Psihologie Manageriala

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

MANAGERUL DE LA FUNCŢIE LA PROFESIEProvocările mileniului trei şi ale tranziţiei cer un nou tip demanager

Forţa care se află în spatele organizaţiilor de succes estecapacitatea de a conduce ce poate crea firme vitale şi viabile, o nouăviziune asupra devenirii acestor firme şi strategii de mobilizare afirmei pentru a se adapta acestei viziunIntr-o spcietate a informaţiei şi cunoaşterii specialiştiiconsideră că metodele şi abilităţile: necesare conducătorului uneiorganizaţii vor fi total diferite de cele din trecut.Alături de alţi autori considerăm că marii rnanageri şi lideri secaracterizează prin stimă de sine înaltă, încredere în puterea miuţii şia inimii de a genera inovaţia_şj creaţia, abilitate îă producerea, şireceptarea influenţei, plăcerea confruntării cu situaţiile, ideile şiinteres pentru provocarea şi managerierea conflictelor considerată o"câte spre depăşirea barierelor şi atingerea excelenţei.

Manager, lider, antreprenor

A devenit deja o axiomă afirmaţia lui Peter Drucker conform căreiamanagerul'reprezintă o resursă de baza a unităţii economice, ocomponentă de esenţă a resurselor umane dintr-o organizaţie.Specialiştii dau o definiţie managerului plecând la conotaţiaepistemică a conceptului de management

to manage

în limbaengleză care are înţelesul de a manevra, a conduce, a administra etc.Specialiştii recunosc că termenul management feste strâns legat delumea afacerilor în limbajul uzual american şi nu acoperăîntotdeauna domeniul conducerii din toate instituţiile şi organizaţiile(Peter Drucker,) Managerul persoana care primeşte şi/su îşi aşumăfuncţia managementului ce vizează responsabilitatea asumată pentru producerea rezultatelor în conformitate cu obiectivelespecifice isntituţiei, organizaţiei etc.S. Popescu (1995) considera managerul ca foarte bun specialist şi

1

conducător "om investit cu răspundere într-o ecoţiomică", indiferentde treapta ierarhică pe care se află, trebuie să acţioneze în direcţiasatisfacerii cerinţelor propuse de complexul de relaţii socialeconomice de piaţă, de modalităţile, formele, de. muncă şi deconducere specifice fiecărui unităţi economice, organizaţii.Managerul înseamnă a determina, a realiza a-şi asumaresponsabilităţi, a dirija. Arta de a Conduce înseamnă a influenţa, aghida într-o anumită direcţie curs, acţiune, opinie. Managerii suntoameniijşare fac lucrurile aşa cura trebuie iar liderii sunt oameni carefac lucrurile potrivite, managerii fac lucrurile bine, liderii fac lucrurile bune."În spatele celor trei concepte: manager, lider, antreprenor se află persoane ce prin competenţele profesionale şi psihosociale contribuiela eficienţa şi dezvoltarea întreprinderilor şi organizaţiilor,

lastimularea voinţei sociale

de progres

a neantului,

Mihaela Vlăsceanu (1993) şi Măria Cojocarii (1999)conturau câteva caracteristici ale managementului ultimului deceniuîntre care

universalizarea managerială

ce consta în procesulcontinuu de transfer al concepţiilor, principiilor, metodelor, tehnicilor şi instrumentelor manageriale în toate domeniile activităţii socio-economice şi

profesionalizarea funcţiei de manager

ce se impuneîn prezent ca un element de referinţă în cadrul principalelor raportăriale dezvoltării social-economice rapide, la nivel organizaţional şinaţional (Mana Cojocaru. 1999, p. 30).

Ce implicaţii are acest fenomen?

Practica social-economică din diferite ţări şi din ţara noastrăarată că în functia de manageri (directori) au fost şi sunt promovate persoane recunoscute ca

specialişti foarte competenţi, existândpreferinţă pentru ingineri.

In ultimii ani posturile de conducere aufost încredinţate cu prioritate

cadrelor cu pregătire economicasuperioară

dată fiind finalitateaeconomică a activităţilor şi capacitatea acestora de fundamentarea deciziilor. Ambele categorii de specialişti (inginerii şi economiştii)

2

au o pregătire precară în ceea ce priveşte latura umana aîntreprinderii, în probleme 'de psihologie socială managerială şicreativitate. Ca urmare, atunci

când se pune problemaprofesionalizării funcţiei de

manager trebuie sâ evidenţiem faptulcă din momentul în care o persoană a fost numită într-o funcţie deconducere pe lângă profesia ei de baza pe care a dobândit-oabsolvind o instituţie de învăţământ se antrenează într-o altă profesie, aceea de manager. Mesria de manager poate fi învăţată caorice altă profesie şi, ca şi pentru celelalte profesii şi pentru aceea demanager este necesară o pregătire specială până Ia dobândireacompetenţelor necesare. în acest fel vorbim de 6

dublăprofesionalizare a managerilor.

Este cunoscut faptul că procesul de conducere cere ca manageriisă posede calităţi şi aptitudini specifice acestui domeniu.

Intrecalităţi

economiştii, psihologii şi sociologii includ

inteligenţa,memoria, spiritul de observaţie, voinţa, trăsături de caracter denivel supramediu şi superior de manifestări

iar în sferacunoştinţelor şi aptitudinilor specifice conducerii sunt incluse

cunoştinţe de psihosociologie a conducerii, abilităţi deinfluenţare a oamenilor, competenţe în luarea deciziilor şiasumarea riscurilor.

Pe coordonata desprinderii unor tendinţe prospective înactivitatea managerială S. Popescu (1995, p.24) delimiteazăexistenţa unor

fenomene şi procese ce devin argumente pentrususţinerea ideii de profesionalizare a activităţii managerului

Încercând o imagine de profil noilor conducători şi manageri dineconomie J. Kelly (1993) îi caracteriza astfel: managerul este o persoană carismatică ce dispune de un sistem de valori deosebit,foloseşte caracterul transformator al procesului de conducere; estecapabil să abordeze şi să rezoîve conflictele, are viziuni; se bazează şi pe logică şi pe .intuiţie etc. "Noile tipuri de conducători au un moddiferit de gândire, concepţii diferite de cei anteriori, stilul lor cognitiveste caracterizat prin căutarea alternativelor, adoptarea unui nou

3

of 00

Leave a Comment