Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Referat STIMULAREA COMUNICARII la copii cu dizabilitati si tulburari de vorbire.doc

Referat STIMULAREA COMUNICARII la copii cu dizabilitati si tulburari de vorbire.doc

Ratings: (0)|Views: 388 |Likes:
Published by Clarisa Super
Comunicarea la copii cu handicap
Comunicarea la copii cu handicap

More info:

Published by: Clarisa Super on Oct 29, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/12/2014

pdf

text

original

 
STIMULAREA COMUNICĂRII LA COPIII CU DIZABILITĂŢI ŞI TULBURĂRI DE LIMBAJMotto
:,,
Sa nu-i educăm pe copiii noştrii pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va ma exista cand ei vor fimari, si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam cum sa se adapteze.
``
(Maria Montessori)
Comunicarea şi limbajul ca procese de învăţare
Mijloc specific de comunicare umană, vorbirea nu apare spontan la copii, ci constituie un lung şidificil proces de învăţare, presupunând un efort îndelungat al individului, în decursul dezvoltarii saleontogenetice. Daca la adult articularea sunetelor, respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate,în cazul copilului, pâna la învaţarea si formarea tuturor mecanismelor vorbirii, a automatizarii acestui actextrem de complex, vorbirea se impune permanent supravegheata de constiinta. Experienta de viata acopilului se dezvolta si se îmbogateste pe baza comunicarii verbale cu adultii, fapt ce duce la perfectionare sila însusirea unor modalitati de gândire si de activitate deoarece exista o insertie subtila a limbajului în personalitatea umana si în totalitatea comportamentelor dobândite ale copilului. Caracteristicile diferentiatedin conduita verbala sunt determinate de dezvoltarea ontogenetica a capacitatii de verbalizare, dar si de procesul instructiv-educativ si de experienta practica. Modul în care copilul se realizeaza în planul vorbirii sial dezvoltarii psihice este influentat de o serie de factori precum mediul de viata si de activitate, preocupareaadultilor pentru stimularea vorbirii sale, eficienta demersului didactic, capacitatile intelectuale, afectivitatea si personalitatea acestuia. Limbajul nu este singurul mod de exprimare al ideilor,dar prin intermediul sau setransmite o cantitate de informatii, o anumita atitudine,continutul gandurilor, sentimente. Ceea ce distingelimbajul de alte mijloace de expresie este faptul ca el exista ca o activitate preponderant intersubiectiva, deaprehensiune, dar si de seductie in fata ideii de cunoastere, precum si de manifestare primara a socializarii.Copilul inventează oarecum limbajul, sau mai curand il reinventează, pe măsură ce aude vorbindu-seîn jurul lui, asimiland propria substanta a gandirii: un sistem coerent de reguli, un cod ce determina in toatainterpretarea sa semantica un ansamblu de fraze reale, exprimate sau intelese. Pentru realizarea limbajului estenecesara atat existenta unui potential care reprezinta echipamentul de baza, cat si de un angrenaj social. Toticopiii indiferent de mediul carora apartin si de limba pe care o vorbesc prezinta o succesiune identica aetapelor dezvoltarii limbajului. Faptul ca o anumita stadialitate este prezenta la toate culturile demonstreazafaptul ca acele componente innascute ale limbajului sunt foarte specifice , astfel incat copiii parcurg traseulnormal al achizitiei limbajului chiar si in conditiile in care mediul in care traiesc nu le ofera cele maidezirabile modele. Toti copiii normali care se dezvolta in medii normale invata sa vorbeasca. Acest faptreflecta fara indoiala capacitatile ereditare ale speciei noastre care duc atat la posibilitatea cat si lainevitabilitatea invatarii unei limbi. Exista dovezi care sugereaza faptul ca mediul social influenteaza insusireaunei limbi prin furnizarea oportunitatilor privind experienta de comunicare, care aduc o motivatie procesuluide invare al unei limbi si un model lingvistic, care serveste ca baza de date pentru mecanismul de invatare alacelei limbi. Diferite medii ambientale actioneaza insa diferit asupra diferitelor stadii de invatare, producandin consecinta diferente individuale sau de grup in cadrul dezvoltarii lingvistice. Contributii remarcabile inacest domeniu il au o serie de cercetatori preocupati atat de investigarea achizitiei lingvistice, cat si defenomenul de socializarea a copiilor.Comunicarea constituie o preconditie bazala pentru toatecorespondentele si legaturile sociale. Nici un sistem social, organizat dupa legitatile unei societati nu se poatestabili si mentine ori schimba fara relatii de tipul comunicarii interumane. Numai participand la activitati decomunicare omul poate deveni fiinta sociala. Sistemele sociale proxime sunt sursa interactiunilor directe alecopilului cu lumea si aceste interactiuni sunt motoare ale dezvoltarii limbajului.1
 
Cercetari recente manifesta tendinta de a considera folosirea limbajului ca o consecinta sociala maimult decat un proces de invatare al unei limbi. Limbajul este opera comuna a societatii, a familiei, a gradiniteisi a copilului. Este o “intalnire” a mentalitatii infantile cu societatea, cu rigorile si deschiderile acesteia, inlimbajul verbal.Limbajul este de asemenea un indicator sensibil al dificultatilor pe care copilul le are in dezvoltare, permitand o corecta identificare a problemelor acestuia. Atat anumite intarzieri cat si diferente in patternulachizitionarii limbajului au fost constant privite ca indicatori ai unor problem de dezvoltare.
 Limbajul este unindicator sensibil al deteriorarii neuromotorii, al pierderii de auz, al incapacitatilor de invatare generala sial dificultatilor specifice de comunicare.
Esecul de a urma traiectorii tipice de limbaj si comunicare constituiefactori de risc pentru aparitia de dificultati de limbaj viitoare, pentru dificultatile ulterioare de invatare, precum si deteriorarii comportamentului social.O identificare si o evaluare corecta si la timp a problemelor de limbaj devine o preocupare centrala pentru interventie, pentru planificarea plasarilor demersurilor educative si pentru sprijinirea copiilor sifamiliilor lor pentru o buna integrare sociala. Intr-o lume in schimbare accelerata copilul este tot mai multsolicitat sa manifeste flexibilitate, organizare rapida, exprimare clara, pentru a fi cu adevarat stapan alexprimarii juste a gandului.dar si stapan al lui insusi in relatiile sociale. Limbajul este principalul mijloc princare copilul isi comunica gandurile,prin care socializeaza cu ceilalti,iar daca acesta este deficitar… Intarzierilein dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa saracia vocabularului si dupa neputinta de a se exprimacoerent. Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate in carentele sistemului nervos central, boli grave ale primei copilarii, carente de mediu nefavorabil si de ordin educativ. De aceea limbajul necesitao permanenta stimulare, copilul necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare. Climatul afectiv,incurajarile si crearea unui tonus psihic ridicat constituie factori deosebit de importanti pentru recuperareacopiilor cu handicap de limbaj (Verza, E. 1981). Intre scolarii din clasele I-IV exista diferente importante inconsistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, in ceea ce priveste stilul vorbirii, caracteristicileexprimarii, bogatia si plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau neexistenta fenomenelor  parazitare in vorbire, a repetitiilor, a defectelor de pronuntie etc. Toate aceste particularitati ale limbajului seoglindesc sintetic in debitul oral si scris. De-a lungul anilor de scoala debitul verbal oral creste; debitul scriscreste mult mai lent, dar se constata numeroase progrese calitative datorate contactului cu vorbirea literara sicu rigorile impuse de scoala in legatura cu exprimarea verbala. In aceasta perioada scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu foarte multe diferente individuale.Cunoasterea handicapurilor de limbaj prezinta o importanta deosebita deoarece au o frecventarelativ mare; ele influenteaza negativ randamentul scolar si in general integrarea in colectiv si activitate.Limbajul contribuie in buna parte la realizarea progresului in intreaga viata spirituala. In cazurile cand se produc deteriorari ale limbajului evolutia este ingreunata sau stopata in functie de gravitatea tulburarii.Implicatiile ce urmeaza se fac simtite in intreaga activitate psihica, si ca atare modifica comportamentulsubiectului. În categoria
tulburarilor de limbaj
sunt cuprinse toate deficientele de întelegere si exprimareorala, de scriere, citire, de mimica si articulare.Prin tulburare de limbaj întelegem - toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de lamanifestarile verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuala, atât sub aspectul reproducerii cât si al perceperii, începând de la dereglarea componentelor cuvântului si pâna la imposibilitatea de comunicare totalasau scrisa.(M. Gutu, 1975)Categoriile de persoane care prezintă tulburări de limbaj reclama cerinte educationale specialedeoarece, oricât de slaba ar fi deficienta, ea influenteaza negativ întregul comportament uman, datorita atât2
 
 posibilitatilor reduse de exprimare, cât si existentei unei anumite temeri si retineri care le împiedica sa sedesfasoare la nivelul posibilitatilor reale, producând o stagnare în dezvoltarea personalitatii copilului,modificând relatiile lui cu semenii, singularizându-l si împiedicându-l în mare masura sa participe la joc sau lacelelalte activitati comune celor mici.Identificarea precoce a copiilor cu tulburari de limbaj este extrem de importanta deoarece oriceinterventie corectiv-recuperatorie necesita cu atat mai mult efort si timp cu cat prezentarea la logoped seamana pentru o perioada mai lunga. Nu trebuie sa cadem nici in extrema cealalta si sa vedem la prima micagreseala de pronuntie o tulburare de limbaj,mai ales in perioada de schimbare a dentitiei.Este ,de asemenea,hazardat sa etichetam drept balbaiala orice nesiguranta verbala a copilului mai ales cand acesta fie doreste saspuna mai multe decat reuseste sa formuleze oral,fie are trac in situatia de comunicare respectiva. In categoriatulburarilor de limbaj se cuprind toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, demimica si articulare. Sau: orice tulburare, indiferent de forma sa, care se rasfrange negativ asupra emisiei ori a perceptiei limbajului face parte din categoria tulburarilor de limbaj.“Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarileverbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepandde la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sauscrisa” (M. Gutu, 1975) .
 Principalele tulburări de vorbire : dislaliile şi bâlbâiala
.
Dislalia
este o tulburare de vorbire care se manifestă prin omiterea, substituirea sau denaturarea pronunţiei unuia sau mai multor sunete. La dislalici sunt afectate consoanele şi foarte rar vocalele, deoareceacestea au un mod de articulare mai simplu. Consoanele cele mai frecvent denaturate, având un mod dearticulare mai complex, sunt cele care apar mai târziu în vorbirea copilului: s, z, c, g, t, ş, j, r. Dislalia catulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntiedispar odata cu inaintarea in varsta a persoanei. Este o tulburare de articulatie-pronuntie ce se manifesta prindeformarea, omiterea, substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan (1946) este de parere cala varsta de 8 ani dislaliile sunt in proportie de 15% la fete si 16% la baieti; la scolarii mici cel mai des suntintalnite omisiunile si deformarile. Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire confuza,disritmica, disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntareaneclara; est mai frecventa la subiectii cu debilitate mintala.
Disgrafia
ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al cititului influenteaza pregnantdezvoltarea psihica a copilului si mai cu seama, rezultatele la invatatura. Insusirea scrisului presupuneexistenta unei anumite dezvoltari intelective a copilului care sa-i permita sa stabileasca anumite corelatii intreemisia orala a sunetelor si imaginile lor grafice. Si formarea deprinderilor de citit se realizeaza prindezvoltarea unui cod lingvistic ce ii permite copilului sa perceapa grafemele ca unitati cu valoare de simbol.Tulburarea citit-scrisului deregleaza integrarea sociala datorita unor esecuri si conflicte permanente in viatascolara cat si a instalarii unor trasaturi caracteriale negative ca: negativismul, descurajarea, inertia, nepasarea,teama de insucces, izolarea. Disgrafia si dislexia se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala de ainvata citirea si scrierea.
 Bâlbâiala
afectează ritmul şi fluenţa vorbirii; este mai mult decât un defect de vorbire, este o tulburarede comunicare. Balbaiala constituie o forma a tulburarii limbajului oral; se prezinta ca un handicap mai gravcomparativ ci dislalia. Deficienta este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii de catre cei3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->