Subconstientul

Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

CommentGo Back

Download

“Caci vis al mortii eterne e viata lumii intregi…”Mihai Eminescu – Imparat si proletarSUBCONSTIENTUL

Pozitia subconstientului in psihologie este destul de imprecisa.“Grand dictionnaire de la psychologie” (1994) defineste subconstientul ca fiind“ansamblul starilor psihice de care subiectul nu este constient, dar care influenteazacomportamentul sau”. Tot de acolo aflam ca subconstientul reprezinta un continut degandire “mai putin constient”, aflat la limitele accesibilitatii in spirit, la limitelestabilitatii in constiinta. Termenul dupa opinia autorilor, este in momentul de fataabandonat.Reber (1995), in schimb, apropie subconstientul de inconstient. El afirma ca inanumite circumstante termenul de subconstient este sinonim cu cel de inconstient.

1.Doua etape in definirea subconstientului

Intr-o

prima etapa

, cei mai multi autori concep subconstientul ca pe o formatiunesau un nivel psihic ce cuprinde

actele care au fost candva constiente, dar care in prezent se desfasoara in afara controlului constient.

El este rezervorul unde se consumaamintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, montajele intelectuale sau perceptivestereotipizate, deci toate actele ce au trecut candva prin filtrul contiintei, s-au realizat cuefort, dar care se afla intr-o stare latenta, de virtualitate psihica, putand insa sa redevinaoricand active, sa paseasca pragul constiintei.Aceasta acceptiune transpare din cele mai multe definitii care i s-au dat. Astfel,Ribot a definit subconstientul drept o “constiinta stinsa”S-a acreditat si idea ca, desi amplasat intre constient si inconstient, subconstientuleste orientat mai mult spre constiinta. El nu este total obscur, ci presupune un anumit gradde transparenta, putand fi considerat, de aceea, o “constiinta implicita”. Aceasta l-adeterminat pe Freud sa respinga subconstientul, desi intr-o prima faza a activitatii sale l-afolosit pentru a desemna prin el inconstientul. Argumentul adus de Freud era urmatorul:subconstientul sugereaza ideea unei alte constiinte, “ca sa spunem asa subterana”, a unei“constiinte secunde” care, oricat de atenuata ar fi, ramane in continuare calitativa cufenomenul constient. Cu alte cuvinte, intre constient si subconstient n-ar exista odiferenta calitativa consecinta externa a unei asemenea conceptii o reprezinta

excluderea subconstientului ca nivel de sine statator din structura psihicului

.Intr-o

a doua etapa

, constientizandu-se nu numai caracterul limitat al definiriisubconstientului, ci si consecinta externa antrenata de ea, la care m-am referit mai sus, s-atrecut la elaborarea unei noi conceptii. Meritul cel mai mare ii revine lui Henri Wallon,care a format inca din 1924 o serie de idei extrem de interesante cu privire lasubconstient. Pornind de la premisa ca in viata psihica a individului constiinta este unmoment foarte fugitiv si foarte particulat, mare parte a acesteia desfasurandu-se in afaraei, Wallon isi punea urmatoarea intrebare: cum sa ne reprezentam starile subconstiente?

Starile subconstientului se modifica, deoarece cauzele de care depind nu sunt dateo data pentru totdeauna si pentru toti indivizii. De asemenea, ele se modifica datoritafaptului ca intre ele exista relatii de cauzalitate si de influenta reciproca.Subconstientul este definit de Wallon ca o “cerebrate latenta” ce are loc “subsimplicitatea aparenta a perceptiilor” (Wallon, 1924)

2.Caracteristicile si rolurile subconstientului

Principalele trasaturi ale subconstientului apar din amplasarea lor topograficaintre constient si inconstient. Acestea sunt:-

latenta si potentionalitatea

(continuturile subconstientului se mentin intr-o starelatenta pana cand vor fi reactivate si disponibilizate de catre constiinta)-

coexistenta cu constiinta

(de obicei, continuturile subconstientului sunt a altaexpresie a continuturilor constiintei, poate mai concentrata, mai condensata, eleneintrand in conflict cu continuturile constiintei, ci coexistand cu aceasta)-

facilitatea, servirea constiintei

(subconstientul se pune in slujba constiintei,devine un fel de “servitor” al ei)-

filtrarea si medierea continuturilor

care trec dintr-un nivel in altul (continuturileconstiintei nu trec decat in inconstienta, ci “poposesc” pentru perioada de timpmai scurte sau mai lungi in subconstient, la fel petrecandu-se lucrurile si cucontinuturile inconstientului, care mai inati tranziteaza subconstientul si abia apoi patrund in constiinta)Toate aceste particularitati ale subconstientului au fost bine sintetizate de PaulPopescu – Neveanu, care vorbea de

proximitatea subconstientului fata de constiinta

si de

compatibilitatea cu ea

. Aceasta arata ca, desi se amplaseaza intre constient si inconstient,subconstientul este mai

aproape

de constient, iar continuturile sunt mai

asemanatoare

cucele ale constientului decat cu cele ale inconstientului.Psihologul roman Mielu Zlate, in “Introducere in psihologie” (2000), merge maideparte, afirmand ca subconstientul nu este un simplu rezervor si pastrator al faptelor deconstiinta, ci

are propriile lui mecanisme.

El nu conserva doar, ci poate

prelucra,restructura, crea.

Chiar daca la un moment dat constientul “scoate” la suprafata amintiri,automatiste, deprinderi, acestea nu vor fi absolut identice cu cele care au “intrat” insubconstient. Sub influenta unor factori (timpul scurs intre introducerea in subconstient sievocare, emotiile puternice, distragerea de la activitatea respectiva, “aceasta veritabilaamnezie psihica”, cum o numeste Wallon), amintirile, automatismele, deprinderile vor fimodificate de subconstient, tocmai datorita noilor relatii in care acestea intra.In concluzie, subconstientul nu este un simplu debut al constientului, ci dispunede o fizionomie proprie, de continuturi si legitati de functionare bine individualizate.Oare care parte ne defineste, ne creeaza, ne formeaza mai bine ca personalitate, caoameni, ca individualitati? Constientul sau subconstientul? Este interesanta idea conformcareia felul nostru de a fi, ca natiune, este influentat de spatiul geografic in care ne-amformat, si care isi lasa amprenta asupra subconstientului nostru. De exemplu, fiind situatiintr-o regiune in care formele de relief alterneaza, starile noastre de spirit deasemenea autendinta de a se succede si schimba cu repeziciune, de la tristete la bucurie, urmand parcatraseul dealurilor si vailor pe care ne-am format ca popor. Se presupune deasemenea ca

modelele nationale de pe iile romanesti sau de pe stergare sunt o scriere veche, dacica, demult pierduta in negura veacurilor, iar aceasta scriere transmisa intocmai din generatie ingeneratie avea rolul de a apara de rele, ca un fel de descantece brodate pe haine. Ceea cemi-a atras atentia si mi-a amintit de asta a fost un curs al domnului profesor Ion Manzat,in care dansul ne-a relatat o intamplare din tinerete, mai précis o pelicula vizionata dedansul si prezentata de Henri Coanda. Acea pelicula reprezenta un studiu facut de Dl.Coanda in care dansul observase si fotografiase la microscop cristale de apa din creieruldiferitor indivizi, apartinand mai multor natiuni. 3 exemple erau representative in opiniadl-ului Manzat: in cazul unui japonez, cristalul de apa avea o forma hexagonala, si ostructura interna densa, ca o dantelarie; in cazul germanului cristalul era perfect rotund,iar in interior perfect impartit de diametre si raze, iar la roman, fara a avea un contur binedefinit, cristalul avea in interior exact modelele de pe iile romanesti. Se poate pune problema unui pattern cerebral subconstient de genul acesta? Din moment ce se presupune ca exista o “constiinta universala”, nu vad de ce nu ar exista si acest tip destructura proprie noua (o “constiinta nationala”?).

Un alt argument in sprijinul acestei ipoteze vine din Japonia! Expozitita domnului Masaru Emoto!Se pare ca domnul Emoto a ajuns sa fie interesat de structura moleculara a apei, si de ce anumeo influenteaza Domnul Emoto s-a gandit ca poate raspunde la influente non-fizice, asa ca adezvoltat o serie de studii, a aplicat stimuli mentali, si a realizat fotografii la un microscop cupelicula obscura. Apa este cel mai receptiv dintre cele patru elemente de baza.

Apa

din Barajul de la Fujiwara,

a fost pusa in niste sticle transparente, fiecareetichetate cu cate un cuvant reprezentand un sentiment si lasate asa o zi si o noapte. Infunctie de cuvantul scris pe sticla, moleculele de apa au luat o anumita forma, acesteafiind apoi observate la microscop comparate cu proba initiala de apa si fotografiate.

.

Daca gandurile au asupra apei aceasta influenta, noi fiind facuti 90% din apa…oare cumsi cat de mult ne pot autodetermina existenta?Dăinuie încă printre evoluţionişti o legendă care spune că "ontogeniarecapitulează filogenia"; adică dezvoltarea fătului uman în pîntece este un fel de refacerea istoriei evoluţiei, embrionul trecînd de la stadiul de peşte la cel de reptilă şi aşa maideparte. Oare se intampla la fel si cu creierul nostru, memoria speciei ramanand insa insubconstient, ca o mostenire adormita? Asa s-ar explica multe fenomene bizare, reactii pecare le avem in anumite situatii limita, sentimentul de deja-vu, etc.

Experimentele stiintifice arata ca daca conectam creierul unei persoane la un tomograf computerizat, si ii cerem sa priveasca un anumit obiect, anumite portiuni ale creierului se vor activa in timp ce priveste obiectul. Apoi li se cere sa inchida ochii si sa-si imagineze acelasiobiect. Si in timp ce isi imagineaza acelasi obiect, se activeaza aceleasi zone ale creierului, ca siatunci cand il priveau efectiv.Aceasta ii face pe oamenii de stiinta sa-si puna urmatoarea intrebare: "Cine vede de fapt?Creierul sau ochii?" si "Ce este realitatea? Ceea ce vedem prin intermediul creierului, sau ceeace vedem prin intermediul ochilor?" Si adevarul este ca (virgula) creierul nu face diferenta intreceea ce vede efectiv in mediul inconjurator si ceea ce isi aminteste, deoarece in ambele situatiise activeaza practic aceleasi retele neuronale. Si atunci ne punem intrebarea: "Ce esterealitatea?"

of 00

Leave a Comment