Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Alain de Libera - Mistica renana.doc

Alain de Libera - Mistica renana.doc

Ratings: (0)|Views: 23 |Likes:
Published by Ionela Mara
mistica renana
mistica renana

More info:

Published by: Ionela Mara on Oct 30, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/31/2014

pdf

text

original

 
Această carte apare sponsorizată deFUNDAŢIA SOROS PENTRU O SOCIETATE DESCHISĂ
Alain de Libera,
 La Mystique rMnane
d'Albert le Grand â Maître Eckhart — Editions du Seuil, 1994. — 1997. Editura AMARCORD, Str. Dropiei, Nr. 3, Se. B, Ap. 5Tel/Fax: 056/146 645, 1900 — Timişoara, ROMÂNIA.
ALAIN DE LIBERA
MISTICA RENANĂ
De la Albert Cel Mare la Meister Eckhart
Traducere de CRISTIAN BĂDILIŢA Note, Bibliografie şi notiţe individuale traduse de ROBERT LAZU, ION şiMIHAELA ZGARDAU
'747750U
EDITURA AMARCC I Timişoara, 1997
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ„OCTAVIAN GOGA"CLUJ
Coperta:
Iosif Stroia
Consilier editorial:
Ion Nicolae Anghel
:
■)"
J .
Nota traducătorului:
Această traducere a fost realizată în cadrul planului de cercetare al „Centrului deStudii Eminesciene" — Ipoteşti.
CAPITOLUL I
ŞCOALA DIN KOLN şi TEOLOGIA RENANĂ:
„Mistica renană"
1
, sau ceea ce uneori se mai numeşte „mistica germană a secolelor XII şiXIII"
2
, a fost înainte de toate — expresia îi aparţine lui M. Grabmann — rodul „scolasticiidominicane ger 
mane"
3
. Da, „germane". Astăzi cuvîntul poate să surprindă, Totuşi, între anii1250 şi 1350 Germania exista... ca diviziune „politico.-administrativă" a ordinuluiPredicatorilor 
4
. „Teutonia este, începînd cu secolul al XlII-lea (sau, dacă vrem, din anul 1303,ansamblul format din Teutonia şi Saxonia) o provincie bine determinată, bucurîndu-se de olargă autonomie în ce priveşte jurisdicţia şi reprezentarea electivă."
5
Ca reprezentanţi aiGermaniei, un Djetrich din Freiberg sau un Eckhart din Hochheim iau parte la consiliilegenerale ale ordinului sfîntului Dominic. Ideea de „scolastică dominicană germană", în ciudacaracterului „european" al culturii filozofice şi teologice medievale, este aşadar justificată, atîtgeografic cît şi istoric. într-adevăr, se poate vorbi chiar de o.veritabilă „cultură filozoficăgermană"
6
, iniţiată, înfăptuită şi realizată de către dominicani. Această cultură, dezvoltatăindependent de înţăul de la Universitatea din Paris, n-a fost atinde grelelecondamnări, succesive care, aici, au înfrînt pînă la un punct elanul speculativ
7
,„Teologia renană" este expresia directă, clocotitoare, adeseori dificilă, cîteodată bulversantă, aacestei libertăţi, O libertate relativă — 
■■
o dovedeşte condamnarea lui Eckhart — dar totuşi
 
libertate* pentru că de la Albert cel Mare, întemeietorul, şi pînă la Berthold din Moosburg, propagandistul, teologii renani nu au încetat niciodată să-şi pună în valoare propriul fond deidei, de teme şi doctrine.Simultan episcop de Regensburg şi dascăl la Universitatea. din Paris, Albert cel Mare n-a fostdoar iniţiatorul confraţilor săi germani în filozofie, ştiinţe şi teologie; el a exercitat, mai întîide toate,
MISTICA RENANAŞCOALA DIN KOLN ŞI TEOLOGIA RENANA
o influenţă determinantă asupra spiritualităţii dominicane din provincia sa, dîndu-i ceea ce E.Filthaut a numit „o turnuneopla-tonico-dionisiaco-avicenniană"
8
. Expresia atît de desfolosită de ,,Şcoala dominicană din Koln" desemnează ansamblul clar de in-fiuenţe şi dedependenţe, deopotrivă textuale şi orale, livreşti şi personale, care formează reţeaua, am puteazice răsadniţa misticii renane. Oricare ar fi sensul termenului de „mistică", dacă Germania areuşit să producă ceea ce unii numesc „misticism speculativ^, alţii „metafizică-mistieă", alţii„metafizică a Cuvîntului", în sfîrşit, alţii „mistică a Esenţei", faptul i se datorează în primulrînd lui Albert. Asta nu înseamnă că în Germania anilor 1250—1350 va fi existat o perfectăomogenitate de doctrine. Chiar dacă mulţi teologi renani sînt consideraţi, inclusiv decontemporanii lor, nişte spirituali („înduhovniciţi") şi, prin urmare, apropiaţi adesea de Albert,tot ce se spune, se predică ori se gîndeşte între Koln şi Strassburg nu este deloc „albertinian".Toma din Aquino există şi, cu el, lumea „primelor polemici tomiste"
9
. Desigur, această lumerămîne în mare parte circumscrisă Universităţii din Paris, dar toţi ştim că un Eckhart a studiatşi a predat aici în plină perioadă a „Corectorilor" şi câ nu s-a abţinut să polemizeze cuadversarii franciscani ai celui ce avea deviprincipala referiă a ordinuluiPredicatorilor 
10
. Prin urmare, istoria scolasticii dominicane germane nu se confundă cu istoriateologiei renane.Teologia renană este teologia misticii renane, centrul, temeiurile şi avîntul ei. Este doar teologia care pleacă din Albert, iar nu toată teologia germană.De fapt, dacă înşirăm toţi autorii, filozofii, teologii, spiritualii care s-au ilustrat în Germaniaîncepînd cu anii 1250, constatăm că avem de-a face cu două curente distincte, adeseoriireductibile şi doar uneori — foarte rar — convergente: un curent albertian şi unul tomasianori, dacă preferăm, „tomist". Această diferenţiere aproape originară în cadrul tradiţiei germanea teologiei se institu-ţionalizează, ca să zicem aşa, în secolul al XV-lea colonez, o dată cuapariţia celor două fracţiuni rivale: Bursa Laurentiana şi Bursa Montana
11
. Atunci vom vedealuînd naştere, şi într-un fel chiar fixîndu-se, un „albertism colonez", moştenitor îndepărtat alteologiei renane. Cert este că din secolul al XlII-lea, cu excepţia lui Eckhart, reciprocaireductibilitate a învăţăturilor lui Albert şi Toma va rămîne bunul comun al unor întregigeneraţii de gînditori.Mulţi dintre aceşti autori sînt încă puţin cunoscuţi — ca să nu spunem chiar necunoscuţi.Operele lor rămîn, şi ele, în mare parte, inedite. Dietrich din Freiberg, Berthold din Moosburg şi Meister Eckhart sînt numerelativ familiare majorităţii istoricilor filozofiei, ai teologiei şi spiritualităţii. Nu la fel staulucrurile cu Hugo Ripelinus, Ulrich Engelbert, Nicolaus din Strassburg, Johann Picardi dinLichtenberg, Johann din Freiburg, Johann şi Gerhart din Sterrengazzen, Heinrich din Liibeck,Johann din Dambach
12
, Heinrich din Herford
13
sau Konrad din Halberstadt
14
.Cum indică şi titlul, noi nu vom aborda aici decît autorii care aparţin cu adevărat şcolii luiAlbert, cu toţii neoplatonicieni şi spirituali, cu alte cuvinte, teologi
15
, într-un cuvînt „renanii", pentru „mistica renană", a cărei istorie dorim o clarificăm, rămîne în opinia noastrăexpresia unei anumite teologii scolastice — teologia lui Albert — care o cheamă, pregăteşteşi-i dă viaţă.Vom încerca mai întâi de toate să oferim imaginea unei continuităţi: anume aceea întrereflecţie şi predicare, între gîndire şi experienţă, între efortul intelectual şi pătrunderea în
 
 Necunoscut, deoarece tocmai această continuitate reprezintă specificul teologiei renane,indisolubil şi simultan filozofică şi spirituală. Ea trebuie explicată şi descrisă prin „adeziunea"sa la tezele neoplatonizante „care au primit moştenirea sapienţială a speculaţiei lui Albert"
16
.Procedînd astfel, nu vom aborda în mod expres problema hetero-tomismului sau aantitomismului presupus sau real al teologiei de sorginte albertiană căci, dacă Dietrich dinFreiberg s-a opus în chip explicit lui Toma, nu la fel stau lucrurile cu Eckhart. care a apăratchiar unele dintre doctrinele acestuia despre viziunea beatifică, sau cu Ulrich Engelbert dinStrassburg, care şi-a redactat ,
Summa de summo bono
fără a se gîndi, se pare, vreodată, laînvăţăturile „venerabilului frate Toma din Aquino"
17
. Antitomismul este caracteristic doar luiDietrich din Freiberg şi urmaşilor lui: nu reprezintă trăsătura esenţială a teologiei renane. Noi vom studia marile figuri ale acestei teologii: Hugo şi Ulrich din Strassburg, Dietrich dinFreiberg, Meister Eckhart, Berthold din Moosburg — figuri desigur dominante, dar în acelaşitimp accesibile datorită textelor şi documentelor solide şi uneori chiar foarte numeroase. Vomlăsa deoparte mulţi autori, printre ei, cu tot regretul, pe Nicolaus din Strassburg, a cărui operăeste încă aproape în întregime inedită. Lucrarea noastră va fi — însuşi materialul o cere — oreflectare a cunoştinţelor actuale şi a celor mai recente cercetări în domeniu. Totuşi ea nu vafi, cel puţin aşa sperăm, incompletă: cei cinci autori aleşi sînt cu toţii, fiecare în felul său,martori indiscutabili ai specificului şcolii lui Albert.
MISTICA RENANAŞCOALA DIN KOLN ŞI TEOLOGIA RENANA
Să facem acum, în cîteva trăsături, portretul intelectual şi literar al celor despre care nu vommai vorbi: mai întîi curentul „tomist", cu Johann şi Gerhart din Sterrengazzen, amîndoi „inde- pendenţi de cultura neoplatoniciană" specifică teologiei renane
18
, Johann Picardi dinLichtenberg, fără îndoială cel mai de seamă reprezentant al întregului tomism colonez, şiHeinrich din Lubeck, autorul „celei mai bogate şi mai semnificative culegeri de
qoudlibeta
din toată scolastica dominicană germană"
19
; curentul foarte apropiat de Albert, cu Nicolausdin Strassburg; în sfârşit, figura mai mult sau mai puţin marginală a lui Johann din Freiburg, acărui producţie literară este, prin însăşi natura ei, fără nici o legătură directă cu temele tratatede un Dietrich, un Eckhart sau un Berthold.
Bibliografie:Texte: — 
 Dic predigete bruder Gerhart von Sterrengazzen zu Kolne in Deme Kloster zu sente Anthonius, in:
F.Pfeiffer;
 Deutsche Mysliker des 14. Jahrhunderts,
I, Leipzig, 1845, pp. 60—63. — 
 Pratum animarum sive Medela languentis animae, in:
 N. Ap-pel,
Gerhard von Sterngassen und sein Pratumanimarum
(Dias. Bonn), Saarlouis, 1934.Studii:— G. Gieraths,
 Die deutsche Dominikanermystik des 14. Jahrhunderts,
Diisseldorf, 1956, pp. 33— 34. „Gerard de Sterngas-sen", in: Dictionnaire de spiritualite, t. 6, col. 281—283. — M. Grabmann, „Forschungen zur Geschichte der ăltesten deut-schen Thomistenschule desDominikanerordens";
in: Mittel-alterliches Geistesleben. Abhandlungen zur Geschichte der Scholastik und Mystik,
I, Miinchen, 1926, pp.400—401. — G. Lohr,
 Die Kb'lner Dominikanischerschule vom 14. bis, zum 16. Jahrhundert,
Fribourg (Elveţia), 1946, pp.39—40.
Gerhart din Sterrengazzen (Gerardus Korngin de Sternen-gassen)Preot-omonier* al mănăstirii din Koln între 1310 şi 1325, Gerhart a trăit aici alături deMeister Eckhart, fără însă „a resimţi influenţa acestuia"
20
. Lector şi „predicator mistic"
21
, el alăsat un
 Pratum animarum sive Medulla (Medela) languentis animae (Păşunea sufletelor sauTămăduirea sufletului bolnav)
 precum şi predici îh germana mijlocie de sus.
 Pratum-u\
săuare trei părţi: prima este o teorie despre viciile sufletului, expusă plecînd de la exemple ex-trase din vieţile Părinţilor deşertului
22
şi însoţită de un tratat despre penitenţă. A doua este unstudiu al virtuţilor şi o doctrină a uniunii mistice adesea „luată literă cu literă din sfîntulToma"
23
, dar care, în descrierea vieţii contemplative, „depăşeşte prin conţinut doctrina"aquinatului
24
. Pentru M. Grabmann, care-1 plasează şi pe Gerhart pe linia lui Toma,
 Pratum-u\
este, înainte de toate, „o expunere sistematică şi sintetică a unor teme despre care au

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->