Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
47Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Capitolul IV - Riscul Firmei

Capitolul IV - Riscul Firmei

Ratings:

4.5

(2)
|Views: 3,642 |Likes:
Published by tonyfirst
Elemente utile de calcul al riscului
Elemente utile de calcul al riscului

More info:

Published by: tonyfirst on Jul 29, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/09/2013

pdf

text

original

 
Capitolul IVANALIZA RISCULUI FINANCIAR
4.1. Consideraţii preliminare privind riscul financiar 
Desfăşurarea normală a activităţii economice necesită utilizarea de către ofirmă, pe lângă capitalurile proprii, şi a capitalurilor împrumutate. Aceste două surse decapital se deosebesc, pentru întreprindere, prin costul pe care îl generează, iar, pentruinvestitori, prin riscul pe care şi-l asumă pentru plasarea capitalului disponibil în cadrulfirmei respective. Dacă din punctul de vedere al investitorilor lucrurile sunt clare, însensul întotdeauna riscul asumat de creditori este mai mic, întrucât ei suntremuneraţi înaintea acţionarilor, pentru firmă, apelarea la capital propriu sau la capital împrumutat poate avea consecinţe diverse asupra rentabilităţii obţinute şi asupra valoriifirmei.Din acest motiv, în toate firmele decizia de finanţare ocupă un loc important încadrul managementului financiar, prin care se urmăreşte alegerea unei structurifinanciare optime, care să maximizeze averea acţionarilor. Selecţia şi implementareaunei anumite structuri financiare se fac în funcţie de mai multe condiţionări şi restricţii,cum ar fi integrarea în cadrul strategiei globale a firmei, luarea în considerare a ramuriide activitate în care operează întreprinderea, a normelor instituţiilor de creditare, aclimatului general de pe piaţa de capital şi a aşteptărilor investitorilor, a costului fiecăreisurse de capital etc.Capitalul împrumutat de către o firmă generează pentru aceasta un cost fix cudobânzile, nivelul acestora nedepinzând de rentabilitatea degajată de întreprindere. Dinacest motiv, se poate spune structura financiadetermină pentru firmă un anumitrisc, respectiv nesiguranţa obţinerii unui rezultat de exploatare suficient pentruacoperirea costului surselor împrumutate. Acest tip de risc cu care se confruntă firmapoartă denumirea de
risc financiar 
şi reflectă
variabilitatea indicatorilor de rezultate caurmare a modificării structurii financiare a întreprinderii 
. Altă definiţie consideră că risculfinanciar este
partea variabilităţii ratei de randament a capitalurilor proprii care sedatorează îndatorării 
 
sau variabilitatea profitului net, sub incidenţa structurii financiarea firmei 
.Se observă că cele două definiţii anterioare sunt similare, iar, pe baza lor, se potdesprinde câteva
trăsături caracteristice
ale riscului financiar:
-
se refela nesiguraa obţinerii unei rentabilităţi suficiente dinactivitatea de exploatare care să permită acoperirea cheltuielilor cudobânzile;
-
apariţia sa este cauzată de prezenţa capitalului împrumutat în cadrulstructurii de capital a întreprinderii;
-
materializarea riscului financiar presupune reducerea remuneraţiilor cuvenite acţionarilor (dividende sau profituri nete);
-
 în mod direct, materializarea riscului financiar afectează numaiacţionarii firmei. În prezent, acţionând într-un mediu concurenţial dinamic şi confruntându-se cu oserie de incertitudini referitoare la evoluţia ratei dobânzii pe piaţă şi a rentabilităţiiproiectelor de investiţii aflate în derulare, firmele trebuie să acorde o atenţie deosebităriscului financiar, întrucât materializarea acestuia poate provoca limitarea saususpendarea accesului la credite bancare şi la finaări de pe pia de capital,decapitalizarea firmei prin utilizarea profitului de exploatare pentru achitarea
37
 
cheltuielilor cu dobânzile atunci când strategia de finanţare nu este concepută adecvat,scăderea valorii de piaţă sau chiar falimentul firmei.Riscul financiar se referă la variabilitatea suplimentară a profitului net pe acţiuneşi la riscul sporit de faliment care apar atunci când o firmă apelează la resursefinanciare cu cost fix, cum ar fi creditele bancare şi împrumuturile din emisiuni deobligaţiuni. Capitalul cu cost fix generează obligaţii financiare pe care o firmă trebuie săle onoreze, indiferent dacă înregistrează sau nu un rezultat brut de exploatare pozitiv. În aceste condiţii, creşterea îndatorării duce la creşterea costurilor fixe financiare ale întreprinderii. Pentru acoperirea acestor costuri, firma trebuie să obţină un rezultat brutde exploatare suplimentar. Acest spor al excedentului brut de exploatare trebuie să fieasigurat, evident, tocmai pe seama creditului utilizat.Riscul financiar provine tocmai din această nesiguranţă cu privire eficienţacreditelor bancare sau obligatare, respectiv obţinerea unui spor de excedent brut deexploatare care să permită acoperirea cheltuielilor financiare cu dobânzile. Motivelepentru care o firmă acceptă să îşi asume riscul sporit al unor finanţări cu cost fix esteposibilitatea creşterii rentabilităţii financiare, cu efecte directe asupra averii acţionarilor firmei.Riscul financiar este riscul asociat cu modul în care o firmă îşi finanţeazăactivităţile sale operaţionale. O companie îndatorată este obligată să plătească sumelereprezentând costul datoriilor sale financiare. Prin contractarea unor credite bancare şiasumarea, în consecinţă, a unor obligaţii fixe, întreprinderea îşi sporeşte, însă, şi risculfinanciar. Totuşi, o firmă care îşi finanţează afacerile prin capital propriu, fie generat dinactivitatea de exploatare (profituri nedistribuite), fie ca rezultat al emiterii unor noiacţiuni, nu-şi asumă obligaţii fixe cu plata dividendelor.Cu cât obligaţiile cu costuri fixe sau datoriile asumate de către firmă sunt mairidicate, cu atât mai mare va fi şi riscul său financiar.Pentru fiecare întreprindere, riscul financiar se referă la variabilitatea rezultatelor ca efect al adoptării unei anumite structuri financiare a firmei, respectiv la posibilitateaca marja costurilor variabile să nu fie suficient de mare pentru a putea acoperi costurilefixe de exploatare şi costurile cu dobânzile.Gradul de nesiguraă cu privire la rezultatele obţinute din activitatea deexploatare este dat atât de veniturile, cât şi de cheltuielile de exploatare. Astfel,veniturile sunt influenţate de condiţiile economice generale ale climatului de afaceri,respectiv activitatea concurenţilor, preţurile de vânzare practicate pe piaţă, cerereapentru produsele întreprinderii, precum şi de numeroşi factori interni, ceea ce face canivelul vânzărilor să fie diferit faţă de previziuni. Cheltuielile de exploatare depind, larândul lor, de factori interni şi externi, dar un rol hotărâtor îl are specificul sectorului deactivitate, care determină o anumită pondere a cheltuielilor variabile şi fixe.Cunoaşterea
nivelului riscului financiar 
cu care se confruntă o firmă şi a
gradului de îndatorare
prezintă importanţă pentru mai multe categorii de participanţi la viaţaeconomică a întreprinderii, printre care:
-
managerii
 – sunt interesaţi de cele două aspecte în scopul conceperiistrategiei în privinţa investiţiilor viitoare pe care firma doreşte să le realizeze,a resurselor financiare de care are nevoie şi a disponibilităţii procurăriiacestora (de la acţionari sau creditori). Managerii pot identifica, astfel,sursele de finanţare care asigură cel mai mic cost pentru întreprindere,precum şi structura financiară optimă, care maximizează valoarea firmei. Deasemenea, în funcţie de tipurile şi de nivelul riscului financiar suportat, se potimplementa măsuri şi instrumente specifice de acoperire împotriva acestor riscuri, atât pe plan intern, cât şi prin apelarea la piaţa de capital;
38
 
-
creditorii
– sunt, în mod deosebit, interesaţi de riscul pe care îl suportăatunci acorcredite unei întreprinderi. Ei vor cunoasgradul de îndatorare, evitând să mai împrumute firma atunci când aceasta depăşeşteun anumit nivel al îndatorării sau când nu au siguranţa că firma va obţine orentabilitate suficientă pentru achitarea ratelor şi plata dobânzilor;
-
acţionarii
 – cel mai adesea, aceştia sunt interesaţi de valoarea de piaţă acompaniei la care deţin acţiuni. Însă, dacă firma devine prea îndatorată şiapare un risc ridicat de faliment, ei pot solicita o remuneraţie mai mare prindividende sau prin acordarea de acţiuni gratuite, pentru a compensa risculcrescut, sau pot lua decizia vânzării acţiunilor, căutând alternative mai puţinriscante de investiţii;
-
investitorii
 – se referă la potenţialii acţionari sau obligatari care doresc săcumpere titluri emise de firma respectivă (acţiuni sau obligaţiuni) atunci cândaceasta decide să atragă noi resurse financiare. Evident, riscul pe care îlimplică plasamentele la care se angajează constituie unul din criteriileurmărite în efectuarea investiţiilor;
-
investitorii instituţionali
 – sunt reprezentaţi de către firme mari, din acelaşidomeniu de activitate sau din alt domeniu, implicate în operaţiuni de fuziunişi achiziţii. În afară de rentabilitatea sperată şi de cursul acţiunilor pe piaţă,aceste firme sunt interesate, în efectuarea unor astfel de operaţiuni, şi degradul de îndatorare, practica în ţările occidentale arătând că întreprinderilecu un grad de îndatorare mic sunt cele mai expuse riscului de a fi preluate decătre concurenţi. Aceasta, întrucât se consideră că firmele respective îşi potsusţine singure dezvoltarea după preluare, prin contractarea unor credite înnume propriu, fără a mai fi nevoie ca firma achizitoare să mai investeascăfonduri suplimentare;
-
agenţiile de rating
 – în cazul în care firma este cotată de către o agenţiespecializată de rating, aceasta poate emite un calificativ, care să reflecte şiriscul financiar al firmei respective.Schematic, categoriile de participanţii la viaţa economică a firmei interesaţi deriscul financiar şi de gradul de îndatorare pot fi reprezentate astfel:
Fig. 4.1. Categoriile de participanţi la viaţa economică a firmei (stakeholderi)interesaţi de riscul financiar şi gradul de îndatorare
Cunoscând trăsăturile specifice riscului financiar şi mecanismul său de acţiune,managementul firmei poate acţiona în direcţia elaborării unor politici adecvate deprotecţie împotriva acestuia, respectiv de modificare a structurii financiare sau de
39
Riscul financiar Gradul de îndatorareManageriiAgenţiile deratingInvestitoriiAcţionariiCreditorii

Activity (47)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Ovidiu Liţiu liked this
Reveca Gherman liked this
Iuliana Berjan liked this
Iana Golban liked this
sab129 liked this
Viorica Mateescu liked this
Iacob Costina liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->