Professional Documents
Culture Documents
SUBCONSTIENTUL
Intr-o prima etapa, cei mai multi autori concep subconstientul ca pe o formatiune
sau un nivel psihic ce cuprinde actele care au fost candva constiente, dar care in prezent
se desfasoara in afara controlului constient. El este rezervorul unde se consuma
amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, montajele intelectuale sau perceptive
stereotipizate, deci toate actele ce au trecut candva prin filtrul contiintei, s-au realizat cu
efort, dar care se afla intr-o stare latenta, de virtualitate psihica, putand insa sa redevina
oricand active, sa paseasca pragul constiintei.
Aceasta acceptiune transpare din cele mai multe definitii care i s-au dat. Astfel,
Ribot a definit subconstientul drept o “constiinta stinsa”
S-a acreditat si idea ca, desi amplasat intre constient si inconstient, subconstientul
este orientat mai mult spre constiinta. El nu este total obscur, ci presupune un anumit grad
de transparenta, putand fi considerat, de aceea, o “constiinta implicita”. Aceasta l-a
determinat pe Freud sa respinga subconstientul, desi intr-o prima faza a activitatii sale l-a
folosit pentru a desemna prin el inconstientul. Argumentul adus de Freud era urmatorul:
subconstientul sugereaza ideea unei alte constiinte, “ca sa spunem asa subterana”, a unei
“constiinte secunde” care, oricat de atenuata ar fi, ramane in continuare calitativa cu
fenomenul constient. Cu alte cuvinte, intre constient si subconstient n-ar exista o
diferenta calitativa consecinta externa a unei asemenea conceptii o reprezinta excluderea
subconstientului ca nivel de sine statator din structura psihicului.
Intr-o a doua etapa, constientizandu-se nu numai caracterul limitat al definirii
subconstientului, ci si consecinta externa antrenata de ea, la care m-am referit mai sus, s-a
trecut la elaborarea unei noi conceptii. Meritul cel mai mare ii revine lui Henri Wallon,
care a format inca din 1924 o serie de idei extrem de interesante cu privire la
subconstient. Pornind de la premisa ca in viata psihica a individului constiinta este un
moment foarte fugitiv si foarte particulat, mare parte a acesteia desfasurandu-se in afara
ei, Wallon isi punea urmatoarea intrebare: cum sa ne reprezentam starile subconstiente?
Starile subconstientului se modifica, deoarece cauzele de care depind nu sunt date
o data pentru totdeauna si pentru toti indivizii. De asemenea, ele se modifica datorita
faptului ca intre ele exista relatii de cauzalitate si de influenta reciproca.
Subconstientul este definit de Wallon ca o “cerebrate latenta” ce are loc “sub
simplicitatea aparenta a perceptiilor” (Wallon, 1924)
Un alt argument in sprijinul acestei ipoteze vine din Japonia! Expozitita domnului Masaru Emoto!
Se pare ca domnul Emoto a ajuns sa fie interesat de structura moleculara a apei, si de ce anume
o influenteaza Domnul Emoto s-a gandit ca poate raspunde la influente non-fizice, asa ca a
dezvoltat o serie de studii, a aplicat stimuli mentali, si a realizat fotografii la un microscop cu
pelicula obscura. Apa este cel mai receptiv dintre cele patru elemente de baza.
Apa din Barajul de la Fujiwara, a fost pusa in niste sticle transparente, fiecare
etichetate cu cate un cuvant reprezentand un sentiment si lasate asa o zi si o noapte. In
functie de cuvantul scris pe sticla, moleculele de apa au luat o anumita forma, acestea
fiind apoi observate la microscop comparate cu proba initiala de apa si fotografiate.
.Daca gandurile au asupra apei aceasta influenta, noi fiind facuti 90% din apa…oare cum
si cat de mult ne pot autodetermina existenta?
Aceasta ii face pe oamenii de stiinta sa-si puna urmatoarea intrebare: "Cine vede de fapt?
Creierul sau ochii?" si "Ce este realitatea? Ceea ce vedem prin intermediul creierului, sau ceea
ce vedem prin intermediul ochilor?" Si adevarul este ca (virgula) creierul nu face diferenta intre
ceea ce vede efectiv in mediul inconjurator si ceea ce isi aminteste, deoarece in ambele situatii
se activeaza practic aceleasi retele neuronale. Si atunci ne punem intrebarea: "Ce este
realitatea?"
Se spune ca atunci cand amer-indienii din insulele Caraibe au vazut navele lui Columb,
apropiindu-se, ei practic nu au putut sa le vada deloc, pentru ca nu semanau cu nimic din ce
vazusera ei pana atunci. Asa ca nu puteau sa le vada. Cand armada spaniola a lui Columb a
ajuns in Caraibe, amer-indienii nu au reusit sa vada navele, chiar daca erau prezente la orizont.
Motivul pentru care n-au vazut navele, a fost ca ei nu stiau, in creierul lor nu exista nici o
informatie referitoare la existenta caravelelor spaniole. Shamanul a privit oceanul si a vazut
valurile cauzate de nave, dar nu se vedea nici un vas. Asa ca a inceput sa se intrebe care era
cauza respectivului efect. Asa ca in fiecare zi mergea si privea marea. Din nou si din nou. Dupa
un anumit interval de timp a reusit sa vada navele. O data ce le-a vazut, le-a spus tuturor ca
navele exista. Si pentru ca toti aveau incredere in el, le-au vazut si ei.
In spatele ochilor, mintii si constiintei noastre se intinde domeniul vast si
necunoscut al subconstientientului, au loc lucruri fascinante. Valoarea de mister a
subconstientului e tocmai farmecul sau. Nu il stim, nu il “simtim”, iar daca ar trebui
sa il definim ca pe ceva concret ar fi ca si cum ai cere unui peste sa defineasca apa in
care inoata…totusi, in el sunt raspunsurile la cele mai multe din misterele existentei
umane.