• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Despre hirotonirea femeilor (o perspectiv
ă
ortodox
ă
) – Pr. Alexander SchmemannDrag
ă
prietene,Când mi-ai cerut s
ă
prezint punctul de vedere al Ortodoxiei fa
ţă
de ideeahirotonirii femeilor întru preo
ţ
ie, m-am gândit c
ă
nu ar trebui s
ă
fie ceva foarte greu.
Ş
i,într-adev
ă
r, nu este deloc dificil s
ă
afirmi pur 
ş
i simplu c
ă
Biserica Ortodox
ă
esteîmpotriva hirotonirii femeilor 
ş
i s
ă
în
ş
iri apoi, cât mai deplin, contra-argumente deordin dogmatic, canonic, sau spiritual.Totu
ş
i, la o reevaluare a acestei chestiuni, am dobândit convingerea c
ă
un astfelde r 
ă
spuns ar fi nu doar inutil, ci chiar d
ă
un
ă
tor.
 Inutil 
, pentru c
ă
toate aceste argumente(scripturistice, canonice sau din Tradi
ţ
ie) sunt bine-cunoscute sus
ţ
in
ă
torilor hirotoniriifemeilor. La fel de bine-cunoscut
ă
le este
ş
i eclesiologia noastr 
ă
– care este fie elogiat
ă
 drept “contribu
ţ
ia esen
ţ
ial
ă
a Ortodoxiei la mi
ş
carea ecumenic
ă
”, fie catalogat
ă
arhaic
ă
,îngust
ă
sau irelevant
ă
, func
ţ
ie de starea de spirit sau de priorit
ăţ
ile de moment alefra
ţ
ilor no
ş
tri din Occident.
 D
ă 
un
ă 
tor 
, într-adev
ă
r, pentru c
ă
un astfel de r 
ă
spuns formalar vicia punctul de vedere autentic al Bisericii Ortodoxe, prin reducerea lui la un context
ş
i o perspectiv
ă
teologic
ă
str 
ă
in
ă
ethosului ortodox. Pentru c
ă
Biserica Ortodox
ă
nu afost pus
ă
niciodat
ă
în fa
ţ
a unei astfel de interog
ă
ri. Este pentru noi ceva completextrinsec, un
casus irrealis
pentru care nu g
ă
sim nici o baz
ă
, niciun termen de referin
ţă
 în Tradi
ţ
ia sau în experien
ţ
a Bisericii – este un dialog pentru care pur 
ş
i simplu nu aveminstrumentele necesare.În aceasta const
ă
dificultatea. Nu pot avansa ipoteze referitoare la aceast
ă
 chestiune, pentru c
ă
aceasta ar însemna s
ă
expun în termeni formali perspectiva noastr 
ă
  – nu doar asupra hirotonirii femeilor 
ş
i a preo
ţ
iei, ci, mai presus de toate, asupra luiDumnezeu
ş
i a Vie
ţ
ii Sale Triunice, asupra Crea
ţ
iei, C
ă
derii
ş
i Mântuirii, asupraBisericii
ş
i a Vie
ţ
ii sale inefabile, asupra îndumnezeirii omului
ş
i a des
ă
vâr 
ş
irii tuturor lucrurilor în Hristos. F
ă
când abstrac
ţ
ie de toate acestea, ar r 
ă
mâne cu totul de neîn
ţ
elesde ce, pentru Ortodoxie, hirotonirea femeilor este echivalentul unei radicale
ş
iireparabile mutil
ă
ri a întregii credin
ţ
e, o respingere a întregului scripturistic,
ş
i – dac
ă
 mai e nevoie s
ă
o spun – sfâr 
ş
itul tuturor “dialogurilor”. F
ă
când abstrac
ţ
ie de ce amafirmat mai sus, r 
ă
spunsul meu va suna ca o alt
ă
încercare “conservatoare”
ş
i“tradi
ţ
ional
ă
” de a ne ap
ă
ra
 status quo-ul 
– una de genul acelora pe care mul
ţ
i cre
ş
tinide ast
ă
zi, auzindu-le de prea multe ori, le resping ca forme de ipocrizie, lips
ă
dedeschidere c
ă
tre Dumnezeu, opacitate, etc. În mod evident, cei care refuz
ă
Tradi
ţ
ia nuvor mai fi dispu
ş
i s
ă
asculte înc
ă
un argument
ex traditione
....Dar atunci ce vor fi dispu
ş
i s
ă
asculte? Consternarea noastr 
ă
– 
ş
i reac
ţ
ia ortodox
ă
 const
ă
mai întâi de toate într-o uimire de acest gen – vizeaz
ă
îns
ăş
i evolu
ţ
ia precipitat
ă
,de neîn
ţ
eles pentru noi, a problemei hirotonirii femeilor. Pornind de la stadiul de“chestiune”, fiind repede redus
ă
la nivelul unei “dispute" de ordin disciplinar 
ş
i, în final,identificat
ă
drept o “problem
ă
” de politic
ă
ce trebuie abordat
ă
electoral! În acest caz, totce pot face este s
ă
încerc a-
ţ
i împ
ă
rt
ăş
i aceast
ă
uimire a noastr 
ă
, enumerând principalelesale “componente”, a
ş
a cum le percep
ş
i le în
ţ
eleg eu însumi.
1
 
Prima dimensiune a constern
ă
rii noastre poate fi denumit
ă
una “ecumenic
ă
”.Aceast
ă
dezbatere, asupra drepturilor femeii de a primi hirotonia, ne dezv
ă
luie un fapt pe care noi l-am suspectat de mult timp, dar care acum ne-a fost confirmat dincolo deorice îndoial
ă
: indiferen
ţ
a total
ă
, monolitic
ă
, a Cre
ş
tinismului Apusean fa
ţă
de tot ceeace nu este situat în sfera propriilor problematici, a propriei experien
ţ
e. Nu pot decât s
ă
 repet: chiar 
ş
i a
ş
a-numita “mi
ş
care ecumenic
ă
” – în pofida faptului c
ă
se sus
ţ
inecontrariul – a fost întotdeauna,
ş
i înc
ă
mai este, un fenomen pur Occidental, având la baz
ă
premise Occidentale
ş
i determinat
ă
de o agend
ă
specific Occidental
ă
.
Ş
i aici nueste vorba de “mândrie” sau “arogan
ţă
” – dimpotriv
ă
, Cre
ş
tinismul Apusean esteaproape obsedat de un complex de vinov
ăţ
ie
ş
i î
ş
i g
ă
se
ş
te pl
ă
cerea în auto-critic
ă
 
ş
iauto-condamnare. Este mai degrab
ă
o incapacitate total
ă
de a se transcende pe sine, de aaccepta simpla idee c
ă
propria experien
ţă
, propriile probleme, forme de gândire sau priorit
ăţ
i pot s
ă
 
nu
aib
ă
valen
ţ
e universale, c
ă
ar fi nevoie ca ele însele s
ă
fie evaluate
ş
iapreciate în lumina unui experien
ţ
e cu adev
ă
rat universale, genuin catolice,sobornice
ş
ti. Cre
ş
tinismul Apusean e gata s
ă
se judece
ş
i s
ă
se auto-condamne, îns
ă
întermeni proprii, având ca unic
ă
referin
ţă
numai propriul punct de vedere. Astfel, atuncicând ei decid, în func
ţ
ie de “situa
ţ
ie cultural
ă
” specific
ă
Occidentului – eventuallimitat
ă
 
ş
i condi
ţ
ionat
ă
, spunem noi – c
ă
ar trebui “reparate” anumite nedrept
ăţ
i pe carele-au suferit femeile de-alungul istoriei, au de gând s
ă
o fac
ă
imediat
ş
i f 
ă
r 
ă
m
ă
car a seîntreba ce gândesc
ş
i “ceilal
ţ
i” despre aceasta. Iar apoi sunt ului
ţ
i
ş
i chiar întrista
ţ
i delipsa de spirit ecumenic, în
ţ
elegere
ş
i toleran
ţă
a acestora din urm
ă
.Personal, am criticat suficient de des limit
ă
rile istorice ale mentalului BisericiiOrtodoxe încât s
ă
am dreptul a afirma, cu toat
ă
sinceritatea, fatptul c
ă
, cel pu
ţ
in pentrumine, aceast
ă
dezbatere cu privire la hirotonirea femeilor, pare una provincial
ă
, profundmarcat
ă
 
ş
i chiar determinat
ă
de o anume auto-suficien
ţă
 
ş
i chiar narcisism, de oconvingere naiv
ă
, aproape pueril
ă
, c
ă
fiecare “trend” al culturii Occidentale ar trebui s
ă
  justifice o regândire din temelii a întregii Tradi
ţ
ii cre
ş
tine. La câte “tendin
ţ
e” de acestfel nu am asistat în ultimele decenii ale secolului nostru tulbure (sec. al XX-lea n.n)!Tot atâtea “teologii” corespunz
ă
toare! Îns
ă
, de aceast
ă
dat
ă
, diferen
ţ
a este c
ă
problemanu mai vizeaz
ă
un “moft” academic sau intelectual terc
ă
tor (precum “moartea luiDumnezeu”, “ora
ş
ul secular”, “celebrarea vie
ţ
ii”, etc. – care, dup
ă
ce au dat na
ş
tereunor best-seller-uri efemere, s-au evaporat pur 
ş
i simplu) ci constituie amenin
ţ
area unuiact ireversibil
ş
i ireparabil care, în cazul în care se va concretiza, va produce o nou
ă
– 
ş
ide aceast
ă
dat
ă
, sunt convins, final
ă
– divizare între cre
ş
tini. Ea va însemna, deasemenea, cel pu
ţ
in pentru Ortodoxie, sfâr 
ş
itul tuturor formelor de dialog.Este bine cunoscut faptul c
ă
sus
ţ
in
ă
torii cauzei hirotnoirii femeilor explic
ă
 excluderea lor de la acest Ministeriu printr-o “condi
ţ
ionare cultural
ă
”. Dac
ă
Hristos nu ainclus printre cei doisprezece Apostoli
ş
i femei, dac
ă
Biserica, timp de secole, nu le-ainclus în rândul preo
ţ
ilor, este doar din cauza limit
ă
rilor “culturale” – care ar fi f 
ă
cutimposibil
ş
i de neconceput acest act, la acea vreme. Nu constituie scopul meu aenumera aici implica
ţ
iile teologice
ş
i exegetice ale acestui punct de vedere, nicifundamentarea sa pur istoric
ă
– care, între paranteze fiind spus, mi se pare extrem de
ş
ubred
ă
. Ce e cu adev
ă
rat uimitor este c
ă
, în timp ce sunt absolut convin
ş
i de faptul c
ă
 
2
 
în
ţ
eleg “formele culturale” din trecut, sus
ţ
in
ă
torii hirotonirii femeilor par a fi totalincon
ş
tien
ţ
i de propria lor “condi
ţ
ionare” cultural
ă
, de subordonarea, predarea lor înfa
ţ
a culturii.Cum altfel se poate explica disponibilitatea de a accepta necondi
ţ
ionat ceea ce se poate dovedi a fi un curent trec
ă
tor 
ş
i ceea ce, în orice caz, este un fenomen care e abiala început (nu mai vorbesc de “Mi
ş
carea de elibarare a femeii”, care, în prezent, nu estealtceva decât de o form
ă
de c
ă
utare
ş
i experimentare) ca justificare suficient
ă
pentru oschimbare radical
ă
a îns
ăş
i structurii Bisericii?Mai mult, cum vom explica faptul c
ă
aceast
ă
mi
ş
care este acceptat
ă
ca atare, din perspectiva unor termeni ca “drepturi”, “justi
ţ
ie”, “egalitate”, etc. – categorii a c
ă
ror capacitate de a exprima în mod adecvat esen
ţ
a credin
ţ
ei cre
ş
tine
ş
i a fi aplicate, ca atare,în Biseric
ă
este, cel pu
ţ
in, discutabil
ă
?Tristul adev
ă
r este c
ă
îns
ăş
i ideea de a hirotoni
ş
i femeile, a
ş
a cum ne este ea prezentat
ă
 
ş
i dezb
ă
tut
ă
ast
ă
zi, este rezultatul a prea multor confuzii
ş
i reduc
ţ
ionisme.Dac
ă
r 
ă
d
ă
cina sa o constituie subordonarea sau predarea în fa
ţ
a “culturii”, modelul s
ă
ude dezvoltare constituie o form
ă
de “clericalism”. Este, într-adev
ă
r, aproape înîntregime dominat
ă
de un punct învechit de vedere, “clerical”, al Bisericii, si de dublulreduc
ţ
ionsim pe care acesta îl implic
ă
. Pe de o parte, reducerea Bisericii la o “structur 
ă
 de putere”, iar pe de alt
ă
parte reducerea acestei structuri de putere la cler. Presupusei“inferiorit
ăţ
i” a femeii în societatea laic
ă
îi corespunde, de exemplu, excludereaacestora din cler, din structurile puterii ecleziale. Iar “eliber 
ă
rii” lor din societatea laic
ă
 trebuie, prin urmare, s
ă
îi corespund
ă
, în Biseric
ă
, hirotonia.Îns
ă
Biserica nu poate fi, pur 
ş
i simplu, redus
ă
la aceste categorii. Atâta timp câtvom încerca s
ă
traducem misterul inefabil din Via
ţ
a ei în concepte
ş
i idei
a priori
 str 
ă
ine esen
ţ
ei sale, o vom mutila în întregime – atât puterea sa real
ă
, cât
ş
i slava
ş
ifrumuse
ţ
ea ei; iar adev
ă
rul ei mai presus de în
ţ
elegere va trece pe lâng
ă
noi.De aceea, în încheierea acestei scrisori nu pot decât s
ă
m
ă
rturisesc (f 
ă
r 
ă
s
ă
explicsau s
ă
justific aceast
ă
m
ă
rturisirea a mea prin “dovezi”) faptul c
ă
ne-hirotonireafemeilor nu are nimic, dar absolut nimic de a face cu nicio o form
ă
de “inferioritate” pecare o putem inventa sau imagina. În Realitatea ultim
ă
, care constituie îns
ăş
i con
ţ
inutulcredin
ţ
ei noastre
ş
i care modeleaz
ă
întreaga Via
ţă
a Bisericii, în îns
ăş
i realitateaÎmp
ă
r 
ăţ
iei lui Dumnezeu – care este comuniune des
ă
vâr 
ş
it
ă
, deplin
ă
cunoa
ş
tere,dragoste ne
ş
tirbit
ă
,
ş
i, în cele din urm
ă
, îndumnezeire a omului – nu mai exist
ă
“b
ă
rbat
 sau
femeie” (Ga 3, 28). Mai mult decât atât, în aceast
ă
Realitate – de care noi neîmp
ă
rt
ăş
im înc
ă
de
aici
 
ş
i de
acum
– noi to
ţ
i, b
ă
rba
ţ
i
ş
i femei, f 
ă
r 
ă
nicio deosebire,suntem “împ
ă
ra
ţ
i
ş
i preo
ţ
i”. Fiindc
ă
tocmai aceast
ă
preo
ţ
ie universal
ă
, a naturii umane
ş
i aceast
ă
voca
ţ
ie ne-a fost (re)d
ă
ruit
ă
de c
ă
tre Hristos.Aceast
ă
via
ţă
sacerdotal
ă
, aceast
ă
realitate ultim
ă
, face ca Biserica s
ă
fie în acela
ş
i timpd
ă
ruire
ş
i acceptare.
Ş
i pentru ca ea s
ă
poat
ă
fi astfel, pentru ca ea s
ă
fie mereu
ş
i pretutindeni darul Duhului Sfânt – f 
ă
r 
ă
nicio m
ă
sur 
ă
sau limitare – Fiul lui Dumnezeu
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...