Povestea lui Harap-Alb - comentariu

Povestea lui Harap-Alb a fost scrisa si publica in anul 1877. Basmul povesteste peripetiile prin care trece un fiu de crai Harap-Alb plecat de l atre imparatia lui Verde-Imparat, fratele craiului. In drumul sau, Harap-Alb se intalneste a curtea tatalui sau c cu un span. El nu tine seama de povata tatalui sau si il ia pe span ca sluga. Prin viclesug, Spanul reuseste sa il surprinda pe Harap-Alb si chiar il determina sa-i jure credinta si ascultare. Astfel Harap-Alb devine sluga spanului. Din clipa in care Harap-Alb jura credinta spanului viata lui devine un calvar. Spanul il supune la grele si premejdioase incercari urmarind de fapt sa-l rapuna. Prin vitejie, demnitate, bunatate si cu ajutorul primit de la fiintele care ii vor binele, Harap-Alb reuseste sa il invinga pe Span si sa-l pedepseasca. Ca in orice basm binele invinge raul, iar rautatea si cruzimea sunt pedepsite. Chipul lui Harap-Alb este familiar folclorului nostru si il intalnim sub anumite nume. Cel mai raspandit este cel de Fat-Frumos. El este tipul eroului popular, care intruchipeaza toate trasaturile alese. El este cel mai mic dintre feciori craiului. Tot el se arata de la inceput cel mai curajos dintre feciori craiului. Harap-Alb reuseste sa iasa cu bine din toate necazurile pe care i le pricinuieste Spanul. Cu multa iscusinta reuseste sa aduca salati din gradina Ursului, sa ucida cerbul batut in nestemate, sa iasa nevatamat din casa de arama incinsa ca un cuptor si in final este readus la viata dupa ce a fost taiat de Span. Desi actiunea basmului se desfasoara sub planul fantasticului, ia contine elemente legate din viata poporului povestea se intemeiaza pe lupta dintre bine si rau. In toate basmele binele invinge raul, lucru intalnit si in basmul Harap-Alb. Creanga imprumuta eroilor supranaturali elemente de viata omeneasca, in speta taraneasca. Eroii din Povestea lui Harap-Alb desi uni dintre ei crai, imparati, ori fiinte supranaturale, se comporta si vorbesc aidoma oamenilor din popor. Fiul cel mic al craiului, dupa ce este pacalit de span, odrasla imparateasca, are calitatile omului din popor: istetime, vitejie, incredere in triumful dreptatii, omenie. Prin mila pe care Harap-Alb o manifesta cu fapturile naturii: albine, furnici, Harap-Alb se aseamn cu Fat-Frumos. Respectul fata de fiintele nevinovate ale naturi constituie unul dintre elementele cele mai impresionante si acesta constitue izvorul umanismului lui Creanga. Daca in Amintiri din copilrie Ion Creanga introduce mai intui numele personajelor si dupa aceea ne prezint caracterele, in povestea lui Harap-Alb Creanga descuie intai apucaturile eroilor si dupa aceea le spune numele asa reuseste Creanga sa ni-i prezinte pe Gerila, Ochila,

Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila. Sub aparenta unor personaje comice se ascund cinci prieteni solidarizati pentru dreptate. Aceste personaje vorbesc lumii pe care o intalnim in Amintiri din copilarie. Aici intalnim existenta unor elemente de factura populara: calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puteri, izbanda mezinului, casatoria. Intalnim si unele elemente miraculoase: apa vie, apa moarta, cele trei smicele. Personajele intalnite in Povestea lui Harap-Alb au mentalitatea, gesturile, psihologia si limbajul lumii in care a copilarit si a trait autorul. Personajele sunt niste tarani care vorbesc in graiul moldevenesc. Scriitorul apeleaza la o varianta gama de mijloace artistice. Exprimarea poznasa, mucalita la care nu lipseste ironia realizata prin folosirea diminutivelor: buzisoare, bauturica. Prezinta oameni si scene care starnesc rasul, cum ar fi dialogul imparatului Ros cu petitorii infometati, cearta dintre Gerila si ceilalti. Prin originalitatea sa, Povestea lui Harap-Alb este alaturi de Anton Pann si de scriitorul francez Rableait. Proverbele si zicatorile au rolul de a spori rapiditatea povestiri si de a produce efecte hilarice. Creanga este inconfundabil prin limbaj. Majoritatea cuvintelor sunt de origine populara. Unele au forma fonetica moldoveneasca. Exista numeroase regionalisme in timp ce neologismele apar foarte rar. Limbajul capata si o tenta afectiva exprimata prin interjectii, dativul etic. Poveste lui Harap-Alb poate fi considerata un mic roman de aventuri. Harap-Alb nu va deveni imparat decat dupa ce va trece prin focul unor incercari in care isi etaleaza curajul onestitatea si intelepciunea. Numai asa va reusi sa se gandeasca la neajunsurile celor nefericiti. Ion Creanga reuseste cu mult succes sa faureasca imaginea unei lumi tipic taranesti, cu comportamentul, obiceiurile, traditiile si limbajul ei specific.