Personalitatea si cunoasterea ei
Ideea de personalitate are radacini foarte adanci in istoria vietii si culturii omenesti. Ea a inceput sa se infiripeze odata cuconstiinta de sine. Totusi, stiinta despre personalitate este de data recenta si aceasta deoarece s-a constatat ca nu este suficient sarecunosti manifestarile personalitatii, ci trebuie sa-i descoperi si determinarile si structura.Astazi, sustine P. Popescu-Neveanu, nuexista idee mai pretuita si mai utilizata in lumea noastra decat aceea de personalitate. De fapt, vorbind despre personalitate,discutam in termeni majori despre om: in personalitate este implicata atat existenta omeneasca in ceea ce are ea substantial sispiritual, cat si intregul ansamblu de valori acumulate de o anumita comunitate sau de intreaga omenire, insusite de om, realizatein prezent si proiectate in viitor.
1. Conceptul de personalitate
Cu privire la conceptul de personalitate au fost elaborate numeroase definitii. Gordon W. Allport a identificat, in 1931, circa 50 dedefinitii si, impreuna cu un alt cercetator, 17.953 denumiri de trasaturi psihice ce diferentiaza comportamentele umane, dintre care4.504 reprezinta trasaturi de personalitate autentice. Alti autori au evaluat numarul respectivelor trasaturi la 4.000, apoi la1.093.Daca mai adaugam ca in 1951 au fost identificate peste 100 de definitii ale personalitatii, avem imaginea clara acomplexitatii conceptului de personalitate si a indoielii ca personalitatea poate fi definita in chip clar si satisfacator doar printr-unsingur enunt.Etimologic, cuvantul „personalitate" deriva din latinescul „persona". Primul lui sens a fost cel de
masca
, de
costumatie
prin care actorii teatrului antic intruchipau sau simbolizau pe cineva pe scena. Al doilea sens, obtinut prin extensiune,se referea la rolul indeplinit pe scena si mai apoi in viata, la
functiile
pe care si le asuma cineva. Cel de-al doilea sens desemneazainsasi
individualitatea
(corporala si psihica) a celui care indeplineste rolul. In fine, ultimul sens a adaugat o nota de
valoare
,referindu-se la ce fel de om este, de rang are, etc.Exista mai multe teorii asupra personalitatii care urmaresc sa identifice
un cadruspecificat de referinta
si
un fundament unic
al intregii determinari a intregii constructii, fundament considerat, pe rand (infunctie de teorie);– un fond energetic instinctual, inconstient;– relatie predeterminata intre diferitele aspecte biologice si fiziologice ale individului;– o motivatie organica sau psihosociala integratoare;– relatia tensionala intre scopuri si mijloace, aspiratii si posibilitati;– tendinta intrinseca spre insertia afilierii, integrarea socioculturala a individului.Teoriile Asupra personalitatii vizeaza explicatii, clarificari privind originea, structura, dinamica si manifestarile comportamentaleale personalitatii in raport cu anumite situatii de viata.Constient de „capcanele" oricaror exprimari, Gordon W. Allport a propus o definitie a personalitatii, definitie cu care vom operasi noi.Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea sicomportamentul sau caracteristic.Altfel spus, personalitatea este un sistem alcatuit din mai multe elemente (sau subsisteme), toateconsiderate ca tendinte determinante (exercita o influenta asupra actelor adaptive si expresive prin care personalitatea ajunge sa fiecunoscuta), caracteristice fiecarei persoane, organizate dinamic (prin aceasta se explica dezvoltarea si structura personalitatiiimplicandu-se si dezorganizarea, ca proces reciproc responsabil de existenta personalitatilor anormale, care sunt mascate de odezintegrare progresiva) si concretizate in comportament si gandirea fiecaruia, in functionarea atat a „spiritului" cat si a „trupului"intr-o unitate inextricabila.
2. Abordarea structural-sistemica a personalitatii
Daca am dori o cunoastere extensiva a personalitatii atunci ar trebui sa avem in vedere totalitatea fenomenelor psihice: a celorsimple si complexe, constiente si inconstiente, variabile si constante etc.Pentru cunoasterea personalitatii este insa utila, siposibila, dezvaluirea acelor aspecte constante ale vietii psihice pe care cercetatorii le numesc
trasaturi
sau
insusiri psihice
depersonalitate, concomitent cu descifrarea legaturilor si relatiilor dintre ele si dintre subsistemele (gruparile) pe care ele le pot
constitui.Totodata, subliniem inca o data, personalitatea poate fi considerata ca o structura complexa implicand un ansamblu destructuri si functionand sistemic.Aceste structuri si elementele lor sunt:
A.
subsistemul de orientare
a personalitatii in care incadram:– conceptia despre lume si viata;– ansamblu de valori asimilate de individ;– idealul de viata;– imaginea de sine;– sistemul motivelor si al intereselor, al dominantelor afective diferentiatoare, pentru fiecare persoana.
B. subsistemul bioenergetic
al personalitatii ce include:– intercorelatiile neurohormonale;– tipul somatic transmis individului prin zestrea sa genetica;– tipul de activitate nervoasa superioara;– temperamentul.Indeosebi ultimele doua elemente sunt semnificative pentru manifestarea si dinamica vietii psihice.
C. subsistemul instrumental
al personalitatii care arata ce poate face persoana, care este calitatea raspunsului si actiunii saleasupra ambiantei. Acest subsistem are in vedere:– nivelul de cultura;– gradul de dezvoltare a deprinderilor, priceperilor si obisnuintelor;– nivelul aptitudinilor si capacitatilor;– potentialul creativ.
D. Subsistemul relational valoric si de autoreglare
a personalitatii (caracterul).Acest model structural – sistemic al personalitatii l-am adoptat mai ales din motive didactice. Trebuie sa avem in vedere ca oricemodel are numai o valoare orientativa, ca elementele si substructurile relevate sunt in general umane, dar modul cum seinterconecteaza ele, cum se integreaza si ierarhizeaza, cum se instituie anumite dominante structurale si functionale – esteindividual, specific fiecaruia.
3. Tipurile de personalitate
Psihologii, in incercarea de a inventaria cat mai multe elemente componente ale personalitatii (indiferent daca acestea se numescinsusiri, trasaturi, factori etc.), in dorinta de a organiza personalitatea (pe niveluri, dimensiuni, substructuri etc.), pierd din vedereun lucru esential. Acesta este tocmai personalitatea totala, integrala a omului conceputa, din perspectiva filozofica, pe de o parte,ca personalitate concreta, iar pe de alta parte, ca ideal al realizarii.Semnificatie, atragem din nou atentia, nu atat insusirile,configuratiile de trasaturi (numite „elemente" si grupate in subsisteme ale personalitatii) ci modul particular de integrare siutilizare comportamentala a acestora. Astfel, o mare importanta are ce este omul in realitate, ce crede el ca este, ce doreste sa fie,ce gandeste despre altii, ce considera ca gandesc altii despre el, comportamentul sau manifestat fiind in functie de unul sau altul
dintre aceste elemente sau de modul particular de integrare si functionare a acestora.Aceste constatari l-au condus pe Mielu Zlate,la identificarea in personalitatea totala a omului a mai multor „fatete" ale acesteia. Aceste fatete ar fi:a) personalitatea reala (P.R.) constituita din ansamblul proceselor, functiilor, tendintelor, insusirilor si starilor psihice de caredispune omul la un moment dat si pe care le poate pune oricand in disponibilitate, fapt care ii asigura identitatea si durabilitatea intimp. Toate acestea se organizeaza in doua dimensiuni esentiale ale personalitatii: dimensiunea intrapersonala, psihoindividuala sidimensiunea interpersonala, psihosociala;b) personalitatea autoevaluata (P.A.) ce cuprinde totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sapersonalitate, incluse de regula, in ceea ce se numeste imaginea de sine; felul cum se percepe individul, ce crede el despre sine, celoc isi atribuie in raport cu ceilalti;c) personalitatea ideala (P.I.) avand drept continut ceea ce ar dori individul sa fie si sa obtina sau cum ar dori el sa fie P.I.reprezinta personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuia atins, modelul pe care individul si-l propune sa-l construiasca indecursul vietii sale;d) personalitatea perceputa (P.P.), adica ansamblul reprezentarilor, ideilor, aprecierilor unei persoane cu privire la altii (imagineadespre altii). Mecanismul esential al formarii imaginii despre altii este atribuirea. Formarea imaginii despre altii depinde, pe de oparte, de capacitatea persoanei de cunoscut (cunoscute) de a se exterioriza, de a se lasa cunoscuta, iar pe de alta parte, decapacitatea persoanei cunoscatoare de a descifra esentialul in informatiile care i se ofera. Persoana cunoscatoare trebuie sa fieatenta (si capabila) ca in mecanismul ei de atribuire sa nu fie implicate doar stereotipuri.e) personalitatea proiectata (P. Pro.) alcatuita din ansamblul gandurilor, sentimentelor, aprecierilor pe care crede un individ ca leau, le nutresc, le fac ceilalti asupra sa. P. Pro. este „imaginea de sine atribuita lumii" adica „ceea ce cred eu ca gandesc altii despremine";f) personalitatea manifestata (P.M.) reprezentata de ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in modalitatileparticulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivare comportamentala P.M. este o constructie psihocomportamentalasintetica, deoarece cuprinde fie aspecte, laturi, parti din fiecare fateta a personalitatii, fie toate fatetele articulate si integrate intreele. Ea reprezinta deschiderea cea mai evidenta catre social precum si crescute posibilitati de investigare si cunoastere obiectiva.Luand in considerare interactiunea si interdependenta reciproca, intersectarea, convietuirea sau „topirea" unor fatete alepersonalitatii in altele, M. Zlate a descoperit patru tipuri de personalitate:
a) tipul unitar si armonios
dezvoltat caracterizat prin:– integritate si constanta;– armonie cu sine si cu ceilalti (lumea);– absenta omisiunilor sau trucurilor in manifestarea fatetelor personalitatii totale;– concordanta dintre P.A. si P.R.;– consens intre P.I. si posibilitatile de care dispune, evitand decalajele;– elaborarea unor imagini corecte, apropiate (cel putin) de adevar, despre ceilalti;– anticiparea corecta a gandurilor si sentimentelor altora despre el;
b) tipul instabil
sau cel despre care in limbajul curent se spune: „nu stiu ce sa cred despre el, o data se comporta intr-un fel,altadata in cu totul altfel". El se caracterizeaza prin:– actiunea necorelata, nesistematica a fatetelor personalitatii;
of 00
Personal It a Tea Si Cunoasterea Ei
770 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | (2 Ratings) |
| Upload Date: | 07/27/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment