula : Nee= (Ice x Mpe x Ich) /3

2.3. Instrumente de lucru

Potenţialul electoral al unui candidat trece prin valori de minim şi

de maxim. Pentru evitarea unor evaluări cu caracter subiectiv al
„potenţialului electoral al unui candidat”, potenţial concretizat în final
printr-o „Notă de evaluare electorală”, PROGRAMUL „PIEPEC”
utilizează cercetările avansate, cum ar fi cele realizate de un grup de
informaticieni israelieni (al căror Institut de Cercetări se află în Bnei
Atarot, lângă Tel Aviv): Gilad Japhet, Simon Rapoport, Nir Sharony, Uri
Gonen, Guy Shalev, Schmulik Albo, Gal Gohen, Yukal Rakavi etc
Aceştia au pus la punct un program de tip FDT („Face Detection
Technology”). Recunoaşterea feţelor este făcută de algoritmi care
compară chipul unui subiect cu o bază de date, formată din mii şi mii de
fotografii scanate, aparţinând unor personalităţi din diverse domenii
( politic, artistic, sportiv etc)

Scanarea si analizarea unei fotografii

3
2.4 Finalitatea Programului „PIEPEC”

Acest program specializat permite utilizatorilor să

a) evalueze potenţialul electoral individual al oricărui candidat;
b) să compare şansele de succes ale unui anumit candidat în raport
cu cele ale altora;
c) să sugereze o „strategie de imagine”, care să amelioreze şansele
de succes ale unui anume candidat în contextul viitoarelor alegeri. Astfel,
programul permite consilierilor de campanie să aleagă dintr-un mare
număr de fotografii ale unui candidat, cea care va fi afişată, având cel mai
mare impact asupra electoratului.

Cap. III

Fundamentare teoretică

3.1. Consideraţii preliminare

Alegerile, ca Procesul electoral, sunt reglementate prin norme

de ordin legislativ şi se desfăşoară potrivit unor reguli tehnice, de
ordin administrativ-organizatoric. Aceste chestiuni formale asigură
uniformizarea procedurilor de alegere a candidaţilor, fapt pentru
care nu insistăm asupra lor.
Dincolo de aceasta, modul în care fiecare alegător decide
asupra unuia sau altuia dintre candidaţi este rezultatul unui fenomen
psihosocial, în care rolul principal este avut de selecţia
individuală. Aceasta nu este însă guvernată de aceleaşi criterii la
toţi cetăţenii care votează.
În general, se ştie că votarea unui candidat este un act de
decizie, bazată pe criterii de alegere subiective, în care fiecare
persoană chemată la urne face o selecţie de tipul „ acesta îmi place,
ceilalţi nu”.
De aceea, cunoaşterea fenomenelor profunde care guvernează
procesele psihice ce intervin în momentul declanşării unei opţiuni
de ordin electiv/electoral este de mare importanţă pentru experţii
care asigură managementul campaniei unui anumit candidat.
În cadrul alegerilor de tip „listă de partid”, motivaţia unei
anumite opţiuni electorale depinde de foarte mulţi factori

4
 cumulativi: apartenenţa candidatului la un anumit partid, clasă
socială, simpatia faţă de o anumită ideologie, gradul de instruire,
vârsta, mediul urban sau rural în care locuieşte, speranţele sau
deziluziile pe care i le-au născut un anumit partid sau personalitate
politică, etc.
În cazul alegerilor pe baza votului „uninominal”, chestiunile
privind afinităţile de ordin ideologic, apartenenţa la un anumit
partid politic, etc nu contează decât în mică măsură. Selecţia prin
vot are la bază alte motivaţii, mai ales pentru cei nedecişi, sau care
nu au o simpatie politică fermă.
Alegerile prezidenţiale sunt un exemplu elocvent asupra
felului în care funcţionează mecanismul de atragere a simpatiilor
electoratului nedecis.
În trecut, alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale
Americii au arătat cum poate fi „ fabricat” un candidat cu reale
şanse de succes, pornind de la „ charisma” unui actor, cum a fost
Ronald Reagan. Mai recent, un alt personaj faimos al marelui ecran,
Arnold Schwartzeneger, a câştigat funcţia de guvernator, deoarece
consilierii săi de campanie au ştiut să folosească capitalul de
imagine, notorietatea şi „charismă” personală.

3.2. Stadiul cercetărilor asupra funcţionării creierului şi impactul

acestora asupra strategiilor electorale.

3.2.1. Mijloace interzise.

Manipularea discretă a creierului uman, în sesul cunoaşterii

celor mai ascunse gânduri, precum şi influenţarea actului de
decizie, este o preocupare de mare actualitate pentru serviciile de
informaţii ale celor mai dezvoltate state ale lumii.

Tehnicile de control şi supraveghere a emisiilor

electromagnetice encefalice reprezintă în zilele noastre un subiect
controversat, în special în SUA, unde sunt cunoscute sub numele de
RNM (« Remote Neural Monitoring »).

Pe scurt, funcţiile RNM sunt:

a) Monitorizarea neuronală de la distanţă si monitorizarea

legăturilor neuronale - EBL (« Electronic Brain Link »)

5
 b) Contact encefalic electronic. Aceste tehnici se referă la
investigarea si controlul neurologic al radiaţiilor electromagnetice
generate de encefal. Ele au fost iniţiate cu decenii în urmă, prin anii
50 ai secolului trecut, pe vremea programului MKULTRA.

Denumirea oficială folosită de NSA pentru aceste cercetări

este: «Tehnici de investigare a Informaţiei Radiative». Această
Informaţie Radiativă este definită de către americani în mod voit
ambiguu drept: «informaţie provenind de la surse de emisie
spontană a undelor EM din mediu, altele decât radioenergia şi
exploziile nucleare».

Aceste tehnici se bazează pe scanarea şi cartografierea

precisă a regiunilor encefalice cu activitate de interes vital: centrul
de mişcare, centrul vorbirii, al gândirii, şi regiunile scoarţei
responsabile cu sensibilitatea optico-acustică şi tactilă.

Echipamentele de ultimă generaţie ale Agenţiei de Securitate

Naţională (NSA) pot înregistra de la distanţă activitatea electrică a
creierului, prin decodificarea emisiilor de energie encefalică a
oricărui individ.

Care este scopul acestei cartografii ? Tehnicile medicale de

analiză encefalică se bazează pe detectarea energiilor encefalice
stimulate ale scoarţei, energii emise cu o frecvenţă continuă,
cuprinsă între 3-50 Hz, la o putere de 5mW.

Prin intermediul RNM sunt monitorizate frecvenţele

specifice scoarţei cerebrale a subiectului.

Odată obţinută această cartografiere se poate deţine controlul

asupra persoanei respective. Trebuie menţionat că totalul de
intrare/ieşire al frecvenţei bio-electrice (calculat prin însumarea
frecvenţelor specifice ale diverselor regiuni cerebrale) ale unei
persoane este unic. Nu se poate transmite un semnal în creierul
uman decât prin folosirea frecvenţei specifice acelei persoane.

De regulă frecvenţele bioelectrice uzuale ale regiunii

encefalice sunt:

- centrul de mişcare - 10 Hz

- regiunea acustică - 15 Hz

6
 - regiunea optică - 25 Hz

- regiunea tactilă - 9 Hz

- centrul gândirii - 20 Hz

Orice gând, orice comandă de mişcare, orice imagine

acustico-optică creează o activitate neuronală caracteristică,
generând vârfuri de emisie specifice.

Prin intermediul actualelor mijloace de investigare medicală,

orice analiză de tipul EEG (electroencefalografie) se poate stoca
într-o bancă de date personale. În prezent, din motive de securitate
naţională, NSA deţine deja o bogată arhivă cu hărţile electro-
encefalografice a mii de americani.

Cu ajutorul unui algoritm de decodificare a acestor

reprezentări specifice se obţin pe computer toate informaţiile
generate de scoarţa cerebrală. Prin intermediul unor programe
informatice speciale, acestea sunt traduse ulterior în gânduri vorbite
si imagini audio-video, ce sunt vizualizate pe un monitor TV.

Cu alte cuvinte, se foloseşte acelaşi principiu ca pentru

sustragerea de informaţii din computer, prin intermediul unei
aparaturi de captare de la distanţă a radiaţiilor electro-magnetice ale
calculatoarelor sau maşinilor de cifrat.

În planul manipulării comportamentului uman, tehnicile

RNM şi EBL au posibilitatea de trimitere, prin intermediul unor
emisii de unde electromagnetice codificate, a semnalelor audio-
vizuale sau a comenzilor de mişcare direct pe centrii de pe scoarţă,
evitând organele de simţ şi nervii optico-acustici.

Aceste imagini se pot codifica, transmiţându-se sub forma

unui simple transmisii de semnale de tip audio-video, chiar şi în
timpul somnului de tip REM al subiectului, influenţându-i întregul
comportament. Astfel, cele două tehnici formează împreună un
sistem perfect de supraveghere/influenţare a vieţii umane, subiecţii
devenind simpli «zombi telecomandaţi».

Într-o etapă ulterioară, cu ajutorul tehnicii EBL se realizează

contactul de la distanţă între echipamentul de modulare a
frecvenţelor şi creierul uman, putându-se citi gânduri clar formulate
şi înregistra toată activitatea acustico-optică a individului.

7
 Totodată i se pot transmite în creier comenzi de mişcare sau
imagini audio-video. În plus, “Electronic Brain Link” poate
realiza contactul bidirecţional nu numai computer-creier, ci şi
contact inter-cerebral.

Concluzie:

Orice partid politic responsabil trebuie să ştie de existenţa

unor asemenea mijloace sofisticate, pe care adversarul său politic le
poate folosi. În acest caz, conducerea partidului în cauză va trebui
să îşi formeze un nucleu propriu de specialişti, care să vegheze ca
adversarul să nu utilizeze asemenea mijloace, ori să le contracareze
ori de câte ori se constată folosirea nepermisă a acestora.

3.2.2. Mijloace legale.

Folosirea mijloacelor de persuasiune asupra electoratului este

legală, alegerea acestora rămânând la latitudinea strategilor si
consilierilor de campanie, care decid în funcţie de publicul ţintă, de
vârsta şi de gradul de pregătire intelectuală, de mediul din care
provin etc.
Dintre cele mai percutante mijloace, Televiziunea are însă şi
unele particularităţi, ce trebuie bine cunoscute, pentru ca mesajul
electoral să fie targetat judicios şi corect receptat.

3.2.3. Efectele Televiziunii asupra creierului omenesc.

Orice campanie electorală este o competiţie între diferite

team-uri specializate în operaţiuni de imagine şi de manipulare.
Televizorul, prin puterea sa de sugestie, a devenit un mijloc
puternic de manipulare a omului.
Televizorul se dovedeşte a fi un instrument ideal pentru
doparea (intoxicarea) subconştientului.
Prin modelarea acestuia, televizorul reuşeşte să condiţioneze
anumite dorinţe sau comportamente, să influenţeze, de fapt, din
umbră, minţile oamenilor.
Pentru a înţelege acest fenomen, ar trebui cunoscut mai întâi
modul în care mediul influenţează viaţa omului şi care este legătura
între cultura modernă şi mesajele lumii TV, rolul acestuia în viaţa
societăţii contemporane.
Psihologii susţin că 90% din informaţiile pe care le primeşte
omul despre realitate sunt percepute pe cale vizuală.

8
 Putem afirma cu certitudine că imaginea are un rol major
în formarea personalităţii. Tot ce vedem are un impact direct
asupra psihicului (în mod conştient sau inconştient, direct sau
indirect). Mijloacele cu cea mai mare influenţă vizuală asupra
omului sunt televizorul, computerul, Internetul şi cinematograful.

3.2.4. Imaginile subliminale

Imaginile subliminale, care vin de la televizor şi Internet,

(imagini ce nu sunt conştientizate de către cei care le receptează -
deoarece sunt sub pragul de percepţie vizuală a omului),sunt
elemente foarte periculoase pentru psihicul uman.

Ele sunt depozitate în subconştient, influenţându-ne

comportamentul. Asemenea imagini, prezente sub forma imaginilor
flash, sunt folosite foarte des în publicitate, videoclipuri, dar mai
ales în timpul campaniilor electorale.

3.2.5. Experimentul Behterev

În anii ‘70 ai sec.XX, în SUA şi URSS s-au făcut

experimente asupra unor grupuri speciale de oameni. În timpul
vizionării unui anume film, se proiectau imagini subliminale care îi
îndemnau pe oameni să cumpere anumite produse. După vizionarea
filmului, majoritatea oamenilor au început să cumpere acele
produse. Mai pe scurt, la fiecare secunda a filmului era introdus un
cadru pe care scria: "Cumpăraţi săpunul X".
A doua zi magazinele au fost asaltate de cumpărători disperaţi
după sus-numitul săpun. Bineînţeles ca respectivii cumpărători
habar-n-aveau de reclamă. Interesant este ca nici comercianţii
produsului.
Explicaţia este simplă: pentru generarea iluziei de "mişcare"
sunt necesare 24 de cadre pe secunda. Din motive ce ţin de
specificul transmisiilor video, în televiziune sunt folosite 32 de
cadre. Imaginea subliminală este introdusă într-unul dintre cele 8
cadre "lipsă". Evident că ochiul uman nu percepe conştient
imaginea introdusă dar subconştientul recepţionează mesajul şi îl
fixează atât de bine încât devine o obsesie.
Concret: se ia un film oarecare, un editor video si din 16 în
16 cadre cadre pui textul subliminal... şi manipularea este gata...

9
 Detectarea mesajelor subliminale se face foarte simplu, prin
rularea filmului, la viteza de 1 cadru pe secundă.
În rezumat, tehnicile subliminale transmit un mesaj, ascuns
sub limita normală de percepţie vizuală, care poate fi însă
“decriptat” involuntar de subconştientul individului, căruia îi
determină, în opinia unor cercetători, efecte hipnotice de tip
manipulator.
Acţiunea poate fi dezvaluită prin folosirea de echipamente
speciale, care pot surprinde de pe un film texte rulate la viteze pe
care ochiul nu le poate sesiza.
Metoda are şi o variantă bazată pe capacitatile receptorilor
auditivi, dezvoltată la “Institutul Medical pentru Psiho-
Corecţie”-SECHENEV, al Academiei Medicale din Moscova, de un
colectiv de specialişti aflat sub conducerea doctorului Igor
Smirnov.

Din aceste motive psihologul A.M. Kaşpirovski spunea că

datorită transmisiilor televizate, sugestia de pe ecran se măreşte de
multe ori, devenind un mijloc de manipulare în masă, necunoscut
până atunci de omenire. În această ordine de idei, filozoful
contemporan Karl Popper spune:

”S-a ajuns la situaţia că televiziunea a devenit o putere

politică potenţial colosală, s-ar putea spune cea mai mare”.

3.2.6. Aplicaţii în domeniul campaniilor electorale

În timpul alegerilor prezidenţiale din 1988, o fotografie a

candidatului Francois Mitterand a fost disimulată prin tehnici
subliminale în genericul jurnalului televizat al postului “Antenne
2”, fiind prezentă în subconştientul telespectatorilor 20 de ore din
24. Despre aceasta s-a aflat numai la mult timp dupa terminarea
procesului electoral.
În campania electorală din S.U.A., din septembrie 2000,
candidatul republican George W. Bush a folosit un spot televizat în
care cuvântul “RATS”, era inscripţionat subliminal imediat după o
fotografie a adversarului său politic Al Gore. Timp de numai 1/30
dintr-o secundă, sfârşitul cuvântului “BUREAUCRATS”, respectiv
”RATS”, se afişa pe tot ecranul. Era insuficient pentru o percepţie
vizuală, dar permitea receptarea acestui cuvânt defăimător de către
nucleii optici cerebrali şi transmiterea lui subconştientului
telespectatorilor. Spotul a fost retras imediat dupa ce ziarul “New

10
 York Times” a dat în vileag încercarea de a folosi aceasta metodă
ilegală de propagandă electorală.

CONCLUZIE Dat fiind interesul unor redutabile

cercuri oculte, având în slujba lor servicii de informaţii
mai mult sau mai puţin oficiale, de a folosi până şi
cele mai perfide forme de manipulare a mulţimilor,
cele parapsihologice, este necesar ca înaintea
campaniei electorale să se realizeze un Acord de
Principiu, semnat de toate partidele şi formaţiunile
politice angrenate în alegeri, că nu vor folosi în nici un
fel tehnici de manipulare subliminală.

Este obligatoriu ca, în perioada desfăşurării

campaniilor electorale, Consiliul Naţional al
Audiovizualului să analizeze, din punct de vedere
tehnic, toate videoclipurile ce vor fi difuzate dar şi
filme, seriale sau imagini difuzate în cadrul unor
emisiuni cu rating, pentru a se elimina orice fel
tentativă de folosire a unor metode ilegale de
propagandă electorală.

Cap. IV

Mijloace de testare a potenţialului charismatic al unui candidat

4.1. Armonizarea bioritmului personal al candidatului cu calendarul

campaniei electorale sau cu cel al confruntărilor finale.

Programul „ PIEPEC” integrează într-o formulă complexă

valorile variabile ale bioritmurilor, precum şi pe acela specific al
„bioritmului electoral”.
Bioritmurile reprezintă o variaţie periodică a energiilor individuale,
care influenţează viaţa fiecăruia dintre noi. Teoria bioritmului a fost
descoperită în secolul 19, de către fizicianul şi numerologul Wilhelm
Fliess, bun prieten cu Sigmund Freud.
Fliess era fascinat de faptul că orice număr ar fi ales putea să-l

11
exprime într-o formulă matematică, legată de 23 sau 28, sau chiar cu
amândouă.
El credea ca întreaga lume este guvernată de cele doua numere, 28
fiind „perioada feminină" iar 23 „perioada masculină".
În 1920, Alfred Teltscher, un profesor de inginerie, a adăugat cea de
a treia perioadă, a intelectului, bazată pe numărul 33, observând că
lucrările studenţilor săi aveau o perioada ciclică, de 33 de zile.

„Bioritmul electoral” prognozează evoluţia potenţialului

candidatului din punct de vedere emoţional, fizic şi intelectual.
Programul indică zilele cu potenţial maxim, mediu şi minim, de care
trebuie să se ţină cont în ceea ce priveşte prezenţa candidatului în faţa
camerelor de luat vederi, conferinţe de presă, meetinguri electorale,
confruntări „faţă în faţă” etc.

Bioritmul fizic

Acest ciclu are efecte asupra aspectului fizic al organismului. Acesta

cuprinde nivelurile de energie, rezistenţă, puterea fizică globală şi
echilibru. În perioada de maxim al bioritmului fizic este recomandabil să
se realizeze şedinţa foto a candidatului, evitându-se realizarea acesteia în
perioada de minim, când fotografia ar putea înfăţişa chipul unui om
obosit, cu faţa inexpresivă, fără „aură charismatică” evidentă, pregnantă.

Bioritmul emoţional

Acest ciclu identifică starea sistemului psihic, el influenţează stările

emoţionale. În perioada de maxim şi minim al bioritmului emoţional,
prestaţia candidatului va fi mult influenţată, în sensul că acesta este
irascibil, devine vulnerabil la provocările contracandidatului, iar
manifestările sale devin de necontrolat

Bioritmul intelectual

El influenţează memoria, spontaneitatea, abilitatea de a raţiona,

acurateţea aprecierilor si calculelor. Este important ca perioada de maxim
pentru bioritmul intelectual să fie cunoscută de către cei ce conduc
campania acestuia, pentru că acum îşi va dovedi superioritatea prin idei
clare, discurs coerent, logică impecabilă, precizie şi acurateţe în discurs.

12
 Teoria bioritmurilor spune că cele trei cicluri pornesc de la 0 în
momentul naşterii, având un curs ascendent, în care energiile şi
capacităţile noastre merg către un punct maxim, de la care încep apoi să
scadă treptat, ajungând din nou în punctul 0, la jumătatea intervalului de
timp al unui ciclu complet (11 zile si jumătate la ciclul fizic, 14 zile pentru
cel emoţional şi 16 zile si jumătate pentru ciclul intelectual).
A doua jumătate a ciclului reprezintă faza negativă, în care toate
capacităţile şi energiile noastre sunt cu mult reduse. Dupa atingerea
punctului minim extrem, curba redevine ascendentă, mergând spre punctul
0.
Cele mai dificile momente - zile sunt atunci când se trece prin
punctul 0, fie ascendent sau descendent, pentru că există variaţii foarte
mari între capacitatile fiecăruia.
Recomandări

Ciclul fizic – în fazele critice, trebuie evitată activitatea care cere

efort mare.

Ciclul emoţional – în zilele critice, trăirile emoţionale pun în

dificultate prestaţia candidatului.
În schimb, în perioada cu potenţial maxim, succesul e aproape
garantat.
Ciclul intelectual – în zilele cu bilanţ negativ candidatul are
dificultăţi de concentrare, lipsă de imaginaţie şi un raţionament greoi, ori
chiar greşit.

Axa orizontala din mijloc reprezintă valoarea zero - la naştere.

Valorile aflate deasupra acestei linii sunt pozitive iar cele aflate dedesupt
sunt negative.
O zi critica apare in momentul când ciclurile bioritmului trec prin
axa zero urcând sau coborând.
In zilele critice performantele ciclului respectiv vor scădea drastic
deci trebuie sa aveţi mare grija ce faceţi in aceste zile.

http://www.glumite.ro/bioritm.html

4.2. Mecanismul selecţiei elective.

13
 Inhibarea activităţii emisferei stângi pe perioada vizionării, ca
şi nedezvoltarea normală a reţelelor neuronale ale acesteia, în urma
miilor de ore petrecute în faţa televizorului, au repercusiuni
puternice asupra gândirii logice şi analitice.

Pornind de la constatările rezultate din studiile psihologilor

şi sociologilor contemporani, care atrag atenţia asupra efectelor
vizionării emisiunilor de televiziune, creatorii Programului
informatic au ţinut cont de următoarele:
1. Generaţia obişnuită cu televizorul, ajunge să se
mulţumească doar cu percepţia vizuală, emoţională a obiectelor şi
fiinţelor, fără a mai face efortul înţelegerii lor. Din cauza
bombardamentului accentuat cu imagini şi informaţii, tinerii
renunţă să mai înţeleagă ceea ce văd.

Când citesc, tinerii caută imaginile din text, deoarece, după

cum arată studiile, atunci când un om se uită la televizor, primeşte
mai repede mesajul prin imagini decât prin sunete. Ca urmare,
elementul cu cel mai mare efect asupra mentalului unui alegător
este fotografia, afişul şi în mai mică măsură Programul sau
Discursul unui candidat

2. Deoarece programele TV sunt regizate astfel încât să

atragă tot mai puternic atenţia, telespectatorul dobândeşte obiceiul
de a ignora mesajul vorbit în favoarea trucurilor vizuale şi
auditive.

Prin urmare, realizatorii de videoclipuri şi spoturi electorale

trebuie să ţină cont de acest fapt, apelând la trucuri vizuale şi
auditive spectaculoase.

3. Tinerii “generaţiei TV” nu pot înţelege, nu-şi pot aminti şi

nu pot aplica ceea ce au citit. De aceea, fotografiei unui candidat
va trebui să i se ataşeze un logo percutant, bazat pe jocuri de
cuvinte cu sonoritate memorabilă.
4. Imaginaţia tinerilor care se uită mult la televizor este foarte
puţin creativă, foarte săracă, în ciuda faptului că mintea lor este
prinsă în diferite scenarii mentale sau reverii mai mult decât în
cazul unui om normal. Ca o consecinţă, datorită mulţimii imaginilor
care au fost aruncate în cutia neagră a subconştientului, de unde
se întorc pentru a ocupa mintea persoanei respective, fotografia sau
afişul unui posibil candidat trebuie să trezească în subconştientul
alegătorilor tineri conexiuni cu personaje, pe care le-au admirat în

14
filme, reviste mondene, videoclipuri etc.
Ca urmare a acestei situaţii, creatorii programului informatic
au înţeles să exploateze raportul dintre imagine şi idee (cuvânt).

Concluzie:

În viitoarea campanie electorală, alegătorii crescuţi în

universului vizualului, au de ales între mesajul vizual şi cel verbal.
Alegerea lor este una afectivă şi selectivă.

În ultimul timp, se observă un experiment de masă:

obişnuirea populaţiei României cu tipul de decizii electiv/selective,
care au ca fundament alte motivaţii decât cele de ordin politic,
moral, profesional.
Prin proliferarea pe canale TV a sondajelor de opinie de
tipul: ”Mirii anului”, „Cele mai frumoase fotomodele”, „Cei mai
iubiţi actori”, a concursurilor interactive (Eurovision, Megastar,
Vreau să fiu vedetă etc), este pregătit din plin terenul pentru un alt
tip de vot, şi anume cel bazat pe „ imagine”, nu pe „valoare”
intrinsecă.
În majoritatea cazurilor, motivaţia celui ce acordă un
asemenea vot este următoarea: „ Cel cărui i-am acordat acest vot
îmi place cel mai mult”. „Nu ştiu de ce, dar acea persoană îmi
place cel mai mult dintre toţi ceilalţi ! ”
Ce se întâmplă atunci când cineva face o selecţie dintr-o
mulţime de persoane având caracteristici dacă nu identice, măcar
echivalente sau asemănătoare ?
La o primă vedere, răspunsul ar putea fi: persoana respectivă
îşi exprimă o opţiune, dă glas unei preferinţe, care nu trebuie
explicată sau justificată pe baza unor criterii dinainte stabilite.
La o analiză mai atentă, se observă că fiecare opţiune se
fundamentează pe un „proces asociativ”, care are loc involuntar în
subconştientul celui care urmează să îşi exprime opţiunea. O
asociere spontană între un „model virtual preexistent” şi
„imaginea concretă” ce i se înfăţişează în faţa ochilor, asupra
căreia trebuie să decidă.
Prin urmare, a alege înseamnă nu numai a face o selecţie, ci
mai degrabă a stabili o funcţie biunivocă între modelul virtual şi
persoana care ni se pare că se apropie cel mai mult de acel arhetip,
pe care o vom prefera, deci, altora.

15
 Persoana care ni se pare că întruneşte cele mai multe dintre
calităţile întruchipate în modelul virtual va fi, în final, preferată,
respectiv „aleasă”, „votată”.
În subconştient ni se întipăresc însă în mod intenţionat şi alte
„modele arhetipale”, având conotaţii negative: un personaj
politic, întruchipare a tuturor relelor societăţii, un personaj de film,
cu trăsături malefice, etc.
În străfundurile subconştientului, asemenea figuri
monstruoase vegetează în stare latentă, ne creează o stare de
antipatie subliminală. De aceea, orice asemănare între fotografia
unui personaj politic contemporan şi acel „model arhetipal” ce
simbolizează „ răul”, ne va face să îl detestăm, să-l antipatizăm.
În cazul în care un astfel de nefericit candidat este propulsat
în competiţia alegerilor de tip uninominal, există un imbold în
subconştient să nu-l votăm pe cel a cărui fotografie sau afiş
electoral ne trezeşte astfel de resentimente.
În sfârşit, mai există o categorie de „figuri” faţă de care nu
avem nici un fel de reacţie, de simpatie sau de antipatie. Sunt acele
figuri „şterse” faţă de care nu avem nici un fel de atitudine
„ pro” sau „contra”. Ei nu au „ sosii” în subconştientul nostru.
În aceste situaţii, atunci când dăm votul unui candidat, ne
exprimăm „simpatia” faţă de chipul implantat în subconştient al
unei alte persoane, a cărei imagine ne trezeşte o stare de bine, de
plăcere.
De aceea, în paremiologia populară se spune: „ Cine se
aseamănă, se adună” sau, în termeni mai sofisticaţi: „afinităţile„
creează motivaţii elective.

4.3. Identificarea modelului arhetipal.

Programul informatic de mai jos realizează, pentru prima

dată în lume, o măsurare obiectivă a „potenţialului charismatic"
al unui candidat, identificând „similitudini”, „asemănări” formale,
de ordin fizionomic, ale candidaţilor propuşi cu „modelele
arhetipale” ( prezente în filme de succes, seriale, emisiuni de
televiziune, fotografii, afişe, reclame, video-clipurile, „cover-
page” etc) sau ale unor conducători politici, artişti, actori, fotbalişti
sau VIP-uri ) a căror imagine este întipărită adânc în mentalul
colectiv.
Această cuantificare a potenţialului electoral al unui candidat
nu este un proces mecanic, deoarece el ţine cont şi de alte elemente,

16
de care orice staff electoral trebuie să ţină seama, cum ar fi:
„maximul de performanţă electorală”, etc.

Ideea de bază a acestui program este următoarea: Din

nefericire, creierul omenesc nu a fost dotat cu un sistem care să facă
posibilă percepţia şi prelucrarea suficient de rapidă a imaginilor în
mişcare precum o face, de exemplu, computerul, un robot - maşină
perfect adaptat acestei funcţii.
Cortexul fiind depăşit în capacităţile sale, renunţă parţial sau
total la o seamă de funcţii şi procese dintre cele care caracterizează
în mod obişnuit activitatea sa.
Neuropsihologii au constată că, în timpul vizionării
imaginilor de televiziune, activitatea cerebrală a emisferei stângi
se diminuează la minim, comunicarea dintre cele două
emisfere slăbeşte foarte mult, iar procesele mentale superioare
sunt inhibate drastic, creierul trecând într-un ritm predominant
Alfa. Cu alte cuvinte, activitatea electrică a creierului indică
intrarea într-o stare de semi-adormire de tip hipnotic.
Activităţile pe care mintea le va procesa în continuare rămân
cele mediate de emisfera dreaptă şi ţin, în general, de
recunoaşterea imaginilor, depozitarea lor în subconştient şi
activarea intensă a emoţiilor sau a afectelor.
Dacă vizionarea se desfăşoară intensiv încă din primii ani de
viaţă, când efectiv se dezvoltă creierul, atunci această activitate
poate cauza o anumită atrofiere corticală, o dezvoltare insuficientă
a unor arii neuronale şi aceasta atât prin privarea de stimulii
necesari vârstei, cât şi prin presiunea inhibitorie pe care vizionatul
o exercită, spre exemplu, asupra funcţionării emisferei stângi.
La mulţi dintre copiii de astăzi poate fi constatată cu uşurinţă
neputinţa de a asculta sau urmări cu atenţie o expunere
oarecare, chiar şi o simplă discuţie.

Prin vizionarea TV, micii telespectatori, concentrându-şi

atenţia, în special, asupra efectelor vizuale, nu şi-au antrenat
suficient mintea ca să înţeleagă şi să reţină în mod discursiv, s-au
deprins să ignore mesajele vorbite.
Ca urmare, candidatul ce doreşte să obţină sufragiile acestei
categorii de votanţi tineri, trebuie să renunţe la un limbaj sofisticat,
academic, alambicat, pe care această categorie nu numai că nu îl va
înţelege pe deplin, dar şi îi va creea o anumită repulsie faţă de cel
ce îl foloseşte în mod ostentativ şi repetat.

17
 În plus, deficienţele privind memoria de scurtă durată,
conduc la diminuarea atenţiei. Această diminuare a atenţiei, cu care
se confruntă din ce în ce mai mult învăţătorii şi profesorii din
şcolile din România, constituie numai o parte din ceea ce se
numeşte Sindromul LD (“ learning disabilities”).
Tinerii la care apare sindromul LD nu pot reţine în minte un
interval de timp suficient de lung cuvinte sau fraze abia auzite,
astfel încât să poată construi înţelesul mesajului care li se
comunică. Ei nu pot urmări ideea care li se comunică dacă frazele
sunt prea lungi, căci au uitat ceea ce ii s-a spus cu câteva momente
mai înainte.

Atenţie !
Copiii/tinerii de ieri sunt alegătorii de azi !

În situaţia alegerii unui candidat pentru a-l propulsa în

competiţia electorală, acesta trebuie să fie perceput de către
electorat, sau de cea mai mare parte a acestuia, drept un personaj cu
un „look” plăcut, „charismatic”.
Chipul acestuia trebuie să aibă multe asemănări cu trăsăturile
faciale ale unor personaje celebre, care au rămas în mentalul
colectiv prin fapte benefice, ori sunt foarte cunoscute, datorită unor
alte calităţi: frumuseţe fizică, inteligenţă, curaj, umor, dăruire,
umanism, acte de caritate etc.

4.4 Sistemul auditiv în raport cu cel vizual.

Deşi sistemul auditiv al tinerilor de astăzi, fiziologic

vorbind, nu diferă de al acelora de acum 25 de ani, în zilele noastre
sunt percepute doar 180 000 de sunete, faţă de 300 000 câte erau
percepute în urmă cu un sfert de secol. Este vorba de o scădere
continuă a sensibilităţii creierului în perceperea şi prelucrarea
mesajelor sonore.

Televiziunea constituie principala cauză a acestui fenomen,

deoarece ea cultivă mai mult vizualul decât auditivul, obişnuieşte
telespectatorii tineri să-şi bazeze gândirea mai mult pe imagini
decât pe sunete şi cuvinte şi, prin urmare, reprimă dezvoltarea
emisferei stângi, aceea care procesează mesajele verbale.

18
 Ca urmare a acestei situaţii, se observă că şi în domeniul
presei scrise, ziarele şi revistele care abundă în imagini, sunt
agreate de cititori, în detrimentul publicaţiilor care excelează prin
texte lungi, plicticoase şi neinteligibile,

Concluzie:

Tinerii din vremea de azi, prin vizionarea excesivă a

programelor TV, încă din anii copilăriei, îşi exersează mai mult
capacitatea recunoaşterii imaginilor, specifică emisferei drepte,
decât pe aceea care realizează analiza mesajelor verbale,
caracteristică emisferei stângi .

Gândirea lor se bazează mai mult pe imagini, pe vizual,

decât pe sunete sau cuvinte.

În viitoarea campanie electorală, mesajul cu impact la

alegătorii tineri trebuie să fie concis, extrem de pitoresc,
percutant, mai ales prin asocierea lui cu un mesaj vizual.

19
 Anexa 1. Identităţti morfofaciale

Gigi Becali

Ioan Paul al II-lea Simon Peres

20
Olav al V-lea al Norvegiei Winston Churchill

Mahmoud Abbas Hamid Karzai

21
 Calin Popescu Tariceanu

Zoran Djindjic Aslan Maskhadov

22
 Kirk Douglas Sean Connery

Rudi Giuliani

23
 Traian Basescu

Marcelo Mastroiani Louis de Funes

24
 Adrian Nastase

Meat Loaf Gerald Ford

25
Tom Jones Michael Owen

26
 Basescu si Bush

1. Basescu

Gabriel Garcia Marquez (70%) Jaques Chirac 68%

27
Alexander Lukashenko (56%) Johnny Deep (56%)

Louis de Funes (55%) Gary Cooper (52%)

28
Bush

Ariel Sharon (66%) Paulo coelho (60%)

Saddam Hussein (57%) A. Balfour (56%)

Wernher von Braun (56%)

29
 Iosif Visarionovici Stalin

Herbert Hoover (62%) Emiliano Zapata (61%)

30
 Saddam Hussein

George W. Bush (60%)

Recep Tayyip Erdogan (70%)

31
Nicolae Ceausescu

Ehud Olmer (67%)

32
 Emil Constantinescu

Vanghelis (60%) Little Richard (54%)

Aleksander Soljenitin (54%)

33
 Marian Vanghelie

Neil Diamond (59%) Juan Domingo Peron (59%)

Jose Carreras (57%) Gary Cooper (56%)

34
Michail Saakashvili (54%) Cary Grant (52%)

George Clooney (50%)

35
Mircea Geoana

Larry King ( 63%)

36
 Cosmin Guşă

Kirk Douglas ( 62%) Sean Connery (60%)

Michael Owen (57%) Antoine de Saint Exupery (56 %)

37
Michel Foucault (56%)

38
 Bogdan Olteanu

O.G. Simson Mihail Gorbaciov

Dan Quayle

39
 Victor Ponta

Michel Foucault (55%) Kemal Ataturk (46%)

40
 Corneliu Vadim Tudor

Graham Bell (64%) Hugh Grant (58%)

41
 Joshka Fisher Dean Martin

Corneliu Vadim Tudor

Valery Giscard D Estaing (54%) John Ashcroft (52%)

42
 Papa Ioan Paul al II-lea (47%)

Corneliu Vadim Tudor

Prinţul Philip Duce de Edinburg (60%) Serghei Eisenstein ( 52%)

43
 Radu Campeanu

Fernadel (67%) Benjamin Netanyahu (59%)

44
 Petre Roman

Gregory Peck (64%) John Ashcroft (54%)

Dino Zoff (49 %)

45
 Ion Iliescu

Mihail Barisnikov (66%) Danny De Vito (63 %)

John Mc Enro (62%) Peter Sellers (62%)

46
 Theodor Stolojan

Ariel Sharon (62%) Gerald Ford (60 %)

Jean Chretien (60%)

47
 Varujan Vosganian Amitabh Bachachan (61%)

Rabindranath Tagore (57%) Pervez Musharaf (51%)

Rudyard Kipling (56%) Johannes Brahms (52%)

48
 Marko Bella

David Latterman (61%) Elton John (57%)

Julio Iglesias (55%)

49
 Dan Voiculescu

Suleyman Demirel (49%) Spencer Tracy (47 %)

50
 Sorin Oprescu

Kirk Douglas (54%) Gregory Peck (52%)

51
 Viorel Lis

Nicolae Tesla (67 %) Rutherford B. Hayes (61 %)

Nicolas Cage (60 %)

52
 Constantin Brancusi

Francois Miterrand (70%) Fr. Engels (60%)

53
 Mircea Eliade

Berthold Brecht (64 %) Amartya Sen (71%)

54
Henry Kissinger (72%) Dalai Lama (47%)

55
 Adriean Videanu

Charlton Heston (59 %) Cary Grant (58%)

56
 Emil Boc

Theodore Kaczynski (59%) Umberto Eco (49%)

Slobodan Milosevic (48%) Charles de Gaule (46%)

57
 Ioan Talpes

Walter Mathau (60%) David Bowie (51%)

58
 Gheorghe Ciuhandu

Alec Baldwin (51%) Mike Tyson (46 %)

59
 Viorel Hrebenciuc

John Steinbeck (58%)

60