Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
A. W. Tozer - Cunoasterea.doc

A. W. Tozer - Cunoasterea.doc

Ratings: (0)|Views: 13|Likes:
Published by Ionela Mara
despre cunoastere
despre cunoastere

More info:

Published by: Ionela Mara on Oct 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/30/2013

pdf

text

original

 
Cunoaşterea Celui Preasfînt
A. W. Tozer 
-
Cunoaşterea Celui Preasfînt
în româneşte de Mircea Mitrofan
Coperta: Marius RusuTehnoredactare computerizată: Marius RusuDrepturile în limba engleză: ©1961 by Aiden Wilson Tozer Publişhed by arrangement with Harper SanFrancisco, a division of HarperCollins Publisher Inc.Drepturile în limba română: ©1996 Editura LOGOS, Cluj
Toate citatele din Biblie, cu excepţia locurilor precizate, sînt din versiunea Cornilescu. 1923.
ISBN 973-9212-05-0Tiparul executat la Imprimeria „ARDEALUL" Cluj Cotnanda nr. 60206
CUPRINS
Introducerea autorului......................... 71. De ce e necesar să avem o concepţie corectădespre Dumnezeu............................ 102. Dumnezeul de nepătruns...................... 153. Atributul divin: un adevăr referitor la Dumnezeu .... 224. Sfînta Treime............................... 285. Existenţa în Sine a lui Dumnezeu ............... 366. Autosuficienfa lui Dumnezeu ................... 447. Eternitatea lui Dumnezeu..................... 508. Infinitatea lui Dumnezeu...................... 569. Imuabilitatea lui Dumnezeu f................... 6210. Omniscienţa divină........................... 6811. înţelepciunea lui Dumnezeu.................... 7312. Omnipotenţa lui Dumnezeu .................... 8013. Transcendenţa divină......................... 8414. Omniprezenţa lui Dumnezeu ................... 8915. Credincioşia lui Dumnezeu..................... 9316. Bunătatea lui Dumnezeu ...................... 9717. Dreptatea lui Dumnezeu...................... 10118. îndurarea lui Dumnezeu ..................... 10619. Harul lui Dumnezeu......................... 11020. Dragostea lui Dumnezeu ..................... 11421. Sfinţenia lui Dumnezeu ...................... 12122. Suveranitatea lui Dumnezeu .................. 12623. Taina descoperită........................... 132
INTRODUCEREA AUTORULUI
Pentru versiunile din limba engleză au fost folosite următoarele abrevieri:KJV — King James Version (versiunea King James a Biblie engleze)Adevărata religie pune cerul şi pămîntul faţă în faţă şi face a veşnicia să atingă timpul. Solul lui Hristos,deşi vorbeşte din artea lui Dumnezeu, trebuie şi „să se adreseze situaţiei" în care e află ascultătorii săi, aşacum spuneau quakerii; altfel va vorbi limbă înţeleasă numai de el. El trebuie să vorbească generaţiei ale.Mesajul acestei cărţi nu-şi trage rădăcinile din timpurileoastre, dar este adecvat lor şi cerut de o situaţie care există în
 
iserică de mai mulţi aai şi care se înrăutăţeşte constant. Măefer la pierderea conceptului de maiestate din gîndirea religioasăenerală. Biserica a abandonat concepţia înaltă despre Dumnezeue care o avea cîndva şi a înlocuit-o cu una atît de ieftină şi deipsită de demnitate, încît aceasta a ajuns cu totul nevrednică de>amenii inteligenţi care vor să se închine cu adevărat. Ea nu a"acut lucrul acesta în mod deliberat, ci treptat şi fără să-şi dea«ama; şi tocmai această inconştienţă a Bisericii face ca situaţiai să fie cu atît mai tragică.Imaginea aceasta ieftină despre Dumnezeu, aproape universal >rezentă în rîndul creştinilor, este cauza anenumărate alte rele nai mici. Din această eroare de bază a gîndirii noastre religioase rezultat o nouăfilosofie a vieţii creştine.O dată cu pierderea sentimentului maiestăţii s-au pierdut şi ientimentul de teamă sfîntă şi cel al conştiinţei prezenţei divine, e-am pierdut spiritul de închinare şi capacitatea de a ne retrage noi înşine pentru a-Lîntîmpina pe Dumnezeu în tăcere şi dorare. Creştinismul modern nu produce de fapt acel tip de reştin caresă poată preţui sau trăi o viaţă în Duhul. Cuvintele: priţi-vă şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu"
1
nu înseamnăaproape imic pentru credinciosul sigur de sine şi agitat al acestui mijloc e secol douăzeci.Pierderea conceptului de maiestate a intervenit tocmai în omentul în care forţele religioase fac cuceriridramatice, iar 
12 
CUNOAŞTEREA CELUI PREASFÎNT 
copleşitoarea problemă privitoare la Dumnezeu: anume, faptul că El
există, cum anume
este El şice anume trebuie
 să facem
noi, ca fiinţe morale, relativ la acestea.Omul care ajunge la o credinţă corectă despre Dumnezeu este eliberat de o mulţime de problemevremelnice, căci dintr-o dată îşi dă seama că ele sînt legate de chestiuni care, în cel mai rău caz, îl pot preocupa pentru scurtă vreme; dar, chiar dacă mulţimea de probleme vremelnice i-ar firidicate de pe umeri, această mare povară a veşniciei, singură, l-ar apăsa cu o greutate maizdrobitoare decît toate nenorocirile din lume puse una peste alta. Povara aceasta atît de marereprezintă obligaţia lui faţă de Dumnezeu. Ea include datoria de a-L iubi pe Dumnezeu neîntîrziatşi pentru toată viaţa, cu toată puterea cugetului şi a sufletului, de a dovedi ascultare desăvîrşităfaţă de El şi de a I se închina într-un chip vrednic de El. Iar atunci cînd conştiinţa chinuită aomului îi spune că el n-a făcut nimic de felul acesta, ci încă din copilărie s-a făcut vinovat derăzvrătire nelegiuită împotriva Maiestăţii cereşti, povara lăuntrică a autoacuzaţiilor poate deveniinsuportabilă.Evanghelia ne poate lua de pe inimă această povară nimicitoare, poate aduce frumuseţe acolounde nu mai este decît cenuşă moartă şi poate îmbrăca în slavă un duh mîhnit. Dar dacă omul nusimte greutatea acestei poveri, Evanghelia nu înseamnă nimic pentru el; şi, pînă cînd nu va ajungesă-L vadă pe Dumnezeu înălţat pe scaunul Lui de domnie, nu va simţi nici un chin şi nici o povară. O concepţie măruntă despre Dumnezeu distruge Evanghelia pentru toţi cei care gîndescastfel.Dintre toate păcatele spre care este înclinată inima omului, cu greu ai putea găsi unul pe careDumnezeu să-1 urască mai mult decît idolatria, căci idolatria este, în esenţă, o denigrare acaracterului Său. Inima idolatră presupune că Dumnezeu este altfel decît cum este — un păcatmonstruos în sine — şi îl substituie pe adevăratul Dumnezeu cu unul făcut după chipul şiasemănarea sa. Acest dumnezeu va fi întotdeauna după chipul celui care 1-a creat şi va fi rău sauneprihănit, crud sau milostiv, conform stării morale a minţii din care izvorăşte.Este ceva cît se poate de normal ca un dumnezeu născut în tenebrele unei inimi decăzute să nusemene deloc cu Dumnezeul cel adevărat. „Ţi-ai închipuit — zice Domnul omului rău din psalm — că Eu sînt ca tine."
2
Fără îndoială acesta este un grav afront adus Dumnezeului Preaînalt,
 
înaintea căruia heruvimii şi
.
De ce e necesar avem o concepţie corectă despre Dumnezeu 13
serafimii strigă fără încetare: „Sfint, sfint, sfint este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic".Să fim cu mare băgare de seamă ca nu cumva, în mîndria noastră, să acceptăm ideea eronată căidolatria constă numai în îngenuncherea în faţa unor obiecte de închinăciune vizibile şi, prinurmare, că popoarele civilizate nu practică aşa ceva. Esenţa idolatriei constă în a nutri gînduridespre Dumnezeu care sînt nedemne de El. Ea începe în minte şi poate fi prezentă chiar şi atuncicînd nu există nici un act evident de închinare. „...Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu", scriaPavel, „nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu Vau mulţămit; ci s-au dedat la gîndiri deşarte, şiinima lor fără pricepere s-a întunecat."
3
După aceea a urmat închinarea la idoli făcuţi după chipul omului, păsărilor, animalelor patrupedesau tîrîtoare. Seria acestor acte degradante a început însă în minte. Ideile greşite despreDumnezeu nu reprezintă doar izvorul din care se revarsă toate apele murdare ale idolatriei, ci sîntele însele idolatre. Omul idolatru îşi imaginează anumite lucruri despre Dumnezeu şi apoi secomportă ca şi cînd ar fi adevărate. Noţiunile pervertite despre Dumnezeu degradează religia în care îşi fac apariţia. Lunga istorie alui Israel demonstrează destul de clar lucrul acesta, iar istoria Bisericii îl confirmă. O concepţieînaltă despre Dumnezeu este atît de necesară Bisericii, încît, pe măsură ce această concepţiedegenerează, Biserica, împreună cu formele ei de închinare şi standardele morale, degenerează larîndul ei. Primul pas înapoi pentru orice biserică este făcut atunci cînd ea renunţă la ideile eiînalte despre Dumnezeu.înainte ca Biserica creştină să intre în eclipsă, trebuie să fi avut loc o denaturare a teologiei eifundamentale. Ea porneşte cu un răspuns greşit la întrebarea: „Cum este Dumnezeu?". Chiar dacăar continua să aibă un crez teoretic sănătos, crezul cu care operează ea de fapt este fals. Mareamasă a membrilor ei ajunge să creadă că Dumnezeu este altfel decît este El în realitate; şi aceastaeste o erezie, şi încă una dintre cele mai ucigătoare şi mai perfide.Cea mai serioasă obligaţie care apasă astăzi pe umerii Bisericii creştine este aceea de a-şi purificaşi eleva concepţia despre Dumnezeu, pînă va ajunge să fie iarăşi vrednică de El — şi de ea însăşi.Acest lucru ar trebui să deţină primul loc în toate rugăciunile şi lucrările ei. Facem cel mai mareserviciu posibil generaţiei viitoare de creştini dacă lăsăm în urma noastră, limpede şi neştirbită,acea nobilă concepţie despre Dumnezeu pe
12
CUNOAŞTEREA CELUI PREASFÎNT 
copleşitoarea problemă privitoare la Dumnezeu: anume, faptul că El
există, cum anume
este El şice anume trebuie
 să facem
noi, ca fiinţe morale, relativ la acestea.Omul care ajunge la o credinţă corectă despre Dumnezeu este eliberat de o mulţime de problemevremelnice, căci dintr-o dată îşi dă seama că ele sînt legate de chestiuni care, în cel mai rău caz, îl pot preocupa pentru scurtă vreme; dar, chiar dacă mulţimea de probleme vremelnice i-ar firidicate de pe umeri, această mare povară a veşniciei, singură, l-ar apăsa cu o greutate maizdrobitoare decît toate nenorocirile din lume puse una peste alta. Povara aceasta atît de marereprezintă obligaţia lui faţă de Dumnezeu. Ea include datoria de a-L iubi pe Dumnezeu neîntîrziatşi pentru toată viaţa, cu toată puterea cugetului şi a sufletului, de a dovedi ascultare desăvîrşităfaţă de El şi de a I se închina într-un chip vrednic de El. Iar atunci cînd conştiinţa chinuită aomului îi spune că el n-a făcut nimic de felul acesta, ci încă din copilărie s-a făcut vinovat derăzvrătire nelegiuită împotriva Maiestăţii cereşti, povara lăuntrică a autoacuzaţiilor poate deveniinsuportabilă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->