Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Psihoze reactive

Psihoze reactive

Ratings: (0)|Views: 78|Likes:
Published by Camelia Florea
Psihoze reactive
Psihoze reactive

More info:

Published by: Camelia Florea on Oct 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/24/2013

pdf

text

original

 
Psihoze reactive
Psihozele reactive sunt tulburari functionale ale activitatii nervoase superioare. Elea par inlegatura cu un affect de teama sau tristete, determinate de suferinte psihice grave. In general putemizola doua grupe mari, si anume reactiile psihice acute si reactiile psihice prelungite, trenante.
Sindromele reactive acute (reactiile de soc psihice)
 
– 
 
in aparitia sindromelor reactive acute un rolimportant revine intensitatii si caracterului neasteptat al trairilor si emotiilor psihice. Traumatismul psihiceste un excitant supramaximal, care declanseaza o serie de procese in sistemul nervos central.Un rol important in aceasta stare il joaca fobiile si reactiile primitive de aparare. Tablourile care seobserva in aceste cazuri pot fi comparate cu asa-numita fuga epileptic, adica fuga sau vagabondajul deteama unui pericol.In reactiile psihice acute sau de soc psihic, trebuie sa luam in consideratie de cele mai multe oriafectul fricii, determinat de o catastrofa intamplata in mod neasteptat, care a creat o situatieamenintatoare petru viata, de un accident de transport, de un incendiu sau de o catastrofa naturala(cutremur, inundatie). Asadar, reactiile de soc psihic se manifesta in special prin trei forme: 1. Prinstupoare cu imobilitate; 2. Prin agitatie motorie; 3. Printr-o stare crepusculara cu fobii si agitatii.1.
 
Stupoarea psihogena
 –
tabloul stuporii se traduce printr-o stare de inhibitie generalizataprofunda, cu imobilitate, impietrire si tulburari in sfera psihica. Stupoarea reprezinta de obiceio faza introductive in dezvoltarea unor tulburari psihogene mai complexe.In unele cazuri, elementul cel mai net in tot acest tablou este siderarea emotional, adica unfel de paralizie emotionala. Ea poate sa nu fie insotita de o inhibitie motorize, astfel incat ianastere un tablou particular. Dupa ce bolnavul iese din starea de stupoare, se inregistreazaamnezie.2.
 
Reactiile de fuga
 –
in unele cazuri reactia de soc psihic poate lua o forma de fuga, de evadare,undeva in spatiu.3.
 
Starile crepusculare
 –
Trairile efective legate de o situatie terifianta se insotesc frecvent deobnubilarea cunostintei. Iesirea din starea de pierdere complete a constintei se produce deobicei trecand printr-un tablou in care constinta este intr-o oarecare masura limpezita, adicaprin anumite faze intermediare intre somn si veghe. In aceste cazuri mediul inconjurator esteperceput neclar. Actiunile capata un character reflex sau automat. Comportarea nu mai estedirijata, coordonata, devenind uneori direct absurd, lipsita de sens.In unele cazuri reactiile debutand printr-o obnubilare profunda a constintei si fuga capataapoi caracterul unor stari crepusculare, cu agitatie motorie si fobie. Geneza lor estedeosebita. Ea se distinge de tulburarile de perceptive ale bolnavilor cu reactii isterice si ingeneral de tablourile psihogene cu o structura mai complexa.Prezentam un astfel de caz de stare crepusculara agitata:
 
Bolnavul M. in varsta de 46 ani, a fost puternic sperat de un incendiu care s-a produs pe neasteptate incursul noptii. S-a instalat o stare particulara de agitatie: bolnavul cauta sa fuga si nu putea fi decat cugreu retinut. Agtatia motorie si vebala au progresat treptat. Au aparut halucinatii auditive. Dupa catevaore constiinta s-a limpezit, iar bolnavul nu-si mai putea aminti de aceasta stare.
Cu toata intensitatea lor, reactiile de soc psihic sunt de scurta durata.
Sindromele reactive cronice
 
 –
se instaleaza in urma unor traumatisme psihice prelungite. In timpce stupoarea psihogena constituie o reactive de tipul socului, in ultimul caz putem vorbi de un genspecial de psihoze. Ele se deosebesc de reactiile de soc nu numai prin abundenta, varietateasimptomelor si prin complexitatea structurii, ci si prin caracterul dezvoltarii fenomenelor patologice.Reactiile de soc apar de obicei imediat dupa traumatismul psihic. Structura reactiilor psihice prelungitecronice este influentata de toata viata psihica anterioara, de diversele conflicte si evenimentetraumatizante din punct de vedere psihic.Catastrofele natural provoaca in special reactii de soc. Ele slabesc sistemul nervos central, dar nudetermina tulburari psihogene complicate. Pentru aparitia acestora din urma prezinta in specialimportanta tot ce aecteaza in mod nemijlocit personalitatea.Depresiunea pshogena (reactiva)
 –
este greu sa le caracterizam intr-un anumit simptom,deoarece totul se rezuma in aceste cazuri la o reactive prelungita aparuta fata de o situatietraumatizanta, simptomele psihice reprezentand elemental central. In tabloul unei depresiuni psihogenese remarca in special o dispozitie trista, stabile si invariabila. ( exemplu: o mama care si-a pierdut fiul, nuse gandeste, bineinteles, decat la el)Concentrarea tuturor tulturarilor in jurul imprejurarilor legate de traumatismul psihic reprezinta semnulcel mai characteristic al depresiunii psihogne. Tabloul celor traite revine continuu in constiinta,oglindindu-se uneori in vise, alteori in halucinatii. Un alt semn distinctive este absenta unei inhibitiimotorii pronuntate.Sub influenta unei grave nenorociri se poate inregistra, ca o prima reactive, pierderea energiei,inactivitatea, fara sa se observe insa o inhibitie generalizata si persistenta.Drept exemplu de depresiune psihogena poate servi si urmatoarea observatie.
C.F.H., in varsta de 29 ani, controloare intr-o uzina, s-a internat in clinica pentru o stare de tristete si scadere a capacitatii de munca. Caracter voluntar si vioi. In aprilie 1943 unicul ei copil, un baiat in varstade 8 ani, a murit calcat de tranvai.La inceput a fost obnubilata si relative linistita. Dupa inmormantare aaparut o tristete cu insomnia si dueri de cap. Nu-si putea gasi locul.In fata ochilor aparea mereu tabloul motii fiului. Se simtea slabita din punct de vedere fizic si nu putea lucra. In primul timp nu putea spunenimic in legatura cu nenorocirea intamplata cu fiul ei, fara a plange in hohote. Cauta sa-si ascundadurerea de cei din jur. Anxioasa si ipohondrica. I se pare ca nu va mai putea munci. Se constata o tendinta
 
crescuta de epuizare. Totul I se pare neinteresant. Dupa trei luni s-a constatat o amelionare treptata: areaparut interesul pentru viata si munca. Dupa inca o luna aparasit clinica intr-o stare multumitoare.
Paranoidul psihogen
 –
este o stare deliranta care se dezvolta sub influenta unor trairi psihicetraumatizante ce actioneaza un timp indelungat.Diversele particularitati ale personalitatii si in special cele caracteristice tipului slab de sistem nervos joaca, fara indoiala, un rol in aparitia psihogeniilor si in special a paranoidului psihogen, sub influentaunei situatii psihotraumatizante prelungite.Intr-o serie de cazuri tabloul paranoidului se instaleaza in legatura cu factorii toxici accesorii si cuepuizarea somatic. Iata cazul unei bolnave de acest gen:
M.I.V., de 50 de ani, dactilografa, a fost intotdeuna nervoasa. In ultimii 5 ani a avut mult de suferit: i-amurit fata, in varsta de 14 ani, si sotul. A aparut o stare de tristete si uneori spasme laringiene. Cu catevaluni inainte de internarea in clinica a avut neplaceri la locul de munca. Nu a putut sa duca la indepliniresarcina ce i-a fost incredintata. Au aparut dureri de cap si o stare de slabiciune. Putea parasi patul numai cu dificultate. In aproximativ aceiasi perioada de timp s-a imbolnavit de colita. Au aparut fobii si ideea caar putea fi trasa la raspundere din punct de vedere juridic ca simulanta. A inceput sa i se para ca cei din jur au o atitudine de suspiciune fata de ea. Au inceput fobii net pronuntate si halucinatii. A fost internataintr-un spital de psihiatrie. In clinica se constata o slabire fizica si dureri acuzate din diverse parti alecorpului. La intrebarile puse raspunde monosilabic. Halucinatii acustice izolate si idei delirante de perceptive: colaboratorii institutiei in care a lucrat bolnava o invinuiesc de diferite delicate si o amenintacu razbunarea. Bolnava este inhibata, sta cea mai mare parte a timpului culcata, cu capul ascuns sub plapuma. In cursul lunii urmatoare ea s-a Calmat complet si a capatat o atitudine critica fata de fobiile si halucinatiile avute mai inainte. Dupa inca o luna, Bolnava constata ea insasi ca si-a revenit complet; nu-si  poate aminti multe din cele intamplate cu ea, poate analiza foarte bine propria ei situatie si se gandestesa revina in campul muncii.
In acest caz, in apogeul bolii s-a inregistrat o asemanare vadita cu schizophrenia. Refuzul de a raspundela intrebari, izolarea de ceilalti, prezenta halucinatiilor sia ideilor delirante de perceptive, neindreptateau sa ne gandim la schizofrenie. Structura tulburarii in totalitate indica insa o psihogenie-pura.Fobiile, halucinatiile si ideile delirante ale bolnavei reflectau situatia creata. Nefiind in stare sa aduca laindeplinire munca ce i-a fost incredintata, ea s-a putut gandi, fireste, ca va fi invinuita de o comportarenedemna.Natura psihogena a afectinuii o atesta si absenta unei extinderi a ideilor delirante dincolo de limitele aceea ce decurge nemijlocit din trairi.Clinic, este vorba de un sindrom halucinator-paranoid.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->