Capitolul 1 Se aflau n Smoky Mountains, n cuibusorul lor favorit. David i zmb ea: — Ce zici, scumpete? Te mariti cu mine?

Privindu l ntins pe patul cu baldachin, si dadu seama ca el era alesul. n timp ce se uita n ochii lui de un verde intens, de undeva se auzi un clopot asurzitor. Zgomotul l ndeparta de ea. nti nse bra¬tele dupa el, dar nu reusi sa prinda dect aer . Sunetul telef onului o trezi pe Susan Fletcher din vis. Casca, se ridica n capul oaselor si se n tinse dupa receptor. — Da? — Susan, David sunt. Te am trez it? Zmbi si se rostogoli n pat. — Te visam. Vino sa ne jucam. El rse . — E nca ntuneric afara. — Mmm, gemu ea senzual. Atunci chiar c a trebuie sa vii sa ne jucam. Putem sa dormim un pic nainte de a pleca spre nord. David lasa sa i scape un oftat de frustrare: — De asta te sun. n leg atura cu excursia. Trebuie sa o amn. Susan se destepta brusc: — Ce?! — mi pare rau. Trebuie sa parasesc orasul. Ma ntorc mine. Putem pleca la p rima ora a diminetii. Ne mai ramn doua zile. — Dar am facut rezervarea, rosti ea, ranita. Am obtinut vechea noastra camera de la Stone Manor. — Stiu, dar... — Seara asta trebuia sa fie una speciala - sarbatorea m sase luni. ti amintesti ca suntem logoditi, nu? — Susan, ofta el. Nu p ot sa ti explic acum, ma asteapta o masina. Te sun din avion si ti spun totul. — Avion? repeta ea. Ce se ntmpla? De ce universitatea ar...? — Nu e vorba de universitate. Te sun sa te lamuresc mai trziu. Trebuie sa plec, ma ch eama. Tinem legatura. Promit. — David! striga ea. Ce... Era prea trzi u. David nchisese. Susan Fletcher ramase ore ntregi treaza, asteptnd telefonul l ui. Dar acesta nu veni. Mai trziu n cursul dupa amiezei, Susan statea trista n c ada de baie. Se scufunda n apa nspumata, ncercnd sa uite de Stone Manor si de Smoky Mountains. "Unde ar putea fi?" se ntreba. "De ce nu m a sunat?" Treptat, apa d in cada ncepu sa se raceasca. Tocmai se hotarse sa iasa, cnd receptorul telefonului fara fir ncepu sa bzie. Susan tsni ca un arc, mprastiind apa pe podea, si nsfaca apar atul pe care l lasase la marginea cazii. — David? — Aici e Strathmore, raspunse o voce la celalalt capat. Susan se prabusi. — O h, rosti ea, incapabila sa si ascunda dezamagirea. Buna ziua, coman¬dante. — Sperai ca e un barbat mai tnar? chicoti vocea. — Nu, domnule, se blbi Susan, stingherita. Nu am vrut sa sune asa... — Ba a sunat chiar bine. Barbatul rse. David Becker e un om bun. Sa nu l pierzi niciodata. &mdash ; Multumesc, domnule. Vocea comandantului deveni brusc rigida: — Sus an, te am sunat pentru ca am nevoie de tine aici. Imediat. Ea ncerca sa se co ncentreze: — E smbata, domnule. De obicei noi nu... — Stiu, ros ti barbatul calm. E o urgenta. Susan se ridica n picioare. "Urgenta?" Nu auzis e niciodata acest cuvnt de pe buzele comandantului Strathmore. "O urgenta? n Crypt o?" Nu si ar fi imaginat niciodata asa ceva. — D da, domnule, bigui ea. Vin imediat ce pot. — Grabeste te, mai zise Strathmore si nchise. Cu un prosop n jurul ei, Susan Fletcher se uita la hainele fru¬mos mpaturite pe care le aranjase cu o seara nainte - pantaloni scurti de alpinism, un pulover pentru serile racoroase de la munte si lenjeria noua de noapte. Deprimata, se du se la dulap ca sa ia o bluza si o fusta curate. "O urgenta? n Crypto?" Cobornd scarile, se ntreba ce putea sa se mai ntmple rau n acea zi. Avea sa afle foarte c urnd. Capitolul 2 La zece mii de metri deasupra apelor calme ale oc eanului, David Becker privea amart pe ferestruica ovala a avionului. I se comuni& not;case ca telefonul de la bord nu functiona, asa ca n avea nici o sansa s o su ne pe Susan. "Ce naiba caut eu aici?" se ntreba el. Raspunsul era simplu: l solicitasera oameni pe care pur si sim¬plu nu i putea refuza. — Dom nule Becker, se auzi o voce n difuzor. Ajungem n jumatate de ora. Becker dadu s uparat din cap n directia vocii invizibile. "Minunat." Trase parasolarul pe ferea stra si ncerca sa adoarma. nsa nu se putea gndi la nimic altceva, dect la ea. Capitolul 3 Volvo ul lui Susan opri ncet la umbra gardului din role de sr& not;ma ghimpa¬ta, nalt de trei metri. Un paznic tnar si puse palma pe capota ma sinii. — Legitimatia, va rog. Susan se conforma si se aseza mai bine , asteptnd sa se scurga timpul de verificare. Paznicul trecu bucata de plastic pr in scanner ul computerizat. n cele din urma si ridica privirea. — Multume sc, domnisoara Fletcher. Dupa care dadu imperceptibil din cap si poarta se de schise larg. O jumatate de kilometru mai departe, Susan trebui sa repete n&not

;treaga procedura n fata unui gard electrificat, la fel de impozant. "Mai baieti. .. Am trecut pe aici de un milion de ori." Apropiindu se de ultimul punct de control, vazu cum o santi¬nela masiva flancata de doi cini fiorosi si narm ata cu o mitrali¬era se uita la numarul ei de nmatriculare si i face semn sa t reaca. Parcurse nca vreo 250 de metri pe Canine Road si opri masina n parcarea C a angajatilor. "De necrezut", si zise ea. "Douazeci si sase de mii de angajati si un buget de douasprezece miliarde de dolari; s ar fi zis ca o puteau scoat e la capat n week end fara mine." si potrivi masina pe locul rezervat ei si opri m otorul. Dupa ce traversa terasa imensa si intra n cladirea principala, trecu d e nca doua puncte de control si ajunse n sfrsit la tunelul fara ferestre care ducea spre aripa noua a cladirii. O cabina de con¬trol pe baza de scanare a ampre ntei vocale i bloca intrarea. NATIONAL SECURITY AGENCY (NSA) SECTIA CRY PTO DOAR PENTRU PERSONALUL AUTORIZAT Paznicul narmat privi n sus: &md ash; ‘Ziua, domnisoara Fletcher. Susan zmbi obosita: — Buna, Jo hn. — Nu va asteptam azi. — Mda, nici eu nu ma asteptam. Se apleca deasupra microfonului parabolic. — Susan Fletcher, rosti ea ras picat. Computerul confirma instantaneu spectrele de frecventa din vocea e i si dadu drumul portii de acces. Susan trecu pragul. Paznicul o privi apreci ativ cum nainteaza pe coridorul de ci¬ment. Observa¬se ca ochii ei de un caprui intens pareau absenti, nsa obrajii i erau proaspeti, iar parul roscat, lung pna la umeri, parea abia uscat. n urma ei se simtea un iz vag de pudra John¬s on’s Baby. Privirea barbatului masura trupul ei subtire, de la bluza alba cu dunga sutienului abia vizibila dedesubt, pna la fusta oliv care i ajungea pna de asupra genunchiului si, n cele din urma, la picioarele ei... Picioarele lui Susan Fletcher. "Greu de crezut ca pot sustine un coeficient de inteligenta de 170 ", se amuza paznicul. O privi multa vreme. ntr un trziu, cnd ea se facu nevazuta , clatina din cap.