Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Andrei Cornea între paranteze, de la origini până pe Wikipedia

Andrei Cornea între paranteze, de la origini până pe Wikipedia

Ratings: (0)|Views: 10 |Likes:
Published by Dan Constantin
de Nicuşor Gliga
de Nicuşor Gliga

More info:

Published by: Dan Constantin on Oct 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/05/2014

pdf

text

original

 
 1
Andrei Cornea între paranteze, de la origini pân
ă
pe Wikipedia
Când nu te pui în
paranteze…
 
În numărul 12, din 25 martie a.c., de Buna Vestire, România Literară propune ca temă alunii „România în eternitate”, începând această dezbatere (e de presupus că vor mai urma şi alte
opinii) cu articolul d-
lui Andrei Cornea „O obsesie maladivă”.
 Dl.
Cornea, de profesie filozof, începe cu o observaţie , care conţine un sâmbure de adevăr:„Un organism sănătos nu e sâcâit de obsesia bolii. (…) Dar faptul că, deodată, începe să
-l preocupe
 prea mult sănătatea e primul semn prevestitor al bolii…Totuşi a nu fi în eternitate nu e o boală; emai curând starea firească deopotrivă a oamenilor şi a stelelor. Obsesia însă de a nu fi e numa
i a
oamenilor şi abia ea e maladivă.”
 Dar ce este eternitatea în viziunea d-
lui Cornea? O “vitrină” esenţială şi indispensabilă a„muzeului imaginar” al omenirii. Din perspectiva corneană a lui a fi sau a nu fi în eternitate, noi,românii, am avea o „obsesie maladivă”, „încă din vremea lui Eliade şi Cioran, dacă nu de maiînainte.” După A.C., grija noastră “ obsesivă” privind România în eternitate “înseamnă… să nu poţifi ocolit de un ghidaj sumar prin istoria şi cultura universală”. Concluzia apriorică a l
ui A.C. ne taie
orice elan: “Nu, nu suntem o destinaţie obligatorie.” După această lovitură de măciucă, A.C. începesă ne pună în paranteze.
 
„Luaţi istoria şi puneţi între paranteze istoria românilor: Cruciadele s
-
ar fi făcut oricum şifără noi. Renaştere
a ne-
a ocolit. Ştefan cel Mare putea să nu fi existat laolaltă cu întreaga Moldovă,dar caravelele lui Columb ar fi plutit la fel spre America. Turcii ar fi avansat cam în acelaşi mod şifără noi în Balcani şi până în Europa Centrală şi nu cred că prezenţa
 
noastră i
-a deranjat în mod
semnificativ, aşa cum ne place uneori să credem. Problemele pe care le
-am creat puterilor în secolulXIX au fost minore. Nici Primul, nici cel de-
al Doilea Război Mondial (în care am avut pierderiuriaşe) nu s
-ar fi încheiat altfel decât s-
au încheiat, dacă nu am fi existat pe hartă. Comunismul s
-ar 
fi întins şi în absenţa noastră peste Europa Centrală şi de Est, cu nenorocirile ştiute, şi ar fi căzut şifără aportul nostru. N
-am participat la colonizarea lumii, n-am creat un imperiu, n-am cunoscut
niciodată grandoarea, nici măcar grandomania polonezăsau maghiară. Praful de puşcă, tiparul, fotbalul, cafeaua,
 becul electric, sistemul heliocentric s-
au inventat fărăcontribuţia noastră. N
-am inventat noi algebra ca arabii,filosofia ca grecii, internetul ca americanii, pe Dumnezeu
ca evreii.”
 
(*)
 Înainte de a privi mai atent la afir 
maţiile lui A.C.,trebuie lămurită chestia cu parantezele şi filozofia. După
1989,Pe
,un receptor al durerilor poporului
român în sec. XX, sesizând lipsa de substanţă a
 
 2
intelectualilor care, profitând de circumstanţe, se înghesuiau autonumindu
-se în postura de noi elite,
de arbitri ai eleganţei culturale şi morale, le
-a recomand
at să se mai pună şi între paranteze. S
-au
simţit lezaţi, aşa că i
-
au întors politicos spatele şi si
-
au văzut de interese.
 
De la Hristos încoace, filozofii, făcând concurenţă neloaială lui Dumnezeu, au oferit (şicontinuă să ofere) imagini deformate privind originea, sensul, devenirea şi destinaţia omului şi a
istoriei. Nici nu se poate al
tfel deoarece filozofii acordă întâietate dragostei de înţelepciune şi nudragostei de Adevărul în care se află plinătatea înţelepciunii, adică dragostei faţă de Iisus Hri
stos,
Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. La înţelepciunea filozofică se ajunge prin raţiune iar la plinătatea înţelepciunii şi a Adevărului prin credinţă. Credinţa este un dar al lui Dumnezeu şi se dăcelor care o caută şi o cer. Şi raţiunea şi credinţa sunt ţinute de Iisus Hristos, fără de Care nimeni nu poate face nimic, nici dacă este filozof. Atunci când acordă Adevărului un rol marginal, Îl ignorăsau Îl neagă, filozofii devin plagiatori arogându
-
şi drepturi de autori pe o înţelepciune furată. De
aceea,
această înţelepciune furată se strică, precum mana cerească strânsă spre păstrare, făcându
-seclar-
obscur sau întuneric şi pentru filozofi şi pentru cei care se împărtăşesc din „mana” lor. Privind
 prin ochelarii filozofiei vedem sau ne putem imagina tot f 
elul de eternităţi (ca şi cea a lui A.C.)
 
Prin lumina Adevărului (întru lumina Ta vom vedea lumină) nu se vede decât o eternitatevie şi una moartă, iluzorie, chinuitoare şi dureroasă. În eternitatea vie intră tot omul , tot neamul pe
care Dumnezeu îl va g
ăsi drept. A fi drept în faţa lui Dumnezeu nu e totuna cu a fi drept în faţaoamenilor, pentru că dreptatea omenească este ca o cârpă lepădată în faţa lui Dum
nezeu.Dumnezeu ne-
a ţinut departe de ororile cruciadelor şi nu ne
-
a lăsat să ne înfruptăm (doar săgustăm puţin) din rătăcirile seducătoare al Renaşterii. Ne
-
a dat, în schimb pe Ştefan cel Mare,“atletul lui Hristos” cum îl numea un papă, şi alţi domnitori vrednici, în Moldova, în ŢaraRomânească, în Transilvania, sub a căror conducere românii au apărat Creştinătatea, adică Europade astăzi. Aşa au putut pluti şi caravelele lui Columb spre America. Pe turci i
-am deranjat
semnificativ şi, fără noi, ar fi avansat s
erios departe în Europa. Problemele pe care le-am creat puterilor în secolul XIX n-
au fost deloc minore. Primul şi al doilea Război Mondial s
-ar fi încheiat
altfel (pentru noi şi pentru alţii) dacă nu am fi existat pe hartă. Cât despre comunism (pe care A.
C.
uită să
-
l treacă la invenţii cu autorii lui) s
-
a întins peste Europa Centrală şi de Est cu concursul celor care au organizat şi cruciadele şi măcelurile secolului XX. Cât despre grandoare sau grandomanie(în cârdăşie cu alţii sau pe cont propriu), acestea nu constituie paşaport pentru eternitatea vie.Aşişderea colonizarea lumii, crearea de imperii, invenţiile din orice domeniu (inclusiv celeromâneşti pe care A.C. fie le bagatelizează, fie le omite intenţionat).
 
Alături de alte neamuri, poporul român intră în eternitatea vie cu toţi cei, cu toate invenţiile,cu toate jertfele care stau sub semnul credinţei şi în umbra Crucii (a se citi în acest sens, în acelaşinumăr 12 al României Literare, articolul „Crucea de la Opanki”, semnat de Sorin Lavric).
 Este
greu de înţeles aceasta când eşti filosof şi imposibil când eşti şi ateu, căci nici Lucifer nu îndrăzneşte să spună că L
-
a inventat pe Dumnezeu dar A.C. Îl trece în rândul invenţiilor atribuite poporului evreu. Această afirmaţie izvorăşte fie dintr 
-o ignor 
anţă crasă, fie dintr 
-
o aroganţădebordantă sau din amândouă. Dacă A.C. este şi evreu (după cum îmi spune o cunoştinţă care
-l
admiră) atunci afirmaţia de mai sus nu
-
i face deloc cinste. Denotă o lipsă de respect şi de înţelegerefaţă de drepţii Vechiului Testament, cunoscuţi şi necunoscuţi, prin care Dumnezeu a pregătitînomenirea Cuvântului pentru mântuirea tuturor, evrei şi neevrei.
 
După ce ne
-
a ambalat între paranteze, conform indicaţiilor şi instrucţiunilor primite, „ce nemai rămâne?” se întreabă retoric A.C. Şi domnia sa ne dă răspunsul: „să încercăm, fiecare undesuntem, să facem bine ceea ce avem de făcut; să ne purtăm decent, ba chiar, dacă putem, cucompasiune faţă de semeni; să iubim lucrurile frumoase, de oriunde ar veni. Pe scurt, ce
-
ar fi, până
 una-
alta, să ne grădinărim cum se cuvine limitele?”
 
Chiar aşa! Ce
-
ar fi dacă A.C. ne
-ar da un exemplu personal, punându-
şi limitele, adică parantezele de care vorbea Petre Ţuţea? Grădinărindu
-le cum se cuvine n-
ar mai bate câmpii alăturide alţi intelectuali de serviciu, toţi având sarcina de face din poporul român o turmă de câinimaidanezi. „Hingherii” vor să
-
l castreze de origini, de istorie, de cultură, de tradiţii şi să
-l
eutanasieze, dar nu complet, pentru că s
-
ar distruge habitatul păduchilor care trăiesc pe pielea lui.
 

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->