Psihologie Transpersonala

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

PARTEA IPARTEA I

CONCEPTE, IZVOARE ŞI CÂMPURI TEMATICE CONCEPTE, IZVOARE ŞI CÂMPURI TEMATICE 1.1.Obiectul şi câmpul tematic al psihologiei Obiectul şi câmpul tematic al psihologiei transpersonale (PT)transpersonale (PT)

Psihologia transpersonală extinde cercetarea psihologică apersoanei până la dimensiunea spirituală a existenţei, punând accent pestudiul “stărilor” şi proceselor prin care oamenii pot experimenta legăturiprofunde cu interiorul Fiinţei (Sinele), depăşind conştiinţa Eului. PT estecea mai nouă orientare sau ramură a psihologiei universale, fiindconsiderată a IV-a forţă, din punct de vedere istoric (celelalte trei forţesunt:I – Behaviorismul,II – Psihanaliza;III – Psihologia umanistă)IV – Psihologie transpersonală.PT este o evoluţie naturală a psihologiei umaniste (fondatori:Abraham Maslow, Carl Ransom Rogers, Erich Fromm), o amplificare şio aprofundare a acesteia spre explorarea Sinelui şi a capacităţilor transpersonale de transcendere, cosmizare şi spiritualizare. Aceastănouă ramură a psihologiei promovează exploatarea şi dezvoltareatuturor potenţialităţilor latente ale fiinţei umane, persoana fiindconcepută nu doar ca fiinţă socială, ci şi ca fiinţă spirituală.TRANS–PERSONAL înseamnă “dincolo de persoană” sau, maibine spus, “deasupra persoanei”: trecerea de la Eul conştient la Sineleca sinteză a conştientului, subconştientului şi supraconştientului.Psihologia transpersonală are două obiective principale:a)înţelegerea experienţelor transpersonale, a nivelelor şi “stărilor” deconştiinţă accesibile omului;b)conducerea procesului de dezvoltare transpersonală a individului printransformarea permanentă a structurilor psihice şi spirituale.Psihologia transpersonală ia în considerare întregul spectru alexperienţelor umane, incluzând psihopatologia, psihoterapia, psihologiaanalitică, mistica, existenţialismul şi nivelurile spirituale orientale.Modelele şi teoretizările sale nu rezultă nicidecum din cercetarea bolilor,ci, dimpotrivă, evidenţiază experienţele omului sănătos şi matur, caredoreşte să-şi activeze şi să-şi valorizeze capacităţile latente ale spirituluisău. Astfel, psihologia transpersonală ar putea fi definită ca psihologie asănătăţii şi emergenţei potenţialităţilor umane.Pentru această nouă orientare psihologică personalitatea nu este unscop în sine, ci o parte însemnată a Fiinţei umane care permite

manifestarea Sinelui

, un intermediar între spirit şi lume. Eul conştient(Ego-ul), format prin interacţiunea cu elementele sociale şi culturale,

1

reprezintă doar o manifestare a “ceva” mult mai larg şi mai profund careconstituie

esenţa Fiinţei umane

: oricare ar fi denumirea pe care i-o dăm –Sine, Self, Atman – aceasta este sursa şi destinaţia întregului procesevolutiv al omului.Psihoterapia transpersonală demonstrează valenţele practice,aplicative şi de învigorare a sănătăţii mintale ale PT. Această nouămetodă psihoterapeutică abordează omul integral, luând în consideraretoate domeniile activităţii umane: fiziologice, emoţionale, cognitive,spirituale etc. Extinderea conştiinţei dincolo de limitele Eului esteconsiderată fundamentală pentru vindecare. Psihoterapiatranspersonală, integrând practicile occidentale cu tehnicile spiritualeorientale, favorizează evoluţia bio-psiho-spirituală şi deschide larg porţilepentru manifestarea lucidităţii, creativităţii şi intuiţiei.Câmpul tematic al PT studiază:

-

“stările” de conştiinţă modificată;

-

conştiinţa subliminală şi supraliminală;

-

conştiinţa extinsă şi multidimensională;

-

evoluţia atât a subconştientului, cât şi a supraconştientului (conştiinţacosmică);

-

familiarizarea cu practici şi experienţe din religiile occidentale (extazmistic şi revelaţie) şi orientale (meditaţia transcendentală);

-

experienţele arhetipale;

-

psihologia concentrării şi meditaţiei;

-

“peak experience” şi “plateau experience” (A. Maslow);

-

procesul de împlinire a Sinelui (“Selfactualization”);

-

noile ipostaze transpersonale ale Sinelui: Sinele total, Sinele adânc şiSinele transcendent;

-

optimizarea dimensiunilor spirituale ale omului prin transcendere şicosmizare, centrare şi sinergizare;

-

dezvoltarea şi împlinirea metanevoilor;

-

sacralizarea vieţii cotidiene;

-

realizarea şi autorealizarea transpersonală (Selftranscenderea);

-

arta transpersonală (simboluri şi arhetipuri transpersonale) etc;Cele mai multe din aceste teme sunt enumerate de către R. N.Walsh şi F. Vaughan.Psihologia transpersonală este nemulţumită de “parţialitatea”psihologiei contemporane, de faptul că, fiind obsedată de analiză şicognitivism, se opreşte la aspecte limitate ale psihismului uman, că eanu explorează sintetic, în totalitate şi în profunzime trăirile psihice aleindividului. Psihismul este compus din procese, trăsături, operaţii, pecând spiritul este sinteză, este totalitate şi transcendere. PT îşi propunesă cerceteze nu numai psihicul, ci şi spiritul, de pe poziţiile uneipsihologii integrale şi integratoare. PT plasează în centrul preocupărilor sale conştiinţa cu toate transformările sale (conştient, subconştient şisupraconştient), considerată a fi “dimensiunea centrală care oferă baza

2

şi contextul tuturor experienţelor”; conştiinţa este “solul” sau “mareaminţii universale”.Această nouă orientare – fără să nege psihologia cognitivă,psihanaliza şi behaviorismul, ci încercând să le integreze într-oconcepţie sintetizatoare – urmăreşte să-i deschidă noi orizonturipsihologiei şi prin aceasta să dezmărginească toate potenţialităţilemanifeste şi ascunse ale fiinţei umane ca întreg. Omul nu este unagregat de mecanisme, nu este doar un sistem de procese cognitive, nueste doar o fiinţă care reflectă realitatea externă; omul este deschis spreunivers, este el însuşi un univers cu posibilităţi de “creştere din interior”,este o Fiinţă spirituală care întreprinde un permanent şi chinuitor pelerinaj spre centrul fiinţei sale, adică spre Sine, nucleu şi sintezăinterioară.Psihologia transpersonală se străduieşte să dea un răspuns unor tulburătoare întrebări:

-

“cum am putea elibera individul de cercul prea strâmt al condiţionărilor interioare?”;

-

“cum să-l ajutăm să treacă de la condiţia umană A AVEA, la condiţia luiA FI?”

-

“cum să-l stimulăm pe om să-şi finalizeze proiectul său interior, săajungă până la împlinirea Sinelui

-

“cum l-am putea ajuta pe om să ajungă la trăirea plenară, integrală a“stărilor” sale de conştiinţă?”;

-

“cum ar putea fi puse în funcţie toate potenţialităţile conştiinţei?”;

-

“cum să-i redăm omului calitatea sa de Fiinţă spirituală, multi-dimensională?”.Psihologia transpersonală răspunde:

-

prin eliminarea contradicţiilor defensive şi obstacolelor interne caregenerează “frica de viaţă”, “frica de adevăr” şi “frica de viitor”;

-

prin liniştirea şi relaxarea minţii, practicând metode de meditaţie, maiales meditaţia transcendentală (meditaţia nu este numai un proces decunoaştere, ci şi istoria spirituală a unei persoane; meditaţia este înprimul rând o reflecţie despre Sine);

-

prin concentrare şi eliminarea distorsiunilor perceptuale;

-

prin controlul voluntar asupra proceselor fiziologice şi a trăirilor psihice;

-

prin autocunoaştere şi transformare spirituală;

-

prin expansiunea conştiinţei dincolo de limitele de spaţiu şi timp, printrăirea “din interior” a tuturor transformărilor conştiinţei, până lapătrunderea în orizontul conştiinţei unitare;

-

prin depăşirea psihanalizei până la psihosinteză tip Assagioli;

-

prin empatie şi interrelaţii calde şi senine cu semenii;

-

prin transcendere, cosmizare şi sinergie etc.Pe scurt, obiectul psihologiei transpersonale este existenţaspirituală a omului, depăşirea limitelor persoanei şi spiritualizarea sa princunoaşterea Sinelui.

3

of 00

Leave a Comment